Inevitabilul s-a produs. Prima grijă a președintelui Ucrainei, Petro Poroșenko, la întoarcerea sa din SUA, a fost să promulge Legea privind educația, în forma adoptată de Parlamentul Ucrainei la 5 septembrie a.c. (vezi aici).
Iluziile optimiștilor s-au spulberat. Tonul care însoțește promulgarea acestui text de lege, controversat și non-european, este la fel de relevant ca și gestul propriu-zis al promulgării: șeful de stat de la Kiev vede în această Lege, precum și în sistemul pe care Legea îl statuează, un model pentru țările vecine. Este foarte posibil ca președintele Ucrainei să fi avut în vedere, cu această sintagmă, Federația Rusă, mai ales că în recenta sa declarație din cadrul Adunării Generale a ONU incrimina incapacitatea Moscovei de a asigura accesul la limba ucraineană al populației Crimeei. Însă la fel de posibil este că trimiterea ar viza și România, pe care în mod periodic numeroși oficiali din țara vecină o acuză că s-ar împotrivi deschiderii de noi școli cu predare în limba ucraineană la Siret, Suceava etc. Este cunoscută deja în mediile românești afirmația anterioară, cu funcție de avertisment, a ministrului ucrainean al educației și cercetării, Lilia Gronevici, potrivit căreia în nici o țară din UE nu există nici o instituție școlară cu predare exclusivă în limba ucraineană.
Încurajați de noul val naționalist și xenofob din Ucraina, care a generat și controversatele articole lingvistice ale Legii privind educația, o parte a forțelor civice ucrainene anti-românești din Cernăuți au anunțat o pichetare a sediului Consulatului General al României de la Cernăuți, invocând în mod neconvingător „așa-numita declarație a organizațiilor șoviniste care au creat Alianța pentru Centenar privind drepturile românilor din Ucraina, citită la 20 august 2017 la Conferința Centenarului Unirii în Parlamentul României”. Acțiunea va avea loc mâine, la 27 septembrie a.c., ora 17.00 și va fi condusă de Corpul Național (forță politică naționalistă ucraineană de dreapta), împreună cu alte organizații civice și activiști locali.
Este greu să nu remarci cronologia deloc întâmplătoare care leagă evenimentele de mai sus. Forțele naționaliste ucrainene doresc să pedepsească exemplar comunitatea românească din Ucraina, precum și pe prieteni ai acesteia din România, pentru îndrăzneala de a-și fi exprimat opinia liberă privind limitările de secol 20 pe care le-ar conține legea invocată. Mă număr printre prietenii necondiționați ai comunității românești din Ucraina (iar ucrainenii știu asta), fără a fi, evident, naționalist sau șovin. Pur și simplu am avut privilegiul de a cunoaște, timp de 4 ani, în detaliu, situația dramatică și miraculoasă a acestei comunități, la ea acasă. Am rămas astfel cu o iubire mare și pentru totdeauna pentru românii de acolo care încă își iubesc rădăcinile.
Așa cum prevesteam în dese rânduri, furtunile politice nu ne vor mai ocoli. În imediata noastră vecinătate, naționalismele fierb. Este numai începutul – anul 2018 va genera tensiuni greu de anticipat în laboratoare. Chiar dacă Partidul Socialiștilor din R. Moldova nu și-a atins obiectivele de stradă pe care le anunța ritos pentru week-end-ul trecut, Dodon poate mobiliza încă electorate primejdioase pentru liniștea regiunii. Furtunile politice încep la Cernăuți, mâine; sunt în lucru, pentru 2018, veritabile uragane și va fi o provocare de excepție pentru diplomația română să le anticipeze și să le reducă.
Recrudescența naționalistă de dată recentă din Ucraina nu i-a surprins pe inițiați. Pare din ce în ce mai clar și pentru profani că vectorul pretins pro-european al Kievului este numai un nume de decor pentru politici autohtoniste, exprimate într-un limbaj politico-diplomatic cu accente rudimentare.
Numesc fără echivoc situația actuală a comunității românești din Ucraina, generată de adoptarea Legii Educației în Ucraina, un eșec al diplomației române. Deși acțiunile consecvente ale cercurilor politice ucrainene pe linia consolidării vectorului naționalist și în sine atmosfera politică de la Kiev erau extrem de bine cunoscute decidenților de la București, letargia, lenea, dezinteresul și mima acestora au favorizat măsurile de mai sus ale Kievului. Factorii noștri de decizie au preferat să joace mărunt, pe teme interne, precum Belina, oaia de rasă, manualele de sport. O cauză subsidiară, pe care iarăși inițiații o cunosc în detaliu, este ipocrizia abținerii de la mesaje publice clare, în numele căreia este privilegiat conceptul unei diplomații a cărei singură virtute este, în manualele celor care o promovează încă, cea de a nu spune nimic. În ultimii ani, nu au fost rostite mesajele publice adecvate, din partea diriguitorilor români, cu privire la situația reală a comunității românești din Ucraina. Când această comunitate începe să vorbească, iată, ca acum, Bucureștiul pare surprins că ea are voci și nevoi.
Tot în termenii unui eșec diplomatic, adițional/complementar celui de mai sus, putem privi incapacitatea deja cronică a Bucureștiului de a obține beneficii politice compensatorii din relația sa îmblânzită cu Kievul, pe fondul tonului necosmetizat al Bucureștiului la adresa Moscovei în dosarele Crimeea și Donbass. România și-a vulnerabilizat serios relația cu Federația Rusă inclusiv condamnând fără echivoc intervenția militară a acesteia în Crimeea și estul Ucrainei, iar acestei poziționări lipsite de ambiguitate (cu numeroase conotații pro-ucrainene, măcar prin efect) Kievul îi răspunde neconform și neadecvat.
Cu Fed. Rusă, se pare că ne este ușor să găsim tonul; pare a ne fi congenital, aici, tonul arțăgos. Cu Ucraina – ni-l căutăm.
Pare destul de clar, iarăși, acum, că președintele Ucrainei l-a informat pe omologul său de la București, în SUA, cu ocazia întâlnirii lor întâmplătoare, cu privire la intenția sa clară de a promulga legea cu pricina. Cel mai probabil, pe acest fond a venit și decizia președintelui Klaus Iohannis de a-și amâna vizita în Ucraina (decizia respectivă pare acum simplă reacție la hotărârea președintelui Poroșenko de a promulga legea, comunicată președintelui Iohannis în Statele Unite).
În narațiunea tragică privind Legea ucraineană a educației, care va duce în mod direct la închiderea celor câtorva zeci de școli cu predare în limba română (școli care au supraviețuit, până acum, tentativelor anterioare de închidere!), mai există un actor discret, ale cărui politici în regiune ar putea fi evaluate cu mai mult pragmatism la București, pentru că încep să se manifeste distorsiuni și diferențe de abordare ce pot crea falii primejdioase: poziția SUA, care au salutat, prin misiunea diplomatică americană din capitala Ucrainei, legea incriminată in corpore de clasa politică de la București.
Este timpul ca președintele României, precum și restul clasei noastre politice, să recalibreze capacitatea aparatului nostru diplomatic de a anticipa cutremure politice, de a le preveni, este timpul ca decidenții noștri să construiască o diplomație bazată pe forța și claritatea promovării intereselor naționale (inclusiv prin gestionarea cu mai mult curaj a unor mesaje-țintă) și deopotrivă pe flexibilitatea și abilitatea acesteia de a negocia, în plan extern, poziționări ce pot aduce beneficii României.
În momentul de față, pe toate axele (R. Moldova – decesul poveștii de succes, facilitarea alegerii unui președinte pro-rus, deriva conceptului integrării europene, diminuarea ponderii opțiunii pro-românești; Ucraina – facilitarea, prin pasivitate, a adoptării de măsuri cu caracter anti-european și anti-românesc, consolidarea naționalismului anti-european și anti-românesc; UE – eșecul integrării în zona Schengen și Euro; Ungaria – relații diplomatice tectonice, tensiuni în creștere etc.; Marea Neagră – prognoze și coduri de vreme rea și pe termen lung), avem o politică externă deficitară. Cu toate ingredientele spumoase ale câte unui Junker privind presupusul rol privilegiat rezervat României într-un viitor prea îndepărtat.
Dacă nu îndreptăm nava pe val, codurile de vreme rea din politica noastră externă ne vor perfora carena…
Foarte ciudat. Aveam impresia ca si moldovenii din U învăța in romană la școală! Oamenii Rusiei sunt si azi peste tot desi multe sau întâmplat după 62, 90, 2014, iar Serbia a devenit aliat si partener strategic al rusiei si oltenilor ofițerului rus, bulgarul tudor onorat de Armata NATO ca zi Kiseleff.
Aparatul nostru diplomatic e ticsit cu dinozauri , pilosi, amante si amanti, fii, fiice, nepoti, pile etc. Toti avand o trasatura comuna: incompetenta.
Trump lauda reformele ucrainene.
Europa lauda Ucraina , e noul darling din est – pozitie care Romania nu a avut-o niciodata.
Sa urmam exemplul si sa invatam,zic.
Oare nu o castigam simpatia americaneasca si bunavointa brucseleza daca aplicam reforma respectiva minoritatilor din tara? Merita macar ca experiment , stam cu stylusul pe tableta si notam de cate ori suntem numiti barbari,inapoiati , ne-europeni . La 1k ni se ia pista de bicicleta rogvaiv.
Putina atentie: interesele Romaniei si ale SUA fata de Ucraina difera, pe ici pe colo, prin partile esentiale. Chiar daca avem o alianta strategica.
„Europa lauda Ucraina ”
Care Europa? Germania, care nu vrea sa se puna rau cu Rusia? si care joaca la cite capete ii sint favorabile? mai ales daca pot da un ghiont SUA ;)
Problema e mai complicata putintel :P
Dorin,
Fenomenul “retorsiunii logice” funcționează in perspective antonimice dacă privim dinspre fiecare parte. Mai jos un exemplu de trangresare logica dinspre interesul global ( cel susținut de conștiințe, nu de arme….) a situației românilor din Ucraina. O abordare de tipul “Totu-i una” a lui A.I. Cuza.
Tu aduci elemente suplimentare in ecuație, care ofera o imagine mai de ansamblu a complexului de interese ce ne indepărteaza din ce in ce mai mult de soluții in astfel de situații.
“România incepe de la Mare” in anul 2018, după “Starea de veghe” din 2017 ( de fapt din perioada 21 decembrie 1989-27 ianuarie 2017 )
Dezideriu
https://vasilegogea.wordpress.com/2017/09/25/declaratia-mea-in-legatura-cu-parlamentul-de-la-kiev-care-limiteaza-dreptul-de-a-fi-cititi-scriitorilor-romani/#comment-17919
Declarația mea în legătură cu Parlamentul de la Kiev care limitează dreptul de a fi citiți scriitorilor români!
Posted on Septembrie 25, 2017
Ca scriitor, născut la Sighetu Marmației, pe malul Tisei care separă încă în două „țări” Maramureșul voievodal, istoric – vatră de românism neîntrerupt și neînfrînt -, crescut în spiritul respectului pentru „multiculturalitate” și „multilingvism”, oraș în care a existat și funcționează și azi un învățămînt de stat în mai multe limbi materne, inclusiv ucraineană, pînă la nivel de liceu, în care scriitorii români și cei de limbă ucraineană, maghiară, idiș, germană, cehă, poloneză au slujit în armonie doar limba poeziei iar pictorii și muzicienii au folosit culorile și sunetele ca limbaje universal comune,
ACUZ UCRAINA pentru adoptarea noii „legi a naționalităților” de Parlamentul acestei țări vecine, pe teritoriul căreia trăiește de peste o mie de ani, o bogată spiritual populație românească, ca pe o gravă încălcare nu numai a CONVENȚIEI-CADRU pentru protecția minorităților naționale, adoptată de O.N.U. sau a Convenției Europene a Drepturilor Omului (C.E.D.O.), a literei și spiritului Tratatulului privind relațiile de cooperare și bună vecinătate dintre România și Ucraina (semnat la Constanța la 2 iunie 1997), dar – lăsînd în seama politicienilor și analiștilor geostrategici evaluarea consecințelor nefaste ale unui asemenea act – și ca pe o limitare a drepturilor scriitorilor români de a fi citiți de toți conaționalii lor, în fond o mascată formă de cenzură etnică ridicată la nivel de politică de stat.
Indiferent care vor fi reacțiile și acțiunile Președintelui, Guvernului și Parlamentului României, în calitatea mea de scriitor român citit pe ambele maluri ale Tisei,
PROTESTEZ , deocamdată individual, împotriva acestei tentative de deznaționalizare, nu numai a etnicilor români, dar și a celorlalte minorități etnice din Ucraina și sper ca Președintele Poroșenko să înțeleagă că nepromulgînd această lege nu „oferă avantaje” cetățenilor săi care nu sunt etnici ucraineni, ci mărește șansele întregii sale națiuni, în aspirațiile ei legitime de libertate, suveranitate și prosperitate. Pentru că, așa cum istoria a demonstrat din păcate de prea multe ori, suveranitatea doar a unei majorități bazată pe discriminarea altor minorități, pînă la urmă subjugă întreaga națiune!
Cluj-Napoca, ROMÂNIA
25 septembrie 2017
Vasile GOGEA
membru al Uniunii Scriitorilor din România