joi, martie 28, 2024

Rusia mută strategic în Siria. America inertă, Europa în degringoladă. Se coace Pactul Occidentului cu Rusia?

Idei şi puncte cheie:

  • Creşterea prezenţei militare şi iminenţa unei intervenţii a Rusiei în Siria, stat eşuat aflat în al cincilea an de război civil, fără nicio soluţie din partea puterilor occidentale, schimbă nu numai ecuaţia strategică a Orientului Mijlociu (din care Rusia aproape că a lipsit, cel puţin în ultimele două decenii), dar generează şi un pretext (dacă termenul vi se pare prea tare, să zicem doar „context”) internaţional pentru un posibil „deal with Russia”[1], pe mai multe planuri, pornind de la obiectivul comun al marilor puteri, altminteri incontestabil, al combaterii ISIS şi, în general, al luptei împotriva terorismului regional şi global;
  • Mutarea Rusiei pe tabla de şah devastată a Orientului Mijlociu a părut să surprindă cercurile politico-diplomatice apusene, destul de letargice şi neinspirate în ultima perioadă, aflate într-o criză de idei şi de voinţă cum rar s-a mai întâmplat de la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, ba mai mult, producând reacţii divergente în cadrul alianţei occidentale, cu o aprobare suspect de grăbită de la Berlin[2], cu un protest mecanic şi steril de la Washington, respectiv cu „scâncetele” Sofiei[3] la trecerea avioanelor ruseşti care transportau armament spre Siria, peste teritoriul său; 
  • Incapacitatea sau ezitările Occidentului de a acţiona decisiv şi în timp util în Siria, pe motivul lipsei de alternativă credibilă la regimul Bashar al-Assad (având în minte, probabil, eşecurile succesiunilor post-Mubarak şi post-Gaddafi), au împins lucrurile în situaţia catastrofală de astăzi, când atât costurile umane şi materiale locale, cât şi consecinţele geopolitice regionale şi mai ales complicaţiile europene ale crizei siriene sunt infinit mai mari decât ar fi presupus o intervenţie în primii doi ani ai războiului, urmată de împărţirea controlată a puterii la Damasc, între guvern şi facţiunile moderate ale opoziţiei. Astăzi, tabloul este mult diferit de cel din martie 2011, când tinerii s-au ridicat împotriva dictaturii dinastiei al-Assad, iar expansiunea Statului Islamic a schimbat percepţiile şi sensibilităţile lumii occidentale;
  • După patru ani şi jumătate de inacţiune a Statelor Unite şi Uniunii Europene, combaterea ISIS a devenit în prezent mai stringentă decât combaterea regimului al-Assad, situaţia fiind speculată abil de Rusia, care s-a profilat rapid pe scena politică internaţională şi în opinia publică drept prima putere pregătită să pună „boots on the ground” şi să lovească poziţiile ISIS chiar de pe teritoriul Siriei, apărând însă, indirect, poziţia preşedintelui al-Assad;
  • Pentru Rusia, nu este în joc doar menţinerea la putere a vechilor aliaţi de la Damasc şi a unei influenţe crescute în administrarea şi reconstrucţia Siriei post-conflict, ci (poate chiar pe primul plan) vizarea unui Acord multidimensional cu puterile occidentale, ceea ce ar „relegitima” şi reinsera treptat regimul Putin pe scena internaţională, ar scoate Rusia de sub sancţiunile economice şi, cel mai periculos pentru regiunea noastră, ar putea lăsa Moscovei un spaţiu mai mare de manevră, într-un Est gri al Europei (Ucraina, Republica Moldova etc.), ieşit lamentabil din atenţia Vestului;
  • Ne place sau nu, toate semnalele recente din afara establishmentului propriu-zis de la Washington DC, deci cele academice şi pe linia think-tankurilor, care nu folosesc stereotipiile discursurilor oficiale, arată că Statele Unite sunt în realitate mult mai preocupate de China decât de Rusia, respectiv de Asia-Pacific decât de Estul Europei, iar sondarea opiniei publice americane arată că Putin are o imagine mai degrabă „cool” decât malefică, mult diferită de cea din ţările europene postcomuniste, că NATO este un non-subiect iar angoasele şi priorităţile societăţii americane sunt cu totul altele. Nu vă aşteptaţi la minuni dacă vin republicanii la Casa Albă, căci candidatul de top al GOP, Donald Trump, tocmai a declarat că America trebuie să-şi reducă efortul militar în Siria iar Putin trebuie lăsat să intervină împotriva ISIS[4];
  • Pentru flancul estic al NATO, posibilitatea unui „deal with Russia” devine motiv de reflecţie strategică urgentă. Înaintea Summitului crucial al Alianţei Nord-Atlantice de la Varşovia (iulie 2016), se conturează deja două mari viziuni: cea „pacifistă, moderată, favorabilă colaborării cu Rusia”, reprezentată în principal de Germania dar şi de alte state vest şi central-europene, şi linia intransigentă, avându-i în prim plan pe noul preşedinte polonez Andrzej Duda (gazda Summitului) şi pe baltici, care doresc menţinerea sancţiunilor împotriva Rusiei şi înfiinţarea de baze militare NATO la frontiera răsăriteană a Alianţei, ca garanţie pentru securitatea acestei zone greu încercate în istoria Europei;
  • Ce va face România în cazul atenuării abordărilor Occidentului în relaţia cu Rusia? Ce linie strategică va urma Bucureştiul în vederea actualizării relaţiilor bilaterale cu Federaţia Rusă, cea moderată sau cea intransigentă, dacă semnalele se confirmă şi marile puteri (inclusiv Statele Unite) o lasă „mai moale” cu discursul de condamnare a agresiunii Rusiei din Ucraina, şi cu politicile generale de securizare est-europeană? Mai poate fi afectat în vreun fel proiectul sau tipul de tehnologie aferentă scutului american antirachetă de la Deveselu, aflat deja în faza de finalizare, dacă Moscova va insista să îl aducă în discuţiile cu Statele Unite?

*

Eroarea politică şi strategică a Occidentului în Siria va avea un preţ mai mare decât criza imigranţilor. Va scoate, dacă nu a scos deja, Rusia din binemeritata izolare în care intrase, după sfidarea crasă a principiilor dreptului internaţional, prin anexarea Crimeei şi agresiunea militară asupra Ucrainei.

Treptat, Vecinătatea Sudică a Uniunii Europene va lua locul Vecinătăţii Estice ca prioritate de agendă, profil de interes public şi miză politico-strategică, dislocând practic dezbaterea principală, accentele şi resursele de pe o linie a frontului pe alta. Mutarea lui Putin e ingenioasă şi, în anumite condiţii, poate aduce beneficii profilului internaţional al Rusiei şi relaţiilor Moscovei cu marile capitale occidentale, din care unele oricum abia aşteptau o ocazie să-şi normalizeze legăturile cu piaţa rusească. M-aş bucura ca strategii şi politicienii de la Chişinău să înţeleagă repede ce consecinţe nefaste ar putea avea asupra perspectivelor europene şi euro-atlantice ale Republicii Moldova, de exemplu, un asemenea shift în politica Vestului sau chiar închiderea dosarului ucrainean.

Nu aş merge până într-acolo încât să spun că Rusia ar fi în spatele valului de imigranţi sirieni revărsat asupra Uniunii Europene, deşi am văzut şi această speculaţie în presă. Un asemenea scenariu mi se pare nerealist. Am sugerat mai degrabă, în articole precedente, o suspectă uşurinţă cu care ies (au ieşit) cu bărcile în larg, spre insulele greceşti, zeci de mii de refugiaţi sirieni, aflaţi de mai multă vreme în taberele suprapopulate din sudul Turciei, şi frustrarea regimului Erdogan pentru lipsa de suport politic din partea Uniunii Europene, atât pentru deblocarea negocierilor de aderare ale Ankarei (momentan, într-adevăr, exclusă), cât şi pentru îndepărtarea lui Bashar al-Assad de la putere sau finanţarea taberelor de refugiaţi din Turcia. Nu ne-a scăpat nici ştirea despre consulul francez de la Izmir, care vindea bărci sirienilor[5]. Mai mult decât atât, am observat că mişcarea militară a Rusiei în Siria a survenit imediat după Acordul Turcia-Statele Unite pentru utilizarea bazei militare de la Incirlik, acord care facilitează o creştere a puterii de intervenţie a Statelor Unite, fie şi doar aeriană, în Siria. Din acest punct de vedere, aportul de forţă militară rusească ar putea părea o simplă reechilibrare a balanţei de putere în zonă. Dar „conotaţia” politică şi simbolică a prezenţei trupelor ruseşti în Siria, aşa cum vom vedea, trece dincolo de acest principiu de abecedar strategic.

„Câteva sute de militari, 28 de avioane de luptă, 14 vase echipate de dimensiuni mici, şase tancuri şi 15 piese de artilerie”[6] (desigur, cifrele diferă de la o publicaţie la alta şi se pot schimba peste noapte, dar nu depăşesc deocamdată 1700-2000 de militari pe nicio sursă) pot să nu pară „mult” în economia unui război, dar nu sunt nici „puţin” într-o confruntare îndelungată intrată în impas, în care orice element nou şi mai ales simbolistica unui ajutor extern pot conta mult pentru moralul combatanţilor. Pe de altă parte, prezenţa militară a Rusiei în baza de la Tartus (port în estul Mediteranei) nu este nouă, datând din 1971, din timpul regimului Hafez al-Assad.

Siria a fost încă din vremea Războiului Rece şi este şi acum „piciorul de pod” al Rusiei în Orientul Mijlociu, cam singurul care i-a rămas, mai ales dacă Iranul va dori să îşi îmbunătăţească la rândul său relaţiile politice şi economice cu Statele Unite şi Uniunea Europeană, aşa cum au făcut după Războiul Rece majoritatea statelor din Orientul Mijlociu. Preşedintele iranian Rouhani s-a plasat totuşi, în discursul recent de la ONU[7], pe o poziţie aproape similară cu cea a lui Putin, spunând că prioritatea acţiunii militare externe în Siria trebuie să fie eliminarea teroriştilor de la ISIS şi nu slăbirea guvernului al-Assad, abia apoi putându-se discuta necesara „reformă” a regimului de la Damasc.

Rusia doreşte de ani buni să se reprofileze ca „mare putere” globală şi să discute din nou, de la egal la egal, cu Washingtonul (ei, ce vremuri!), după ce Moscova a pierdut de jure şi de facto statutul de „superputere”, odată cu dizolvarea Pactului de la Varşovia şi dispariţia Uniunii Sovietice, în 1991. Episodul ucrainean din 2014, parte a aceleiaşi strategii de resurgenţă a puterii Moscovei, s-a lovit însă, parţial, de sancţiunile Occidentului (SUA-UE), care i-au afectat economia. Spun parţial, pentru că în opinia mea Rusia a câştigat războiul hibrid din Ucraina, în sensul că a obţinut ceea ce şi-a dorit: peninsula Crimeea (neaşteptat de uşor), şi mai ales blocarea oricărei perspective a Ucrainei de adera la NATO sau la Uniunea Europeană, „dăruindu-i” un conflict îngheţat pe teritoriul său, similar celor din Transnistria şi Osetia de sud.

Proiectul agresiunii asupra Ucrainei nu i-a ieşit însă bine lui Putin din perspectiva izolării internaţionale în care a intrat, precum şi a deteriorării severe a imaginii şi prestigiului Rusiei. Era deci nevoie de altceva, de un alt proiect de politică externă pentru a consolida profilul de mare putere al Rusiei, cu vocaţie globală. Lupta împotriva ISIS şi a terorismului este genul de temă ultrasensibilă în Occident care, bine instrumentată politic, poate servi unui asemenea obiectiv strategic.

Dacă Rusia va putea „deconta” public succese militare notabile împotriva ISIS (rămâne de văzut), în comparaţie cu surprinzătoarea ineficienţă a campaniei aeriene americano-britanice începute în urmă cu un an[8], de la care se aşteptau rezultate mai substanţiale, şi cu gesturile teatrale ale Franţei, ale cărei avioane au aruncat repede câteva bombe în deşert acum câteva zile, ca să intre în discuţie şi Hollande la Adunarea Generală a ONU, atunci Putin va considera (ce ironie a politicii internaţionale!) că are argumente să fie tratat ca un mare lider[9] al lumii civilizate, care a scăpat Siria de un război civil interminabil şi Europa de un aflux de imigranţi. Dar, fireşte, şi Vestul înţelege acest calcul şi, foarte probabil, se va încerca o nouă mobilizare a coaliţiei puterilor occidentale cât de curând, pentru a nu lăsa Rusia să îşi adjudece singură meritele combaterii Statului Islamic.

Discursul lui Obama de la Adunarea Generală a ONU a sugerat acceptarea eventuală a unui compromis (cu Rusia, putem deduce) în privinţa Siriei, dar a avertizat că Statele Unite nu pot accepta o întoarcere la situaţia dinaintea războiului civil, acum, după moartea a peste 250.000 de oameni. Cu alte cuvinte, Washingtonul poate concepe o împărţire a puterii la Damasc între susţinătorii allawiţi ai guvernului şi reprezentanţii credibili ai opoziţiei sunite, dar nicidecum rămânerea la conducere a lui Bashar al-Assad, care este definitiv compromis, după o tragedie de asemenea proporţii a ţării sale.

Cu doar câteva zile înainte, Angela Merkel se pronunţase pentru discuţii inclusiv cu actualul lider de la Damasc[10], în vederea unui plan de pace, idee criticată imediat, inclusiv în Europa, şi rămasă ulterior în suspensie. Poate nu întâmplător consilierul prezidenţial de politică externă de la Bucureşti a testat opinia publică din România asupra acestei idei, cam în acelaşi timp în care cancelarul Germaniei lansa aceeaşi ipoteză.

Acordul Occidentului cu Rusia nu este, la ora la care scriu acest articol, o certitudine, dar este o posibilitate care se discută, mai mult sau mai puţin discret. Este o ipoteză de lucru cu consecinţe deosebit de interesante, inclusiv în regiunea noastră, asupra căreia unii actori din zonă nu sunt încă pregătiţi nici măcar să reflecteze serios. Din păcate, de atâtea ori în istorie, ţările mai mici dar insuficient de atente, să zicem aşa, au fost prinse nepregătite de pacte şi acorduri ale marilor puteri, care „până mai ieri” păreau imposibile. Pentru a încheia cu un loc comun al practicii politico-diplomatice, cât se poate de valabil şi în contextul la care ne referim, să nu uităm acest adevăr simplu: never say never.          

NOTE ________________________


[1]http://www.nytimes.com/2015/09/19/world/europe/us-to-begin-military-talks-with-russia-on-syria.html

[2] http://www.dailystar.com.lb/News/World/2015/Sep-12/315008-germanys-merkel-sees-need-to-cooperate-with-russia-on-syria.ashx

[3] https://news.vice.com/article/bulgaria-to-russian-military-aircraft-you-shall-not-pass

[4] http://edition.cnn.com/2015/09/27/politics/donald-trump-isis-syria-russia-60-minutes/

[5] http://www.hurriyetdailynews.com/-france-suspends-honorary-consul-in-turkey-over-boat-sales-to-migrants.aspx?PageID=238&NID=88387&NewsCatID=359

[6]http://www.vox.com/2015/9/24/9392543/russia-syria-putin

[7] http://www.reuters.com/article/2015/09/28/us-un-assembly-iran-idUSKCN0RR13E20150928

[8] http://www.bbc.com/news/world-middle-east-27838034

[9] http://www.theguardian.com/world/2015/sep/27/vladimir-putin-russia-military-syria-satellite

[10]http://www.aljazeera.com/news/2015/09/merkel-assad-included-syria-peace-talks-150924080649644.html

Distribuie acest articol

42 COMENTARII

  1. Daca razboiul din Siria ofera un motiv pentru ridicarea sanctiunilor impotriva Rusiei si pentru reluarea legaturilor Rusia-Occident, e foarte bine. Occidentul s-a amestecat in mod neinspirat in criza ucraieneana si acum are ocazia sa iasa cu fata (oarecum) curata.
    Asa cum remarcati, China e principalul rival al SUA, nu Rusia.
    Iar pentru statele est-europene nu e nici un pericol: sunt membre NATO.

    • Iar NATO „ăsta” e americanii, deloc ioropenii.
      „reluarea legaturilor Rusia-Occident, e foarte bine. Occidentul s-a amestecat in mod neinspirat in criza ucraieneana”.
      Curat murdar, coane Fanica!

      • Nu te pripi, „coane Fanica victor L” si nu scoate din context: „Daca razboiul din Siria ofera(…), e foarte bine.” Ei, vezi? Ai pierdut ocazia sa taci.

  2. Din nou un articol interesant, cu aceeaşi remarcă pe care am făcut-o şi la articolul anterior în privinţa tendinţei dvs de a simpatiza cu democraţii, încercând să-i „scoateţi” sugerând că nici cu republicanii nu e mare brânză.
    De data asta l-aţi scos pe Trump din joben (un tip care până prin 2006 se declara democrat) şi care nici nu va câştiga nominalizarea republicană.
    Nu aţi zis nimic de Jeb Bush sau Marco Rubio sau despre faptul că poziţia lui Trump e mai degrabă singulară (doar Rand Paul e mai izolaţionist), în timp ce mainstreamul GOP a revenit la stilul hawk binecunoscut.

  3. Cred ca va inselati in mod grav in ceea ce priveste situatia. Vreau sa va amintesc ca Rusia este prezenta in Siria inca de la inceputul razboiului, Rusia pe fata si Iranul intr-un mod mai subtil au fost pilonii pe care se sprijina Asad. Fara oricare dintre ei el ar fi fost de mult istorie.

    Departe de a fi o initiativa strategica, actul Rusiei este o reatie la criza refugiatilor din Europa. Orice general de duminica poate intelege ca, o data pusa la punct mecanica de primire a refugiatilor, Europa, impreuna cu aliatii se va ocupa de cauza suvoiului de refugiati. Rusia pune tancuri pe sol pentru a bloca o eventuala initiativa unilaterala a Occidentului.

    Ieri, in discursul in fata ONU, presedintele american enumera de altfel prioritatile sale in aceasta ordine: Siria, Rusia, China. Nu cred ca poate fi ignorat.

    De altfel, dumneavoastra confundati respectul fata de lege si comunitatea internationala tipic democratiilor occidentale cu lipsa de reactie. Vreau sa va atrag atentia ca miscari din acestea de tancuri de la o zi la alta, fara consultare democrata, sunt tipice dictaturii iar Occidentul se misca consultand cetatenii si partenerii. Un exemplu: in 2 August 1990 Iraq invada Kuweitul. Reactia occidentului va avea loc pe 17 Ianuarie 1991 (aproape 1/2 ani mai tarziu). Dumneavoastra cred ca ati numi din nou Occidentul „Inert”. Se vede bine ca nu a fost asa.

    In incheiere: Faptul ca Rusia cauta in continuare galceava este bineinteles. Putin stie ca acasa are o problema, acolo unde cetateanul de rand vede ca rubla a pierdut cam 40% din valoare in ultimul an. Neputand sa sustina economia tarii el cauta sa dea poporului alt gen de satisfactie: „Voi sunteti mai sarati dar Rusia e din nou acolo unde merita pe scena lumii”. Acesta este registrul in care se poate intelege foarte clar politica externa a Rusiei si daca faceti un efort mental veti vedea cat de evidente sunt gesturile lui Putin. Departe de a fi initiative strategice ele sunt simple reactii la criza cu care se confrunta si pe care el insusi a creat-o

      • Am toata admiratia pentru felul in care se dezbate aici si in special pentru domnul Naumescu. Din nefericire ,letargia si vidul de idei in care plonjase civilizatia narcisista occidentala au trebuit sterse in acest mod. Putin vine cu prospetimea unor gesturi dure si neasteptate si isi joaca cartea minut cu minut. Este foarte dedicat ,foarte activ,foarte proaspat,se misca. Este,din nefericire net superior strategic unei coalitii care nu se leaga.Este,indubitabil,pe un drum gresit,dar el trezeste Europa, el pune intrebari existentiale unor structuri care se credeau infailibile. Europa fardata,Europa homosexuala,Europa autosuficienta. Europa leitmotivelor la moda, a jumatatilor de masura, a coruptiei politice, a supeficialitatii media, Europa este violata de un soldat rus care ii va lua si ceasul. Ca sa dea ora de la Moscova.

  4. Articolul sugereaza o perspectiva sumbra. Bazat pe niste realitati.
    Dar actiunea Rusiei este ceva de genul „trebuie sa ma bag in seama pentru a nu fi uitat”.
    Stiu ca par superficial cind spun asta, dar mai vechi actiuni ale URSS/Rusia la asta duc.
    Cuba 1963, invadarea Afganistanului ori, mai recent, graba de a fi primii in Kosovo.
    Mai periculoasa mi se pare atitudinea unor tari europene vestice, ca Germania ori Franta; parca sint niste fluturi atrasi de lumina lampii in relatia cu Rusia.
    Politica noastra? o enigma.

  5. MUTARE STRATEGICA.O analiza excelenta, impactul revenirii in forta a Rusiei pe plan international, va avea cu siguranta efecte imprevizibile si pentru Europa. Imobilismul organizatiilor internationale din ultimii ani, a generat situatia actuala, cu dezechilibru in Orientul Apropiat si in tari din Asia.Ce efecte va genera apropierea UE de Rusia, pe fondul aparitiei unei noi crize economice, suprapusa cu invazia de migranti in Europa, cu un stil de viata complet deosebit , sunt greu de prevazut. Probabil, vom asista la o noua orientare politica si economica si in Romania.

    • Și Gorbaciov avea o prezență internațională remarcabilă, cu vreo 2 ani înainte de dezmembrarea URSS :P

      Putin poate să-și ducă toată armata în Siria, va câștiga din nou susținere pe plan intern, exact cum a fost și cu anexarea Crimeii, dar Rusia rămâne același stat disfuncțional, cu jumătate din populație aproape muritoare de foame. Ce face Putin acum e doar un exercițiu de imagine pentru uz intern.

      • „Ce face Putin acum e doar un exercițiu de imagine pentru uz intern.” – ??? Whatever…
        Important este rezultatul! Or, se pare ca se actioneaza in directia buna: atacarea adevaratului adversar al tuturor oamenlor civilizati, si anume DAESH!
        Apoi, mi se pare un epifenomen cine va avea de castigat mai mult pe plan intern (cred ca nimeni nu va refuza gloria ;) ), intre SUA&co sau Rusia, sau cine le va da lovitura de gratie si-i va lichida definitiv, important este sa se actioneze impreuna si eficient,contra barbariei!

        • În ce mod se schimbă lumea dacă Assad rămâne la putere datorită lui Putin? Și Saddam a rămas la putere în 1991, după invazia americană.

        • deocamdata oficiali rusi critica atacurile aeriene franceze impotriva Daesh.
          Ca cica nu au mandat ONU.De parca interventia rusa in Siria ar avea….
          Pina una alta rusii au facut mult zgomot.Stiam oricum ca sint maestri la propaganda.

          • Rusii n-au mandat ONU in Siria, dar sustin ca se afla acolo la solicitarea guvernului legitim sirian, deci sunt acoperiti. Dar pe americani cine i-a chemat? intreaba ei. Sau poate au mandat ONU?

        • @ Falstaff – nu există comparație între miza politică pe plan intern din State și cea din Rusia. Obama și-a terminat cele două mandate și va lăsa locul altuia, în timp ce Putin vrea să moară în funcție, la fel ca Brejnev sau ca Andropov, fostul lui șef.

    • Faptul ca Rusia nu a fost sanctionata de SUA in ceea ce priveste mutarea sa militara in Siria nu inseamna ca Occidentul (citeste SUA) va absolvi Rusia de pacatele sale de a fi invadat Ucraina sau ca Occidentul va avea o atitudine mai prietenoasa fata de Putin.

      Intotdeauna, Statele Unite, ca si Rusia dealtfel, nu si-au dorit o confruntare militara directa. In schimb, sanctiunile economice impuse Rusiei nu numai ca nu vor fi ridicate dar, foarte probabil, vor fi intarite cu severitate. Rusia va plati cu varf si indesat „initiativa” sa Ucraineana cat si cea Siriana.

  6. La inceputul razboiului sirian SUA ( prin intermediu Arabiei Saudite ) a finantat TOATA opozitia anti-Assad , Cu alte cuvinte SUA au ”hranit” si ”crescut” ISIS .Pana la momentul in care ISIS au atacat Irakul acestia au fost in tabara baietilor buni care luptau pentru instaurarea democratiei in Siria.DACA , in cazul Irakului, ISIS a scapat de sub control sau acesta a fost ”misiunea” sa este de discutat.Oricum ISIS a aparut in momentul in care lumea se cam plictisise de Al Qaeda .Iar acum maniehismul acesta cu Putin cel rau si Obama cel neprihanit pare cam penibil.
    PS-si Al Qaeda a fost in tabara baietilor buni in razboiele din Bosnia si Kosovo .
    PS 2-nu sunt fan Putin si cu atat mai putin al Rusiei care este cel mare mare dusman al nostru in ultimii 300 de ani. Chiar si atunci cand erau aliatii nostrii ( 1877, 1916-1918,1944-1989 )

  7. Nu mai există spaţiul necesar unei confruntări decisive între marile puteri. Acomodarea lor şi împărţirea puterii a devenit o obligatorie. Lumea multipolară este acum singura soluţie pentru a evita o nenorocire globală. Nu-mi place acest tablou, România este prea pe frontiera unuia dintre „actori”. Dar realitatea trebuie luată în considerare şi trebuie să lucrăm cu ea.
    În mod ironic, erorile de strategie ale Occidentului au fost posibile din cauza influenţei mult prea mari în decizie a unor strategi tributari şcolii din alte vremuri, strategi care nu au ieşit la pensie la timpul potrivit, după ce au reputat victoria din 1990-1991. Şi tot ironic, factorul economic ce a contribuit decisiv la înfrângerea URSS este acum unul dintre factorii favorabili acordului enunţat de dl. Naumescu. Acest factor are nevoie de timp pentru a face o tranziţie controlată şi cu pierderi minime de la „civilizaţia rebutului”, aşa cum o defineşte Papa Francisc, la o arhitectură economică globală viabilă şi acceptată de o majoritate. Din acestă perspectivă, acordul Occident-Rusia este o resursă în vederea identificării unei soluţii la problema China.
    Da, este foarte probabil acordul enunţat de dl. Naumescu. Iar România nu pare deloc pregătită pentru aşa ceva.

  8. ” Never say never”…asa este!
    Riscul de ridicol, nu numai ca sporeste dar, se transforma in veritabila gafa diplomatica, atunci cand afirmatia „ti-a fost suflata” de propriul ego, supradimensionat, si „tu” ;) te-ai repezit sa o repeti fara sa-i judeti implicatiile, ca sa pari viteaz si suveran…dar nu esti!

  9. Mi se pare o analiză bună. E adevărat că Putin speculează eşecul politicii occidentului în zona sa sudică. Dar miza mi se pare a fi mult mai mare. Ca să înţelegem miza „jocului” trebuie spus ce a dorit occidentul: a vrut să elimine dictaturile din acele ţări, Irak, Libia, Siria, şi dacă ar putea şi din Iran, şi să promoveze o democratizare a lor. Democratizarea, însă, ca să fie un succes cere nişte condiţi preliminare severe, cum ar fi responsabilizarea populaţiei, un grad ridicat de civilitate, iniţiativă şi spirit liber în gândire. Or cultura arabă nu încurajează acest tip de societate. Ei merg pe un alt tip de sistem, cel autoritarist, ca şi mulţi alţii din asia, africa sau america latină. Putin, ca şi prietenul său chinez, ştie că nu toate ţările pot fi democratizate, aşa la comandă, ba chiar îi convine mai mult sistemul autoritarist decât cel democrat, şi atunci încearcă să devină liderul care să strângă pe orbita Rusiei (şi Chinei) ţările cu regim autocratic. Poate doreşte ca o nouă polaritate globală, democraţie vs autocraţie, să ia locul vechii polarităţi, liberalism vs comunism. Acesta cred că e sensul major al „mutării” lui Putin în Siria. Problema care se pune: ce poate să facă occidentul să împiedice acest curs? Cred că moderaţia Angelei Merkel e totuşi răspunsul corect.

  10. Putin stie prea bine ca pretzul pentru un deal cu Vestul este interventia ruseasca terestra contra ISIS, numai ca asa cum nici un lider occidental nu este nebun sa-si trimita concetatzenii sa fie casapitzi de islamisti nici Putin nu o va face. Daca o va face, va fi o infrangere mai penibila decat cea din Afganistan caci in noile conflicte asimetrice pregatirea militara si fanatismul luptatorilor sunt determinante pentru victorie. Vedetzi ce a patzit Tsahalul cu Hezballah („meci nul” recunoscut chiar de Israel) si chiar cu Hamas-ul cel imposibil de distrus fara a provoca un dezastru umanitar gen Hiroshima in Gaza. Militarii rusi sunt departe de a avea motivarea israelienilor care lupta pentru a-si apara casele si familiile, asa ca in confruntarea terestra cu un inamic fanatic dispus sa moara pentru cauza sa vor pierde detasat. Iar fara o contributie – decisiva – terestra, Putin nu va obtine nimic din partea Occidentului. Sunt curios: e judokanul kaghebist atat de inconstient incat sa se ingroape intr-un razboi terestru in Siria doar ca sa se poata lauda cu revenirea Rusiei la statutul de putere mondiala?

    • să sperăm că acum CIA va înceta să instrumenteze ISIS – deși cred că imbecilii au înțeles acum că a fost tocmai viceversa… – așa că nu va fi un Afganistan.
      Citiți discursul lui Putin de la UN, singurul lider responsabil, și lăsați-o moale cu rusofobia, e o copilărie. Europa are nevoie de un deal cu Rusia, dacă vrea să supraviețuiască. Iar US se va specializa în comerțul generalizat cu droguri, legalizarea tot mai amplă a marijuanei unde credeți că va duce? Apple? General Motors? Nu. Cocaină! Visul american pentru toți!

  11. De curând citeam un reportaj realizat în Latakia (focarul puterii rusești în zonă și centrul loialiștilor pro-Assad). Cu teamă, pentru că nimeni în Siria care e o „persoană normală” nu îndrăznește să vorbească fățiș, sunniții din oraș se plângeau de aroganța gărzilor Hezbollah, care asigură „ordinea” în oraș. Problema este că exact genul de conducere națională care ar fi moderată și exercita puterea prin consens, ar fi și cea mai vulnerabilă în fața extremelor. Cu alte cuvinte, ar necesita o ocupație străină de un deceniu și mai bine, pentru a avea o șansă la consolidare. Cred că asta este principala problemă a Occidentului. Oricum, vedem că Siria este deja profund enclavizată, cu urmări asemănătoare războiului din Irak. Exceptând cazul unui Genghiz Han în miniatură care are reunifica totul într-o baie de sânge, cred că toate politicile viitoare vor fi limitate, tocmai pentru că vor fi obligate să țină seama de această divizare. Un mare perdant este și Turcia- de fapt este cel mai mare din zona apropiată conflictului. Istoria Turciei ne arată că sînt mai sângeroși tocmai când se văd mai umiliți așa că mă tem că pentru „compensație” au să „coacă” ceva kurzilor.
    Cred că efortul rusesc se va limita la consolidarea unei enclave assadiene (cu sau fără el, personajul în sine nu este relevant decât ca simbol) fără ambiția unei cuceriri și pacificări a întregii țări- resursele umane și financiare ar fi enorme, comparate cu perspectiva „victoriei” (o rezistență internatională sunnită față de care campania anti-sovietică a mujahedinilor în Afghanistan ar fi un fel de tabără la Năvodari). Mai curând, prin crearea unei oaze de „liniște” (fie ea și dictatorială), s-ar spera o creștere „organică” (oameni normali ar prefera-o în schimbul medievismului criminal stil ISIS).
    Personal, nu cred că problema Siriei poate fi discutată separat de cea irakiană. Tot ce vedem la televizor în ce privește statul Islamic (pentru că este un stat) nu are relevanță în ce privește sursa puterii lui (administrativă sau militară). De facto, vorbim de foști ofițeri saddamiști, care și-au pierdut funcția, salariul și pensia ca urmare a desființării armatei de către ocupația americană și care, pe un fond religios, de circumstanță, speculează simpatii ideologice saudite, au profitat de ajutorul financiar substantial al acestora și se grefează în sânul unei populații sunnite pentru care guvernul de la Baghdad nu a mai avut nimic bun de oferit în ultimii 7-8 ani.
    Deci, orice fel de aranjament în Siria menit să asigure liniștea și ordinea, presupune retragerea acestui nucleu dur și experimentat înapoi în Irak. Am avea o Sirie la hotarele căreia există un fel de Sunnia nelegiuită- un focar peren de „infecție” al coreligionarilor de peste graniță.
    Nu cred că Irakul va mai putea fi reconstituit ca înainte- indiferent de manevrele și implicările interne sau externe. SUA furnizează ajutor militar Baghdadului cu condiția ca parte să fie atribuită triunghiului sunnit, spre a se „asana” singur de extremiști. De un an de zile, guvernul de la Baghdad nu a mai livrat nimic în zonă, fie pentru că nu poate garanta destinatarii, fie pentru că în general, nu vrea o enclavă sunnită super înarmată. La fel, kurzii irakieni cer armament greu- cerere căreia i se opun atât guvernul de la Baghdad cât și Turcia. În ce mă privește, cred că un Irak federalizat este mai puțin nociv decât moștenirea a trei țări mai mici, unde o „Kurdia” independentă are asigura o implicare turcească permanentă, iar un Irak sunnit, redus și fără resurse, nu s-ar „astâmpăra” în buza Iordaniei (cu garanția implicării israeliene) și nici al unei Sirii unde alawiții continuă să aibă un rol hotărâtor. Poate greșesc, nu știu, presupun că există și scenarii care favorizează scindarea Irakului. Mi se pare că acesta este un cartof și mai fierbinte decât problema Siriei, chiar dacă din motive umanitare, țara a devenit acum o prioritate. Cred că a „face și desface” în Irak constituie un pericol de război mult mai mare- pe de altă parte, mi se pare că și acolo politica (de data asta a tuturor și nu doar a Occidentului) este un fel de perdea de fum în spatele căreia nu se face de fapt nimic.

    • ”Kurdia” e de fapt Kurdistan, același ”…stan” din componența numelor Pakistan, Afghanistan, Uzbekistan, Turkmenistan etc. Câteva zeci de milioane de oameni au dreptul la un ”stan” propriu, după orice standarde în materie. Indiferent ce i-ar conveni sau nu Turciei.

      • Dacă vor avea un stat, nu va fi în limitele Kurdistanului, tocmai pentru că istoria și țările nu există după „merite”. Alas…

  12. o chestie interesanta este logistica acestui val de refugiati care tocmai a cucerit la propriu germania.

    invazia s-a facut cu smart phone-ul si appsuri cu hartzi. milionul de refugiati au strabatut 2000 de km dirijati prin internet , prin appsuri care le aratau unde sint bresele din gardul unguresc, unde sint autoritatile prietenoase samd.

    nu e delir ci realitate vazuta cu ochii proprii. practic treaba nu se reducea la traficanti si victime. ci mai curind grupuri organizate cu cite un microlider. care era cu iphonul in mina. si multi semianalfabetzi erau cu mia de euro in mina dar incapabili sa citeasca

    nu cred ca e doar feisbucul, aici a fost oarecare finantare. poate vom afla vreodat. sau ramine doar emanatia ca la noi.

  13. Bravo, domnule professor Naumescu, ca intotdeauna excellent , clar ca dela catedra, far echivov in ceea ce priveste opinia Dvs.
    Cunosc bine Siria anilor 1970-1990, plina de prezenta militara si civila ruseasca, sovietica la acea data. si pot sa affirm ca inca de atunci, exceptind aparatul( politic, economic si militar )clientelar lui Assad, populatia era destul de ostila Rusiei si in orice caz complect ostila comunismului. De altfel, cunosc destul de bine intreaga lume araba a acelor ani si pot sa spun ca socialismul de tip communist leninist sovietic era complect strain modului de viata arab, muslman. Populatia il respingea organic.
    Dar asta nu insemna sub nici o foma ca populatiile arabe din Siria, Iraq, Egypt, Yemen si Libia ( ca sa ma refer la tarile pe care le-am cunoscut bine ) erau deschise sa accepte o democratie de tip occidental, sau de orice alt tip, complect straina modului lor de viata sau traditiilor musulmane. Oricine a cunoscut lumea araba in acei ani stie ca regimurile la putere,multe de extractie socialista BAAS,, desi erau violent impotriva exceselor fundamentalistilor islamici pe care ii tineau in friu uneori cu tunurile si spinzuratorile, nu s-au dezis niciodata de religia musulmana practicanta. .Toate astea sint sigur ca erau perfect cunoscute de specialistii din CIA si Departamentul de Stat
    Si cum explicati atunci, Dle profesoor, ca s-a produs ” inexplicabilul” mod de abordare al problemei arabo- musulmane de catre Statele Unite ? Unde a fost credulitate, opacitate, lipsa de cultura politica si unde a inceput reaua intentie ? Cine a avut interesul ca imediat dupa sfirsitul razboiului rece sa actioneze pentru distrugerea liderului ” lumii libere” folosind arma islamismului si impingind constient America spre cel mai nesabuite decizii din istoria ei biseculara ?
    Tare as vrea sa aflu opinia Dvs .
    Si a propos de recenta interventie Ruseasca in Siria. Chiar au trecut avioanele rusesti in drum spre Siria exclusiv pe ruta Marea Neagra- Bulgaria- Grecia – Mediterana , fara a atinge Romania ? Oricum doua tari NATO se afla implicate in aceasta calatorie, Grecia si Bulgaria . iar inaltul comandament NATo este condus de americani, o stim cu totii, deci complicitatea este evidenta !

  14. Si iata ca Rusia aplica in Siria cam aceeasi metoda aplicata in Crimea. Dupa ce Parlamentul Rus a aprobat actiuni militare in Siria iar Americanii au acceptat redeschiderea canalelor de comunicatie militare, acum Rusia cere americanilor sa paraseasca imediat spatiul aerian sirian.
    Asta este cea mai buna proba pentru europeni, daca mai aveau nevoie de asa ceva, sa inteleaga parsivenia ruseasca.
    Ce ar mai trebui sa se intample acum? ca sirienii sa voteze alipirea Siriei la Rusia?
    Eu cred ca rusii chiar au dat in mintea copiilor. Nu le-a ajuns lectia din Egipt cand toate sam-urile lor au fost distruse de evrei cu ajutorul american iar acum au deschis cutia Pandorei de unde ii pandeste US Air Force cu flotila sa terestra si spatiala….Sa vedem daca cazaciocul va putea fenta aviatia NATO.

    • si un PS:

      asta da „mutare strategica”…

      Abia ce Obama a avertizat Rusia si China: „Conduc cea mai importanta forta militara pe care lumea a cunoscut-o vreodata. Nu o sa ezit niciodata sa-mi protejez tara sau aliatii chiar si cu forta, daca este necesar”.

      Dupa cum rezulta din miscarea strategica ruseasca, se pare ca devine necesar…

  15. Sa nu ne grabim cu concluziile:
    „Oficialul american a declarat pentru Fox News ca diplomatii rusi au transmis un demers oficial in care cer ca aeronavele americane sa paraseasca Siria, adaugand ca avioanele de razboi ruse survoleaza in prezent teritoriul sirian.

    Surse militare americane au precizat insa pentru Fox News ca avioanele SUA nu vor da curs cererii formulate de rusi. „

    • @victor L,

      Nu ma grabesc sa sar la concluzii dar nu ma pot abtine sa constat o succesiune de evenimente:

      1. Rusia decide sa se instaleze militar in Siria cu scop declarat atacarea ISIS;
      2. Probabil pentru a nu-i antagoniza excesiv pe americani, Rusia se ofera sa reia consularile militare cu Statele Unite. De ce? Pasamite, pentru a-si coordona atacurile evitand un posibil conflict cu aviatia SUA. La acest moment nu se poate evita comentariul ca Rusia vedea o actiune concomitent cu atacurile SUA.
      3. Odata instalata, Rusia cere Americii sa paraseasca Siria. Unde mai rezulta acum necesitatea unei consultari la nivel militar intre cele doua puteri?

  16. „””Si a propos de recenta interventie Ruseasca in Siria. Chiar au trecut avioanele rusesti in drum spre Siria exclusiv pe ruta Marea Neagra- Bulgaria- Grecia – Mediterana , fara a atinge Romania ? Oricum doua tari NATO se afla implicate in aceasta calatorie, Grecia si Bulgaria . iar inaltul comandament NATo este condus de americani, o stim cu totii, deci complicitatea este evidenta !””””””””””

    Va pot raspunde eu. Daca veti mai diversifica sursele de informare adica sa mai lasati BBC si CNN (printre altele practic spun exact acelasi lucru – informantie redundanta) ati sti ca rusii au trimis echipamentul militar partial pe mare partial aeropurtat via IRAN – IRAK (avioanele alea Antonov sunt chiar incapatoare). Si da aliatul americanilor, guvernul irakian a permis tranzitul aerian al rusilor spre Siria.
    Bulgaria si Romania au spus niet – adica nu au castigat nimic (rusii tot au ajuns unde voiau) si acum mai vem niste bile negre la un vecin puternic. Si dupa ce americanii ne-au obligat sa spunem nu rusilor au batut mai apoi palma cu ei si noi am ramas in offside din nou.

  17. „18.30 Laurent Fabius: Loviturile ruse n-au vizat gruparea Statul Islamic
    17.45 Loviturile aeriene rusesti au ucis cel putin 36 de civili si au tintit zone unde nu sunt luptatori ai Statului Islamic sau al Qaeda, a declarat liderul opozitiei politice siriene
    17.28 O sursa diplomatica franceza a declarat Reuters ca bombardamentele aeriene ale Rusiei in Siria par sa tinteasca opozitia siriana, nu pozitiile Statului Islamic
    17:16 Vladimir Putin a declarat ca presedintele sirian Bashar al-Assad trebuie sa fie pregatit pentru compromis cu „fortele sanatoase”
    16.30 Oficial american: Loviturile ruse nu tintesc zonele controlate de Statul Islamic in Siria”

  18. Se coace pactul cu occidetul ? Mi-e teama ca se coace mai degraba de un razboi. Actiunea Rusiei in Siria este bine pusa la punct si va fi amplificata. Rusia nu isi permite sa piarda pe Bashar si nici gruparea alawita. Nu va fi nici un compromis cu americanii. Mai degraba se poate ajunge la schimburi de lovituri intre marile puteri, daca se are in vedere ca atat Isis cat si fortele siriene libere sunt pline de cetateni americani si europeni. Si acestia tipa cand sunt bombardati!
    Rusia este in ascensiune si nu renunta la acest lucru chiar cu pretul unui razboi. Nu este poporul care sa stea sub papucul altora, cu exceptia tatarilor, care au fost mentori pentru dumnealor.
    Despre Romania, numai de bine, si-au tras tovarasii vile si masini. Sunt siguri ca sunt pentru dumnealor sau pentru alti? Sa ne aducem aminte ce a fost in perioada interbelica. Dupa razboi ce s-a intamplat? Este bine de invatat din Istorie. Din pacate greselile se repeta!

  19. foarte corect, dar trebuia sa spuneti „un stat esuat intervine in alt stat mai grav esuat” daca va referiti la standardele de functionare ale unui stat modern

    intr-adevar Rusia nu putea sa lase sa scape o asemenea oportunitate:
    o situatie in care pozitionarea ei sa nu poata fi combatuta dpdv al imaginii (intervine „impotriva raului absolut ISIS” si pentru o posibila rezolvare a unei crize ce a determinat o uriasa problema UE – pt care nu pare sa aiba rezolvare)
    + o situatie de sfarsit al celui de al 2-lea mandat al unui Presedinte US care in nici un caz nu a fost un „presedinte jucator” in politica externa-globala (comportament marcat poate de primirea prematura a Premiului Nobel pt Pace :))
    + o situatie pe tabla de sah regionala care poate fi caracterizata prin confruntari extinse intre siiti si sunniti dar in fronturi fragmentate si paralele (cu foarte multe jocuri pe dedesubt si cu relatii fluide intre parti diverse) si cu marii jucatori angajati in tot felul de razboaie de uzura
    + o situatie de stres a Israelului care pare sa prefere un nou jucator in vecinatate – Rusia – care poate face lucruri in care ei nu se pot angaja decat cu riscul coalizarii unor importante forte musulmane (de fapt ei nu isi pot folosi din considerente strategice formidabila forta armata in genurile de razboaie care se intampla acum in zona) / o relatie strategica cu Israelul le poate aduce rusilor un suport puternic (de lobby + mass-media) in Occident
    + o situatie f complicata a Turciei care a intrata intr-o faza noua a confruntarii complexe (interne si externe) cu kurzii si care are multe challenge-uri de securitate si politice interne
    + guvernul sirian este in situatia in care a pierdut f mult teritoriu si pozitia lui intr-o negociere este mult mai slaba / alawitii-siiti lui al-assad au de aparat fiefurile – situatie care prezinta avantaje dpdv militar

    in ce priveste eficienta Rusiei impotriva ISIS trebuie spus ca ei vor fi in cu totul alta situatie decat americanii, britanicii etc – ei vor fi in echipa cu fortele guvernamentale siriene adica o echipa care va actiona atat din aer cat si de la sol / este posibil ca suportul aerian oferit sa fie critic pentru impingerea inapoi a ISIS si daca se reuseste asta vor contabiliza victorii de imagine / in cazul americanilor chiar daca ar distruge sa spunem 80% din potentialul ISIS nu ar avea cine sa se duca peste cei 20% ramasi … or ei bombardeaza, dar teritoriul ramane sub controlul ISIS si ororile continua sa curga pe mass-media si evident nu pot fi oprite din aer …

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Valentin Naumescu
Valentin Naumescu
VALENTIN NAUMESCU este profesor de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai Cluj, președintele think tank-ului Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE) și directorul Centrului EUXGLOB. Este abilitat în conducerea de doctorate în domeniul relații internaționale și studii europene și este coordonatorul programului de master de Relații Internaționale, Politică Externă și Managementul Crizelor (în limba engleză) de la UBB Cluj. Între 2005 și 2007 a fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, iar între 2008 și 2012 a fost consulul general al României la Toronto. Are gradul diplomatic de ministru-consilier, obținut prin concurs.A publicat 23 cărți, în România și în străinătate (Marea Britanie, Canada, Olanda), ca autor unic, coautor, editor sau coeditor și peste 60 de articole științifice și capitole/studii în reviste de specialitate și volume colective. Printre cărțile publicate în ultimii ani se numără: Politica marilor puteri în Europa Centrală și de Est. 30 de ani de la sfârșitul războiului rece (Humanitas, 2019), The New European Union and Its Global Strategy: From Brexit to PESCO (Cambridge Scholars Publishing, 2020), Războiul pentru supremație SUA-China și cele cinci forțe care schimbă lumea. Consecințe pentru România (Polirom, 2022) și Great Powers’ Foreign Policy: Approaching the Global Competition and the Russian War against the West (Brill, 2023).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro