Home » Global / Europa » Citesti:

România și “nucleul” european

Alexandru Lazescu mai 17, 2017 Global / Europa
7 comentarii 1,461 Vizualizari

Săptămîna trecută, pe 9 mai, a fost “Ziua Europei”. Iar cum în 2017 se împlinesc 10 de ani de cînd România a devenit membru UE Jean-Claude Juncker, președintele Comisiei Europene, a decis să o sărbătorească la București. Ca de obicei în astfel de momente se spun lucruri frumoase. Juncker a ținut să mărturisească că are “aproape o poveste de dragoste” cu România și să ne dea speranțe că pînă în 2019, cînd vom deține pentru 6 luni președinția UE, vom scăpa de MCV si vom intra în zona Schengen. Ne-a mai asigurat că în UE nu există state privilegiate și state de categoria a doua, că nu va exista o Cortină de Fier în interiorul Uniunii. Asta nu l-a împiedicat însă să vorbească despre ritmuri interne diferite, ceea ce în fond e un alt fel de a descrie o Europă cu două sau mai multe viteze. Criticii Bruxelles-ului, precum partizanii Brexit-ului, ar mai putea adăuga și faptul că decizia lui Juncker de a dori să se exprime neapărat în franceză în Parlament în fața unei audiențe care vorbește preponderent engleza, doar din dorința de a irita Marea Britanie, nu face decît să ilustreze aroganța și deconectarea de realitate a unei construcții instituționale excesiv de birocratice

Trimiterile la Europa sunt adesea confuzionante. Depinde cine le face, de ce le face, și în ce context. După cum observă și Tony Barber în “Financial Times” “campionii integrării europene obișnuiesc să se refere la UE, cîteodată chiar la zona Euro, ca și cînd ar fi sinonime cu Europa”. Ceea ce nu e deloc adevărat, din multe puncte de vedere. Unii ar putea spune că e vorba doar de o nuanță semnatică căreia nu trebuie să îi acordăm o importanță exagerată. Însă în actualul context internațional, cu un Brexit care se consumă într-o atmosferă care a devenit tot mai toxică în relația Londra – Bruxelles, cu o dinamică internă de regîndire substanțială a funcționării UE, cu reașezări geopolitice majore în curs, nu poți să nu observi că între spațiul care descrie din punct de vedere geografic Europa și cel politic, economic, instituțional  pe care îl vor ocupa în viitor actualele state membre ale Uniunii vor exista foarte probabil diferențe consistente.

Ca să înțelegem evoluțiile de acum de pe vechiul continent, încotro ne îndreptăm, este poate util să ne întoarcem în timp, în 1994. Atunci, la mai puțin de 5 ani de la căderea Zidului Berlinului, Wolfgang Schauble, actualul ministru de finanțe german, văzut la un moment dat de mulți drept urmașul lui Helmut Khol, și Karl Lamers, făceau public un important document de poziție al grupului CDU/CSU privind viitorul Europei: “Überlegungen zur europäischen Politik” (Reflecții asupra politicii europene). Documentul descria direcțiile de urmat în ceea ce privește proiectul european, de la extinderea în Est și abordările în materie de securitate la evoluțiile din interiorul UE în plan instituțional. Ceea ce e șocant e că ideile exprimate atunci par extrem de actuale și acum, ba chiar mai actuale ca în urmă cu 3-4 ani. Se discută despre introducerea unei monede comune ca despre elementul esențial al “Uniunii Politice” (nu doar ca “un alt element al integrării”), despre intensificare a cooperării franco-germane, despre construcției unei componente distincte de politică externă și de securitate a UE, despre extinderea către Est (de remarcat, “în partenariat cu Rusia!”) și, foarte important pentru noi, despre o “geometrie variabilă” în materie de operare instituțională a UE pentru a nu afecta integrarea profundă a unui nucleu dur (Kern) coagulat, la rîndul său, în jurul axei franco-germane. Un nucleu cu numai mult de 5-6 țări (Germania, Franța, Benelux) în care, de pildă, nici măcar Italia (una dintre țările fondatoare) nu urma să fie inclusă de la început ci numai după îndeplinirea unor condiții!

Traseul de urmat propus era unul care avea în vedere explicit, ca punct final, o Europă federală în care Germania ar urma să “păstorească” regiunea din nordul și estul Europei iar Franța să se ocupe de partea de sud a continentului. În acest punct trebuie făcute două observații importante: 1. cei doi politicieni germani nu vedeau în acel moment în nici un fel România și Bulgaria, și nici într-un caz restul Balcanilor, ca parte a efortului de extindere către Est ceea ce și explică diferențierea evidentă care se face și în acest moment între cele două țări și restul membrilor Uniunii (MCV, chestiunea zonei Schengen); 2. în document se exprimau încă de atunci dubii că Marea Britanie va accepta să se “topească”, ca țară, într-o viitoare entitate federală aflată sub bagheta Germaniei și Franței, ceea ce, din nou, prefigurează Brexit-ul de mai tîrziu.

O vreme această viziune germană a fost parțial deturnată. Cînd a trebuit să se aleagă între o extindere amplă și relativ sincronizată a UE către Est (în viziunea Schauble – Lammers trebuia să aibă loc o aderare graduală, în trepte!) și adîncirea integrării interne s-a ales prima variantă. Mai  ales sub presiunea Marii Britanii care a spera să blocheze astfel marșul către federalizare. Asta a fost șansa României și Bulgariei. Însă aderarea Turciei nu s-a mai produs, cu toate insistențele Londrei, în ciuda deschiderii formale a negocierilor pe această temă, pentru că în mod evident aceasta ar fi compromis definitiv posibilitatea “federalizării”.

Iată însă că Brexitul, spectrul unei Americii tot mai izolaționiste, nevoia de a descuraja valul populist eurosceptic din ultimii ani, au readus pe tapet ideea de reîntoarcere la elementele fundamerntale ale proiectului Schauble – Lammers din 1994, mai ales după victoria lui Emmanuel Macron la alegerile prezidențiale din Franța. Este decisă deja consolidarea unui Kern chiar dacă componența acestuia nu e încă clară. Tony Barber crede că în termeni reali Europa care se configurează acum se va restrînge, la nivel politic, în jurul unei arii “al cărui nucleu central va fi fostul Imperiu Carolingian de acum 1200 de ani” sub impactul evenimentelor dramatice care s-au consumat în ultima perioadă în Turcia, în Balcani, în Marea Britanie, în America și, mai ales, în Rusia.

Liderii europeni, înalții oficiali de la Bruxelles, speră (și nu fără temei) că o Europă restrînsă, integrată, uniformă ca nivel de dezvoltare și standard de viață, va fi mult mai ușor acceptată de o parte importantă a populației atrasă în prezent de curentele eurosceptice. Problema e că o astfel de soluție ignoră în bună măsură aspecte fundamentale ale crizei cronice europene, dacă ar fi să pomenim doar lipsa de sustenabilitatea, nu doar pe termen lung ci chiar pe termen mediu, a sacrosanctului “stat social” și cvasi-generalizata absență a voinței politice atunci cînd vine vorba de un efort susținut și masiv european de consolidare a potenței sale militare și de a confrunta hotărît o Rusie tot mai agresivă.

Cît despre România, e limpede că nu vom fi, din rațiuni în mare parte obiective, nicidecum în “prima linie”, în ciuda asigurărilor politicoase ale lui Jean-Claude Juncker. Și, dacă ne-am afla în situația de la debutul apartenenței noastre la UE, chiar și dacă în aceea de acum 3-4 ani, poate asta nu ar fi neapărat o poziție cu un grad de risc ridicat. Însă, între timp a apărut Brexitul iar Rusia respinge explicit status quo-ul geopolitic european de dupa 1990. Iar ieșirea Marii Britanii din UE, pe de o parte va lipsi Uniunea de una din cele două puteri militare semnificative de pe continent (alături de Franța) iar, pe de alta, un alt efect va fi acela că se va amplifica influența exercitată de Franța și Germania în raport cu celelalte țări de pe continent. Țări din Est ca Ungaria, Polonia sau România cu sensibilități legate de suveranite și sceptice față de inițiativele europene în materie de apărare sau migrație care se văd expediate în afara unui grup tot mai strîns integrat în jurul Franței și Germaniei.

Articolul este o varianta mai extinsa a unui articol publicat in Revista “22″

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "7 comments" on this Article:

  1. victor L spune:

    “Iată însă că Brexitul, spectrul unei Americii tot mai izolaționiste,….”
    Doua “amenintari” care par a fi anihilate de alegerea noului presedinte francez; am observat ca mai multi analisti vad in Macron solutia salvatoare, dupa Apocalipsa alegerii lui Trump si Brexit.
    Brexit-ul este o reactie normala a unei tari stapina pe ea, care a mai salvat Europa din haos, in fata amenintarilor celor doi soferi ai UE, Franta si Germania.
    Iar “izolationismul” SUA, vazut de euroipeni, este o ipocrizie: am vrea sa ii putem injura pe americani cum ne place, dar ei sa stea cu umbrela deasupra noastra. De parca lumea asta s-ar reduce la Uniunea Europeana. Alte zone din lume nu trebuie bagate in seama de americani, numai noi.
    Asta trebuie sa dea fiori:
    “despre intensificare a cooperării franco-germane, despre construcției unei componente distincte de politică externă și de securitate a UE, despre extinderea către Est (de remarcat, “în partenariat cu Rusia!”) “…

  2. Carstea spune:

    Foarte interesant articol !

  3. Haralambie spune:

    Spre deosebire de noi, care ne facem griji ca nu ne baga in seama aia mari, Polonia si Ungaria nu au complexe pentru ca sefii lor, asa cum or fi ei, se bazeaza pe tara si pe istoria lor, nu se impiedica de plagiatori si de lachei politici.
    Iar asa-zisul nucleu dur, sa faca bine sa se uite pe harta unde suntem si daca le convine sa picam, ca 1. nu mai suntem pe timpul lui carol cel mare, oricat ar vrea ei sa creada ca mai putem sa fim tampon pt ei 2. au facut investitii aici si nu vor sa le piarda si 3. haosul de la noi ii va contamina si pe ei pt ca e haos rusesc. De fapt, haosul rusesc ii ataca deja foarte profund, dar nu vor sa accepte si se amagesc cu prostii complicate si imposibile. Autoamagirea si lipsa de coloana vertebrala e cea mai grava problema de aparare a Europei, nu aranjamentele institutionale.

  4. Kurt spune:

    Ciorba nu se mănîncă atît de fierbinte cum e gătită. Majoritatea parlamentară necesară de 289 de reprezentaniți pentru En Marche, pentru noul președinte francez Emmanuel Macron, nu se realizează cu un singur partid. Conservatorii scindați ar putea aduce majoritatea parlamentară 2017- 2022. Nu e sigur că va fi așa la 18 iunie.

    La Berlin – 15 Mai- răspunsul german a fost ” „was”? Ce se va realiza concret. Pe termen scurt probail foarte puițin. Pe termen mediu eventual unele „îngrijorări” ale autorului. Motorul franco- german nu e ceva nou în EWG 1957 & UE27. E mai mult un tadem cu Paris în frunte la decizile europene politice și invers cînd e vorba de alocări budgetare. Investiiții în zona Euro: was? a formulat cancelara Angela Merkel la conferinița de presă cu Emannuel Macorn la Berlin luni după prima întîlnire.

    E. Macron vrea s ă reducă impozitul intreprinderilor franceze de la 33% la 25 % și să mărească investiițiile. La arte TV doamna Elisabeth Quin a discutat cu un reprezentant de stînga a lui J.L. Melenchon”: „lupta de clasă” între exploatatori și exploataiți e programul neocomunist care a obtinut 19 % în primul tur prezidenițial. Front National a obtinut 37% din voturile muncitorilor (tineri), care au votat. Opozitia din extrema stîngă și dreaptă va aciționa 2017- 2022 dur. Greve, manifestații, tot ce e bine cunoscut în republica V franceză și mai ales fostului ministru pentru economie la socialistul F. Hollande, E.Macron.

    „Der Verführer”, seducătorul, intitulează Der Spiegel la 13 Mai cu poza lui E. Macron. Consultanta pentru UE27 a lui E. Macron, doamna Sylvie Goulard spune în Der Spiegel: „cum se pot folosi mai bine banii tuturor în UE pentru investiiții” este problema pusă și telul președiniției E.M. In Der Spiegel Wolfgang Schäuble răspunde: o comunitate nu poate exista dacă cei tari nu îi spijină pe cei slabi (wenn die Stärkeren nicht für die Schwächern einstehen. Wie weit der Transfer gehen und wie viel umverteilt werden soll, das muss in einer Demokratie der Souverän entscheiden). Pentru o schimbare atît de mare cum e prevazută de E. Macron e necesară o schimbare a tratatelor UE27.

    … „…. Cît despre România, e limpede că nu vom fi, din rațiuni în mare parte obiective, nicidecum în “prima linie”, …….Țări din Est ca Ungaria, Polonia sau România cu sensibilități legate de suveranite și sceptice față de inițiativele europene în materie de apărare sau migrație… „….

    Cancelara Merkel a semnalizat la conferinița de presă cu E. Macron la Berlin că se pot face corecturi la tratatul UE28 de la Lisabona. Nimic nu e bătut în piatră pentru totdeauna. Schimbări în UE27 durează mult timp. Mult mai mult decît stă la dispoziiție noului președinte francez E. Macron 2017.

    La Berlin, Bundestagswahl în toamna 2017, nimic nou. După succesele CDU la alegerile Landurilor (AFD are 7% in vest) cancelara A. Merkel &CDU va forma noul guvern de coaliiție german 2017- 2021.

    Ce urmează în UE27? Ce înseamnă proiectul francez al lui E. Macron cu integrare mai puternică în zona Euro, fără ceilaliți? Soarta UE27 se decide la Paris și Roma, ca și pînă acum, 1957-2017. Pe timp scurt nu se va întîmpla mare lucru. Tratatele UE27 nu se schimbă de azi pe mîine. Pe termen mediu, după președiniția 2019 UE27 de la București sunt prevăzute corecturi la tratatul de la Lisabona.

    Cu care model pentru UE27? Unele ingrijorări ale autorului sunt intemeiate. Cauzele sunt în interior, la regimul de la București. Refuzarea cotelor pentru 120.000 imigraniți, împreună cu Polonia și Ungaria, a plasat România 2016 într-o poziiție defensivă în UE27. Scindarea UE27 începută în est la Bratislava 2016 unde asociații naționaliști- suveraniști de la Vișegrad au anunțat că nu se mai orienteză înspre vechea uniune UE28. Ei vor altceva. Polonia, Ungaria, Slovacia, Cehia (București?) vor o altă UE27. Care?

    Motorul franco- german în UE27 e o pălărie veche. Nimic nou în vest.
    In Est?

  5. imperialu spune:

    Adevarul e ca nu vad cum Germania ar avea interese relevante in “Balcani.
    Imperiul Romino-Bullgar ii lasa reci!
    In afara Moldovei, in general, mai mult din motive sentimentale, a Banatului si Transilvaniei – din cauza Berlinului mai ales -, si a Vestului Ucrainean, NU exista interese semnificative germane in zona noastra.
    …ce sa vorbim de francezi, italieni si spanioli!
    Doar daca le legam de Rusia, apar si interesele respectivilor, insa nu puse de acord, si pentru restul imperialilor rromano-bullgari si greci.
    Iar Rusia e interesata de Stramtori, dupa cum stie toata lumea, de mai bine de un sfert de mileniu!

  6. cib spune:

    UE nu va rezista. Pur si simplu. Din motive de Istorie. Apoi din motive economice. Aia bogati nu vor sa imparta cu saracii. Nu exista o limba comuna (ca in USA) . Colac peste pupaza a aparut si ideologia cretina a corectitudinii politice care vrea sa ne faca sa vedem alb unde e negu si viceversa. Nemtii , de fapt, vor sa conduca ei totul si sa-i tina si pe francezi de fraieri in vitrina. Britanicii nu au fost nebuni cand au votat Brexit. Brexit se numeste instinct de conservare. Mai vorbim peste cca 2 ani. Nu-i dau UE mai mult de atat.

  7. MariS spune:

    “Traseul de urmat propus era unul care avea în vedere explicit, ca punct final, o Europă federală în care Germania ar urma să “păstorească” regiunea din nordul și estul Europei iar Franța să se ocupe de partea de sud a continentului. ”

    În sfârşit un articol care ridică adevărata problemă a Uniunii Europene: ţinta ei finală. Încotro se îndreaptă constructul numit UE? Această discuţie ar trebui reluată azi, cu toată bărbăţia şi sinceritatea posibilă, în noul context politic şi ajuns la o concluzie clară şi limpede şi care să fie, la final, acceptată de toţi membrii Uniunii. Topirea statelor într-o uniune federală, după modelul SUA, nu va funcţiona din motivul că statele europene au o istorie lungă în spate, nu sunt state formate din colonişti, cum erau statele americane înainte de unire. Trebuie găsită o altă formulă, capabilă să cultive identităţile şi valorile fiecărui stat membru, dar şi să menţină unitatea lor. Nu viteza este importantă acum, ci ţinta clară şi bine definită spre care ne îndreptăm.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Alexandru Lazescu


Alexandru Lazescu

Fondator al retelei nationale de publicatii locale Monitorul (1991) actionar al Grupului de Presa Medianet, ce editeaza Ziarul de Iasi membru al Grupului pentru Dialog Social a fo... Citeste mai departe


Bucharest Science Festival 2017

Bucharest Science Festival 2017, 27 septembrie - 1 octombrie

Cateva dintre evenimente:
  • Exploratorii frontierelor Cosmice - Conferința susținută de Prof.l Mark McCaughrean, Senior Advisor pentru Ştiinţă şi Explorare în cadrul Agenţiei Spaţiale Europene
  • Food Evolution - Cum decidem cum să ne hrănim? - vizionarea documentarului Food Evolution + o discuţie prin Skype cu scenaristul şi producătorul lui, Trace Sheehan
  • Atelierele de chimie Kids' Lab
  • Atelierele GeneEd - ateliere practice de extragere a ADN-ului
  • Noaptea Cercetatorilor de la Muzeul Muzeul Naţional de Istorie Naturală "Grigore Antipa" si de la Muzeul National de Geologie

Pentru detalii despre programul complet al festivalului și rezervări vă invităm să vizitați siteul www.BucharestScienceFestival.ro.

E randul tau

Foarte bun si foarte necesar articol. Practic o schita de istorie economica a romaniei, care incearc...

de: Rares Benga

la "Unde sunt fabricile lui Ceausescu?"

Cauta articole

septembrie 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Aug    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)