Home » Global / Europa »Politica & Doctrine »Societate/Life » Citesti:

Romania sub lupa: Epoca turpitudinii si mentalitatea spoliatorilor

Vladimir Tismaneanu noiembrie 2, 2012 Global / Europa, Politica & Doctrine, Societate/Life
28 comentarii 2,526 Vizualizari

Calea spre identificarea solutiilor trece intotdeauna prin diagnosticarea corecta a problemelor. Il felicit aici pe cel care semneaza Adalbert Klein pentru lucida, riguroasa si, din pacate, deprimanta analiza aparuta pe platforma “Contributors”. Deprimanta intrucat este cat se poate de justificata si ne pune in fata unei realitati prea putin incurajatoare. Este insa acel dus rece de care avem cu totii nevoie. Spun unii intelectuali ai USL ca “à la guerre comme à la guerre” (vechii bolsevici, o stim de la Soljenitin, glumeau amar, in timpul Marii Terori, spunand “à lagher comme à lagher”), ca toate mijloacele sunt permise atunci cand este vorba de “rasturnarea regimului Basescu”, ca alianta PNL cu Gigi Becali este in fond una inocenta, fara consecinte, ca nu este nimic grav in trecutul securist al lui Felix. Se practica discursul exterminator si se ignora cu narcisista superbie avertismentele venite din partea Uniunii Europene. Logica (sau ilogica) ar suna cam asa: Sa scapam cumva de Basescu si pe urma vedem noi cum dregem lucrurile. Este vorba de logica piromanilor.

Autorul surprinde cu acuratete ceea ce M. Sebastian numea candva “o epoca si o mentalitate”. Este epoca turpitudinii si mentalitatea spoliatorilor si a plagiatorilor, a tagmei de jefuitori si a lacheilor lor. Am citit de doua ori textul pe care il recomand aici si subscriu deopotriva la perspectiva sa generala si la elementele concrete puse in discutie. Abordarea analitica propusa de dl Klein converge cu aceea a profesorului Dragos Paul Aligica si cu propriile mele analize. Ceea ce se petrece in Romania este un sistematic efort de de-democratizare.

Cred ca dl Adalbert Klein dreptate cand il numeste pe dl Andrei Marga “ideolog-sef al USL”. Dl Marga se fereste de orice referinta la decomunizare, la asumarea onesta a trecutului traumatic. Filosofia sa culturala este autarhica, neo-traditionalista, pasunista, pe scurt ridicola si vetusta. Deloc surprinzator, atat el, cat si colegii sai din USL, sunt de fapt nostalgicii Centrelor Universitare de Partid, ai “calauzelor” politice din timpurile inca nu complet apuse. Lucrul devine cu atat mai grav cu cat Andrei Marga cunoaste bine experienta germana si stie cat de importanta a fost si ramane in acea tara confruntarea cu trecutul totalitar, ceea ce se numeste Vergagenheitsbewaltigung. Sa nu uitam ca atat presedintele Joachim Gauck cat si cancelara Angela Merkel au trait in fosta RDG, cunosc din propriile experiente natura reala a comunismului. Stiu ca anul viitor urmeaza sa apara in romaneste autobiografia presedintelui Joachim Gauck, un om al carui nume este indisociabil legat de decomunizare. Va fi un bun prilej de recoinsiderare a ceea ce s-a facut si a ceea ce nu s-a facut in Romania.

USL detine acum majoritatea parlamentara. Dl Crin Antonescu a semnat acum cativa ani “Declaratia de la Praga”. Ma intreb de ce, in loc sa se avante in penibile diatribe anti-occidentale, nu lupta dl Antonescu pentru reluarea discutiei pe tema Legii Lustratiei? De fapt nu ma intreb. Ca si ideologul de partid Andrei Marga, oameni precum Crin Antonescu, Puiu Hasotti, Relu Fenechiu etc nu au niciun interes in aceasta chestiune. As spune ca ingroparea decomunizarii este parte a agendei lor politice. Cat despre Victor Ponta si patronul sau Ion Iliescu, nici nu mai are rost sa vorbim.

Intre viziunea lui Andrei Marga si aceea a tovarasei Olivia Clatici, candva secretara cu propaganda a Centrului Universitar de Partid Bucuresti, nu exista o diferenta esentiala. Fostul rector al UBB a devenit un Octav Cozmanca ideologic. Nu sunt cuvinte dure, nu este intentia mea sa-l jignesc pe presedintele ICR, ci constatari intristate. In cazul Marga avem de-a face cu o regresiune accelerata spre formula sa politica si ideologica de tinerete.

USL este de fapt marea umbrela sub care si-au gasit adapost toti cei care detesta statul de drept, transparenta institutionala, independenta justitiei, ceea ce numim accountability, modernitatea estetica si moralitatea in politica. Ce putem face? Inainte de orice, sa nu cadem in defetism, sa nu capitulam, sa nu pactizam cu fortele autoritar-cleptocratice, sa nu consimtim, sa nu tacem. Sa nu uitam ca in opt ani s-au realizat multe lucruri, ca daca lucrurile n-ar fi stat astfel nu am putea explica indarjirea demolatoare a USL.

Exista asadar o dubla directie de actiune: una de aparare a achizitiilor democratice aflate sub asediu si, in egala masura, una de continuare a ceea ce am numit candva si nu vad vreun motiv sa renunt la acest termen, proiectul Basescu. Nu doresc sa-l idealizez, dar la acest ceas trebuie spuse cateva adevaruri factuale. Demonizat, atacat, stigmatizat, calomniat, Traian Basescu ramane omul omul politic asociat cu modernizarea institutionala, cu consolidarea statului de drept, cu deschiderea arhivelor, cu eficientizarea CNSAS, cu orientarea categoric si non-negociabil euro-atlantica a strategiei de securitate nationala. Daca acest proiect va fi continuat si dezvoltat, pucistii spoliatori vor suferi o definitiva infrangere.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "28 comments" on this Article:

  1. Haplo spune:

    Asa este, USL detine majoritatea. Am vazut cu totii de ce este capabil USLul si cand oboseste VP intra in scena Crin. Cand crezi ca nu se mai pot da in stamba, apare negationistul. Cand esti convins ca gata, totul a trecut, apare Voiculescu.

    Din pacate, la alegerile din 9 Decembrie USL-ului nu i se va opune niciun proiect idealizat ci ARD-ul.

    ARD caruia ii poti gasi cu usurinta cel putin tot atatea bube in cap…

    • anca cazacu spune:

      …şi atunci, “ce-i de făcut?” ( vorba “Marelui Om Nou”).

      • Haplo spune:

        Nu stiu, nu m-am gandit. Sincer, criticam mai soft ceea ce inteleg eu din articol: USL-ul este rau (si sunt de acord), Basescu a facut lucruri bune (si sunt de acord)

        Problema este ca pe 9 Decembrie se infrunta USL-ul cu ARD ul.

        • Mircea Lutic spune:

          Eu votez impotriva uniunii national-socialiste.
          USL se lauda ca e liberala dar de fapt e national-socialista (zisa si “neaosista” :) ).

          Dupa parerea mea, cea mai mare greseala e abstinenta de la vot.
          Cum probabil ARD e singura grupare credibila anti-USL eu voi vota probabil pentru ei.

  2. georges spune:

    Domnule profesor,

    Recitesc un articol din revista 22

    http://www.revista22.ro/vladimir-tismaneanu-in-dialog-cu-ion-iliescu-867.html

    si cam ceea ce spuneti despre Basescu spuneati acum zece ani despre Iliescu. citez din articol (si nu scot din context):

    “Profesorul Tismaneanu a urmarit tranzitia omului si intelectualului Iliescu, in cadrul dialogului explorand etapele de invatare politica ale presedintelui. “Pe parcursul ultimilor 15 ani, Ion Iliescu a devenit o personalitate de varf a procesului democratic din Romania”, a declarat Vladimir Tismaneanu. Ca politolog, profesorul Tismaneanu a fost interesat de transformarea unui politician marxist intr-un ganditor modern, dispus sa recunoasca falimentul utopiei. Domnia sa a incheiat spunand ca dialogul cu Ion Iliescu a fost o “placere intelectuala”.”

    Practic formularea e cam la fel dar difera personajul. Pentru prestigiul dumneavoastra ca si academician, profesor universitar si politolog renumit nu stiu cum cade asta.

    PS. a aparut o carte noua la Humanitas, Zeul care a dat gres, cu o recenzie tot in 22:

    http://www.revista22.ro/zeul-poate-gresi-18893.html

    cred ca va sunt cunoscute personajele…Arthur Koestler, Stephen Spe­nder, Richard Wright, Louis Fischer, André Gide sau Ignazio Silone. Poate este un subiect muuuult mai interesant decat Basescu sau ma rog Iliescu acum zece ani.

    cu bine si week-end placut

    Georges

    • Daca tot tineti sa cautati in arhiva revistei 22, veti gasi numeroase texte ale mele despre Ion Iliescu. Un intreg volum, aparut la Curtea Veche, “Irepetabilul trecut”, il are practic drept personaj central, si nu ca unul “pozitiv”. Textul pe care il mentionati este din perioada in care am crezut ca Ion Iliescu a reusit sa invete politic, sa accepte in chip onest regulile pluralismului politic. Il criticasem dur in anii 90, am intrat in dialog cu el in 2003, cartea a aparut in 2004, deci cand Ion Iliescu isi incheia ultimul mandat. Este un dialog perfect legitim intre un politolog si istoric al comunismului, pe de o parte, si un personaj-cheie in comunismul si post-comunismul romanesc. Deciziile sale de la sfarsitul presedintiei (decorarea lui Vadim cu “Steaua Romaniei” si gratierea lui Miron Cozma) m-au facut sa scriu din nou foarte critic despre el. Pozitiile sale de dupa 2005, indeosebi pe tema condamnarii comunismului au probat ca ma inselasem in privinta “luminarii” sale. Iata ce-am scris in “22″:

      http://www.revista22.ro/ion-iliescu-si-discipolii-sai-3333.html

      Poate merita sa recititi ceea ce scria profesorul Cristian Preda despre acea carte pe care ati decis sa o aduceti in discutie:

      Aceste convingeri democratice si liberale sunt asumate si in dialogul cu Ion Iliescu. Inca de la inceput, Tismaneanu precizeaza ca exista multe optiuni si opinii politice care il despart de presedintele Iliescu. Dialogul din Marele soc din finalul unui secol scurt este confruntarea dintre doua viziuni despre politica, dar si dintre doua optiuni politice. Dar, spre deosebire de Iliescu, care vorbeste ca actor al evenimentelor discutate, Tismaneanu este obligat sa lase in cele mai multe cazuri ascunse propriile sale convingeri. Aceasta e conventia literara a unor asemenea volume. Citite cu atentie, intrebarile lui Tismaneanu dezvaluie insa un mod cu totul diferit de cel al presedintelui Iliescu de a intelege articularea lumii politice.

      http://www.corneliu-coposu.ro/articol/index.php/584-preliminarii-pentru-o-biografie-cristian-preda-revista-22-13-19-iulie-2004/

      Deci, chestiunea prestigiului meu academic si moral n-ar trebui sa va framante peste masura :)

      “Zeul care a dat gres” (titlul original, in engleza, este “The God that Failed”) a fost publicata, la initiativa mea, intr-o colectie pe care o coordonez la Humanitas (“Zeitgeist”). Daca priviti coperta veti vedea citiatul in care spun ce cred despre volum. M-am bucurat mult sa citesc patrunzatoarea cronica din “22″. Despre Koestler, Silone si Camus am scris pe larg, in diverse reviste si in cartile mele. Iata doua linkuri:

      http://www.revista-apostrof.ro/articole.php?id=1071

      http://www.revista22.ro/arthur-koestler-o-cassandra-a-secolului-xx-7477.html

      Ganduri bune.

      • Leon spune:

        V-am impartasit pozitiile, domnule Tismaneanu, in marea majoritate a cazurilor. Acum insa m-ati pierdut. Ion Iliescu a fost, din 1989 incoace, un monstru politic, omul care este responsabil, de zeci de ori mai mult decit oricare altul, de situatia catastrofala in care se afla in prezent Romania. In anul (anii?) in care dumneavoastra il frecventati, personajul cedase primul plan doar pentru a-l lasa pe Adrian Nastase sa-i ia locul si sa apese cu piciorul pe grumazul tarii subjugate. Nu am citit cartea, insa aprecierile publice citate (sper corect) in articolul din revista 22 sint mai mult decit elocvente. Una mi-a retinut in mod deosebit atentia, cel in care marturisiti ca dialogul cu I.I. a fost o “placere intelectuala”. Excluzind posibilitatea ca acea placere sa fi fost una masochista, aceasta afirmatie publica vine total in contradictie cu cea pe care am retinut-o acum citeva luni dintr-unul din articolele dumneavoastra, anume aceea ca dincolo de toate defectele pe care i le cunoastem, Ion Iliescu este in primul rind un om neinteresant, banal, sarac intelectual. Am retinut-o tocmai pentru ca dincolo de aversiunea profunda pe care o am fata de acest individ nefast, diagnosticul era corect.

        • Nu contest ca personajul Ion Iliescu apartine teratologiei tranzitiei romanesti. Am spus-o adeseori si mi-am atras fulgerele sale ai ale partizanilor sai. Dar ramane, fie ca ne place sau nu, un personaj politic central in istoria comunismului si post-comunismului din Romania. Nefast, de acord, dar central. A pricepe universul sau mental ne ajuta sa pricepem multe din convulsiile acestei tranzitii. Iliescu nu a putut fi un Imre Nagy sau un Dubcek. A ramas pana la capat fidel mentalitatilor bolsevice. Priveste viata politica in termeni de “care pe care”. Cel mai grav, cred, este ca nu e capabil de cainta.

          Ati citit cumva si recenzia semnata atunci, tot in “22″ de Cristian Preda? Am postat linkul. Cand si daca veti citi cartea, veti putea constata la ce ma refer: discutiile despre experienta sa in miscarea comunista, inclusiv unica sa declaratie facuta vreodata legata de bilantul istoric global negativ al comunismului. Nu l-am frecventat niciodata pe Ion Iliescu. A face o carte de dialoguri cu un personaj politic, de fapt un lung interviu de cercetare, nu inseamna a-l frecventa. L-a “frecventat” Oriana Fallaci pe Khomeini? Ori pe Deng Xiaoping? Comparat cu succesorii si colegii sai din PSD, Iliescu are ceva real de povestit. Ceea ce nu-l face nici atractiv, nici fascinant. Ganduri bune.

          • Leon spune:

            Va multumesc, domnule Tismaneanu, pentru raspuns. Nu va referiti insa la miezul comentariului meu, si anume la contradictia dintre afirmatia facuta in prezentarea cartii si cea absolut corecta inserata intr-un articol sau comentariu recent. La aprecierea in cauza se pot adauga cele care-l definesc pe I.I. ca pe “un om al stangii democrate”, care “pe parcursul ultimilor 15 ani … a devenit o personalitate de varf a procesului democratic din Romania”. Nu cartea o discut, ci afirmatiile dumneavoastra fata de groparul Romaniei dupa 1989, intr-un moment in care acesta era inca Presedintele Romaniei. Cit priveste cartea in sine, in termenii in care o descrieti, iertati-mi pozitia radicala, dar inteleg cu greu justificarea unui interviu “de cercetare” cu un individ al carui rol in evenimentele singeroase din decembrie 1989 este inca in mod oficial necunoscut , insa despre care stim exact ce responsabilitate poarta in mineriadele din 1990 si in tot dezastrul ce a urmat. Daca vorbim despre convertirea unor inalti demnitari comunisti la democratie, puteati gasi cu usurinta alti subiecti, mult mai interesanti (din nou, dupa propriile dumneavostra marturisiri), care insa nu se intimplau sa fie Presedintele Romaniei si autorul moral al mineriadelor si al catastrofei Romaniei dupa 1989.

            • Va respect pozitia, chiar daca nu o pot impartasi integral. Subiectul este prea vast spre a fi dezbatut acum. In plus, un mic, dar important accent: nu eu sunt subiectul discutiei. Dvs ati preluat un comenariu al unui cititor si il transformati in tema de discutie. Ar trebui sa scriu un articol separat pentru a deslusi semnificatiile din momentul respectiv ale cuvintelor pe care le citati. Nici macar nu tin minte daca era un interviu ori un citat de la o lansare de carte. Oricum, ele nu pot fi rupte de tot ceea ce-am scris vreme de decenii despre personaj. Ori pot fi, dar nu facem un serviciu adevarului. Ganduri bune.

  3. r2 spune:

    Cred ca diagnosticul nu este exact. Majoritatea uselistilor au deveinit anti-europeni datorita conjuncturii, nu din principiu. Ei s-ar fi bucurat enorm daca Europa le sprijinea demersul impotriva “dictatorului” Basescu. Daca ar fi fost asa, acum s-ar fi declarat pro-europeni trup si suflet inclusiv deranjatii la creier Sova si Nicolaescu. Tineti minte cum vorbeau inainte cu satisfactie de faptul ca Basescu nu are trecere in Europa. Atunci Europa era un model pentru noi si un reper. Acum nu mai este. Occidentul e corupt si condus de lideri incompetenti care trateaza cu aroganta tarile mai mici.

    Confruntati cu opozitia ferma a occidentului, uselistii au fost la inceput surprinsi, bulversati. Au crezut ca este o neintelegere. Au incercat sa-si explice punctul de vedere, varianta lor etc. Antonescu, de exemplu, cred ca s-a asteptat sincer ca trimisul departamentului de stat sa fie “lamurit” de argumentele lui, “de la om la om”. si a fost profund surprins cand a vazut ca nu a fost asa. La cat il duce mintea pe Antonescu, nici nu e de mirare.

    Dupa multe incercari, cand au vazut ca occidentul nu e dispus sub nici o forma sa-i asculte, au avut doar doua optiuni. 1. Sa-si recunoasca greselile, sau 2. Sa dea vina cumva tot pe occident. Povestea anti-occidentala a luat ceva timp sa se cristalizeze. La inceput occidentul era bun, dar era dezinformat de oamenii lui Basescu. Se spunea ca SIE a facut dezinformare, ca agentii lui Basescu au manipulat opinia publica in presa straina etc. Oricum se jenau sa faca declaratiile pe care le fac acum. A devenit greu de sustinut ideea asta cand liderii europeni au revenit cu declaratii categorice. Incet incet s-a ajuns catre forma actuala a teoriei, care prezinta occidentul drept arogant si exploatator, care nu ii merita pe ei, campionii adevaratelor valori. Occident condus de lideri incompetenti care nu sunt in stare sa-si rezolve prorpiile probleme etc.

    Optiunea 1 oricum nu a fost nicicand posibila, pentru ca trenul suspendarii pusese deja in miscare prea multa energie pentru a mai putea fi oprit. Intreaga armata a USL, cu parlamentari, activisti, posturi tv, analisti, simpatizanti, votanti trecusera deja la “lupta cea mare”. Varianta “am gresit, sa ne mai gandim” nu era posibila nici macar sa fi avut vreunul din lideri maturitatea sa spuna lucrul asta. Energia anti-Basescu si frustrarea generata de esecul suspendarii s-au transformat, datorita conjucturii, in vederi anti-occidentale din ce in ce mai elaborate (legea conservarii energiei).

    Ca in orice grup mare, simpatizantii USL se valideaza unul pe celalalt. Isi creaza propriul “common sense”. Iar acest common sense incepe sa includa convingerea ca occidentul vrea doar sa ne exploateze, ca il impun pe Basescu pentru ca e omul lor, pe cand Antonescu e un adevarat patriot etc. Acelasi lucru se intampla si la capitolul “ideologie”. Diverse idei si vederi fara sens prea mult sunt ridicate la nivel de principiu fundamental din simplul motiv ca servesc actuala conjunctura. (gen “daca nici parlamentul nu mai poate sa decida (in chestiunea incompatibilitatii), atunci cine?”, “vointa poporului” etc.)

    Sigurul reper real al USL este obsesia anti Basescu. Restul viziunii lor asupra lumii, democratiei, occidentului etc. doar se reorienteaza in asa fel incat Basescu sa ramana raul absolut. Atitudinea anti occidentala cat si “ideologia” USL sunt in mare parte dictate de conjunctura, datorita “corelatiei” cu Basescu. DIn pacate, multa lume o sa le ia de bune si o sa ramana cu asemenea opinii.

    • Excelent comentariu, va multumesc.

    • observator spune:

      Sunt in principiu de acord cu comentariul dvs, cu exceptia finalului. Obsesia lor reala nu este jos Basescu. Obsesia lor este sa devina stapanii absoluti ai statului, fara teama de lege. In momentul de fata, si in ultima perioada, singurul care ar putea sa ii mai incurce in realizarea acestui plan este Basescu. Jos Basescu este doar mesajul care trebuie repetat multimii permanent, pana dincolo de saturatie, insotit de orice motivatie oricat de absurda. Ideea este ca atunci cand vor ataca in forta, mesajul sa se fi sedimentat suficient in mentalul colectiv incat actiunea sa para a fi cea care se impunea in mod natural. Oricum, pana atunci planul de ocupare a statului continua nestingherit. Ocuparea sistemului de justitie este in curs (a se vedea selectia procurorilor generali). Ocuparea economiei este in curs (a se vedea, de exemplu, ce se intampla la Ministerul Agriculturii, dar nu numai). Ocuparea culturii este in curs (a se vedea ICR si Hasoti). Ocuparea educatiei este in curs. A mai ramas ceva ?

      Jos Basescu va fi doar incununarea intregii actiuni.

    • eu****** spune:

      In nebunia lor de a il darama pe Basescu, USLasi se auto-dinamiteaza!
      Daca odata PSD se bucura de oameni cu pregatire in administratie, noua generatie TSD ne arata superficialitatea si nesimtirea afisata ostentativ in fiecare zi!

      Daca Iliescu a adus esalonul 2 la comanda dupa 1990, acum umbra lui 4case aduce noua clasa de urmasi ai urmasilor esalonului 2! Apa de ploaie, numai ca sunt munti de nesimtire!

      Uita de interesele nationale, europene si internationale, uita de apararea intereselor cetatenilor si de cele ale paturilor sociale dezavantajate pe spatele carora s-au urcat la putere, si gafeaza zi de zi!

      Costurile sunt enorme, si decontul principal pentru RO va veni din MCV!

      Ma astept ca MCV-ul sa devina un instrument cu implementare europeana pentru ca intamplarea din RO, se poate repeta in Bulgaria, Ungaria, Cehia sau Slovacia, sau poate chiar in Franta sau in Germania – ce va aduce 2013 nemtilor ramane un mare semn de intrebare!

      In concluzie USL-ul se joaca cu focul si isi da singura foc!
      Pana sa zic: “sa-i arda focul”, ARD ei singuri sub flacara democratiei!

      C’este la vie!
      Pe nervii mei!

  4. euNuke spune:

    “Calea spre identificarea solutiilor trece intotdeauna prin diagnosticarea corecta a problemelor.”
    Din pacate nici articolul domnului Klein, nici al dumneavoastra, nu se incumeta sa atinga diagnosticarea maladiilor totalitare de care sufera statul roman si suprastatul european. Critica se mentine in registrul politicianist atingand exclusiv bolile si metehnele de ordin partinic: se invedereaza abuzurile si excesele unor indivizi din noua-veche putere, desi era de asteptat ca toate acestea sa se intample [cine poate crede ca pepiniera de cadre iliesciana ar fi putut produce altceva? sau ca adeptul eurocomunismului altierospinellian, tovarasul marga, ar putea schimba peste noapte macazul prin a'si reconceptualiza cultura din instrument politic in fenomen societal autonom?].

    In fapt societatea europeana, si implicit cea romaneasca, sufera de prea mult socialism, de etatizare a economiei, de strangularea operata programatic de catre toate partidele prin mecanismele de socializare a riscurilor, de paraziti institutionali ai bugetelor, de cancerul relatiilor fascistoide redenumite parteneriate public-privat. Asta’i diagnosticul: socialism cronic si cangrenarea societatii prin raspandirea infectiei etatiste pe toate pietele si in toate ramurile economiei. Este foarte grav si corpul muribund al economiei poate fi salvat doar prin amputarea organelor afectate [de pilda segmentul asigurarilor sociale unde nu mai este posibila nicio "privatizare", iar piata asigurarilor va trebui sa dispara cu totul -cel putin o vreme, pana la recoagularea capitalului privat in zona gospodariilor individuale] . Prin ascunderea adevarului si tergiversarea instiintarii pacientului nu numai ca nu se rezolva nimic, dar este stopat procesul de secretie a anticorpilor, este slabita rezistenta organismului, iar riscul de colaps total creste in mod cotidian.

    reiau si aici replica data domnului Klein:
    “Motto: “Propaganda moderna de inspiraţie totalitară coexista cu societatea deschisă si se foloseste de libertatile oferite de aceasta pentru a’si asigura o cat mai larga distributie a mistificarilor, confuziilor, minciunilor si marotelor necesare edificarii si mentinerii unui aparat birocratic monstruos.”

    Intre democratia populara si dictatura nu este decat un pas, iar germenii dictaturii sint saditi si cultivati in plina democratie, chiar de catre politicieni ce se pretind democrati. Regimurile fasciste din interbelic sint cel mai bun exemplu asupra metamorfozei institutionale si avansului unor doctrine si partide totalitariste cu sprijinul neconditionat al maselor.

    “Persistenţa, în actualele condiţii de incertitudini geopolitce şi criză economică sistemică la nivel mondial, a unei pături largi a electoratului naţional coruptibil prin mijloace de propagandă de inspiraţie totalitară facilitează ascensiunea unor forţe politice prădătoare şi impunerea unui regim politic autoritar.”

    Este exact situatia din anii ’30, se repeta pana si detaliile discursurilor.

    Doar ca politicienii autohtoni nu fac nota discordanta in raport cu clasa politica din UE, ci din contra, se raliaza curentelor de gandire si atitudine occidentale, asa cum au facut’o si in perioada interbelica. Avem o convergenta reala in toate planurile societale cu statele europene lovite deopotriva criza si de structurile birocratice ale UE.

    1. Convergenta institutionala: aici este evidenta unitatea de idei si actiune inca din anii 90 – statele occidentale au redus “diferentele” fasa de rasarit accelerindu’si procesul de socializare a institutiilor, in timp ce estul isi relaxa aparent parghiile asupra societatii proclamand o falsa decomunizare. Astazi TOATE statele Uniunii sint state sociale definite astfel la nivel constitutional. Iar majoritatea partidelor si grupurilor parlamentare din PE au acceptat acest status quo institutional ce poate fi calificat drept regim socialist multipartinic [in opozitie cu cel socialist monopartinic ce ar intruchipa pasamite comunismul]. Prezenta zgomotoasa a unei multituduni de partide este menita sa salveze aparentele democratice ale noului regim totalitar. Uniunea Europeana ne demonstreaza insa pe viu cum se poate edifica o dictatura -cu aparatul coercitiv de rigoare- folosindu’se de falsele opozitii interpartinice nationale ca principal instrument dialectic: repulsia inerenta fata de politicianismul si luptele locale sint convertite activ, programatic si sistematic, in “sentiment european”, adica in speranta, loialitate, solidaritate fata de Centrala dictatoriala de la Bruxelles ce intrupeaza astazi Europa.

    Ca atare, “electoratul naţional coruptibil prin mijloace de propagandă” este in realitate vulnerabilizat moral de politicile si institutiile statului socialist, indiferent de culoarea partidelor ce se perinda pe la guvern. Institutiile locale ce acorda “protectie sociala”, “casele” de asigurari sociale si de sanatate, programele ce distribuie fonduri “europene” reprezinta parghii ale statului socialist prin care cetateanul este deresponsabilizat si evacuat lent din viata economica a cetatii. Ceteanul devine coruptibil prin atasarea sa la una din perfuziile statului “binefacator”. Cu cat aria de aplicare a “ajutorului social” creste cu atat statul se scufunda mai tare in totalitarism. Iar politice asistentiale recente nu fac altceva decat sa reia vechile marote si mituri fondatoare ale statelor fasciste: sanatorismul actual [=grija exacerbata a statului fata de sanatatea populatiei] este continuarea celui hitlerist [hitler a fost primul sef de stat din istoria lumii care a initiat campanii impotriva consumului de tutun]; sistemul asigurarilor sociale este extensia celui creat de Bismarck etc.

    2. Convergenta economica: interventionismul, dirijismul, fuziunea public-privat -tipice regimurilor fasciste sint astazi generalizate in Europa intrata sub bocancul UE. Iar rezultatul este vizibil [aproape] pentru oricine: recesiune, somaj masiv, falimente, relocari industriale, nationalizari, colaps. Marile state din UE au dat tonul prin suita catastrofala de “salvari”: ale statelor, ale bancilor, ale intreprinderilor intrate in deriva. Ajutorul de stat -atat de blamat la nivel oficial- este in fapt politica de stat in toata Europa: Franta si’a nationalizat banci, Germania la fel, Spania a intrat si ea in curent. Bancile nu au fost “nationalizate” pe degeaba, nu: autorii morali ai falimentelor bancare au fost in mod aberant rasplatiti de catre guverne, atat la achizitionarea gigantilor faliti, cat si ulteriori, prin primele oferite inaltilor functionari bancari transformati in functionari ai statului [din moment ce statul a devenit actionarul unic].

    Economia Europei functioneaza din ce in ce mai conectata la capitalul si politicile publice: investitiile mari sint dictate si licitate de stat, guvernele nationalizeaza si privatizeaza discretionar marile companii [iar Franta este cap de lista in dirijismul de acest tip, cu interferari succesive in activitatea marilor sale corporatii, inclusiv in participatia lor], pietele sint gonflate catastrofal prin comenzile aiuritoare ale agentiilor statale [domeniul cel mai afectat este medicina: pe aceasta piata statul socialist a devenit cel mai mare client, uneori unicul client al corporatiilor farmaceutice]. Romania cum a procedat? a iesit cumva din relatiiile perverse public-privat dezvoltate in anii 90? NU. Din contra: a accelerat procesul de etatizare a economiei, pana la punctul in care bugetul firav al tarii nu a mai putut suporta obligatiile asumate cu inconstienta de catre guvernele intrate in cercul vicios al fascismului corporatist.

    Si daca ar fi doar interventionismul si dirijismul economic, dar nu: socialistii europeni si’au desavarsit opera de distrugere insidioasa a capitalismului continental prin miriadele de norme inutile, contraproductive, costisitoare, ambigue, contradictorii, intr’un sistem incomprehensibil tipic totalitar: niciun aspect al vietii economice nu a ramas nereglementat, totul este supus avizarii, autorizarii, supravegherii si controlului permanent. Romania cum a procedat? fix pe linia dictata la centru, ba chiar a facut si exces de zel: a impus conditii si mai drastice, a creat si mai multe oficii de avizare si agentii de control, a creat si mai multe taxe decat le cereau camarazii europeni.

    Austeritatea europeana: un eufemism pentru tentativa de reformare a unui sistem de nereformat. O larga competitie europeana -oglinjoara, oglinjoara, cine’i mai austera din tara?- a fost lansata la sfarsitul lui 2009, iar Romania a participat cu succes alaturi de aripa populara a socialismului european. In acest caz nu exista efectiv nicio abatere de la linia trasata la Centru. Falsa austeritate a devenit politica de partid si stat, practic singura diferenta notabila dintre o dreapta inchipuita [a socialistilor populari] si o stanga aproximativa [a socialistilor si liberalilor europeni]. Minunata si complexa “reforma” poate fi redusa la 2 sintagme: 1] taieri de salarii in anumite segmente bugetare si 2] cresterea fiscalitatii. Adica nicio reforma veritabila, nicio retragere a statului din economie, nicio institutie falimentara/parazitara desfiintata, nicio anulare a vreunui program pagubos, ci doar o amenintare ridicola aruncata pe capetele celor mai slabe verigi din aparatul birocratic [care de multe ori nici nu a fost pusa in practica...ca deh, corb la corb nu'si scoate ochii].

    3. Convergenta educationala: este un domeniu in care am ajuns fruntasi pe ramura – practic nu exista tara in UE cu un sistem educational mai etatizat ca al nostru. Daca alte state socialiste din Vest au pastrat cat de cat un contact cu piata [cu cerintele si nevoile companiilor private], permitind participarea si implicarea mediilor private in procesul educational, in Ro privatul pur si simplu NU exista in raport cu invatamantul, atat la nivel institutional cat si de mentalitate, a dascalilor si a birocratilor din sistem. Este o performanta socialista ce ne propulseaza in atentia Comisiei Europene: birocratii acesteia probabil ca deja lucreaza la un proiect de implementare a modelului romanesc in toata Europa.”

    • Multumesc pentru comentariul incitant. Nu contest ca societatile europene sunt afectate serios de etatism colectivist si birocratism oligarhic. S-ar putea sa pacatuiesc prin personalizarea analizei, dar nu mi-am propus aici o explorare a cauzelor adanci ale actualei crize europene. Oricum, ceea ce aduceti in discutie ar merita dezbatut serios, fara inhibitii si prejudecati.

    • Lupul Monarhist spune:

      @euNuke

      Felicitarile mele pentru observatiile privitoare la natura convergentei economiei europene.

      Recomand un articol pe tema taxelor pe venit recent marite de administratia Hollande in Franta:

      http://www.cnn.com/2012/09/28/world/europe/france-budget/index.html

      A third of the savings will come from cuts to public spending, the president’s office said, while an additional 10 billion euros will come from a tax on companies.
      The remainder will be raised through tax increases on high-earning individuals, including a 75% levy on incomes higher than 1 million euros ($1.26 million) and a new 45% tax bracket affecting 6.2 million households.

      Vorba unui prieten…egalitarismul sugruma Europa.

  5. costica spune:

    “Traian Basescu ramane omul omul politic asociat cu modernizarea institutionala, cu consolidarea statului de drept, cu deschiderea arhivelor, cu eficientizarea CNSAS, cu orientarea categoric si non-negociabil euro-atlantica a strategiei de securitate nationala.”

    Sa le luam pe rand:
    1. “modernizarea institutionala” !!
    Despre ce modernizare vorbiti?! Ce institutii au fost modernizate in mandatul Dlui Basescu?
    Eu dimpotriva mi-aduc aminte cum Rapoartele Bancii Mondiale la Bucuresti facute in anii Dlui Boc aratau o Romanie demna de Africa sudezvoltata iar acum vedem bine cum a explodat coruptia, clientelismul politic, mita, si incompetenta in institutiile statului roman!
    Dvs, despre ce modernizare vorbiti? Ce institutii au ajuns modernizate ?!!!!
    2. Celelalte mentiuni ale Dvs nu-l ajuta deloc pe romanul care s-a saturat de aroganta politicienilor, de sfidarea continua pe care alesii Romaniei de 20 de ani o arata celor care i-au trimis sa guverneze! Si d-aia o sa vedem cum dupa 9 dcembrie o sa avem iar fauna din USL la guvernare pentru ca majoritatea romanilor spun ca ce mi-e USL ce mi-e PDL ce mi-e PPDD, ce mi-e PSD, ce mi-e PNL iar de PDL si Traian Basescu s-au lamurit ca nu le-au facut viata mai buna, dimpotriva….
    Pentru ei, pentru majoritatea romanilor NU conteaza, pentru ei viata va ramane la fel de grea, LEGILE NU vor functiona altfel(majorarea pensiilor de la 1 Ianuarie 2012 NU s-a aplicat desi LEGEA prevede pentru ca nu-s bani in schimb EVAZIUNEA este de proportii, poate cat Bugetul Romaniei, cum spunea Ambasadorul SUA, iar EVAZIUNEA este o chestiune de VOINTA POLITICA!!) in schimb politicienii ajunsi la putere se vor imbogati bine mersi cu sau fara criza!!
    Ce-a reusit Traian Basescu pentru ROMANII care l-au ales ca Presedinte???!!!!
    DE ce ar vpta majoritatea romanilor cu ARD, cand ei au vazut dezastrul guvernarii Boc in cei aproape 4 ani! ?
    Comparati raspunsul cu atitudinea Presedintelui Obama, ma indoiesc eu ca puteti face o comparatie intre promisiunile Dlui Basescu si ce-a FACUT Dumnealui DUPA ce-a fost ales pentru romnaiii ce l-au ales !!!!!!
    De 20 de ani aceleasi figuri politice corupte, contestate, imbogatite peste noapte(se lupta efectiv astia sa intre in politica pentru ca intra saraci si ies bogati!!) ajung in toate institutiile statului roman gras, ineficient, corupt si caruia nu-i pasa deloc de romani.
    Asa-i in SUA, Dle Profesor Tismaneanu?
    Cum ar arata SUA daca ar avea acesti politicieni, incepand cu Traian Basescu si continuand cu Ponta, Antonescu, Boc, Videanu, Udrea, Roberta, Geoana, Dragnea si toata clasa politica….. ??!!!
    Credeti ca ar reusi ei sa ajunga in SUA sa minta si sa sfideze natiunea americana asa cum o fac de 20 de ani in Romania ?!

    • Dintr-un intreg articol, ati decupat o fraza si ati scris un text egal, probabil, ca numar de cuvinte cu articolul. Nu voi scrie acum ce inteleg prin modernizare institutionala. Dvs nu o vedeti, eu o vad. De pilda independenta justitiei. Sa ne mentinem deocamdata aici. Comparatia cu SUA, ma iertati ca o spun atat de direct, nu este adecvata. Comparati Romania post-totalitara, daca doriti, cu Bulgaria, Ungaria, Polonia, Slovacia, Republica Ceha, Albania. Veti gasi si acolo discursuiri virulente (si nu nejustificate) impotriva clasei politice corupte si inepte. Veti gasi si acolo demagogi populisti. Unicitatea cazului romanesc (ea insasi discutabila) este experimentula ctual al unei alainte ajunsa la putere fara mandat electoral sa incerce de-democratizarea tarii.

      In anii 90, Vaclav Havel a scris un eseu intitulat, cat se poate de elcvent. “Cosmarul post-comunist”. Ce-a reusit Traian Basescu sa faca pentru romani? Este genul de intrebare care isi contine in sine raspunsul, in functie de opiniile celui care o pune. Eu cred ca, in datele concrete de loc si de timp, foarte mult. Dvs nu sunteti de acord. Va respect opinia. Astept o atitudine similara din partea Dvs. Ganduri bune.

      • costica spune:

        Va respect opiniile, nu asta-i motivul comentariului meu.
        Sa stiti dle Tismaneanu ca eu am votat in 2004 cu Traian Basescu si PD si am fost convins atunci ca el este UNICA sansa a Romaniei de a SCHIMBA directia pe care a avut-o Romania pana atunci.
        Am avut mari asteptari, dar m-a dezamagit .
        De la USL NU astept nimic, o adunatura de politruci fara nici un Dumnezeu.
        Numai ca nu USL este marele pericol in politica romanesca ci partide gen PPDD, pentru ca majoritatea populatiei Romanei este o populatie SARACA, UMILITA din cauza saraciei(saracia este o umilinta, dle Tismaneanu) si cat timp va exista aceasta populatie saraca si umilita atunci sa nu ne asteptam ca rezultatele votului in Romania sa aduca la guvernare nu stiu ce partid de dreapta, desi am vazut ce mare branza a facut partidul de dreapta PDL, ca daca nu era FMI la timp azi Romania era demult in faliment.
        Cand romanii vor fi centrul preocuparilor politicienilor romani(acel SA TRAITI BINE al Dlui Basescu) atunci vom avea poate o alta Romanie.
        Cat timp politicienii Romaniei nu vor reusi asta, ne vom lalai inca muuuulti ani cu alde Ponta, Antonescu, Voiculescu, Boc, Udrea, PPDD, Becali, Udrea, Roberta…..
        Pe Dl Basescu nu-l mentionez, dumnealui a declarat ca s-a saturat de politica si se va retrage dupa finalul mandatului….
        Cat priveste independenta justitiei, eu ma rezerve, ce-a reusit Dl Basescu este altceva in opinia mea: a NUMIT 2 oameni competenti, integri si PROFESIONISTI pe Dna Kovesi si dl Morar si un Ministru al justitiei la fel de prodesionist Dl Predoiu.
        Dar asta nu a determinat si revolutia peste noapte in corupta justitie romana… nu cred…. magistratii si procurorii Romaniei sunt asa cum sunt si cred ca o schimbare de regim va duce si pe la ei la alte “performante” care nu le fac deloc onoare si cinste, precum cele din vremea dnei Rodica Stanoiu desi azi apartenenta Romaniei la UE ii impiedica sa-si faca de cap ca acum 20 de ani….

        • costica spune:

          Co,pletez: dupa 2004 NU am mai votat si NU voi mai vota nici anul asta.
          NU am cu cine sa votez, ce fauna vad in Jud Covasna(unde locuiesc) pe listele partidelor romanesti nu ma convinge ca am motive sa merg la vot.

          • eu****** spune:

            Imi permit sa va sugerez ca oamenii ca Dvs. ar trebui sa incerce:

            1. sa se inscrie intr-un partid politic si sa incerce sa propuna un candidat “mai breaz”;
            2. sa formeze/pariticipe la formarea unui nou partid,sa incerce sa propuna un candidat “mai breaz”;
            3. sa candideze ca si independent.

            Imi pare ca in 2012, ca niciodata, toate aceste formule au putut sa fie lesne accesate.
            Spuneam odata ca viitorul se construieste prin actiune!

            Restul, ceea ce mai ramane, este numai tacerea!
            Am tacut.

            • costica spune:

              Nici vorba, stiti cum spune vorba aia inteleapta: intri in cocina si te mananca porcii…
              Politica romaneasca este pentru corupti, mincinosi si ipocriti.
              NU vad deloc in politica romanesca oameni competenti, cinstiti si preocupati de binele celor care i-au ales.
              Dimpotriva…. o adevarata fauna de 20 de ani care ne-a adus unde suntem azi, aproape de dezastru, tot mai spre abis, cum zicea Dan Tapalaga mai zilele trecute…..
              O mizerie efectiv….

            • eu****** spune:

              Fiti Dvs, primul, cel mai curat.
              Incercati caci altfel comentariul Dvs. seamana cu povestea “drobului de sare”
              Puteti incerca ca si independent.

              De ce sa dati vina pe unul sau pe altul?
              Asumati-va o responsabilitate si incercati sa o duceti.

              Mult succes, indiferent de decizia/ optiunea Dvs.

        • Leon spune:

          Gresiti in evaluarea pericolului pe care-l reprezinta pentru Romania USL si PPDD. USL-ul este mult mai periculos din doua motive: Primul, pentru ca USL reprezinta interesele unor retele de coruptie extinse si foarte bine organizate, care s-au structurat si functioneaza de peste 20 de ani si care cuprind toate domeniile societatii si toate institutiile cheie ale statului, in vreme ce PPDD sint doar niste outsideri care vor sa ocupe pozitiile privilegiate ale celorlalti. Al doilea, pentru ca si USL se adreseaza paturilor sarace, neinformate si dezinformate, ale populatiei. Mai mult, pentru ca li se parea ca nu sint suficient de convingatori in raport cu aceasta parte a electoratului, l-au cooptat si pe Gigi Becali. USL nu se adreseaza insa numai acestei categorii si de aceea este mult mai puternic si mai periculos decit PPDD: cuprinde si electoratul traditional al PSD, si lupii tineri liberali, si dezamagitii de PDL. Toate aceste segmente insumeaza 40-50% din electorat, in vreme ce PPDD nu trece de 15% si va avea in timp cel mai probabil soarta altor partide “de nisa”, PUNR si PRM

      • G. Moinescu spune:

        independenta justitie in RO e un lucru discutabil. pana acum se pare ca procurorii lucreaza in tandem cu dorintele prezidentiale. oameni apropiati partidului prezidential sunt evidati cu delicatete, ceilalti sunt luati cu duba. exemplele sunt o multime. nu insist.

        mi se pare ca ce s-a intamplat in RO arata ca in Georgia prietenului presedintelui nostru.

        http://blogs.ft.com/beyond-brics/2012/09/03/georgia-dark-side-of-rose-revolution/#axzz2B5sRAd7U

        • Petru Moldovan spune:

          ana acum mie mi s-a parut ca procurorii au bagat la bulau mai mult tipi de la PDL. Daniel Morar explica intr-un intervieu ca e normal sa fie asa, pentru ca coruptia e legata de putere si
          PDL a fost la putere si sistemul lor de anchete are o inertie de la 4 luni pana la un an si jumatate.

          • frank g. schmidt spune:

            stimabile domn moldovan,

            procurorii nu baga pe nimeni la bulau. aveti o imagine din pacate complet eronata a justitiei. procurorii doar au acuzat, asadar au adus IN FATA justitiei diverse persoane. justitia se face de catre judecatori nu de catre procurori. procurorul este “avocatul” statului, adica al poporului, el sustine partea acuzarii in fata judecatorului.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Vladimir Tismaneanu


Vladimir Tismaneanu

Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)