joi, martie 28, 2024

Rusia, note din campania prezidențială

La 4 martie, cetățenii Rusiei vor vota un președinte pentru un mandat de 6 ani. La Moscova, nimeni nu se îndoiește că Vladimir Putin va câștiga alegerile și încă din primul tur.

Comentatorii relevanți de la Moscova afirmă că este prima campanie electorală, din 1999 încoace, care îi pune cu adevărat probleme lui Putin. Societatea civilă renaște din propria cenușă și începe să conteste întregul sistem de putere construit cu migală de Putin, începând cu anul 2000. După 12 ani în care democrația a fost jertfită pe altarul dezvoltării economice bazată pe exploatarea hidrocarburilor, clasa de mijloc din marile aglomerări urbane nu se mai mulțumește cu salarii mari, plătite la timp, cu un nivel de trai ridicat, ci vrea și alegeri libere, cere măsuri eficiente împotriva corupției și respectarea unor standarde democratice occidentale. Cum rușii îmbrățișează cu multă pasiune ideile, e foarte posibil ca valul ce contestă sistemul de putere care funcționează azi în Rusia să crească tot mai mult și dacă nu va fi în vreun fel blocat sau deturnat, să măture totul în calea sa.

Actualul președinte Dmitri Medvedev a înțeles urgența unor reforme politice. Cu câteva zile înaintea alegerilor se dezbate și votează în primă lectură în Dumă legi importante care ar trebui să readucă în jocul politic omologat partide și mișcări care astăzi acționează în afara sistemului politic și împotriva lui. Dacă Putin va continua aceste reforme, sistemul politic va suferi ajustări, dar Rusia va evita o criză social-politică de amploare, pe care nici un om politic responsabil, din Moscova sau oricare altă capitală a lumii, nu o poate dori.

Ca mai toate mișcările de stradă din ultimele decenii, protestele au fost generate de suspiciunile privind corectitudinea alegerilor. Zeci de mii de oameni au ieșit în piețele din Moscova și Petersburg după scrutinul din 4 decembrie. Demonstrațiile au culminat zilele trecute cu un lanț viu în jurul centrului Moscovei. Foarte probabil ele vor continua și după alegeri. De altfel, mai multe asociații civice și-au anunțat intenția de a organiza mitinguri și după alegerile 4 martie. Cel mai grav lucru care I s-ar putea întâmpla lui Putin, este ca victoria lui să fie contestată în stradă. Corectitudinea victoriei în alegeri îi asigură legitimitatea, iar aceasta e o floare gingașă pe care o poate strivi cu gesturi bruște.

Paradoxul este că  deși sute de mii de oameni, în Moscova și Petersburg, se pregătesc că conteste victoria lui Putin, nimeni nu se îndoiește de faptul că el va câștiga un nou, al treilea mandat de președinte al Rusiei. Majoritatea covârșitoare a sondajelor îl creditează cu victoria chiar din primul tur. Contracandidații de serviciu din ultimii 20 de ani, au rămas aceeași: comunistul Ghennadi Ziuganov și ultranaționalistul Vladimir Jirinovski. Cei doi sunt, potrivit sondajelor, clasați în preferințele electoratului, la mare distanță în urma lui Putin.

Majoritatea observatorilor s-au declarat dezamăgiți de campania electorală. Cel mai bine poziționat candidat, premierul Putin, a refuzat să participe la dezbateri alături de ceilalți competitori, iar televiziunile s-au limitat la reportaje de campanie și nu au încurajat discuțiile serioase asupra programelor candidaților.

O simplă trecere în revistă a documentelor de campanie, relevă faptul că Putin este singurul candidat care are un adevărat program politic, ce conține 5 capitole: „Valorile noastre. Spiritualitatea și unitatea poporului rus”, „O viața destoinică”, „O economie puternică – o Rusie puternică”, „Putere eficientă sub controlul poporului” și „O Rusie puternică într-o lume complicată”. Programul confirmă că Putin va continua proiectele începute în primele mandate, reformele sociale, economice, politice.

De mult mai multă  atenție s-au bucurat articolele, 6 la număr, publicate de Putin, în ultimele săptămâni, în ziarele centrale din Moscova, care dezvoltă, adesea într-o manieră polemică, capitolele programului său politic. De exemplu, articolul publicat – nu întâmplător – în Rossiiskaia gazeta, oficiosul guvernului, „Să fim puternici: garanția securității naționale pentru Rusia” a ținut prima pagina, atât în ziarele rusești, cât mai ales în presa internațională. Premierul Putin dezvăluie aici intenția de a lansa un amplu proiect pe 10 ani de modernizare a armatei. Până în 2022, în arsenalul forțelor militare rusești vor intra 400 de rachete balistice intercontinentale, 100 de aparate cosmice militare, 600 de avioane, inclusive avioane de vânătoare din generația a cincea, 1000 de elicoptere, unități de rachete S – 400, Viteaz’ și Iskander – M, peste 2300 de tancuri, 17.000 de automobile militare etc. Mai mulți analiști ruși, dar și străini, s-au întrebat dacă nu cumva Rusia se pregătește de război? Altfel, la ce bun să cheltuie aproape 800 de miliarde de dolari pentru înarmare?!

Și ultimul articol, al 6-lea, publicat recent de Putin, „Rusia și lumea care se schimbă”, s-a bucurat de o atenție specială din partea media internațională și, cu siguranță, și din partea cancelariilor. Analiza situației internaționale propusă de Putin conține mai multe nuanțe decât a surprins presa.

Pe de o parte, Putin reia retorica obișnuită privind acțiunile unilaterale ale SUA și NATO, este împotriva celor care folosesc drepturile omului pentru a limita suveranitatea unor state, critică Occidentul pentru intervenția din Libia și anunță că Rusia nu va admite același scenariu în Siria. Nemulțumit că intervenția din Irak a condus la pierderea unor importante contracte comerciale de către companiile rusești, premierul afirmă că Moscova va acționa pentru a-și consolida pozițiile economice în Orientul Mijlociu.

Primăvara arabă este mai degrabă un eșec, în analiza premierului rus. A fost o încercare de a introduce democrația cu ajutorul forței, iar ce s-a obținut a fost contrariul. Mișcarea a fost mai degrabă rezultatul acțiunii sofisticate a tehnologiilor informaționale, care au modelat opinia publică internațională. După care urmează o întreagă discuție despre soft power, cu acuzații directe la adresa occidentalilor care au umplut lumea de „agenți de influență”.

Iranul, Coreea de Nord și Afganistanul sunt trecute la capitolul „Provocări și amenințări”. Rezolvarea delicatului dosar iranian s-ar putea face, prin recunoașterea dreptului Teheranului de a dezvolta programe nucleare civile, inclusiv dreptul de a îmbogăți uraniul.

În ciuda reset-ului dintre Moscova și Washington, paradigma în care evoluează relațiie ruso-americane nu s-a schimbat. Cauza, pe lângă stereotipurile și fobiile moștenite din trecut, este absența unui fundament economic solid; volumul comerțului și investițiilor este scăzut, mult sub potențial. Nici interferențele americane în fostul spațiu sovietic și chiar în campania electorală din Rusia, nu contribuie la îmbunătățirea relațiilor, potrivit premierului Putin. Dar cel mai critic este Putin atunci când vorbește de Scutul antirachetă. Proiectul american distruge echilibrul politico-militar care s-a format în ultimele decenii. SUA, afirmă Putin, vor să-și asigure invulnerabilitatea absolută, „o utopie irealizabilă atât în plan tehnologic cât și geopolitic. … Invulnerabilitatea absolută pentru unul înseamnă vulnerabilitatea absolută pentru ceilalți. Cu o asemenea perspectivă nu putem fi de acord”.

Pe de altă parte, articolul programatic confirmă interesul lui Putin pentru continuarea colaborării cu Occidentul. Rusia e parte integrantă a marii civilizații europene iar cetățenii ei „se simt europeni”, iată de ce Putin propune avansarea proiectelor care să conducă la formarea unui spațiu economic și uman unic, între Atlantic și Oceanul Pacific. Rusia sprijină economia europeană care se află în criză, iar premierul Putin subliniază interesul special pentru sfera energetică.

Tot un dosar important de politică externă, detaliat însă în altă parte, este fostul spațiu sovietic. Putin preconizează continuarea proceselor de integrare a Uniunii Vamale Rusia-Belarus-Kazahstan și a spațiul economic unic. Programul lui Putin confirmă intenția de înființare a Uniunii Euro-Asiatice în 2015, fără să dezvăluie însă mai multe amănunte despre acest proiect.

În fond, nu sunt lucruri noi. Cel mult, sunt nuanțe stilistice. Majoritatea analiștilor relevanți cred că Vladimir Putin va rămâne un om politic pragmatic și previzibil. Va face ceea ce spune! Tocmai de aceea trebuie citit cu atenție.

Potrivit prognozelor pe anul 2012, date publicității de centrele de analiză, se preconizează o consolidare a autorității lui Putin, care va reinventa echilibrul de forțe de pe culoarele Kremlinlui. În fața contestării populare, va încerca să formeze un front tot mai larg făcând apel la grupările naționaliste dar și la activiștii liberali. Proiectele de reformă economică vor fi ajustate, în condițiile în care Rusia nu mai poate conta pe investiții din Occident, astfel încât planurile de modernizare și privatizare vor trebui finanțate din alte surse. În politica externă, în fostul spațiu sovietic, dosarul ucrainean va consuma energiile și resursele Moscovei, care – pe fondul răcelii intervenite în relațiile Ucrainei cu UE – va încerca să-și consolideze prezența economică și influența politică. În relațiile ruso-americane, centrele de analiză consultate prevăd că se vor menține tensiunile în jurul Scutului antirachetă și a prezenței SUA în Europa Centrală. Rusia va continua presiunile asupra Europei Centrale în probleme de securitate și își va consolida prezența economică în regiune.

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. incepe sa devina factorul constient si din ce in ce mai important in evolutia Rusiei spre democratie. Faptul ca nu poate inca prezenta un contracandidat lui Putin ne arata ca drumul Rusiei spre o democratie moderna este inca lung. Nimic nu-l poate insa opri, cum nu poate fi oprit nici procesul de emancipare al popoarelor din „republicile si regiunile autonome”, proces ce va duce la desintegrarea Rusiei sau la un alt tip de Uniune.

  2. Politica ruseasca devine absurda si ridicola. Contesta politica nord atlantica nu pentru a oferi o alternativa ci pentru a i se asocia, binenteles, sperand la toate beneficiile ce ar decurge din aceasta asociere. Rusia refuza sa recunoasca rolul ei in descrestere pe plan mondial.Refuza sa inteleaga ca nu are resursele pentru aceasta politica mare, nu neaparat materiale. Nu intelege ca paradigma in care s-a fornat si a existat pana acum Rusia, aceea de expansiune teritoriala clasica, nu mai exista. Perseverand in inarmare, ma rog, cum preconizeaza Putin, e posibil sa ajunga mai degraba la implozie. Sunt o gramada de hiene pe langa ea care de-abia ii asteapta lesul.

    • Povestea cu inarmarea e (mult) exagerata. Utati-va pe cifre, pe context, nu pe ce scrie unul sau altul.
      Rusia cheltuie mult in domeniul militar, dar nu chiar atat de mult. Cheltuie mai putin, indiferent de criteriu, decat SUA; per capita, cheltuie de trei ori mai putin decat UK si Franta – Franta se pregateste si ea de vreun rezbel??? – mai putin chiar decat pacifista Germanie si cam la fel ca ultra-pacifista Japonie. Ca % din GDP, nu doar SUA cheltuie mai mult, ci si toti ticnitii astia de prin Golf. Ba chiar si de-alde Singapore (?) sunt tot pe-acolo, si Georgia si multi altii. Astia 800 de miliarde cu care Rusia ameninta pacea lumii in urmatorul deceniu reprezinta bugetul Pentagonului pe un an. Samd.
      Altfel, da, probabil ca se gandesc si la faptul ca sansele de a fi antrenati in conflicte militare sunt in crestere. Dar asta-i valabil cam oriunde ne uitam in lume, nu credeti?
      Fara indoiala ca „Sunt o gramada de hiene pe langa ea care de-abia ii asteapta lesul.” Pai si-atunci, care-ar fi raspunsul rational cand iti dau hienele tarcoale? Sa-ti darami gardul de protectie, sa-ti arunci sulita si scutul si sa le zici hienelor ca e vremea sa devina vegetariene, sa ne punem cu totii coronite de flori si sa dantuim pe pajiste?
      Treaba asta se aplica la aproape orice alt domeniu. Daca e ceva la care rusii sunt incredibil de nepriceputi e PR-ul, sa-si prezinte propriul punct de vedere intr-un mod credibil si argumentat. De-aia gasesti doua duzini de „analisti” ca Aslund, Gessen, sau McFaul (noul ambasador US la Moscova :-) :-) :-) ), ca tot vb Putin de soft power, la fiecare postac rusnac.

  3. Intotdeauna cand liderul de la Moscova era/este „surd, mut, orb” – adica aplica politica traditionala ruseasca – mereu a batut vantul rece din Siberia pana in RO!!!

    Dupa un usor dezghet, iarasi ne vedem in plin razbel „rece”. Si cum Ro nu este departe de Rusia, se simte…Ce poate face un cetatean rus in atare conditii? Banuiesc ca nu are alta arma decat sa scrie si sa povesteasca nenoricile intamplate sau care se vor intampla acolo…

    Pot sa ii urez de pe acum o sedere scurta si cat mai putin spornica noului-fostului tar…Ma tem ca asemenea figura autoritara nu are cum sa termine cu un happy-end in cariera!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Armand Gosu
Armand Gosu
Armand Goșu este cercetător asociat la Berlin, la Deutsche Gesellschaft für Auswärtige Politik e.V. (Consiliul german de politică externă), în cadrul Robert Bosch Center for Central and Eastern Europe, Russia, and Central Asia. Armand Goșu a absolvit Facultatea de Istorie a Universității din București. Are un doctorat în istoria Rusiei, susținut la Universitatea din Moscova (1998). A lucrat ca cercetător la Institututul de istorie „N. Iorga” al Academiei Române, apoi la Institutul Român de Istorie Recentă, înființat de Fundația olandeză MATRA la București, și conferențiar la Universitatea din București, unde predă cursuri despre trecutul mai îndepărtat sau mai apropiat al Rusiei și al URSS. A lucrat la radio BBC (birourile din Moscova și București), a fost – pentru aproape un deceniu – redactor șef adjunct și redactor șef la revista 22, editată de Grupul pentru Dialog Social. Cea mai recentă carte Euro-falia. Turbulențe și involuții în fostul spațiu sovietic a fost publicată anul trecut de Editura Curtea Veche. A editat volume de studii și mai multe volume de documente, cel mai recent fiind Istoria comunismului din România. Vol. III. Documente. Nicolae Ceaușescu (1972-1975). A scris peste o mie de articole din 1993 și până astăzi în presa din România și din străinătate despre Vecinătatea Estică, Rusia fiind în centrul preocupărilor sale.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro