vineri, martie 29, 2024

Rușii sunt pregătiți să sufere pentru o idee măreață, europenii nu prea

O anecdotă: după ce Federația Rusă a ocupat Crimea, un vice-președinte al federației a anunțat că Rusia era gata să înceapă colonizarea Lunii. Pentru că rușii sunt pregătiți să sufere pentru o idee grandioasă. Putin și acoliții săi au ignorat sancțiunile americane și europene de până acum. Din cauza interdependenței dintre economiile europene și cea rusească, orice sancțiuni luate de Uniunea Europeană împotriva Rusiei sunt dureroase și pentru economia europeană. Dacă rușii sunt pregătiți să sufere, noi suntem?

Am fi putut crede că doborârea avionului MH17 îl va rușina pe Putin și acesta își va disciplina mercenarii din estul Ucrainei. Nici pe departe. Pentru a masca gafa voluntarilor din Republica Populară Donetsk, propaganda rusă a produs minciuni și scenarii de film prost. Putin n-a avut nici o secundă intenția să recunoască implicarea Federației Ruse în doborârea avionului, chiar și atunci când jurnaliști au arătat că lansatorul BUK folosit pentru atac a fost înapoiat Rusiei după dezastrul aerian. Această intoxicare vine după multe alte comploturi, după încălcări repetate ale dreptului internațional, fiecare negată cu aplomb de diplomația rusească.

Cu toate acestea, liderii Uniunii Europene încă vor să trateze cu Rusia ca și cum ar fi un partener lucid. Vest-europenii se mint singuri pentru că nu vor să recunoască faptul că economiile lor sunt dependente de un stat mincinos și schizofren, în care nu se poate avea încredere nici pentru politică externă și nici pentru relații economice. Dacă presa lui Putin poate ascunde sub preș uciderea a 300 de oameni, va fi foarte ușor să justifice naționalizări împotriva intereselor europene sau întreruperea exporturilor de gaze. Aceeași presă îi va putea mobiliza pe ruși să reziste unor sancțiuni pe termen scurt.

Însă apatia a cuprins aproape toate membrele UE. Dintre țările din vestul Europei doar Suedia și Luxemburg au avut în trecut poziții tranșante la acțiunile Federației Ruse, cărora mai noi li s-a adăugat Finlanda. Dintre membrele UE din estul Europei doar Țările baltice, Polonia și România sunt vocale împotriva Rusiei. Nu e o coincidență că mare parte dintre aceste state sunt și țările europene cu frontiere cu Rusia sau Ucraina. Dincolo de țările care simt o amenințare directă ca urmare a conflictului din Ucraina aproape că nu există apeluri la o dezbatere privind rolul UE în conflictul ucrainean. Un indicator este și faptul că în rubricile de politică externă ale marilor cotidiene conflictul israelo-palestinian ocupă mult mai mult spațiu decât știrile din Ucraina.

Ce e de făcut? (ar întreba Cernisevski) În primul rând e nevoie de un duș rece. Experiența statelor din vecinătatea estică ne arată că Federația Rusă folosește de multă vreme un dublu limbaj: în privat diplomații dau asigurări de normalitate și neagă vehement declarațiile publice, însă acțiunile promise întârzie sau nu sunt îndeplinite niciodată. În paralel cu promisiunile diplomației, discursul public crește în agresivitate și promovează reușitele împotriva europenilor. Din acest dublu limbaj, unii văd agresivitatea, însă cei mai mulți cred în limbajul împăciuitor. Nici una dintre acțiunile recente ale Federației Ruse nu poate motiva optimismul sau inactivitatea generalizată a Uniunii. Semnalul de trezire trebuie să vină din partea capitalelor din vestul Europei. Fără sprijinul acestora, micile țări din centrul și estul Europei nu pot să înfrunte Rusia și problemele economice care vin la pachet cu această atitudine.

În al doilea rând sunt necesare sancțiuni dincolo de semnalele clasice pe care Uniunea Europeană le emite la adresa statelor nedemocratice. Sancțiunile pentru Federația Rusă sunt acum asemănătoare cu cele pentru Belarus, adică restricții de intrare în UE și înghețarea de fonduri pentru o serie de persoane. S-au purtat negocieri deocamdată eșuate pe așa zisele sancțiuni de „nivel trei”, măsuri care pot afecta sistemul bancar rusesc. Însă sancțiunile ar trebuie să includă, acum sau mai târziu, și măsuri impuse Iranului, cum ar fi: embargo pe exporturi de arme, tehnologie militară, tehnologie pentru industria energetică, embargo pe export de bunuri și tehnologii sensibile, precum echipament de interceptare a telecomunicațiilor, interdicții în furnizarea de servicii industriilor energetice.

Vest-europenii sunt ezitanți în a impune aceste restricții și aruncă responsabilitatea de la un guvern la altul pentru răspunsurile timide la acțiunile lui Putin. Un politician francez spunea recent că asistăm la o dezbatere de fațadă dusă de politicieni ipocriți. Toate țările vest-europene și chiar și multe est-europene au interese majore legate de Federația Rusă, pe care nu vor să le sacrifice. Nici Statele Unite nu au impus sancțiuni economice ci s-au limitat la acțiuni împotriva persoanelor din anturajul lui Putin și măsuri legate de accesul la piața de armament americană.

În plan politic, Uniunea Europeană trebuie să sprijine Ucraina pentru a-și securiza frontierele. În prezent armata ucraineană luptă pentru a-i îndepărta pe rebeli de frontiere și pentru a împiedica accesul armelor dinspre Rusia. Uniunea Europeană are tot interesul în a securiza frontiera ucraineană, dincolo de conflictul ruso-ucrainean. Pe unde pătrund arme, pătrund și droguri și rețele criminale care se îndreaptă către Uniunea Europeană. O opțiune este o misiune de monitorizare a frontierelor așa cum este cea din Georgia, pentru a completa sau înlocui actuala misiune de monitorizare a OSCE în Ucraina. În comparație cu misiunea de 100 de monitori OSCE din Ucraina, EUMM din Georgia are 200 de monitori care acoperă frontierele cu Abkhazia și Osetia, o zonă mult mai mică decât estul Ucrainei. Mica echipă a OSCE din Ucraina a fost ținta răpirilor și își desfășoară cu greu activitatea în estul Ucrainei, unde inițial i s-a refuzat accesul la epava MH17. Ucraina a cerut încă din martie 2014 o misiune de monitorizare a frontierelor, fără succes însă. Uniunea Europeană asistă deja autoritățile ucrainiene în securizarea frontierelor cu Transnistria. O asemenea inițiativă ar trebui să vină din partea României și Poloniei, vecinii Ucrainei. Ambele țări sunt și principali contribuitori în termen de personal în EUMM.

Statele europene care sunt îngrijorate de politica rusească trebuie să-și unească forțele și să sprijine Ucraina. Un mecanism de sprijin militar poate fi conceptul de Grup de luptă al Uniunii EuropeneEU Battlegroup. Ucraina este membră a grupului sudic, din care face parte și România – HELBROC. Grupurile de luptă sunt coaliții de state care formează un batalion de reacție rapidă în afara Uniunii Europene, respectând Capitolul 7 din Carta ONU – de exemplu pentru o intervenție în Republica Centraficană. Din cauza a numeroase neînțelegeri între statele membre privind colaborarea militară, în prezent Grupurile de luptă au o activitate minimă, de colaborare și stagii de formare între forțele armate ale Statelor Membre.

Însă contextul actual poate favoriza formarea unui Grup de luptă format din România, Polonia, Țările baltice, Ucraina, Republica Moldova, Polonia, Suedia și Finlanda. Acest Grup ar putea avea mandat pentru a interveni, la cererea statelor membre, în cazul unor noi tentative de destabilizare a Ucrainei sau Republicii Moldova (fără a acționa în Transnistria).

Jocul lui Putin și apatia țărilor care nu se simt direct afectate de politica rusească ar trebui să provoace mai multe întrebări în țările la frontieră cu Rusia sau Ucraina. Aceste state au realizat de multă vreme că trebuie să privească înspre Uniunea Europeană pentru dezvoltare economică și spre NATO (deci SUA) pentru apărare. Însă în prezent este nevoie de o strategie comună pentru a împiedica consolidarea puterii rebelilor pro-ruși în estul Ucrainei și pe viitor pentru a împiedica asemenea tentative de destabilizare a vecinătății lor. De ce nu, o nouă alianță militară cu scopul de a proteja integritatea teritorială a Ucrainei și Republicii Moldova ar putea reuni țările de la frontiera Federației Ruse, în care România ar avea un rol foarte important.

Articol aparut pe Europuls

Europuls este o organizaţie ce are scopul de a promova procesul de integrare europeană în România dar şi de a contribui la dezvoltarea unui spaţiu public european. Europuls urmăreşte să încurajeze dezbaterile publice pe teme europene prin articole și studii, precum și prin organizarea de dezbateri și conferinţe, fiind inițiatorul şi principalul organizator al Eurosfat (www.eurosfat.eu), cel mai important forum anual din România dedicat dezbaterilor pe teme europene. Mai multe detalii pe www.europuls.ro.

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

  1. Rusia este o autocratie iar Europa un conglomerat.

    Ideia unei Armate Europene exista din perioada imediat urmatoare razboiului. Maresalul Montgomery, probabil si altii, erau insa foarte sceptici. Argumentele erau de ordin tehnic. Principiul unitatii de comanda este incompatibil cu democratia. Insasi alianta SUA – Marea Britanie, tari cu multe afinitati, a avut nu putine disfunctionalitati.

    Fobia vest-europenilor fata de est-europeni, intre care cea fata de romani frizeaza grotescul, face implicarea militara foarte improbabila.

    In consecinta, respectivul Grup pare a fi una din dalele ce paveaza calea spre esec. Faptele ce au premers al doilea razboi mondial sint elocvente.

    Ca divertisment, amatorii de heraldica militara pot vedea insemnele proiectatei Armate Europene aici: http://www.uniforminsignia.org/.

  2. Rusii nu sunt pregatiti sa sufere, sunt prea timorati sa protesteze. In plus, comunismul a produs si la ei, ca si la noi, milioane de oameni incapabili sa se descurce singuri. Oameni care au inca nevoie de un tatuc care sa le explice cum sa respire.

  3. Rusia. Este Rusia o amenintare? Rusia nu a fost in stare sa stapaneasca Afganistanul! Ucraina, nici atat! Sa nu fie asta inceputul sfarsitului pentru Rusia! Risca Rusia un razboi in Europa,cu o China, in coasta ,care revendica Siberia? Cu o lume turco-musulmana care asteapta o revansa istorica! Numai un idiot sau un dement ar putea impinge Rusia spre asa ceva! Aaaa.. , acolo un santaj mic, la europeni, cu ceva gaz, o sperietura la moldoveni, letoni, etc, o aratare de muschi pentru propriul electorat, mizilicuri d-astea , da! Sa ne intoarcem la Romania. De ce ar fi mai amenintata Romania decat Finlanda? Am avut incercari similare cu Rusia. Vedeti vreo agitatie la Helsinki? La noi, da! De ce? Pentru ca raul este in noi! Slabiciunea noastra nu vine din amenintarea Rusiei, vine din nemernicia politicii romanesti care nu este in stare sa structureze un stat puternic si prosper( cred ca asta e un pleonasm)! Raul nostru nu este la Moscova, raul nostru este la Bucuresti!

    • Aveti dreptate in privinta slabiciunii Romaniei, datorata in primul rind abjectei clase politice actuale.

      Pe de alta parte, similitudinea cu Finlada este doar generala. Detaliile induc diferente semnificative.

      Directia de actiune principala a expansionismului rusesc este spre sud. Spre nord, rezistenta este maxima si beneficiile minore. Citeva explicatii mai jos.

      Flancul nordic este sustinut de NATO in Norvegia. Suedia este neutra dar dispune de forte armate redutabile. Finlanda si-a revenit din epoca finlandizarii, adica tutela ruseasca a miinii de fier in manusa de catifea. Blocul scandinav poate opune o rezistenta semnificativa. El poate acoperi chiar neceistatile de aparare ale stateor baltice in caz de criza.

      La centru, Polonia dispune de cele mai puternice forte armate dintre statele foste comuniste. suportul american si european a fost constant pentru Polonia.

      In sud, lucrurile stau diferit. Nefasta politica euroatlantica de dupa aranjamentele din 1989 practic a invitat Rusia in Balcani. Distrugerea Iugoslaviei prin interventie externa a creat ministate cu probleme etnice la fel de serioase ca ale fostei federatii si i-a umilit pe sirbi. In Bulgaria, sentimetele prorusesti sint viscerale. In epoca sovietica, a cerut chiar inglobarea in URSS. Stau oare lucrurile diferit azi?

      Expansionismul rusesc spre sud, cu debuseu final in Mediterana, poate fi barat doar de Romania si Turcia, ambele tratate cu rezerva, chiar cu dispret in cazul Romaniei, de catre Blocul Euro-Atlantic.

      In consecinta, Romania are nevoie de investitii real productive, nu de achizitii de material uzat (Type 22, F16) si nici de panamale ca Bechtel sau Mital. Pentru aceasta insa doua lucruri sint absolut necesare: in interior asanarea politca, in exterior renuntarea la viziunea absolut deformata despre Romania.

  4. Bun, pana la urma nu e vorba ca europenii nu au idei grandioase pentru care sa lupte. Lumea se implica in tot felul de chestii, ca e vorba de mari demonstratii impotriva somajului si situatiei politice/ economice, drepturile omului (LGBT rights de exemplu), in alte cuvinte tot felul de cauze domestice – si exista grupuri serioase de oameni care depun eforturi mari si concrete in sensul asta. Atata tot, ca Europa de Est nu e perceputa ca o cauza demna de efort – nu cred ca germanul sau francezul de rand considera ca ar trebui sa se sacrifice in vreun fel pentru Ucraina (sau pentru oricare dintre fratii mai saraci de la est). E mai degraba o chestiune de identitate, de cine suntem noi, si cine sunt ei, ceilalti, care nu au legatura prea mare cu noi, Europa cea „adevarata”. Si de aici puncteaza foarte bine articolul, rolul tarilor din est, pentru care situatia din Ucraina are implicatii imediate.
    La rusi e exact invers, mai domol cu civismul (din apatie, lipsa de exercitiu, teama de sanctiuni etc), dar Ucraina e o miza majora.
    Conteaza doar cum definesti ideea mareata, si sacrificiul.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Laura Bretea
Laura Bretea
Laura Bretea este consultant în asistență electorală pentru UE, ONU, ONG-uri internaționale și a lucrat în aproape 20 de țări din Africa, Orientul Mijlociu, America Latină și Europa de Est. În 2012 și 2013, Laura a fost Asistent parlamentar la Parlamentul European unde a urmărit dosarul Republica Moldova și comisiile de Politică externă și Dezvoltare. Este membră a Consiliului Director al Europuls.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro