Home » Analize »Energie »Global / Europa » Citesti:

Rusia sub dublu impact: sancțiunile internaționale și prețul scăzut al petrolului

Constantin Cranganu martie 19, 2015 Analize, Energie, Global / Europa
46 comentarii 5,014 Vizualizari

Albaștri, ca ochii Rusiei de-albaștri,

Sunt ochii Partidului nostru…”

Alexandru Andrițoiu (1929-1996)

Când am enumerat consecințele actualei situații deflaționiste produse de scăderea precipitată a prețului petrolului (Deflația petrolului. Cauze și consecințe), am indicat câteva aspecte revelatoare: aprecierea semnificativă a dolarului american, care a ajuns la cele mai ridicate parități din ultimii 11 ani; scăderea costurilor pentru angajați și angajatori, pentru că plătesc mai puțin la pompă, efectul de domino asupra prețurilor altor produse (cupru, aur, metale industriale), creșterea șomajului prin reducerea activităților specifice din industria de petrol și gaze, ori comasări și cumpărări ale companiilor mici de către giganții industriei.

Scăderea prețului petrolului afectează puternic și economiilor acelor țări pe care le numesc aici petro-state: veniturile lor se bazează într-o mare măsură pe exportul de petrol. Am citat situațiile din Venezuela, Nigeria și Norvegia, unde monedele naționale s-au depreciat între 12% și 45%.

Un caz special îl reprezintă Rusia, unde, în 2013, petrolul și gazele au reprezentat circa două treimi din valoarea totală a exporturilor. În 2014, sectorul petro-gazeifer a produs aproximativ 50% din veniturile bugetului federal. Dar Rusia suferă în prezent un dublu impact: scăderea prețului petrolului și consecințele sancțiunilor internaționale datorate crizei ucrainene. Ca rezultat, economia rusească, deja stagnantă, devine vulnerabilă și se îndreaptă spre recesie.
1. Impactul scăderii prețului petrolului

Am compilat mai jos trei grafice și am calculat trei procentaje:

-        În 2014, prețul petrolului rusesc (Ural blends) a scăzut cu circa 60% (Grafic 1)

-        În 2014, rubla rusească s-a depreciat cu circa 57% (Grafic 2)

-        În 2014, creşterea produsului intern brut (PIB) al Rusiei a scăzut cu circa 65%.

Mi se pare remarcabilă cvasi-coincidența celor trei procentaje, care subliniază, fără drept de apel, situația Rusiei drept un petro-stat. Cât timp Rusia își poate vinde, la un preț convenabil, producția de petrol, toate lucrurile sunt bune și frumoase. Când prețul petrolului scade, vedem graficele de mai jos și consecințele pe care le voi discuta în continuare.

Grafic 1. Scăderea prețului petrolului rusesc (Ural blends) în perioada ian. – dec. 2014 a fost de circa 60%

Grafic 2. Deprecierea rublei în raport cu dolarul american în perioada ian. – dec. 2014 a fost de circa 57% (Linia din grafic este ascendentă pentru că dolarul este reprezentat în funcție de rublă, de exemplu 1 USD = 70 ruble)

Grafic 3. Încetinirea cresterii PIB-ului în Rusia, în cursul anului 2014, a fost de 65%

Deși semnificativă pentru industria rusească de hidrocarburi, scăderea prețului petrolului a fost parțial amortizată prin structura regimului de taxe și prin micșorarea valorii rublei în raport cu dolarul american.

Principalele taxe de petrol din Rusia – MRET (Mineral Resources Extraction Tax) și Taxa de export (Export Duty) – sunt legate de prețurile Ural blends (Grafic 1). Bugetul Rusiei a încasat ~85% din fiecare dolar obținut din vânzări atunci când prețurile creșteau, dar când prețurile au început să scadă, majoritatea reducerilor veniturilor au fost absorbite de bugetul federal, nu de companiile producătoare.

Deprecierea rublei (Grafic 2) a oferit o altă salvare companiilor de petrol: majoritatea costurilor de producție sunt plătite în ruble (circa 85%), în timp ce veniturile din export sunt în dolari. Cu toate acestea, după cum se poate vedea din Graficele 1 și 2, rubla rămâne puternic legată de vânzările și prețul petrolului.

Producția de petrol rusească a avut trenduri îngrijorătoare în 2014: o scădere cu 2% în perioada ianuarie – iulie (prima dată, din 2009, când producția scade șapte luni consecutiv), urmată de fluctuații pozitive/negative pentru restul anului.  În ianuarie 2015 s-a înregistrat o ușoară creștere a producției (0,7%) față de punctul cel mai coborât (noiembrie 2014).

Activitatea de foraj a scăzut cu 7% în 2014, prima dată, din 2009, când se înregistrează o astfel de situație. Mai semnificativă mi se pare o descreștere pronunțată a eficienței fracturării hidraulice din Rusia: volumul de petrol produs per foraj a scăzut în 2014 cu 17% (o posibilă cauză este legată de al doilea impact, cel al sancțiunilor internaționale).

Pentru a pune într-o perspectivă corectă actuala situație din Rusia, se cuvine să privim situația similară precedentă, din 2008-2009. Atunci, prăbușirea prețului petrolului a fost mult mai drastică și, în plus, exacerbată de efectul „foarfecilor lui Kudrin[i]: de la $138/baril în iulie 2008, s-a ajuns la $34/baril în ianuarie 2009. Producția de petrol a Rusiei a scăzut în 2008 cu 0,6%, dar și-a revenit în 2009. Activitatea de foraj și investițiile capitale aferente s-au menținut în 2008, apoi au scăzut cu 18,3% în 2009, dar s-au relansat rapid în 2010. Cu alte cuvinte, funcționarea industriei petroliere din Rusia în 2008 – 2009 indică reziliența relativă acestui sector economic.

Care sunt „victimele” rusești ale prăbușirii prețului petrolului?

În principal, o economie deja slăbită și bugetul federal.

Creșterea PIB-ului în Rusia a încetinit constant în 2014 (Grafic 3), ajungând la numai 0,7% la sfârșitul anului, după ce atinsese 2% în 2013. Ministerul de finanțe rus a estimat că scăderea prețului petrolului a costat economia rusească circa $90-100 miliarde. (Sanctions & Oil Prices Bring The Russian Economy Near Collapse). În ianuarie 2015, guvernul rus a indicat că intenționează să reducă majoritatea cheltuielilor din anul curent cu 3,2%. Micșorarea rezervelor speciale („rainy day”) ale Fondului Național de Bunăstare cu 9% în 2014 limitează abilitatea guvernului de a stimula economia sau de a salva companiile cu probleme.
2. Impactul sancțiunilor internaționale

Începând de la mijlocul lunii martie 2014, Statele Unite ale Americii, Uniunea Europeană (UE), Canada, Japonia, Australia și alte țări au impus sancțiuni împotriva Rusiei pentru anexarea Crimeii și rolul ei în criza politico-militară din estul Ucrainei. Sancțiunile vizează sectoarele financiar și energetic, precum și persoane individuale. Cele mai importante sancțiuni au fost impuse de SUA și UE (vezi Tabelul de mai jos)

Sancțiunile principale care afectează industria de petrol rusească
SUA UE

I. Sancțiuni în sectorul financiar (scopul și principalele companiile vizate)

Interzicerea oricărui nou împrumut a cărui expirare depășește 90 zile Interzicerea oricărui nou împrumut și a altor instrumente financiare desemnate ale căror expirare depășește 30 zile
Gazprom Neft, Novatek, Rosneft, Transneft și entități deținute de acestea în proporție de 50% sau mai mult. Separat, un regim de sancțiuni mai dure împotriva unor bănci desemnate, inclusiv unele bănci care, istoric, au acordat împrumuturi industriei de petrol) Gazprom Neft, Rosneft, Transneft și sucursale non-UE deținute de acestea în proporție de 50% sau mai mult

II. Sancțiuni în sectorul energetic (scopul și principalele companii vizate)

Restricții la export asupra unei largi categorii de itemi care ar putea fi folosiți în explorarea/exploatarea în apă adâncă, Oceanul Arctic, sau proiecte pentru argilele care au potențialul de a produce țiței sau gaze în Rusia Interzicerea aprovizionării cu bunuri desemnate, tehnologie și servicii pentru proiectele noi (după 12 septembrie 2014) de explorare/exploatare în apa adâncă, Oceanul Arctic și argilele petrolifere din Rusia
Gazprom, Gazprom Neft, LUKOIL, Rosneft și Surgutneftegaz Măsurile UE nu vizează companii petroliere specifice.

Cum acționează sancțiunile SUA?

În centrul sistemului de sancțiuni instituit de SUA se găsește US Treasury Department care, prin Oficiul de Control al Activelor Străine (Office of Foreign Asset Control – OFAC), utilizează circa 200 de avocați și detectivi însărcinați cu aplicarea sancțiunilor listate în tabelul de mai sus. După 11 septembrie 2001, atribuțiile acestui Oficiu s-au extins remarcabil: actualmente, 37 de țări sunt supuse sancțiunilor SUA. De asemenea, puterea legală a acestui Oficiu a cunoscut o expansiune deosebită. De exemplu, anul trecut banca franceză BNP Paribas a acceptat sancțiunea impusă de Oficiu și a plătit o amendă record de $9,8 miliarde pentru că a făcut tranzacții cu Cuba, Sudan și Iran, țări aflate pe lista de sancțiuni ale SUA.

Sarcina de respectare a sancțiunilor revine băncilor și partenerilor lor. Companiile trebuie să monitorizeze fluxul total al operațiunilor lor pentru a identifica tranzacțiile potențial suspecte. Absența intenției criminale nu este suficientă: companiile trebuie să demonstreze că au luat toate măsurile rezonabile de respectare a sancțiunilor. Rezultatul acestui demers a fost o industrie financiară care, tot mai mult și pe scară tot mai largă, se conformează deciziilor de sancționare a Rusiei. Practic, companiile financiare au acum zeci de mii de avocați de conciliere, specialiști în bazele de date, consultanți ș.a. Multe companii, care ar dori poate să împrumute bani sau să facă afaceri cu Rusia, refuză aceste activități de teama riscurilor și costurilor care ar putea apărea (vezi exemplul de mai sus cu BNP Paribas).

Forța de „sperietoare” a sancțiunilor americane rămâne un factor de care trebuie ținut seama în multe situații. Sancțiunile se aplică oricui în SUA, inclusiv entităților sau indivizilor care activează în SUA. De asemenea, sancțiunile vizează toate importurile/exporturile în/din SUA. Sunt pasibile de sancțiuni toate companiile americane oriunde ele activează, companiile străine care fac afaceri în Statele Unite și cetățenii americani care lucrează pentru companii străine, inclusiv pentru companiile rusești sancționate.

Sancțiunile impuse de UE sunt foarte similare ca scop, dar apar două diferențe importante:

-        Sancțiunile UE expiră după un an și este necesar votul unanim al Consiliului UE pentru extinderea lor[ii];

-        Sancțiunile UE permit afacerile începute înainte de aplicarea lor. Sancțiunile SUA nu permit acest lucru.

Impactul sancțiunilor financiare impuse de SUA și UE este neașteptat de larg. Accesul Rusiei pe piețele internaționale de capital este practic înghețat. Rușii care au deja împrumuturi aproape de scadență, nemaiputând să le transfere în noi împrumuturi, caută dolari ca să-și plătească creditorii străinii. Rubla este în declin, iar capitalul autohton „zboară” spre alte zări. În 2014, „zborul de capital” s-a dublat față de 2013, ajungând la $151,5 miliarde.

Deprecierea rapidă a rublei accelerează inflația. La sfârșitul lui 2014, inflația ajunsese la 11,4%, iar analiștii prevăd că în 2015 va înregistra 8,5% (Russian Economy In Crisis Mode). Băncile rusești refuză să mai acorde împrumuturi cetățenilor Rusiei, ceea ce crează un impact asupra ipotecilor pe locuințe.

Provocările economice cu care se confruntă Rusia măresc riscul unor revolte sociale. Pe măsură ce stagnarea economică și sancțiunile încep să afecteze salariile și joburile, riscul unor proteste populare va crește și popularitatea lui Putin s-ar putea să sufere. De exemplu, peste 5.000 de lucrători din domeniul sănătății au demonstrat în Moscova pe 30 noiembrie 2014 pentru a protesta împotriva închiderii unor spitale și disponibilizarea a circa 10.000 de doctori.

Contra-sancțiunile Rusiei nu fac decât să înrăutățească impactul asupra consumatorilor. De exemplu, Rusia a interzis importul de bunuri alimentare (carne, fructe, legume și altele) din Australia, Canada, Norvegia, UE și Statele Unite. Numai că această decizie s-a dovedit un bumerang, care a creat neplăceri suplimentare unei populații deja nemulțumite.

Întrebarea pe care și-o pun mulți analiști este următoarea: Ce se va întâmpla dacă Rusia nu va ceda la presiunile create de sancțiuni?

Există patru posibilități de răspuns:

  1. Anularea sancțiunilor;
  2. Menținerea sancțiunilor;
  3. Adăugarea de noi sancțiuni (nu prea ai ce să mai adaugi – dacă va avea loc o nouă agresiune, ce mai adaugi atunci?);
  4. „Opțiunea nucleară” – blocarea accesului Rusiei la sistemul internațional de transfer bancar SWIFT. Se pare că această amenințare este cea mai serioasă, determinându-l pe Premierul Medvedev să avertizeze țările vestice că „răspunsul rusesc – economic și de alt fel – nu va cunoaște limite” dacă Rusiei i se taie accesul la sistemul SWIFT.

3. Impactul asupra producției de petrol a Rusiei

Sancțiunile financiare lovesc cel mai tare în prezent, dar restricțiile asupra tehnologiei și serviciilor crează riscuri pentru producția rusească de petrol pe termen lung. Limitarea accesului pe piețele de capital rămâne îngrijorarea crucială pe termen scurt. Ministrul Energiei, Aleksandr Novak, declara luna trecută: „Principala problemă este lipsa posibilităților de împrumut, a surselor de finanțare, nu prețul petrolului”.

Restricțiile legate de accesul la echipamente, tehnologii și servicii pentru anumite proiecte (argilele petrolifere, șelful arctic și zonele de apă adâncă) subminează abilitatea Rusiei de a depăși declinul producției din bazinele mature prin darea în exploatare a noi zăcăminte de petrol.

Este puțin probabil că sancțiunile vor fi anulate în curând, dat fiind conflictul care continuă în Ucraina. Acordul Minsk I din septembrie 2014 nu a reușit să oprească luptele. A fost înlocuit cu acordul Minsk II, februarie 2015, agreat de Rusia și Ucraina sub presiunea Germaniei și Franței, dar implementarea acestuia se dovedește slabă.

Veniturile reduse în numerar, produse de prețurile scăzute și inabilitatea de a mai împrumuta, conduc la reducerea cheltuielilor capitale, ceea ce implică mai puține foraje și mai puțină dezvoltare de noi câmpuri productive. Producția în 2015 este estimată să scadă la ~10,44 milioane barili/zi, față de 10,53 milioane barili/zi în 2014. Pe termen lung însă, impactul ar putea fi mai sever prin apariția unei „găuri” de producție.

Prin reducerea/oprirea activităților de exploatare din zonele cu argile petrolifere și cele de pe șelful Arctic datorită sancțiunilor, noile surse de petrol vor fi insuficiente pentru a depăși declinul de producție din bazinele mature. De exemplu, exploatarea în comun a unui zăcământ de pe șelful arctic de către Exxon și Rosneft (cele mai mari companii petroliere din SUA și Rusia, respectiv) s-a oprit pe 24 octombrie 2014 pentru că Exxon s-a retras ca să respecte sancțiunilor. Asta s-a întâmplat după ce cele două companii raportaseră pe 27 septembrie că au găsit 930 milioane barili de petrol și gaz, una dintre cele mai bogate descoperiri făcute recent în întreaga lume.

Perspectiva actuală pentru petrolul rusesc este o scădere lentă a producției în perioada 2014-2035, ajungând, în 2035, la 10,2 milioane barili/zi. Vechile bazine petrolifere vor intra și ele în declin: producția din Siberia de Vest va scădea cu 9% în perioada 2014-2015, dar va continua să reprezinte 56% din totalul rusesc (5,7 milioane barili/zi); după o prelungită „renaștere”, bazinul Volga-Urali își va micșora producția cu 37%, ajungând la 1,5 milioane barili/zi. Speranțele se leagă de noile zăcăminte din Siberia Orientală, care, combinate cu cele din Sahalin, vor produce cu 71% mai mult (1,9 milioane barili/zi) în 2035. Noile descoperiri făcute pe șelful arctic vor intra în producție nu mai devreme de 2029 și vor produce circa 100.000 barili/zi.

Guvernul Rusiei încă mai speră că producția de țiței de șist va urma, oarecum, modelul american, și ar putea ajunge la 1 milion barili/zi peste 10 ani. Dar planurile legate de producția de țiței de șist anunțate până în prezent de principalele companii rusești (chiar înainte de sancțiuni) sugerează o cantitate mult mai mică, cel puțin pe termen scurt.

International Energy Agency (IEA) estimează că până în 2035 Rusia ar putea produce doar 460.000 barili/zi de țiței de șist. O estimare similară (500.000 barili/zi) a fost recent făcută de IHS (Where’s Russia heading?). Dar chiar și această producție, înjumătățită față de speranțele oficiale ale Rusiei, este condiționată de reducerea costurilor curente per forajul de producție din argilele petrolifere pentru a păstra sub control investițiile. Asta implică, în fapt, o convergență cu costurile nord-americane (acum mult mai dificilă de obținut datorită sancțiunilor curente).

Pe măsură ce legăturile cu Vestul se deteriorează, Rusia caută să întărească relațiile cu piețele emergente, incluzând reorientarea comerțului său energetic prin creșterea exporturilor de țiței și gaze către China pentru a balansa dependența de piața europeană. Dar în ciuda speranțelor rusești, China poate juca doar un rol limitat în compensarea sancțiunilor financiare și tehnologice impuse de SUA și UE. Contribuțiile chineze la producția Rusiei, în principal, pe termen scurt și sub formă de echipament și servicii, vor fi în zona „mid-tech” (tehnologii medii) care nu fac obiectul sancțiunilor vestice. Date fiind prețurile scăzute ale petrolului și taxele mari, zona „mid-tech” este cel mai puțin profitabil segment al industriei petroliere rusește (este supra-taxat). Dorința băncilor chineze de a oferi noi finanțări industriei petroliere din Rusia rămâne o mare incertitudine – chiar și acolo unde nu se aplică sancțiunile actuale.

În concluzie, asistăm la o premieră absolută: SUA și Uniunea Europeană au aplicat sancțiuni unei mari puteri mondiale, Rusia, foarte integrată în economia mondială. „The chilling effect”, dușul rece aplicat nu trebuie exagerat prea tare. Ursul rusesc mai poate rezista pentru o vreme.

Note______________________


[i] Taxa de export pentru exporturile de petrol pentru o anumită perioadă viitoare este determinată de prețul mediu al petrolului rusesc din Rotterdam într-o perioadă anterioară. Înainte de septembrie 2008, termenul a fost de două luni; după aceea, o lună. “Efectul „foarfecile lui Kudrin”, numit așa după ministrul de finanțe Alexei Kudrin, se referă la efectul pe care îl are acest sistem de determinare a cotei de impozitare asupra exporturilor de petrol. În timpul perioadelor de scădere a prețurilor la petrol, în cazul în care baza de taxa de export este mai mare decât prețul actual, efectul dăunează companiilor petroliere. În septembrie 2008, de exemplu, regula aceasta a condus la pierderi nete pentru exportul de petrol. Sub presiunea lobby-ului industriei de petrol, guvernul rus a schimbat apoi regulile, astfel încât companiile petroliere au primit aproximativ 500 miliarde de ruble (20 miliarde dolari la vremea acea).

[ii] Guvernul Greciei intenționează să nu suporte sancțiunile împotriva Rusiei. Prin urmare, Consiliul Uniunii Europene nu va avea unanimitatea de voturi necesară pentru prelungirea acestora.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "46 comments" on this Article:

  1. DanT spune:

    Cum sa scada PIB-ul Rusiei cu 65% ?!
    E vorba de scaderea CRESTERII PIB, asa cum scrieti corect mai jos in articol: in 2013 PIB-ul Rusiei a crescut cu 2%, iar in 2014 a CRESCUT cu 0,7%.

    • Adam spune:

      Da, dar PIB Rusiei se așteaptă să cadă dramatic în 2015,
      cu circa 3-5.5%, sau chiar mai mult, conform cu diverse estimări,
      vedeți ce aici ce spune și Reuters

      http://mobile.reuters.com/article/idUSKBN0L40GK20150131?irpc=932

      • DanT spune:

        Si se va retrage Rusia din Crimea si Donbas ca urmare a scaderii PIB?

        • Adam spune:

          NU
          Spre deosebire de alte nații, armatele rusești
          nu se mai retrag din locurile ocupate. Vedeți cazul
          cu Transnistria unde a fost o înțelegere ca rușii
          (`forțele rusești de menținere a păcii`) prin 1999
          și de atnci tot acolo sunt, ba și-au consolidat
          pozițiile și au mai primit și întăriri.

          Pot fi condiții cu totul speciale când trupele rusești
          s-au retras din Afghanistan – în urma pierderilor
          masive și a situației economice interne, s-au
          fostul RDG unde RFG a plătit o sumă foarte mare
          (`pentru relocalizarea trupelor rusești`).

          • Harald spune:

            Acolo povestea a fost mai complicată. Rusia se angajase într-adevăr să-și retragă trupele din Transnistria, însă alegerile din R.Moldova din februarie 2001 au fost câștigate de PCRM (Partidul Comuniștilor). Constituția fusese deja modificată, astfel încât președintele să fie ales de către parlament, nu prin vot popular.

            Iar Vladimir Voronin, odată ajuns președinte prin votul parlamentului, a declarat că retragerea trupelor rusești din Transnistria nu mai reprezintă o prioritate a R.Moldova. Deci rușii pot susține că au rămas în Transnistria cu acordul conducerii legitime a statului suveran, ceea ce corespunde într-o măsură destul de mare adevărului.

  2. Manwe spune:

    “Grafic 3. Scăderea PIB-ului în Rusia, în cursul anului 2014, a fost de 65%”

    Corect ar fi “Diminuarea cu 65% a creșterii PIB-ului în Rusia”, cred.

  3. ioan spune:

    Rusia mai sta si pe vreo 450mld de dolari, rezerve valutare care ii permita sa tina sistemele sociale in brate….astfel incat Putin sa se bucure in continuare de sprijinul popular cam pana pe la sf anului 2016. In cazul in care masurarea de puteri intre vest si est continua, iar pretul petrolului ramane scazut, ar putea creste presiunea pe Putin din 2017 incolo…
    Pe de alta parte, din lecturile pe care le-am facut, doar Emiratele Arabe Unite sunt in stare sa reziste pt o lunga perioada de timp cu un pret de baril scazut ca in aceasta perioada….de aceea si masura contrara asteptarilor de a nu scaza extractia zilnica de barili pt a “sabota” industra extractiva americana.

    • Adam spune:

      Rezervele Rusiei sunt și ele în scădere dramatică.
      De la începutul crizei din Crimea și până acum
      au scăzut cu aproape 50% și acum Rusia mai dispune
      de 376 md USD conform FMI

      https://www.imf.org/external/np/sta/ir/IRProcessWeb/data/rus/eng/currus.htm

      Suma pare mare, dar este infimă față de rezervele similare
      ale Chinei (7 tr USD) și sunt în scădere. Acum un an rezervele
      Rusiei erau de peste 700 md USD. Suma aceasta este spre
      exemplu comparabilă cu fondurile similare ale Norvegiei
      și sub de ceea ce dispune Taiwanul. Mai mult banii din fond nici
      nu prea au fost folosiți cu cap, drept dovadă Rubla rusească
      a scăzut foarte puternic. Spre exemplu statul a furnizat
      ajutoare unor firme de petrol care au suferit pierderi.

  4. Constantin Cranganu Constantin Cranganu spune:

    Agenţia Reuters a informat că astăzi, joi, preţul petrolului a scăzut din nou: $54,73/baril pentru ţiţeiul Brent şi $43.84/baril pentru ţiţeiul american CLc1, asta în condiţiile în care dolarul american a mai crescut cu 2% faţă de Euro şi Kuwait-ul a declarat că “OPEC-ul trebuie să-şi păstreze producţia constantă…Noi nu vrem să pierdem partea noastră de piaţă”, făcând o trimitere directă la surplusul de ţiţei de şist produs prin fracturare hidraulică de Statele Unite.

    În timp ce unele firme petroliere şi-au redus bugetele de explorate, iar numărul de platforme de foraj din SUA a ajuns la cel mai mic număr din ultimii patru ani, producţia din argilele petrolifere de-abia s-a resimţit.

    Numai săptămâna trecută, stocurile de ţiţei brut ale Statelor Unite au crescut cu 9,6 milioane barili, ajungând la 458 milioane barili, cea mai mare rezervă pe care au avut-o vreodată Statele Unite în ultimii 80 de ani.

    http://www.reuters.com/article/2015/03/19/us-markets-oil-idUSKBN0MF06T20150319

    • r2 spune:

      De curiozitate as vrea sa va intreb daca tranzactionati in nume personal contracte futures pe petrol. Se poate face incepand cu sume relative mici pe aproape orice platforma online. Nu imi imaginez ca aveti restrictii de la tranzactionare prin natura profesiei, dar poate ma insel. Analizele dvs de piata sunt intotdeauna interesante, si va multumesc ca cititor pentru ele. Ar fi si pacat sa nu luati si niste pozitii, cum se spune in engleza, cu riscurile de rigoare (care nu trebuie sa fie neaparat mari). Din experienta mea, e mult mai usor sa “intelegi” piata cand nu ai riscat nici un ban (ca si in sport, unde tribunele sunt pline de experti), dar testul real este acela in care se investeste capital real si la sfarsit se vad rezultatele. In cazul dvs este clar vorba deanalize serioase. Sper sincer ca ati profitat déjà de ele si mult succes si de acum inainte.

      • Constantin Cranganu Constantin Cranganu spune:

        O afacere pe care aş recomanda-o şi altora:

        Dacă pariezi pe preţurile viitoare, se poate câştiga prin simpla depozitare a ţiţeiului (fenomenul contango). De exemplu, diferenţa dintre viitorul preţ din aprilie 2015 (actualmente $44,69) şi preţul din aprilie 2016 ($56,99) este de 27,5%, Chiar dacă se mai adaugă taxele de stocare ($0,20 – $0,50 /baril/luna) şi o mică pierdere de dobândă, profitul tot va rămâne cu două cifre. Ceea ce, în SUA, nici o bancă nu plăteşte.

        Pe de altă parte, cele mai bune investiţii sunt cele cu companiile de stocare, care acum domină situaţia, pentru că aproape toată lumea vrea să pună deoparte nişte ţiţei negru pentru zile albe.

        Chiar dacă nu sunt la fel de faimoase precum giganţii producători de petrol – Exxon Mobil Corp., Chevron, or Royal Dutch Shell Plc, companiile de stocare, incluzând Vopak NV, Kinder Morgan Inc., Oiltanking GmbH, VTTI BV şi Magellan Midstream Partners LP sunt printre cei mai mari beneficiari ai creşterii teribile a cererii de stocare pe uscat şi a preţului de închiriere a unor spaţii limitate (stocarea pe mare, în tancuri petroliere, este o altă afacere).

        • r2 spune:

          daca este asa, atunci afacerea se poate face de acasa. se poate vinde contractul pe aprilie 2016 si cumpara o cantitate egala pe aprilie 2015. pozitia din aprilie 2016 ramane asa, aprilie 2015 se rostogoleste lunar in noul contract (mai, iunie, etc). spreadu-l dintre cele doua trebuie sa ajunga catre zero intr-un an. riscul este doar ca spreadul sa creasca si mai mult pe termen scurt si sa manance capitalul pus in marja. bineinteles, vorbim doar teoretic. the market is a smart person. trebuie sa fie un catch pe undeva, intr-o piata atat de mare si atat de plina de speculatori nu lasa nimeni pe masa profituri double digit fara riscuri pe masura. va multumesc oricum pentru raspuns, foarte interesant.

          • Mircea Modan MirceaM spune:

            Mda, daca ar fi atat de simplu am fi arbitrajori toti…milionari.
            Spilul e ca pretul contractelor futures variaza, si chiar daca acum pare bun, raportat la pretul pietei, sau la contracte mai apropiate, la scadenta poate sa fie pe dos. Spre ex. puteai sa intri long cand barilul era la 60$ , parea un pret bun. nu-i asa? iar acum este…46,88.pe la ora 13 era sub 45. Depinde si pe ce piata te uiti… ce broher ofera cotatia. Dac erai long cu un SL strans erai afara acum. Cine stie unde se va duce? Desigur, daca apelam la memoria preturilor, la ceva analiza tehnica si fundamentala, dinamica stocurilor, a productiei, canale de trend si minitrend sparte, valuri Elliot, unghiuri Gann sau analiza Delta pe axa timp, clustere sau patternuri, analiza poate fi foarte complexa, dar poti sa ai niste repere pentru a-ti seta sl-urile.
            Bun, sa zicem ca faci arbitraj, cumperi acum o cantitate de petrol (activul suport),o stochezi, vinzi acum aceeasi cantitate pe un instrument derivat care are activul suport petrol, si la scadenta iti iei banii din difeenta. Simplu, nu?
            Sa notam ca in general nu este vorba de livrarea fizica a petrolului, banca, brokerul prin care tranzactionezi iti inchide automat pozitia la scadenta, in cazul contractelor futures. deci nu poti sa cumperi si sa stochezi traduind pe o platforma. Trebuie sa cumperi activul suport de la cineva care chiar il are, or aceste tranzactii presupun cantitati mari de petrol. Nu poti sa cumperi (fizic) 100 de barili decat daca-i tii in garaj…cel putin asa stiu eu din ce-am mai traduit pana acum.
            Poti in schimb sa cumperi CFD, la pretul zilei si sa menti pozitia deschisa (long carevazaszica) in contraparte’ cu alta pozitie (short) pe futures-ul ala care pare “bun”. Dar trebuie sa -ti faci calculele la milimetru, cat te costa sa tii deschisa pozitia long, sa ai un cont comun pentru ambele pozitii, CFD si futures (pentru ca una dintre pozitii va merge pe pierdere, daca nu ai cont comun, unde pierderea unei pozitii este compensata cu castigul pozitiei contrare te baga in apel cat ai zice… ups)
            Si eu am mari dubii ca arbitrajorii profesoinisti, marile fonduri de investitii, de hedging, brokeri, banci si market makeri ar lasa asa o “castana” la mana amatorilor. Sunt calcule relativ simple, exista si sisteme automate care urmaresc ocaziile de arbitraj, ceva nu e in regula, vorbim de o piata de miliarde.
            Trebuie sa ne uitam si la volume, pretul poate fi mare pe volume extrem de mici, cum se “arunca” cativa grei la vanzare cum scade instant…sau invers, cum se cumpara activul suport pentru arbitraj, cum urca.
            Intrebarea este cine detine acel petrol stocat? Arbitrajorii? N-as crede…cine cumpara futures-urile alea atunci? In ce cantitati? Si nu cumpara acum, la pret mic? Sigur ca este un catch…desi pare simpla, “treaba” este mult mai complicata si ai nevoie de cunostinte extrem de precise despre tehnica si costurile acestor tipuri de tranzactii, altfel te arunci la “double digit profit” si te alegi cu un apel in marja de toata “frumusetea”.

  5. Adam spune:

    Rusia este de fapt o petro-economie în care veniturile din
    export provin provin în proporție de 70% din
    hidrocarburi. Sancțiunile au avut efect, deși inițial au fost
    îndoieli deoarece păreau prea restrânse. Mai există și
    spațiu pentru noi sancțiuni cu efecte potențial devastatoare.
    Mult anunțată reorientare a Rusiei spre Asia sau alte tărâmuri
    nu prea s-a materializat. Cooperarea economică cu China
    este nerealistă, datorită diferenței masive în favoarea Chinei.
    China este deja un colos industrial, atelier manufacturier al
    lumii, care depășeste Rusia cam în toate domeniile, exceptând
    technica spațială și în numărul de focoase nucleare. Singurul
    interes al Chinei este de a importa ieftin gaze și petrol din Rusia
    și asta foarte ieftin. In contractele semnate China vrea să
    plătească pentru gaze pentru următorii 20-30 de ani mai puțin
    decât plătea Ucraina până anul trecut (preț care era printre cele mai
    mici prețuri pentru gaze pe plan mondial) și mai mult încă rușii
    trebuie să aducă gazele din strafundurile Siberiei pâna la
    granița Chinei. Apoi rușii au facut niște contracte cu India (de
    cooperare nucleară, militară și șlefuire a diamantelor), dar
    aceastea au fost lasate mult în urmă de contractele americane
    cu India. Mai remarcabil a fost semnarea unor contracte cu
    Pakistanul, fost inamic letal al Rusiei în anii `80 când Rusia
    ocupase Afghanistanul. In rest!? Mai nimic, căci în Malaiezia
    au fost demonstrații contra Rusiei, în urma doborârii zborului
    MH17, apoi Brazilia trece printr-o criză economică profundă
    și va avea scădere a PIB-ului anul acesta, iar Venezuela se bazează tot
    pe petrol și are probleme economice și mai mari decât Rusia.
    Uimitoare însă este influența pe care Rusia o exercită în unele țări Europene
    cum ar fi noul guvern al Greciei, și chiar în Turcia, membru
    vechi în NATO și cu care Rusia va construi o conductă de gaze
    sub Marea Neagră, înțelegere care a dus la prăbușirea proiectului
    Nabucco, de care se vorbea atât prin România acum câțiva ani.

    Cu toate aceste probleme, dezbătute aici pe larg, Rusia trece
    prin un proces de modernizare militară masivă. În ciuda scăderii
    PIB-ului anul acesta, rușii vor cheltui peste 30% din buget pe înarmare!
    Este un procent colosal pentru o națiune europeană. Gândiți-vă
    că NATO pretinde țărilor membre să cheltuiască 2% din PIB
    și doar 4 țări îndeplinesc acest criteriu, și dintre acestea
    doar SUA se ține serios de promisiune. Dintre celelalte,
    UK va reduce procentajul (datorită creșterii economice care
    nu va rezulta într-o creștere corespunzătoare a cheltuielilor militare),
    apoi Estonia are oricum o armată nesemnificativă. Rămâne Polonia,
    singura țară din Europa care se află într-un proces de revigorare
    militară semnificativă, probabil și datorită experiențelor
    nefaste din trecut, dar în primul rănd datorită proximității cu
    Ursul din est.

    Realitatea este că oricât ne-am ascunde și nu ne convine să auzim …
    Rusia nu este de fapt o democrație. Este ceea ce s-ar numi o
    oligarhie capitalistă, adică o țară cu o organizare economică mai apropriată
    de cea a unui stat medieval. Sistemul economic este dominat de
    câteva persoane multi-miliardare care au `contracte de supunere` semnate cu
    Liderul Suprem. Cei care nu acceptă acest lucru, sfârșesc în închisoare
    în cel mai bun caz (vezi cazul Mikhail Khodorkovsky), sau mai rău
    mor în atentate (vezi cazul recent Boris Nemtzov), iar alții sinuciși
    (vezi cazul Boris Berezovsky). Nu sunt un amator al teoriilor conspirației,
    dar am îndoieli că moartea tuturor acestor oponenți este pur întâmplătoare.
    De aici, fară opozitie și printr-o propagandă mas-media
    rezultă o populație rusă manipulabilă de către Conducerea Supremă.
    Nu este mare diferență față de comportamentul unui țar față de masa de
    țărani și orășeni aserviți. Pe de altă parte, democrația Europeană
    are loc și pentru unii (vezi Alexis Tsipras noul premier al Greciei)
    care caută rezolvarea problemelor lor de la un astfel de țar, perceput
    ca atotputernic. însă nu îți trebuie un PhD în economie ca să calculezi
    că toate rezervele financiare rămase Rusiei nu ar ajunge să stingă
    datoriile Greciei.

    • stefan spune:

      “În ciuda scăderii
      PIB-ului anul acesta, rușii vor cheltui peste 30% din buget pe înarmare!
      Este un procent colosal pentru o națiune europeană. Gândiți-vă
      că NATO pretinde țărilor membre să cheltuiască 2% din PIB
      și doar 4 țări îndeplinesc acest criteriu, și dintre acestea
      doar SUA se ține serios de promisiune. ”

      Chiar nu cred ca 30% din bugetul Rusiei merge inspre inarmare. In plus, 2% din Pib-ul Germaniei ori a Italiei inseamna mai mult, cu siguranta, decit un procent, chiar ridicat, din bugetul Rusiei.

      Doar ca exemplu, Germania are un buget federal de 300-400 miliarde euro, in timp ce pib-ul e de 10 ori mai mare cca.

      • silicon_v spune:

        “Chiar nu cred ca 30% din bugetul Rusiei merge inspre inarmare. In plus, 2% din Pib-ul Germaniei ori a Italiei inseamna mai mult, cu siguranta, decit un procent, chiar ridicat, din bugetul Rusiei. ”

        Din ce stiu eu, Rusia si Italia au PIB-uri foarte apropiate.

        • Adam spune:

          Da, Germania este pe locul 4 în lume la PIB, iar Italia pe 7 sau 8,
          în timp ce Rusia este pe 10 și s-ar putea să mai cadă în clasament.
          Din păcate bugetele militare a Germaniei și a Italiei sunt cam de 1%
          pentru fiecare, și deci mult sub cel preconizat pentru Rusia anul acesta.

          Se poate comenta ca Italia produce arme anti-tanc performante și
          ca flota Italiei este superioară celei rusești din Marea Neagra,
          că Germania pruduce blindate și tancuri superioare celor rusești …
          dar aceste lucruri pot fi relative.

          Singure țări din cu bugete militare semnificative din Europa sunt
          UK și Franța. Bugetele militare ale acestor țări sunt însă în scădere.
          Apoi acestea preferă să-și vândă armele rușilor – vezi vasele avansate
          de desant marin Mistral, fabricate în Franța, dar și un contract
          controversat de înzestrare militară a Rusiei de către UK

          http://www.huffingtonpost.co.uk/2014/03/05/russia-arms-trade_n_4901787.html

          Vasele Mistral nu au fost încă livrate Rusiei, dar acestea ar ajuta madiv
          o debarcare rusă în Dobrogea venind direct din Crimea, care este la doar 300km
          depărtare.

          Ca să nu mai vorbim ce s-ar putea întâmpla dacă cumva ar câștiga Marine Le Pen
          în Franța. Aceasta, o admiratoare pe față a luk Putin, care a primit zeci de milioane de
          Euro de la ruși, ar duce o politică anti-Europeană, anti-USA și pro-Rusia. Atunci să vă
          țineți bine când veți constanta rezultatele schimbărilor în Europa.

      • Adam spune:

        Cifrele pe care le-am dat sunt din presa occidentală.

        Vedeți ca la această referință se pomenește 33%

        http://uk.businessinsider.com/russia-record-defense-budget-military-equipment-2015-2

        Pe site-ul Wikipedia dacă căutați `Military Budget of Russian Federation`
        veți vedea o cifră de 20.6% anticipată pentru 2016. Acest site însă nu
        a fost actualizat. Mai multe amănunte pot fi aflate și aici

        http://www.globalsecurity.org/military/world/russia/mo-budget.htm

        Realitatea este că în ciuda săderii PIB-ului, Rusia nu a tăiat nimic din
        cheltuielile militare, ba din contra, aceastea au crescut. Au fost tăiate
        cheltuielile sociale și alte chestiuni asemănătoare legate de rușii de rând,
        cu care statul rus nu prea are a face.

        Este un procent uriaș pentru o țară la vreme de pace … sau poate
        Rusia se consideră a fi deja în razboi!?

        Cheltuielile militare ale Rusiei ar fi pe locul 3 în lume după USA și China
        și cu puțin înaintea UK ca cifre absolută!
        Așa cum se spune și pe site-ul CIA despre analiza bugetelor militare
        cheltuielile militare trebuie văzute in contextul țării respective. Astfel
        1 USD una înseamnă în USA și alta în Rusia. Adică spre exemplu Rusia nu
        face asigurări pe visță la soldați, se bazează pe acțiuni mai mult sau mai
        puțin `voluntare` sau `voluntar-impuse`. Adică bugetul Rusiei merge de
        fapt mult mai departe decât sugerează cifrele.

        Se poate discuta despre nivelul tehnicii militare ruse care este cu mult sub
        cea Americană. Rusia s-a specializat în tehnica mecanică spațială și
        în cea nucleară încă din anii 1950-1970, adică de ce are nevoie ca să
        atingă orice teritoriu de pe Pământ, cu efecte devastatoare. Nu prea a
        evoluat în rest … dar după ultimele proiecte pe care le au, lucrurile se pot
        schimbă și aici.

        • Anonymous Coward spune:

          In ciuda masivei investitii in dotarea armatei, eu vad o alta problema pentru Rusia: capacitatea industriala.

          Chiar daca bugetul defensiv al majoritatii statelor europene e si proportional si in valoare absoluta mai scazut decat cel rusesc, statele membre UE si SUA au cam toate o economie cat de cat echilibrata, cu industrie, servicii, agricultura si alte domenii reprezentate in mod semnificativ. Da, industria germana e mai dezvoltata decat cea italiana sau decat cea romaneasca, dar macar industria romaneasca nu lipseste cu desavarsire.

          Rusia in schimb pana si pentru armamentul pe care-l exporta importa masiv tehnologie occidentala, chiar daca industria ruseasca are un ritm de crestere masiv de vreo cativa ani.

          Orice conflict armat modern, in masura in care cele doua parti implicate sunt cat de cat echilibrate dpv al capacitatii militare, implica resurse tehnologice masive si uzura rapida. In ciuda investitiei masive in armata, in ultimii ani, nu vad cum Rusia ar putea face fata capacitatii de productie cumulate a statelor NATO, in cazul unui conflict pe fata.

          Din punctul asta de vedere, caderea pietei de hidrocarburi s-ar putea sa fie o binecuvantare pt. Rusia. Da, pe termen scurt le da peste cap bugetul, dar vrand nevrand ii obliga sa dezvolte si alte sectoare economice, nu doar exploatarea de hidrocarburi. Mie de efectul asta mi-e mai frica decat de un conflict armat deschis, conventional, in viitorul apropiat. Efectul asta e de natura sa faca din Rusia un adversar redutabil pt. NATO – in momentul de fata, oricat ar lucra pe partea de propaganda, Rusia e slaba militar fata de NATO.

        • Adam spune:

          Da, asta cam așa pare să fie. În ciuda potențialului educativ, în special
          în domenii cum ar fi matematica și fizica, industria Rusiei nu a luat avânt.
          Rusia este cu mult în urmă în domenii strategice cum ar fi informatica,
          calculatoarele, electronica și telecomunicațiile. Asta cu o singură
          excepție notabilă și anume cyber-security unde deja s-au afirmat
          prin diverse atacuri pe web, dar și prin sustragere de informație.
          De fapt occidentul remarcase acest lucru despre URSS care în
          anii `80 era supranumită `Burkina Fasso cu arme nucleare`.
          Vedeți însă că ceea ce contează mai mult sunt ultimile două cunvinte!

          Odată cu această constatare ne întoarcem la motivele Rusiei să interprindă
          ceea ce face în Ukraina în ciuda costurilor suportate care sunt semnificative.
          Rusia este inferioară militar net categoric în comparație cu USA, mai
          puțin însă în comparație față de Europa. Mai ales că Europa este divizată,
          iar Rusia își aduce aportul deplin la aceasta.

          Pe de altă parte, în ciuda înapoierii în technologie avansată, Rusia anunță
          proiecte militare avansate, în absolut toate direcțiile, aviație, submarine,
          armată terestră, arme nucleare, etc. Mass-media rusă și RT este plină de
          anunțuri cu proiecte de arme noi, unele mai sofisticate ca altele. Nu este clar
          cand și cate din proiectele acestea vor fi finalizate, dar pe hartie arată ca un
          upgrade semnificativ a armatei curente moștenită din perioada sovietică.
          Un exemplu este mult anunțatul avion SU-35, din care rușii au produs cam
          10 exemplare și care este clar în urma ultimilor aparate americane F-22 și F-35.
          Cu toate acestea Rusia are superioritate totală față de multe țări din jurul lor și din Europa.
          Iar în timpul conflictului din Ukraina, când state din vestul Europei se gândeau
          să ajute militar Ukraina, Rusia a ținut să amintească că deține suficiente
          arme nucleare pentru … Imediat a urmat o tăcere deplină în Europa, după care
          nu s-a mai pimenit de `ajutor militar letal pentru Ukraina`. Astfel de comportament
          însă trebuie să dea de gândit serios oricărei națiuni.

          Dar de fapt ce urmărește Rusia!?

    • Harald spune:

      @ Adam – e destul de simplu de văzut ce urmărește Rusia, nu are un repertoriu prea diversificat de politică externă.

      A făcut din estul Ucrainei o nouă Transnistrie, adică a blocat lucrurile pe termen nedefinit. Însă asta nu înseamnă că Rusia merge în vreo direcție, pentru că de fapt nu are nicio idee despre vreo direcție în care să meargă.

      Crimeea a fost altceva, acela era un obiectiv strategic explicabil, iar în momentul când Ucraina nu a mai fost sub controlul Rusiei, Crimeea trebuia neapărat obținută. Pragmatic vorbind, asta ar putea fi chiar în avantajul României și al R.Moldova, pentru că importanța strategică a Transnistriei pentru Rusia scade serios, odată cu anexarea Crimeii.

      Odată cu reducerea semnificativă a resurselor financiare ale Rusiei, Transnistria ar putea fi abandonată pur și simplu. Poate nu neapărat în epoca lui Putin, poate de următorul lider de la Kremlin. Însă faptul că nici măcar Rusia nu a recunoscut Transnistria dovedește că nu a luat niciodată prea în serios posibilitatea de a o transforma într-o nouă enclavă Kaliningrad.

      • Adam spune:

        Da, aparent Rusia nu actionează rațional, dar tocmai asta ar trebui să
        ne dea de gândit. în China acum sute de ani s-a dezvoltat un stil
        de artă marțiale considerat imbatabil. Se numește `Stilul de luptă
        a bețivanului`, iar mișcările sunt asemănătoare cu cele ale unei
        persoane în stare de ebrietate. Cu excepția faptului că de fapt persoana
        practicantă este un maestru în arte marțiale care își induce adversarii
        în eroare. Mișcările finale sunt pe cât de neașteptate pe atât de devastatoare
        și se termină cu anihilarea celor care credeau că au de a face cu un bețiv!

        Așa și cu Rusia!! După cum și cer ei … trebuie tratată cu seriozitate și
        nimic din ce spunnsau fac nu ar trebui ignorat. Sancțiunile ar trebuin
        întețite și nu ar trebui lăsat nici un răgaz economiei ruse de a se reface!

        Cât despre Transnistria, Rusia a renunțat să o mai sprijine economic.
        Asta deoarece Rusia consideră că Transnistria trebuie întreținută de către
        Chișinău. Transnistria nu a participat la alegerile din Rep. Moldova.
        Dacă însă ar fi câștigat, forțele pro-ruse ar fi câștigat masiv acolo.
        Așa, aparent au pierdut la limită, deși politica Rep. Moldova de acum
        nu prea este clară și partidul liberal, singurul pro-NATO și pro-România
        a fost eliminat de la guvernare.

        Rusia între time se ocupă de Găgăuzia, un fel de Osetie de Sud a Moldovei!
        Chiar astăzi bșcanul găgăuz, un filo-rus convins și-a preluat locul
        din guvernul Rep. Moldova. Urmează zona de nord a Rep Moldova, cu
        orașul Bălți la centru, o alta zonă rusofonă din Rep. Moldova!
        Nu aș zice că situația în Rep. Moldova nu este prea roză. Încercați numai
        șă vedeți televiziunile difuzate acolo și ce politică pro-ruseasca duc.
        Filmele americane și de altă proveniență occidentală sunt invariabil
        dublate în rusă și titrate în română!

        Aceasta este realitatea (tristă) din Rep. Moldova!

  6. Razvan spune:

    Adam,
    Imi place foarte mult comment-ul tau, felicitari!

  7. idealogul spune:

    Cand citesc astfel de articole si multe din comentariile rezultate imi aduc aminte de titlurile pompoase si minciunoase din perioada comunista bazate pe statistici contrafacute si ma apuca frica. Pe site-ul acesta unde daca ai doua doctorate te simti inferior e plin de betie cu apa rece. Toata lumea fuge de realitate si se ascunde dupa cifre pompoase. Scadere PIB cu 65%. Nici comunistii nu umflau cifrele asa. Cati de pe aici isi amintesc ca acum un an dadeau ca sigura capitularea neconditionata a Rusiei intr-un interval de cateva saptamani? Stiu ca voi fi catalogat drept troll rusnac platit direct de Putin cu ruble manjite cu sange ucrainean. Eu militez doar pentru REALISM. Deoarece mai toate predictiile publicate de REUTERS, BBC, NEW YORK TIMES s-au dovedit in mai putin de un an total gresite.
    Un exemplu:
    Perceptia in occident este ca in Crimeea fiecare locuitor are in spate 2 KGB-isti cu Kalasnicoave si ca in realitate toti doresc realipirea la mama Ucraina. De ce oare in toate sondajele facute inclusiv de ucraineni si germani peste 90% se declara multumiti de situatie in februarie 2015. Stiti ca inca din 1991 pe vremea betivanului de Yelsin s-a facut referendum in Crimeea sub ucraineni si rezultatul a fost acelasi?
    http://www.globalresearch.ca/the-annexation-of-crimea-to-russia-opinion-poll/5430781
    Diferenta dintre realitate si perceptia creata de massmedia minciunoasa din occident este catastrofala. Cineva vrea un WW3 nuclear si pregateste psihologic populatia occidentala pentru a arunca vina pe pisica lui Putin.
    Imi explica si mie de ce Anglia a abandonat America si s-a inscris in noua Banca Mondiala pe care China+restul de BRIC se pregateste sa o lanseze ca doar asa cum reiese din articol Rusia e pe moarte? Sunteti cumva mai bine informat decat expertii si spionii britanici? De ce America nu a reusit sa zboare Rusia din SWIFT ba mai mult Rusia a primit si un loc in consiliul director ca doar Rusia e pe moarte? VA amintiti ce se spunea in Iliada : cand zeii vor sa distruga pe cineva incep prin ai lua mintile (nu in sensul de al face clinic nebun ci de ai rupe contactul cu realitatea). Asa troienii desi primisera toate avertizarile posibile si-au bagat calul in cetate. Pe aici multa lume fuge de realitate.

    • RazvanM spune:

      Lupta pentru pace a Rusiei. Deci Rusia omoara, distruge, jefuieste prin tari vecine mai vulnerabile militar si Vestul este divina. Hmm, mi se pare logic.
      Oare ce parere are Vladimir Putler despre tratamentul acordat cetatenilor de etnie rusa de catre China? Nu ar vrea sa porneasca un razboi propagandistic si impotriva unui adversar pe masura?

  8. watchdog IEA spune:

    Ce spuneati despre California in unul din articolele trecute?

    http://rt.com/usa/242077-farmers-sell-water-california/

  9. Alexandru Botez spune:

    Remarcabil punctul de vedere al domnului profesor Crânganu datorită argumentelor valoroase pe care le abordează și dezvoltă referitoare la situația actuală a economiei Rusiei, care se înscriu în curentul de opinie predominant în mediile politice, academice și mass-media din Occident și care relevă o viziune pesimistă privind perspectiva acestei țări, în condițiile menținerii la putere a actualei conduceri de la Kremlin în frunte cu Vladimir Putin.
    La 23.02.2015, Agenția independentă de informații (intelligence) și prognoze strategice – Stratfor, a difuzat Prognoza pentru deceniul 2015 – 2025. Două sunt ideile de forță care emană din prognoza Stratfor. Prima este că „Federația Rusă nu va mai putea exista în actuala sa formă, pe parcursul întregului deceniu”, iar a două – plecând de la imperativul reacției preventive față de o posibilă afirmare a unei puteri hegemonice în Europa – afirmă că „Statele Unite vor încerca să edifice un sistem de alianțe în afara cadrului NATO, de la Marea Baltică la Marea Neagră”, care să prevină „fie o alianță între Germania și Rusia, fie cucerirea uneia din aceste țări de către cealaltă”. Autorii prognozei mai susțin că „Pe flancul vestic al Rusiei, Polonia, Ungaria și România vor încerca să-și recupereze regiunile pierdute în favoarea Rusiei, în diferite momente istorice. De asemenea, acestea vor acționa pentru a atrage în rândurile lor Belarus și Ucraina.”
    Deși prognoza continuă, dezvoltă sau accentuează diferit idei care reflectă poziții pe care Stratfor le susține consecvent și care pot fi regăsite în analizele și prognozele anterioare, totuși, la prima vedere, sunt surprinzătoare predicțiile destul de categorice privind evoluția și perspectiva Rusiei până la orizontul anului 2015. Cu toate acestea, nu este singura voce care atrage atenția asupra problemelor cu care se confruntă Rusia.
    Astfel, la 11.02.2015, Agenția de presă Reuters releva că: „Rusia este împinsă până la punctul de ruptură de ambițiile neo-imperiale de la cel mai înalt nivel. În doar un an, aceasta a parcurs drumul de la a fi gazda unor Jocuri Olimpice de Iarnă excesiv de strălucitoare până pe marginea prăpastiei dezintegrării naționale. Conform statisticilor oficiale din Rusia, mai mult de 203.000 cetățeni ruși au părăsit țara în primele 9 luni ale anului 2014, comparativ cu 186.382 – în întreg anul 2013 și doar 33.578 – în 2010”. La 24.02.2015, într-un articol difuzat de portalul RealClearWorld, Tom Nichols – expert în problematica securității naționale, profesor la Naval War College și director adjunct al Harvard Extension School susținea că „… indiferent de cum vor sfârși, Putin și regimul său, Rusia, așa cum o știm noi acum, va dispare”.
    La 24.02.2015, într-un interviu acordat publicației Russia Direct, profesorul Aleksandr Auzan, decanul Facultății de Economie, din cadrul Universității Lomonosov, din Moscova, afirma: „Tulburările sociale nu vor putea fi evitate mult timp. Acestea sunt de așteptat în mod cert și se vor produce destul de curând. Spirala inflaționistă și creșterea șomajului vor continua în următoarele luni și se vor solda cu creșterea nemulțumirii populației, ca să ne exprimăm în termeni moderat.”
    Semnificative sunt și avertismentele din mediile experților din domeniul politicii internaționale privind viitorul Rusiei relevate de revista The Diplomat, în luna martie 2014. „Problema cu care se confruntă modelul economic al Federației Ruse, în mare măsură la fel ca și Uniunea Sovietică care a precedat-o, este că sustenabilitatea ei depinde de prețurile artificial ridicate ale resurselor energetice. Este însă mai mult ca sigur că acestea vor scădea în anii următori, ca urmare a creșterii eficienței energetice în Occident, încetinirii creșterii economice în Est și sporirii ofertei datorită revoluțiilor din domeniul resurselor energetice din emisfera vestică, dar și din alte zone ale globului. Iar odată cu scăderea prețului țițeiului, existența statului rus este amenințată.”
    O serie de observatori ai evoluțiilor Rusiei de la publicația on-line Strategy World atrăgeau atenția la 25.03.2015 asupra faptului că: „Rusia seamănă cu un urs muribund, dar unii urși tocmai în aceste momente sunt extrem de periculoși pentru cei aflați în apropierea lor”.

    • Constantin Cranganu Constantin Cranganu spune:

      Vă mulțumesc pentru informațiile suplimentare și binevenite referitoare la situația actuală, politico-socială a Rusiei. Ele completează tabloul schițat în tușe generale din cadrul articolului.

    • Harald spune:

      Partea mai îngrijorătoare este că o posibilitate de redresare coerentă a Rusiei nu prea se întrevede. În ciuda recesiunii severe de pe vremea lui Elțân, țara mergea totuși într-o direcție: se restabilea cooperarea cu Occidentul, apăreau investițiile străine și începuse o anumită modernizare a societății. Ideea că există totuși grupări politice de opoziție (oricât ar fi ele de reprimate de guvern) nu era cunoscută până atunci în Rusia.

      În prezent, situația seamănă cu finalul epocii Brejnev: în societate lucrurile nu merg în nicio direcție, în schimb regimul aflat la putere consumă din ce în ce mai multe resurse pentru a păstra situația existentă. Iar asta nu se poate termina decât în două moduri: fie printr-o dezintegrare violentă (războaie civile) după modelul iugoslav; fie printr-un “crash-landing” după modelul folosit de Gorbaciov. “Crash-landing” care a reușit la limită, nefiind complet excluse conflictele militare (disputa dintre Armenia și Azerbaidjan, operațiuni OMON în Țările Baltice, lovitura de stat din 1991 etc.).

      Însă Putin este mai degrabă adeptul soluțiilor de mână forte, nu o persoană care înțeleagă cât de costisitoare pot ajunge conflictele interne. Lecția iugoslavă nu e de natură să-i dea de gândit lui Putin.

  10. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    Marți, 17 martie 2015, în orașul Kars din estul Turciei, a avut loc o ceremonie pentru a marca începutul proiectului Trans-Anatolian Pipeline (TANAP). Această conductă va exporta gaz din sectorul azer al Mării Caspice către Europe centrală și de vest, oferind astfel o alternativă la dependența de gazul rusesc.

    TANAP va transporta 16 miliarde m3/an din zăcământul Shah Deniz Faza 2 cu începere din 2019. Din acest volum, 6 miliarde m3 sunt destinați Turciei, iar restul de 10 miliarde m3 vor fi transportați către vest prin noul gazoduct Trans-Adriatic Pipeline (TAP). Italia va primi 8 miliarde m3, iar Grecia și Bulgaria, restul.

    Compania azeră de stat SOCAR deține 58% din acțiuni, British Petroleum 12%, iar compania turcă BOTAS, 30%.

    SOCAR plănuiește să dubleze aproape volumul de gaz pompat prin conductă, de la 16 la 31 miliarde m3 până în 2026.

    Construcția conductei TANAP va costa circa $12 miliarde.

    http://www.offshore-mag.com/articles/2015/03/rival-russian-scheme-could-complicate-future-caspian-gas-exports.html

  11. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    OFF-TOPIC

    Guvernul american, prin Interior Department, a publicat azi primul set de reglementări oficiale ale fracturării hidraulice.

    Deși reglementările vor viza numai proprietățile federale și ale triburilor, prevăd că vom asista la un „meci” interesant între suporterii metodei – care îl vor acuza pe Președintele Obama că încearcă să taie avântul industriei extractive de hidrocarburi -, și opozanții metodei – care vor o intervenție mai mare a statului, sau chiar o interzicere totală a metodei.

    Obama Administration Unveils Federal Fracking Regulations
    http://www.nytimes.com/2015/03/21/us/politics/obama-administration-unveils-federal-fracking-regulations.html

  12. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    Semnalez un articol publicat ieri de Brookings Institution, reprezentând o primă estimare națională a impactului revoluției gazelor de șist asupra bunăstării cetățenilor americani:

    Bunăstarea și implicațiile distribuționare ale gazului de șist

    Autori:
    Catherine Hausman (the Ford School of Public Policy at the University of Michigan)
    Ryan Kellogg (the Department of Economics at the University of Michigan and the National Bureau of Economic Research)

    Câteva concluzii sunt remarcabile, după părerea mea:

    Revoluția gazelor de șist a dus la creșterea bunăstării consumatorilor și producătorilor de gaze naturale cu $74 miliarde pe an (perioada 2007 – 2013).

    Prețul gazului pentru consumatori a scăzut cu 47%, facturile de gaz ale populației au scăzut cu $13 miliarde pe an, iar fiecare familie americană a economisit $200 pe an.

    http://www.brookings.edu/about/projects/bpea/papers/2015/welfare-distributional-implications-shale-gas

  13. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    Consiliul UE a decis ieri să extindă sancțiunile înpotriva Rusiei pânâ la sfârșitul anului 2015. Rusia a criticat această decizie, calificând-o drept „destructivă”.

    Decizia UE nu include noi sancțiuni (s-a ales opțiunea 2. Menținerea sancțiunilor; din articolul meu)

    http://www.voanews.com/content/russia-vows-response-to-eu-sanctions-extension/2688479.html

  14. Constantin Cranganu Constantin Cranganu spune:

    @MirceaM

    Sunt calcule relativ simple, exista si sisteme automate care urmaresc ocaziile de arbitraj

    Cele mai recente consultații pe care le-am dat au fost unei mari bănci din Elveția și unei companii de tip joint-venture din New York, ambele interesate în construirea unui sistem automat complex menit să urmărească producția și prețul țițeiului de șist și altor hidrocarburi din Permian Basin, Texas.

    Interesul clienților mei a fost trezit de două aspecte:

    1. în New York, sunt singurul profesor/cercetător de geologia petrolului, cu experiență profesională de 35 ani;

    2. relativ recent, am dezvoltat mai mulți algoritmi care folosesc metode de inteligență artificială în rezolvarea unor probleme complexe, incluzând cantități enorme de date, aparent haotice, cu grade de incertitudine diverse, cu un comportament care nu se încadrează în pattern-ul clasic definit de hard computing, ci este o parte a unui domeniu complet nou și novator – soft computing.

    Începînd din 1997, am publicat articole/capitole de carte care discută, printre altele, rețelele neuronale artificiale, algoritmii genetici, mașinile cu suport vectorial, logica fuzzy și neuro-fuzzy, committee machines ș.a.

    Îmi face o deosebită plăcere să anunț viitoarea mea carte, care va fi publicată în Marea Britanie de Springer pe 14 mai 2015 și unde sunt prezintate cele mai recente contribuții din domeniul care va marca începutulul secolului al XXI-lea, A.I. (Artificial Intelligence):

    Intelligent Artificial Approaches in Petroleum Geosciences

    • Mircea Modan MirceaM spune:

      Wow…asta da!
      O precizare: calculele sunt relativ simple fata de costurile pastrarii unor pozitii contrare, gasirea arbitrajului e mai complexa. Citisem acum cativa ani, cand ma mai ocupam de trading, ca Thompson Reuters cheltuise sume de ordinul a zeci de milioane de dolari pentru un soft complex care sa ordoneze cumva multimea imensa de date (culese tot automat), prioritizandu-le pe cele care chiar contau. Sa ne gandim doar la faptul ca TR face,de regula, fixingurile unde se stabilesc dobanzile interbancare …informatia in secunda 1 valoreaza enorm.
      La fel e si la petrol, undeva se aduna datele globale, culese automat, privind stocuri, productie, ask, bid, shipping, depozitare, raportari de eficienta a tehnologiilor alternative, corelari cu valutele, razboaie, naufragii etc…este fascinant sa inteelgi macar ce si cum.
      Domnule profesor m-ati lasat paf, credeam ca sunteti “doar” geolog, sper sa apuc sa va citesc mai pe indelete.

  15. Anonymous Coward spune:

    Mi se pare pertinenta concluzia: “Ursul rusesc mai poate rezista pentru o vreme.” Cu accent pe “pentru o vreme”.

  16. Constantin Cranganu Constantin Cranganu spune:

    O idee (relativ simplă) este descrisă aici:

    How AI Can Calculate Our Oil Surplus…From Space.

    Este vorba, în principal, de folosirea nano-sateliților (un fel de drone de mare altitudine) pentru achiziționarea datelor vizuale, după care, însă, urmează părțile cele mai importante: antrenarea algoritmului AI, calibrarea cu date reale, estimarea erorilor, reiterarea secvențelor computaționale până când se obține pragul de eroare dorit, urmate ăn final de aplicarea metodei pe cazuri reale, de interes.

    For the record, precizez că aceste metode au fost inventate în și folosite de Statele Unite în timpul „războiului rece” (Vă mai amintiți de Ronald Reagan și al său Scut de Apărare Spațială?). După implozia Uniunii Sovietice, guvernul american a decis să de-clasifice aceste metode și să permită utilizarea lor decătre civili.

    Debutul meu în acest domeniu a avut loc tot la Springer, în 2007, în revista Pure and Applied Geophysics. Articolul se numește

    Using Artificial Neural Networks to Predict the Presence of Overpressured Zones in the Anadarko Basin, Oklahoma

  17. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    Se pare că Rusia are prieteni nu numai în Grecia, ci și în Norvegia.

    Compania națională Statoil ASA plănuiește să sape patru sonde în Rusia împreună cu compania națională OAO Rosneft, sfidând sancțiunile internaționale împotriva Rusiei.

    Doua sonde ar putea fi forate anul acesta pentru un proiect de țiței greu în vestul Siberiei (zăcământul Nord Komsomolskoye), ia alte două vor fi săpate anul viitor în Marea Ohoțk.

    Pentru toate proiectele sale din Rusia, Statoil are nevoie de aprobarea guvernului norvegian. Deși Norvegia nu este membră UE, guvernul acestei țări a urmat, în general, politica Bruxelles-ului.

    Norway’s Statoil Plans Four Oil Wells in Russia Amid Sanctions

    • Adam spune:

      Nu știu ce să spun, dar 4 sonde nu înseamnă mai nimic.

      Vedeți mai degrabă implicarea masivă a firmei petroliere TOTAL
      în Rusia, a crui director a fost de fapt omorât (accidental!? se pare)
      în Rusia. Apoi rămâne implicarea fondurilor rusești în OMV (cel puțin
      20% din companie, prezentă masiv de altfel în România este în mâna
      `investitorilor` ruși, cotrolați direct sau loiali puterii de la Kremlin.

      Cât despre Norvegia, aceasta este un element esențial în strategia NATO
      din Atlanticul de Nord. Vedeți că Norvegia este o țară ultra-bogată, nu
      importă nimic din Rusia și nici nu are investiții rusești, cum au multe țări din
      EU. Zilele acestea Armata Rusă a Nordului a desfășurat manevre militare în
      Marea Barents fără precedent recent. Norvegia a efecuat manevre în provincia lor
      din nord, Finnmark, unde se învecinează cu Rusia și Finlanda de altfel.
      Norvegia este o țară responsabilă, și care își cunoaște atribuțiile în NATO,
      dispunând de marină și aviație puternice. Forțele speciale britanice fac
      antrenamentele de iarnă în Norvegia.
      Într-un scenariu absurd ocuparea Norvegiei de către Rusia ar însemna
      o cale de atac directă asupra UK, ar însemna încercuirea Suediei,
      ocuparea Norvegiei, a Islandei și Groenlandei ar aduce controlul
      rusesc în Atlanticul de Nord și o cale de atac directă asupra mainland
      USA. Ar mai fi și o noua cale de atac asipra Europei de Vest.
      Ceea ce vreau să spun este că ar fi absurd de crezut că Norvegia ar
      cocheta cu rușii. Chiar dacă ar fi cineva ar încerca așa ceva, nu i s-ar permite
      să meargă prea departe.

      Rămâne problema infiltrării rusești pe flancul de sud, în Cipru, Grecia, Serbia,
      Bulgaria, Turcia, Italia, Spania. În centrul Europei, în Ungaria, Cehia, Austria,
      Slovacia, iar în vestul Europei în Franța și Germania. Acesta este adevaratul
      pericol de infiltrare rusesc în Europa!

      • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

        Patru sonde poate nu înseamnă nimic ca producție, dar gestul sfidării sancțiunilor europene nu poate trece neobservat. Și atunci când se crează o breșă în zidul sancțiunilor, se vor găsi și alții care să treacă prin ea.

        Un exemplu l-ați amintit deja: Total SA din Franța au decis să continue proiectul lor de $27 miliarde pentru lichefierea gazului natural din peninsula Yamal.

      • Adam spune:

        Sfidarea sancțiunilor contra Rusiei de către națiuni europene se întâmplă
        deja. Vedeți tratatul semnat de către Cipru cu Rusia, prin care se permite
        acostarea navelor militare rusești în porturilr Ciprului, cum ar fi Limassol.
        Astfel Ciprul devine o bază militară rusă în Estul Mediteranei!! Asta da sfidare!!
        Apoi mai sunt și grecii care `amenință` tot timpul cu apelarea la ruși
        dacă Europa nu-i va sprijini necondiționat!

        Nu veți auzi așa ceva dinspre Norvegia, mai ales acum după ce Rusia a
        amenințat nevoalat Danemarca, țară cu care Norvegia imparte o istorie
        și o limba comună!

        Mai trebuie precizat aici că flancul de nord al NATO format din
        Norvegia și Danemarca este net superior în materie de marină și aviație
        militară față celui de Centru – Est format din România și Bulgaria.
        Așa că probabil că trebuie ca să ne așteptăm la asftfel de amenințări
        sau altele similare.

  18. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    Cum se poate dezinforma/speria cititorii:

    Un ziar din București publică astăzi un articol cu un titlu înfricoșător:

    Rusia recţionează ultra-dur la decizia UE de prelungire a sancţiunilor economice: ameninţare directă cu folosirea rachetelor nucleare balistice

    Autorul, corespondent de presă la Bruxelles, începe abrupt cu o frază-sperietoare:

    Nu s-a lăsat deloc aşteptată reacţia Federaţiei Ruse la decizia UE de a prelungi în totalitate, până la finele acestui an, pachetul de sancţiuni economice condiţionare de respectarea absolută a tuturor condiţiilor negociate în cadrul Acordului Minsk2.

    Dar, începând cu fraza a 2-a și terminând cu ultima literă din articol, cuvintele „sancțiuni economice” nu mai apar niciodată. Autorul din „Adevărul” a descoperit, de fapt, altceva:

    Mihail Vanin, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Federaţiei Ruse la Copenhaga, într-un editorial publicat în ziarul danez Jyllands-Posten, avertizează Danemarca asupra consecinţelor aderării ţării la sistemul NATO de apărare anti-rachetă

    Deci, nici pomeneală de „reacțiile Federației Ruse la decizia UE de a prelungi în totalitate…pachetul de sancțiuni economice…”. Pur si simplu, o fumigenă aruncată pentru a mări rating-ul sau numărul de click-uri sau altceva care îmi scapă.

    Nu știu dacă la Bruxelles s-a auzit de ceva numit deontologie profesională, dar mă îngrozesc la gândul că cineva, care scrie în presă din 1973, își dezinformează cititorii cu bună știință.

    Pentru cei interesați de articolul din care autorul român și-a extras fraza a 2-a, iată link-ul:

    Danish warships could become legitimate nuclear targets, warns Russian ambassador
    Joining NATO’s missile shield would put the ships at risk, says diplomat

    • Ștefan A. spune:

      Domnule Constantin Crângaru
      Nu va bazati pe presa romaneasca . E (de regula) de ris (daca nu de plins) .
      Nu e in stare sa prezinte o analiza obiectiva in absolut nici un domeniu . Putini ziaristi capabili , o masa giganta de improvizati care se pretind super profesionisti .
      Oricum , din punct de vedere militar , oricare tara membra NATO e pe lista posibilelor obiective a armamentului nuclear sovietic , acum rus . (iar armele americane , franceze si engleze aveau obiective prestabilite in tarile din tratatul de la Varsovia ) Si asta de pe vremea razboiului rece dar explica romanilor ce a fost aia si cum sta acum treaba cu “tintele” nucleare acum . :)
      Interesant articolul dumneavostra .
      Presupun ca rusii vor face orice ca sa ajunga la un acord cu Arabia Saudita (principalul protagonist al OPEC) in privinta reducerii productiei de țiței cu efect asupra cresterii pretului “marfii” pe piata .
      Necunoscuta e : ce poti oferii Arabiei Saudite ? :)



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Constantin Crânganu


Constantin Cranganu

Constantin Crânganu este profesor de geofizică și geologia petrolului la Graduate Center și Brooklyn College, The City University of New York. Între 1980 și 1993 a fost asist... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)