joi, martie 28, 2024

S-a sfârșit epoca globalizării?

Conferință ținută la Universitatea din București *

Vă mulțumesc foarte mult această oportunitate, ce marchează  cea de-a doua mea invitație în România. Îi mulțumesc în primul rând lui Marian Zulean, căci la invitația sa am venit prima oară la Bucureşti. Mi-a făcut plăcere să discutăm împreună despre sociologie și globalizare la Washington, în anul 2000.

Îmi face o plăcere deosebită să reînnoiesc contactul cu sociologia românească, cu care am avut o relație foarte personală la Washington, unde am avut privilegiul să-l cunosc pe marele ei reprezentant, Michael Cernea, care a zguduit și transformat fortăreața economică a Băncii Mondiale.

Prin 1990 sociologi precum Anthony Giddens, Roland Robertson sau Martin Albrow, înregistrau procesele de schimbare socială la nivel mondial sub noul termen de “globalizare”. Vorbeau despre societate, politică și cultură globală, la fel cum era firesc să vorbim despre economie globală

[…]

Mulți critici, până în aceste zile, au respins noua terminologie a globalizării. Ei au atras atenția asupra profundelor origini istorice ale proceselor globalizării, fie că era vorba de noi mijloace de comunicare, aspirații către unitatea umanității sau de intensificarea schimburilor culturale. Dacă globalizarea nu era ceva nou, atunci de ce era nevoie de un termen nou, se întrebau ei.

Acest recurs la o perspectivă istorică mai lungă este contestat însăși de cei care văd schimbările de perspective de înțelegere și văd inevitabila multitudine de perspective asupra lumii ca pe ceva fundamental, astfel încât orice teorie despre trecutul care conduce spre prezent este arbitrară.

În mod special, postmodernismul a fost cel care a respins narațiunea potrivit căreia prezentul ar fi cel mai recent stadiu al epocii moderne. Astfel, teoreticienii globalismului au fost încolțiți din direcții opuse: li se spunea că globalismul nu înseamnă nimic nou, dar li se interzicea să scrie despre el ca fiind vechi. […]

Patrioți vs. globaliști

“Adevărata fractură este între patrioți  și globaliști”

Marine Le Pen, candidată la alegerile prezidențiale din Franța, interviu pentru documentarul, ‘Această lume: După Brexit, bătălia pentru Europa’ (9.2.17, BBC2).

Evenimentele recente au zguduit orice presupunere  – comodă – cum că epoca globalizării este garantată și pentru viitor. Motivul neliniștii profunde a celor ce sunt devotați ordinii sociale globale, așa cum s-a creat ea în ultimii  șaptezeci și ceva de ani, este faptul  că Brexit-ul, alegerea lui Donald Trump, ascensiunea partidelor populiste reprezintă împreună o reacție explicită la globalizare și o respingere a multor realizări în această direcție.

Liderii noului populism resping globalizarea în contextul comerțului liber și granițelelor deschise. Campania prezidențială a lui Trump și activitatea sa pe Twitter pun sub semnul întrebării NATO și NAFTA, discreditează Uniunea Europeană și deja au retras Statele Unite din negocierile comerciale din zona Pacificului. Ieșirea Marii Britanii din UE este aplaudată de retorica multor populiști europeni.

Criza refugiaților sirieni a determinat multe țări să închidă aproape total ușa refugiaților, așa cum s-a întâmplat în Ungaria, Marea Britanie și acum, cel puțin temporar, în Statele Unite. A urmat o uriașă dezbatere publică asupra refugiaților, fapt ce indică măsura în care normele ordinii globale sunt puse la îndoială.

Toți populiștii au o dorință comună, și anume, ca statul-națiune să-și recapete controlul asupra granițelor și acest lucru în sine duce la miezul dezbaterii asupra viitorului statului-națiune. Recentele evenimente înseamnă că globalizarea a încetat? Semnalizează ele sfârșitul Epocii globalizării? Așa cum vom vedea, cele două întrebări nu se referă la același lucru.

Marine Le Pen, ca și Trump, detestă globalismul și se înscrie în categoria politicienilor tot mai numeroși care adopta sloganuri precum “America înainte de toate” sau “Franța înainte de toate”. Ei nu fac un secret din dorința de a răsturna consensul internațional care a dominat relațiile globale și naționale timp de multe decenii. Acest lucru marchează o provocare radicală,  fapt ce a permis unei reviste satirice britanică, Private Eye, să publice din nou afișul “Marea Britanie, înainte de toate” (Britain first), folosit în anii ’30 de liderul fascist Oswald Mosley.

Le Pen oferă o alegere binară de tip “patriotism versus globalism” ceea ce o aliniază la discursul politic mainstream și o distanțează de originile rasiste ale partidului fondat de tatăl ei. În felul acesta se apropie de sentimentele unor lideri precum Theresa May care a declarat: “A fi un cetățean al lumii, înseamnă a nu fi cetățeanul nici unei țări”.

Naționalismul și populismul reprezintă modalități alternative de a ne referi la această mișcare contemporană, care se rupe de trecut și se distanțează de conducerea națională existentă. Ele au în comun o respingere a stângii în fața politicilor naționale de dreapta ce favorizează afirmarea suveranității naționale în raport cu instituții și responsabilități multilaterale ale ordinii internaționale actuale.

Opoziția binară fată de această nouă mișcare are denumiri variate, neo-liberalism, internaționalism, multilateralism, conducere globală, cosmopolitism și, uneori, pur și simplu, globalizare. Iar adversarii ei, “populiștii” (pentru concizie voi adopta această etichetă pentru noile mișcări naționale), consideră că actualele conduceri naționale sunt aliate capitalului mondial, detașate de oamenii obișnuiți, concentrate asupra problemelor globale și ignorarea problemele locale […]

Noua politică globală

Donald Trump și Nigel Farage, membru al Partidului Independenței Regatului Unit (UKIP), aflați pe aceeași scenă și lăudându-se unul pe altul reprezintă una dintre cele mai izbitoare imagini ale  campaniei prezidențiale americane.

Ironia acestui nou populism rezidă tocmai în faptul că se desfășoară la scară globală, folosindu-se din plin de posibilitățile comunicării globale. El populează noua politică, nu în forma pe care o susținea Beck, ca un partid cosmopolit de stânga, ci drept unul care reprezintă o mișcare dincolo de stânga și dreapta, așa cum anticipase și Giddens.

Analiza noului populism abia a început, dar este suficient de limpede că el reprezintă o coaliție de grupări care s-au simțit ignorate, excluse sau deposedate de către elita cosmopolită. În mod covârșitor, este compus din oameni mai în vârstă, fară educație superioară și fară legături cu noua economie digitală. Privirea le este îndreptată spre global, în timp ce viziunea asupra viitorului este locală și națională.

Noua politică globală nu se mai bazează pe vechile diviziuni de clasa ale societății industriale. Patrioții și globaliștii pot avea origini și interese diferite. Președintele Clinton credea că protestatarii din Seattle aveau dreptate. Președintele Obama simpatiza Occupy Movement. Iar președintele Trump nu poate fi considerat vreun deposedat.

A fi patriot nu te împiedică să-ți unești forțele cu patrioți străini. Donald Trump și Nigel Farage, membru al Partidului Independenței Regatului Unit (UKIP), aflați pe aceeași scenă și lăudându-se unul pe altul, reprezintă una dintre cele mai izbitoare imagini ale campaniei prezidențiale americane. Și firește, ce poate împiedica un patriot să intervină în alegerile din țara altui patriot?

Acestea sunt fenomenele noii societăți globale și trebuie înțelese în această perspectivă. Respingere națională a globalismului reprezintă și ea un aspect al Epocii globalizării, ce se va folosi de toate acele caracteristici ale comunicării globale ce fac ca demonstrațiile din București, testele cu rachete din Coreea de Nord sau tweet-urile lui Trump să poată fi văzute de toată lumea în timp real.

În această conjunctură, noua politică globală nu echivalează cu sfârșitul Erei Globalizării, ci este ea însăși o parte integrantă a acesteia, așa cum conflictul dintre clase făcea parte din epoca modernă, când fiecare dintre tabere încerca să preia controlul asupra modernității. Îndemnul ca țările să-și recapete suveranitatea s-ar putea să nu submineze angajamentul de a aborda probleme globale mai mult decât au subminat alianțele internaționale ale epocii moderne conflictul de clasă.

Este de așteptat ca țările să fie agenții ce creează măsuri eficiente pentru a combate schimbările climatice. Populiștii pot și ei căuta independența energetică în furnizarea energiei din surse regenerabile. China are de mult o politică ce proclamă “China înainte de toate” și așa cum arăta Joy Zhang, un angajament puternic de susținere a politicilor de mediu. Președintele Xi susține pe deplin guvernarea globală.

Globalizarea a început ca răspuns al omului la posibilitatea de a se autodistruge, instantaneu, printr-un război nuclear, sau treptat prin încălzire globală și degradarea mediului, de a cădea în haos, prin prăbușirea capitalismului global. Aproape întreaga evoluție a instituțiilor globale de după 1945 a fost cumva pusă în legătură cu aceste consecințe ale activității umane.

Firește, guvernarea globală este însoțită și de aspirații pozitive ce țin de drepturile omului și justiție globală, dar nu cred că acestea au fost dominate de marile amenințări. Acceptarea lor – semnalată de evenimente paradigmatice, precum exploziile de la Hiroshima și Nagasaki, este ceea ce a dus la schimbarea axei valorilor.

Acum, nimic din noul populism nu implică o schimbare similară. Este o caracteristică integrantă a politicii în Epoca Globalizării, asemănătoare revoluțiilor de stânga sau de dreapta, ce au caracterizat Epoca modernă.

Crizele politice naționale actuale trebuie să fie înțelese ca parte a dinamicii societății globale, nu neapărat ca punct culminant al Epocii Globalizării, dar nici prefigurându-i sfârșitul, așa cum Revoluția rusă a anunțat sfârșitul modernității.

Totuși, nu aș vrea să sugerez că Globalizarea va supraviețui la infinit. Aceasta a fost iluzia moderniștilor zguduiți de evenimentele paradigmatice din 1945. Dacă analiza mea referitoare la precedenta schimbare epocală este plauzibilă, atunci i-am putea vedea sfârșitul în procese și evenimente echivalente celor care au precedat sfârșitul Epocii moderne.

Provocarea epocii digitale

Epoca digitală ar putea fi echivalată – la o scară inimaginabilă – cu invadarea Poloniei, Holocaustul sau Hiroshima. In triumful epocii digitale, globalitatea dezastrului va fi singurul lucru ce va aminti de Epoca Globalizării.

Globalitatea  – insinuată în modernitate – transcende diviziunea politică a timpului. S-a situat deasupra luptei dintre capital și muncă. Puterile liberale și cele comuniste au instituit Noua Ordine Mondială după 1945. Ca urmare, guvernele, instituțiile internaționale și societatea civilă s-au grupat în jurul înțelegerii comune a problemelor globale și au dezbătut amploarea și limitele globalizării.

Azi  se aude un limbaj nou pe coridoarele puterii. Epoca Digitală aproape a detronat Globalizarea prin dorința ei de a atrage atenția publicului. O căutare pe Google va dovedi că, în prezent, din punct de vedere conceptual, ea este mai prețuită decât Globalizarea. S-ar putea ca, la prima vedere, să nu pară o amenințare.

Ea pătrunde subversiv în vocabularul mondial. În definitiv, ai putea spune că internetul este global. Desigur – el permite o comunicare la nivel mondial, crearea unor relații la distanță și împărtășirea acelorași îngrijorări globale.

Dar, în egală măsură, epoca digitală și puterea computerizată din spatele ei, adică motivul pentru care i se spune digitală, necesită un anumit nivel de reglementare birocratică, supraveghere și digitalizare generalizată, de la fotografii la genomuri, de la vocabular la monetizare.

Amploarea și traiectoria acestei revoluții în tehnologia comunicațiilor din ultimii 20 de ani nu poate fi supraestimată. Consecințele pot fi comparate cu inventarea tiparului și, înainte de asta, cu inventarea scrisului, a roții sau a limbii înseși.

Au trebuit să treacă multe generații pentru ca toate astea să exercite o profundă influență. Asistăm așadar la impactul digital asupra propriei vieți și, practic, nu există niciun aspect al vieții noastre asupra căruia să nu exercite o influență.

Așadar, în această privință, s-ar putea ca Era Digitală să înlocuiască Globalizarea, așa cum Globalizarea a înlocuit Epoca Modernă. Ea reorientează atenția și redirecționează energiile, schimbă ordinea lucrurilor pe scara de valori și chiar ne-ar putea face să uităm de încălzirea globală în favoarea unei culturi politice dominate de corporații informatice, de rețele de dragul rețelelor, de exacerbarea informațiilor, a bogăției și a celebrității.

Pot ele oare coexista? Ei bine, da, am putea să ne asigurăm că, în viața noastră de zi cu zi, copiii noștri petrec la fel de mult timp făcând sport pe cât stau în fața ecranelor; că ne pasă atât de famiile noastre, cât și de străinii aflați printre noi, și de relația lor cu statul; că țara noastră va fi pe primul loc. Da, pe primul loc, dar pe primul loc și în menținerii păcii și a promovării justiției la nivel mondial, precum și prin calitatea noastră de cetățeni ai lumii – mai exact să avem grijă ca aceștia să-și îndeplinească obligațiile.

Dar trebuie totodată să ne amintim că dezastrele, paradigmele războiului și încheierea lui în 1945 au fost cele care au detronat modernitatea din imaginația populației. Schimbarea unei epoci este expresia unei emancipări materiale exprimată într-un nou discurs.

În epoca digitală războiul se mută în cyberspace, iar consecințele pătrunderii fraduloase în infrastructura digitală a statelor și corporațiilor sunt deja evidente. Există dovezi că unele state și poate chiar entități nestatale să posede deja capacitatea de a opri activitatea unor centrale nucleare, furnizarea cu energie și sistemele de comunicare. Cu alte cuvinte, viața cotidiană este vulnerabilă la atacul spațiului informațional, întocmai ca în cazul atacului spațiului aerian.

Accentul pe securitatea informatică în viața cotidiană, ca răspuns la amenințarea terorismului, creează necesitatea unei supravegheri ce sporește puterea statului și amenință vechile forme de responsabilizare și dezbatere publică.

Conflictul actual dintre SUA, Rusia și China – toate având puteri nucleare cu sisteme avansate de supraveghere, armamentul telecomandat și de spionaj – pot cu ușurință avea drept rezultat genul de erori care istoric au dus la războaie între marile puterile militare.

Era Digitală ar putea deveni echivalentă cu invadarea Poloniei, cu Holocaustul sau cu Hiroshima, și încă, la o scară inimaginabilă. Cu triumful tehnicii digitale, globalitatea devastării ar putea fi singurul lucru ce ne va mai aminti de Globalizare.

© Copyright Martin Albrow

Traducerea: Mihaela Danga

_______________________

Pentru cititorii romani, despre populism **

Un guvern a făcut un pas înapoi în fața protestelor populare. Acest lucru s-a mai întâmplat şi în trecut. Însă acum lucrurile au fost diferite. Este un guvern ales pe baza unei agende naţionaliste şi populiste.

După alegeri guvernul a încercat să elibereze din închisoare vechii săi amici. Aceştia fuseseră condamnaţi pentru corupţie. Rezultatul au fost protestele din pieţele publice din Bucureşti şi din toată România, mobilizate la temperaturi de îngheţ, ce au captat imaginaţia lumii.

Cum a fost posibil sa fie ales acest guvern care are o atitudine moale faţă de corupţie si a avut promisiuni populiste? Unul din răspunsuri ar fi că doar 39% din electorat s-a deranjat să voteze.Putem presupune că protestatarii au făcut parte din majoritatea cea tăcută.

Există aici o lecţie pentru tot restul lumii. Globalizarea politicii a alimentat resentimentul naţionalist larg răspândit. Dar părţile reacţionare nu ar trebui să răstoarne o ordine socială, globală, emergență ce a oferit până acum majorităţii moderate posibilitatea de a-şi spune cuvântul.

Naţionalismul nu trebuie să devină neapărat un imn al gloatei. Poate exista şi un naţionalism care să vorbească globului,o afirmaţie a identităţii naţionale în familia globală a naţiunilor. Fii globală, România, precum ai fost şi săptămâna trecută şi dă un exemplu pentru restul lumii.

  • Puteti urmari conferinta aici

NOTE________________

*Textul de mai sus este un fragment din transcrierea conferintei lui Martin Albrow tinuta la Facultatea de Sociologie si Asistenta sociala de la Universitatea din Bucuresti in data de 23 februarie. Conferinta a fost organizata de Institutul de cercetari al Universitatii Bucuresti.

Textul integral in engleza il puteti descarca de aici.

** Text scris in avionul de intoarcere in Marea Britanie, adresat cititorilor romani

Distribuie acest articol

21 COMENTARII

  1. Efectul fluture / Schmetterlingseffekt / butterfly effect
    și teoria falsificarii după K.Popper

    Cauzele care au dus la incertitudinile și instabilitatea de azi sunt altele decît urmările văzute azi și bine formulate de Martin Albrow:

    … “….Evenimente recente au zguduit orice presupunere comodă că epoca globalizării este garantată și pe viitor. Motivul neliniștii profunde a celor ce sunt devotați ordinii sociale globale, așa cum s-a creat ea în ultimii peste șaptezeci de ani, este faptul că Brexit-ul, alegerea lui Donald Trump, ascensiunea partidelor populiste reprezintă o reacție explicită la globalizare și o respingere a multor realizări în această direcție.
    Liderii noului populism resping globalizarea în ceea ce privește comerțul liber și granițele deschise…. “….

    Problemele nerezolvate în țările partenere UE 27 sunt de mult timp bine cunoscute. Fiecare țară își are propriile neajunsuri. Cauzele interne și cauzele externe se pot preciza/ denumi.
    Somajul ridicat la tineri, stagnarea economică după criza bancară 2008, lipsa de competivitate în economia globală așa cum e azi, datorii publice mult prea mari (cînd crește dobînda expodează! datoriile publice … falimentul numărul 14 la Atena din 1831-2017?..cînd?…) în țările din sud-est mediteraneene- balcanice, Italia, Grecia și Franța sunt de natură internă.

    Imigrarea masivă în ultimii ani din Siria, orientul apopiat și din Africa (cresterea populației la 1,5 – 2,0 miliarde pină 2050?… fără o creștere economică semnificativă, fără jobs….) a agravat disensiunile politice în UE 28. E o cauză externă a problemelor în UE. Brexit.

    „Globalizarea” secolului 21 produce efecte nedorite și are consecințe grave în multe părți ale lumii. Văd nerezolvată problema „pariurilor” cu hîrtiii „derivate” etc. la bursele mari ( 1:10 în raport cu BIP real). In milisecunde se produc digital transacții în jurul globului, dirijate de programe PC necontrolate și mult prea rapide pentru a fi înțelese, nu se știe dinainte ce se întîmplă și care sunt consecințele. Aceste „jocuri/pariuri” digitale favorizează marele capital financiar – hedge fonds- în detrimentul BIPului real și mai ales al salariilor (stagează de peste 10 ai în multe părti ale UE/lumii). O sursă a decalajului sunt bursele mari la NY, Londra, etc.Un anidot?
    Politicile protecționiste dezbătute excelent aici nu promit soluții durabile.

    … „…. Toți populiștii au o dorință comună, și anume, ca statul-națiune să-și recapete controlul asupra granițelor și acest lucru în sine duce la miezul dezbaterii asupra viitorului statului-națiune. Recentele evenimente înseamnă că globalizarea a încetat? Semnalizează ele sfârșitul Epocii globalizării? Așa cum vom vedea, cele două întrebări nu se referă la același lucru. …. „…

    Populiștii de stînga cer de mult timp 1 % impozit TOBIN pe transacțiile speculative financiare la burse. Care efect ar putea avea?

    Jean Ziegler ( ….. 1934 Thun-Eleveția- Ziegler gilt als Globalisierungskritiker. Er kritisiert eine „Refeudalisierung in der Welt“ und bezeichnet sich selbst als Kommunist im Sinne der Redewendung von Karl Marx „Jeder nach seinen Fähigkeiten, jedem nach seinen Bedürfnissen“. Die Pariser Kommune von 1871 sieht er nach dieser Redewendung als „einzigen kommunistischen Staat, den es je gegeben hat“ an. Staaten im früheren Ostblock wie die Sowjetunion ordnet er auf Grund ihrer Politik hingegen als „Terrorstaaten“ ein… /…. … se vede ca comunist, marxist,…..crede într-o majoritate numerică posibilă în Franța 2017…. cu un singur candidat de stînga….) nu m-a impresionat cu argumentele sale la un interview la 3sat TV 2017. E o dogmă politică „sterilă” și atît.

    Ce sa mai vorbim de extrema dreaptă și miscarea identitară.
    Să privim de mai aproape unele teorii. Acumularea de evenimente pe glob aduc schimbări masive și instantanee în multe locuri ale globului.

    E vorba de o acumulare în sensul unei teorii: efectul fluture?
    (….. …. Als Schmetterlingseffekt (englisch butterfly effect) bezeichnet man den Effekt, dass in komplexen, nichtlinearen dynamischen, deterministischen Systemen eine große Empfindlichkeit auf kleine Abweichungen in den Anfangsbedingungen besteht. Geringfügig veränderte Anfangsbedingungen können im langfristigen Verlauf zu einer völlig anderen Entwicklung führen. Es gibt hierzu eine bildhafte Veranschaulichung dieses Effekts am Beispiel des Wetters, welche namensgebend für den Schmetterlingseffekt ist: „Kann der Flügelschlag eines Schmetterlings in Brasilien einen Tornado in Texas auslösen?
    Edward N. Lorenz, Predictability: Does the flap of a butterfly’s wings in Brazil set off a tornado in Texas?, Titel des Vortrags im Jahr 1972 während der Jahrestagung der American Association for the Advancement of Science; laut Science 320, 2008, S. 431…… / mici schimbări pot avea consecințe uriașe…).

    Bine cunoscut e Karl Popper și tearia falsificării ( ……… ….. Allerdings fordert er für Theorien Widerspruchsfreiheit als „obersteaxiomatische Grundforderung“, die jedes theoretische System – empirisch oder nicht – erfüllen muss, und stellt fest, „Die Objektivität der wissenschaftlichen Sätze liegt darin, daß sie intersubjektiv nachprüfbar sein müssen , also falsifizierbar…. Nach Popper muss eine Theorie, um dem Anspruch der Wissenschaftlichkeit zu genügen, von vornherein so gebaut sein, dass sie falsifizierbar ist. Popper schreibt bereits im Vorwort (Logik der Forschung, 11. Auflage, Mohr Siebeck, Tübingen 2005, Seite XX): “Wann immer wir nämlich glauben, die Lösung eines Problems gefunden zu haben, sollten wir unsere Lösung nicht verteidigen, sondern mit allen Mitteln versuchen, sie selbst umzustoßen.”… Die Notwendigkeit, Falsifizierbarkeit zum Prinzip der empirischen Wissenschaften zu machen, erwächst für Popper aus dem Abgrenzungsproblem: empirische Wissenschaften müssen gegen metaphysische Erklärungssysteme der Welt abgegrenzt werden…. … / cere teorii fără contradicții. Falsificarea ca un principiu al științelor empirice …. Delimitarea de conceptele metafizice….).

    Se discută mult 2017. Prioritățile ? Soluții practicabile azi ? Cît timp mai e? .. în UE 27, … în România, … pe glob?

    • Serios Kurt – ne-ai luat cu un text lung cat o zi de post, ne-ai trecut prin romana si germana (am sarit cu brio partea germana – din motive ca nu cunosc limba, asa ca probabil am pierdut sensul comentariului tau), ne-ai copiat si lungi pasaje din articolul de sus (de ce? – am citit deja articolul), ne-ai dat in cap cu teoria unuia sau altuia, ne-ai prins intr-un colt cu traduceri eronanate intre miliard si trilion (cresterea populației la 1,5 – 2,0 miliarde pină 2050? – pai deja suntem 7.0 miliarde in 2017 – ce voiai exact sa ne spui?) si apoteotic ai terminat comentariul cu intrebari. Pai intrebari avem si noi, creadeam ca ne spui parerea ta. Mai concis si la obiect te rog, suntem in epoca vitezei – informatia conteaza, dar felul in care e prezentata conteaza si mai mult (ca in supermarket – ambalajul vinde produsul necunoscut) :-)

  2. Articolul recită aceleași teme: nationalism=populism=protecționism.
    Intr-o lume globala unde actiuni economice sa fie girate de WTO, sau intr-o Europă unită, centralizată si birocratizată (vă mai amintiți de „centralismul democratic”?), cetațeanul din urbea X se întreabă: „de ce să mai votez?”. Nu „cu cine votez?”.
    Și aici este buba – intrebarea fireasca „cu cine” se converteste in „de ce” – de unde si explicatia ridicarii la putere a unor escroci – vezi România.
    Dacă o lume globală aduce după sine o „super-democratie” (un oxymoron, nu-i așa?), nu este de mirare ca individul sa se simtă strivit.
    Dacă Europa unita vrea sa mai existe, atunci este imperativ să se restructureze din temelii, astfel încât să nu fie distrusă reprezentarea locală, „centrul” sa-si aroge puteri limitate si ENUMERATE – vezi modelul federalismului american.
    Cum vă explicați ca un birocrat numit si renumerat („de la buget…” să aibă puterea să „armonizeze” activitati si intregi economii?

    • Cred ca se speculează foarte mult azi pe poblema votului. Sa fie cenzitar sau să fie liber? Este el soluția pentru o lume democratică sau este doar o pârghie de manipulare folosită pe scena politică a statelor sau la nivel regional (exp. UE)?
      Răspunsul este atât implicit, cât și explicit: 1â
      1. Fără vot am reveni la dictatura, fapt demonstrat de modificarea completă a vieții politice in regatele deja consacrate, une forța o are guvernul, care, of course, are un premier numit de rege, din partidul care a câștigat alegerile. Am putea spune ca si-n republici treaba e similară, cu o excepție: propunerea președintelui se întoarce in Parlament, pentru validare, pe când a regelui nu.

  3. Teoria sociologica afirma ca orice grup de identifica in raport cu alte grupuri vecine… observați paradoxul, când eu vreau sa fiu cetățean al lumii nu mai am nici un reper extern la care sa ma raportez… practic rămân fără identitate… acesta este motivul pt. care globalismul va eșua pana la urma. Pe plan economic globalizarea înseamna nivelarea statelor occidentale la standardele minime vezi Africa sub-sahariană, ori de ce ar vrea francezul sau englezul care este urmașul unei civilizații milenare sa traiască precum primitivii din desert care nu au creat nimic de când sunt ei, de unde ideea ca oamenii civilizați din Vest vor accepta o asemenea măgărie. Per total ideile globaliste au un efect de bumerang, pierzătorii ultimi sunt chiar cei care le-au generat… in scurt timp lumea sa va lamuri peste tot in Europa si vor vota pentru partide naționale si progresiste.

    • E cam apocaliptic punctul dumneavoastra de vedere. A considera ca intr-o lume globalizata individul isi pierde identitatea e o concluzie impinsa departe. In era globalizarii europeene (vezi EU) nu am auzit sau vazut un german, francez, olandez sau spaniol spunand ca nu mai stie ce este (chiar din familii mixte care traiesc in tari diferite de tarile lor de origine – identitatea europeana prevaland). Din experienta proprie, fiind plecat de mult si prin diferite tari si culturi, cand sunt intrebat de unde vin stiu sa raspund. Mai greu e raspunsul cand sunt intrebat unde vreau sa traiesc :-). Dar cum spuneau latinii „patria e acolo unde imi este bine” – am un raspuns pragmatic si emotional (mai putin financiar) si la o atfel de intrebare incuietoare. Vad intradevar o problema identitara la a 3-a generatie arabi in Europa – cineva imi spunea ca portul valului islamitic nu este o dovada de credinta, ci o cautare identitara. Ele nu apartin Europei dar nici Arabiei (intelegeti ce vreau sa spun). Ruperea de valorile de familie si integrarea in societatile europeene se face dureros pentru ei/ele. Am vazut marocance (a 3-a generatie in europa) mandrindu-se ca sunt marocance pana au pus piciorul pt prima data in Maroco. Atunci au vazut prapastia si au simtit pe pielea lor ca valul islamic e o podoaba identitara in Europa, insa are o alta insemnatate intr-o tara musulmana. Rolul lor de femei in societatea europeana e complet diferit de cel in societatea „Arabiei”. Poate ca uneori avem nevoie de un dus rece sa intelegem ca identitatea noastra trece mult prin ideea de libertate, drepturi si demnitate umana – mai pution prin ortodoxism si retete traditionale stramosesti. Frica de pierderea identitatii intr-o lume globalizata e ca frica omului de a explora. Cine indrazneste, sigur reusete. Dracul nu e atat de negru precum ni-l imaginam.

  4. 1.Ca orice fenomen mondial, obiectiv, globalizarea este mereu in schimbare, sub presiunea economicului national si mondial.Anumite avantaje ale relatiei ,,stat national – domeniu global mondial” dispar, apar altele in locul lor, odata cu neajunsurile prezente si viitoare ale globalizarii.
    Putem retine trei fenomene care schimba datele problemei si tind sa impuna ceeace autorul denumeste (fara sa se produca) ,,sfirsitul globalizarii’.
    a.Forta de munca ieftina din tarile emergente nu mai exista, urmare a unui decolaj economic puternic din zona statelor emergente si a sustinerii propriului capitalul (national), ceeace impune ,,relocarea” intreprinderilor industriale in tarile dezvoltate.
    b.Intrarea in epoca celei de a ,,patra revolutii industriale”, a automatizarii si robotizarii productiei industriale, a productiei ,,digitale” cu imprimanta D, impune locarea intreprinderilor industriale in imediata apropiere a centrelor de cercetare stiintifica si tehnologica, care sa sustina productia high-tech si ,,supertehnologica” la cotele cerute de competitia actuala.
    c.Globalizarea a eliberat complet accesul la toate resursele dezvoltarii economice, care impreuna cu capacitatea de cercetare stiintifica si tehnologica din tarile dezvoltate, au facut tot mai inoportuna productia inafara acestor tari, putind fi atrasa si utilizata intensiv forta de munca din tarile slab dezvoltate.
    d.In conditiile aratate, tarile dezvoltate (si populatiile lor) inteleg tot mai bine sa elimine dezavantajele globalizarii, respectiv ,,dezindustrializarea”, crearea de locuri de munca inafara tarii, permisivitatea absoluta a emigratiei furnizoare de forta de munca care concureaza populatia locala, favorizind terorismul, prostitutia, cersetoria si infractionaltatea datorate liberei circulatii a persoanelor, etc.
    2.Concluzia este, ca trebuie intelese si eliminate consecintele negative datorate ,,globalizarii nereglementate national”, care sint cauza nemultumirii populatiei din tarile dezvoltate.In lipsa intelegerii situatiei respective si a masurilor „reparatorii”, teoreticienii politici vorbesc despre sfirsitul globalizarii, lansind diverse scenarii lipsite de legatura cu evolutia si fenomenele datorate globalizarii.
    3.Efectele negative ale globalizarii asupra functionarii si supravietuirii UE sint aceleasi ca in fiecare tara dezvoltata economic, atinsa de neajunsurile aratate, pe cind asupra tarilor slab dezvoltate, efectele sint stagnarea economica, saracia si pierderea (totala sau in parte a) economiei nationale.Daca UE ramine in viata sau dispare, depinde de proiectele sale economice si de cele nationale de dezvoltare.Supravietuirea UE depinde mai putin de reglementarile birocratice, care tin pe loc, economic si social, tarile inapoiate economic.Dar asta este o cu totul alta discutie!

  5. Globalizarea a incercat nivelarea fortata a diferentelor intre populatii, state si civilizatii si astfel desfiintarea barierelor (granitelor) nationale si culturale cu scopul de a permite functionarea uniforma a corporatiilor transnationale, libera circulatie a fortei de munca si a capitalului.

    A fost un proces similar celui care, in sec.19, a dus la distrugerea comunitatilor rurale medievale si la formarea statelor nationale, la aparitia pietelor libere ‘interne’ (nationale) in dar acum extins logic la pasul urmator. Adica extins dincolo de granite si cu scopul aparitiei statului global si comunitatii globale.

    A fost un proces natural, motivat exact de aceleasi forte care au demolat structurile economica-sociale ale Evului Mediu si care au dus la constructia statelor nationale si a pietelor libere (fara bariere) interne ale acestor state nationale.

    A fost insa si prea mult pentru ca :

    –diferentele intre populatii (etnii, rase, culturi) sunt prea mari pentru a fi „nivelate” de fortele economice. In sec. 19 statele nationale si pietele interne libere s-au construit pe baza unor afinitati etno-culturale si lingvistice a populatiilor, afinitate ce a facilitat uniformizarea. Pasul urmator, transformarea acum a tuturor acestor grupuri etno-rasiale si culturi intr-una singura, umanitatea globala, nu e usor de realizat

    –scara globala e totusi prea ,,globala, prea mare, interesele locale diferite si centrifuge nu pot fi suprimate de o administratie gloabala (organizatii internationale) nici macar la scara continentala EU darmite la cea globala.

    • Globalizarea este un proces mai vechi si a fost accelerata de expansiunea imperiului britanic. Britanicii au construit primul imperiu cu adevarat mondial si renuntand la sclavie au incurajat miscarile de populatie in cadrul imperiului. Asa au ajuns indienii sa fie o minoritate puternica in Africa de Sud (unde Gandhi le-a aparat drepturile), Singapore, Brunei, sau chiar sa ajunga majoritari in Fiji.

      N-a fost intotdeauna un proces pasnic. Deschiderea pietelor japoneze si chineze s-a facut cu tunurile.

  6. Trei supozitii gresite Globalizarea a început ca răspuns al omului la (1)posibilitatea de a se autodistruge, instantaneu, printr-un război nuclear, sau (2)treptat prin încălzire globală și degradarea mediului, de a (3)cădea în haos, prin prăbușirea capitalismului global.

    1) Daca termenul (si pesemne si fenomenul) numit „globalizare” a inceput din 1990 atunci „globalizarea” nu a inceput ca răspuns la posibilitatea de a se autodistruge, instantaneu, printr-un război nuclear. In 1990 posibilitatea era cea mai redusa din ultimii 30 de ani. Insa au fost momente incinse inainte – criza rachetelor din Cuba, criza Able Archer (cand ib cadrul exercitiului fortele NATO au recurs la tăcere în comunicațiile radioș i o alarmare nucleară de tip DEFCON 1.. care a dus la alarmarea fortelor nucleare sovietice la un nivel simlar DEFCON 1 , ceva in genu „lansare in 20 minute” totul pe fondul relative recentei doctrine a razboiului nuclear limitat)
    Globalizarea a fost posibila numai in climatul de relativa incredere de dupa 1990 (increderea ca o lovitura nucleara fie si „limitata” ramane doar in fantezia limitata a scenaristilor de la Hollywood)

    2)Globalizarea si încălzire globală și degradarea mediului… mersoa pai e nitel cam invers.
    Globalizarea a „permis”, adica a marsat pe deschiderea posibilitailor de industrializare a unor tari pana atunci … nu chiar „in curs de dezvoltare” ci avand zone intregi in cea mia subdezvoltata subdezvoltare. SI milioanele de biciciclisti din Pekingu anilor 60 au devenit milioanele de automobilisti din Beijingu cam capitalist. Si un automobil polueaza mai mult ca un biciclist … SI China ainceput sa arda si mai mult carbune .. mult mai mult! Plus India care si ea.. In Brazilia vaste zone din Iadul Verde au devenit Marea Pasune Braziliana

    Cat despre incalzirea globala – ar fi de cercetat cat este de origine antropica si cat este naturala. Chiar daca nu avem masuratori meteorologice mai vechi de 200 de ani .. totusi daca un ghetar se topeste si apar ruine medievale sau antice … asta inseamna ca „inainte” (in epoca de constructie a ziselor cladiri) era mai cald.
    A da. Repet -prima data cand am citit ca ar fi posibila o incalzire a Europei era prin 65 si revista era ceva mai veche (60-62). Citeam atunci ca pe la 2050 in RPR (asa se numea pe atunci Romania) sacalul (Canis aureus ) va fi o prezenta comuna. Mersoa se pare ca deja este destul de comun inclusiv in Republica Moldova ba unul a fots impuscat la vreo 40 km de Viena. Dar prin 1960 unicii care se interesau de incalzirea climei erau pescarii si vanatorii…

    3)In fine posibilitatea de a cădea în haos, prin prăbușirea capitalismului global implica falsitatea primei ipoteze . In anii 80 capitalismul nu era chiar global.
    Insa daca accepatii ipoteza* prăbușirii capitalismului global una din conditiile prabusirii globale este exact globalizarea. Globalizarea care ar face imposibila existenta unei „insule” care sa supravietuiasca haosului.
    Dar daca acceptam cat de cat ipoteza posbilitatii unei „prabusiri” atunci trebuie inteles ca in cazul unor state o „desprindere” de sistemul „globalizat” este nu numai tentanta ci si recomandabila. Ar fi vorba de state destul de mari, destul de puternice si a caror armamanet nuclear le poate garanta „sanctuarizarea” teritoriului . Nu vor scapa indemne insa vor evita haosul extrem si le va permite exploatarea noilor conditii … adica anexarea de noi resurse (si cine sa protesteze daca haosul va face ca zone intregi sa devina doar notiuni geografice? Ceva in genul „Dominionul nostru zis Oilland era inainte cunoscut ca Arabia , Irac si Siria ins azi supusii nostri sunt fericiti ca am adus ordinea si pentru meritele de a salva Meca divizia 3 de Parasutisti este numita azi „cea Binecuvantata”.)

    In fine mai este vorba despre identitate si concurs maltusian ptr resurse care amandoua pun in discutie fenomenul emigratiei. Poti fi f deschis la cap si sa accepti niste vecini arabi sau asa ceva. Ceva vecini. Insa cand ajungi sa devii minoritar pe strada copilairiei tale, cand incep aia sa se ia de tine ca ai o sticla de vin intr-o punga transparenta samd scuze dar iti zici ca ce e prea mult strica!!! E strada ta, e tara ta e dreptul tau sa umbli cu sticla in buzunar, sa mananci porc si sa vezi decolteuri pe strada!!! E dreptu nevestei si al ficei tale sa umble decoltate si cu fuste mai scurte fara sa fie pipaite de golani! Si daca zice unu ca arata ca niste „desfranate” inseamna ca isi bate joc de tine la tine in curte!
    Pana si papa asta a zis ca in unele conditii dintai da un pumn in nas si apoi iarta!
    Exista o limita!
    (pe care o depasesc des si unii recenti adepti ai unor culte neoprotestante. Eu am o mare „simpatie” ptr iehoviste care sunt prea dornice sa ma bata la cap)
    Si apoi mai este numarul emigrantilor ….. scuze insa cu aplocatie locala … din cate tin minte unui meigtrant relocat in Romania ar trebui sa i se aloce un total de bunuri si servicii de 1050 lei.. Mai sunt necesare explicatii ?!

    * Ca unul nascut in 52 si care nu am trait la stana sau parchet forestier am ceva dubii in ce priveste aceasta ipoteza … Putem discuta daca capitalismul va ramane in forma actuala sau va deveni „altfel” insa data fiind natura sa proteica … „prabusirea” ar fi doar metamorfoza catre o etapa urmatoare

  7. Cred că se face o confuzie de termeni între globalizare şi integrism. Globalizarea e un fenomen obiectiv, ţine de evoluţia ştiinţei şi tehnologiei, şi nu poate fi oprit. Timpul şi spaţiul, datorită tehnologiilor, nu mai sunt piedici în calea comunicării, a conexiunilor şi a circulaţiei persoanelor, mărfurilor sau capitalurilor. Integrismul, însă, e un fenomen subiectiv, ţine de voinţa oamenilor, de ideologia lor. El nu este aprioric rău, însă excesul de integrism devine rău atunci când se transformă în ideologie. Coagulările între state apropiate civilizaţional, aşa cum e UE azi, sunt benefice şi asta se numeşte integrare. Dar dacă integrarea se face cu scopul nivelării, al diluării specificităţiilor, al dizolvării identităţii componenţilor, atunci ea se transformă în integrism, devine ideologie (vezi PC) şi excesul acesta, ca orice exces, e dăunător. Noul val din politica mondială se opune integrismului, nu integrării. Se opune excesului progresiştilor, nu progresului. Sigur că se implică acum şi pescuitorii în ape tulburi, cei ce se opun şi formelor normale de integrare, încercând să împingă lucrurile spre izolaţionism şi autarhie. Dar acestea sunt excese din partea cealaltă, dinspre extrema dreaptă. Ori ceea ce nu înţeleg progresiştii azi e că excesele lor atrag ca un magnet excesele celor din partea opusă. Cu cât strigă mai mult progresiştii cu atât ţipă mai tare şi cei din extrema dreaptă. La mijloc stau conservatorii, doar că ei nefiind aşa vocali ca cei din extreme, se fac mai greu auziţi şi înţeleşi. Dar timpul le va rezolva pe toate .. dacă avem răbdare şi bun simţ.

  8. Statul national e legat biologic de sustinatorii sai din cabina de vot. Or acestia nu sunt nemuritori si in marea lor majoritatea nici tineri nu sunt. Anul trecu am asistat la uvertur cantecului de lebada a statului national. Va continua probabil o decada, dar apoi…

    • @ Convulsii ale muribundului,
      „Va continua probabil o decada, dar apoi…”
      Ar fi bine sa consultati niste analize de dupa alegerile din 11 decembrie 2016.
      Si apoi sa vorbiti despre funie in casa spinzuratului.
      (Cei care au votat cu Iliescu, da, nu mai sint, dar au lasat urmasi demni; chiar tineri si cu studii, pina si la Harvard.)

    • Statul national e pe moarte? Parafrazandu-l pe Mark Twain as spune ca e o afirmatie un pic cam exagerata.
      Prima demonstratie ca afirmatia dvs e nesustinuta de fapte vine din UK. Brexitul este revolta statului national care, uite, nu vrea sa dispara. Vor urma in curand si altele.
      Tribalismul e inscris in genele noastre, ele se manifesta de timpuriu, si in forme ascunse, de la ce echipa de fotbal sustine un individ (Manchester United, Manchester City sau Chelsea,Steaua, Rapid sau Dinamo), pana la rasism sau nationalism.

  9. Globalizarea este doar o denumire pompoasă pentru outsourcing…
    Restul e doar PC, menit a face outsourcingul mai digerabil pentru cei direct afectați!

  10. „Există dovezi că unele state și poate chiar entități nestatale să posede deja capacitatea de a opri activitatea unor centrale nucleare, furnizarea cu energie și sistemele de comunicare. Cu alte cuvinte, viața cotidiană este vulnerabilă la atacul spațiului informațional, întocmai ca în cazul atacului spațiului aerian.”

    Acestea sunt ca o joaca de copii pe plaja comparativ cu amenintarea unui tsunami.

    Adevarul este ca in Epoca Digitala intreaga societate civilizata este foarte vulnerabila, si nu numai la amenintarile din interior. Este de ajuns producerea unui eveniment fizic la scara globala precum cel cunoscut ca „Evenimentul Carrington” https://en.wikipedia.org/wiki/Solar_storm_of_1859
    Efectele furtunii solare de la 1859, documentate la nivelul epocii respective, au produs deranjamente semnificative la sistemele de telegraf, operatori electrocutati, scantei la firele de pe stalpi, transmisii false cu alimentarea taiata, etc. In 2012 o alta furtuna solara de magnitudine similara din fericire a ocolit Pamantul.
    Nu este greu de imaginat ce s-ar intampla cu civilizatia actuala daca s-ar „praji” brusc circuitele electronice incepand cu satelitii de pe orbite si continuind cu robotii, automatizarile industriale, computere, masini, avioane, etc. Problema este ca nu se stie ce periodicitate au astfel de fenomene (100 de ani, 200, 500, 2500…?) si de la ce prag de magnitudine in sus devin letale pentru tehnologia moderna.

  11. Globalizarea este un proces necesar si care nu poate fi impiedecat decat in conditii de involutie a umanitatii. Pana unde se pote involua? Depinde de circumstante dar desigur ca pana in paleolitic sau fara involutie sau doar prin disparitie ca solutie absolut extrema. :)
    PS Dar depinde pe care fata a hatiei dialectice este ea condusa. Ca exista si Bine dar si lipsa totala a acestuia care este Evil ! :)

  12. Foarte interesante comentariilor românilor, cetățenii unei țări/stat care nu a reușit cu capitalismul, după 90 și are puține șanse de a înțelege și a se integra in marșul globalist al lumi. Exemplele sunt clare și la îndemâna oricui: ATITUDINEA FAȚĂ DE NATO ȘI UE A ROMÂNILOR (mulți dintre ei insriindu-ne în cea ce un comentator nume „trăit la stana si in ocoul forestier”

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Martin Albrow
Martin Albrow
Fellow of the Academy of Social Sciences, UK , Honorary Vice-President of the British Sociological Association, Emeritus Professor, University of Wales

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro