joi, martie 28, 2024

Şi noi suntem de vina!

Purtăm fiecare dintre noi o parte însemnată din vină pentru ceea ce se petrece zilele acestea cu România.

Suntem de vină pentru că am permis ca, de mai bine de 20 de ani, să fim conduşi de aceiaşi oameni care se perindă la putere cu o singură agendă: aceea personală sau aceea a grupului, a haitei din care fac parte. Nu ne-am asociat cei de buna credinţă, cei cu bune intenţii, cei cu speranţă, cu o bruma de cinste şi eventual competenţă, nu ne-am constituit într-una sau mai multe alternative. Iar aceia dintre noi care au sperat sa facă ceva în interiorul forţelor politice existente, nu au ajuns prea departe. Au încercat să schimbe din interior, dar un sistem alcătuit preponderent din încrengături de căpuşe nu se urneşte uşor.

Prin manipulare exercitată cu ajutorul televiziunilor, prin recurenţa hoţiei, a incompetenţei, a nedreptăţii am fost aduşi la saturaţie. Ni s-a făcut sau ni s-a indus lehamite. Am sancţionat prin pasivism. Prin neparticipare la vot. Nu aveam pe cine să votam, veţi spune. Corect, dar e numai vina noastră!

Există în politica românească o singura stângă, aceea cu rădăcini în fostul PCR şi o singură dreaptă, ruptă din aceasta stângă sau dacă nu, aliată cu aceasta. Pasivismul nostru le-a profitat numai lor. Au venit, au plecat, au revenit la putere, la corupţie, la afaceri murdare, fără ca România să aibă, de exemplu, o autostradă ca lumea care sa o străbată.

Ce am pierdut cu pasivismul nostru? Îmi permit sa răspund: totul. Argumentul cel mai elocvent: schimbarea puterii în România – „alternanţa democratică”, nu-i aşa? – se petrece, mai nou, in afara alegerilor. Azi asistăm chiar la un soi de „puci” în care se însuşeşte putere deplină fără ca cineva dintre noi să fi legitimat democratic pe altcineva sa facă acest lucru. Mâine ni se va spune că alegerile nici nu sunt necesare. Puciul e, conform definiţiei, un act însoţit de violenţă, îmi veţi explica. Modul în care se face astăzi in România abuz de instrumentele democratice, se adjudecă instituţii, se însuşesc titluri, organizaţii sau funcţii, ori se dizolva altele incomode, este de o violenţă fără precedent. O violenta la adresa bunului simţ civic, civil sau democratic.

Nu numai lipsa de legitimitate democratică frapează ci şi joaca cu echilibrul puterilor în stat. Executivul, prin ordonanţă, modifică atribuţiile puterii judecătoreşti. Unde s-a mai pomenit ceva similar în Europa civilizată a ultimilor ani? Sunt situaţii grave care explica anumite măsuri excepţionale: de exemplu numirea lui Monti ca premier în Italia pentru a nu fi aruncata în aer Zona Euro. Aceasta pentru că predecesorul său frivol pierduse credibilitate până inclusiv în zona pieţelor iar Italia e ţara europeană de departe cea mai îndatorată. La ei a venit Monti, un profesor ilustru de economie, teoreticianul Single Market Act (al planului de relansare a Pieţei interne UE) un gânditor şi un politician dintre cei „incontestabili”, cu influenţă – fundamentată pe competenţă – până în mediile rarefiate de la vârful deciziei politice europene.

Nu avem un Monti, îmi veţi spune. Avem alte nume ilustre şi noi. Oameni buni profesional, cu moralitate constantă, bine intenţionaţi exista şi la noi. Ei nu sunt însă cooptaţi. Sau nu îi punem noi în fruntea unor mişcări alternative credibile şi serioase. Cred că fiecare dintre noi a cunoscut o dată în viaţă un astfel de om. La fel cum fiecare dintre noi împărtăşeşte părerea că suntem un popor de oameni normali. Nu suntem în majoritate hoţi, corupţi, incompetenţi, turnători, etc. Covârşitoarea majoritate a cunoscuţilor mei sau ai dumneavoastră, a rudelor noastre, a prietenilor noştri sunt persoane fără apăsări de ordin penal, fără probleme cu justiţia, fără veleităţi de a poseda imperii financiare, economice pe nedrept. Fără intenţia de a fura, ori de a încălca în vreun fel legea. Or ei sunt cei conduşi ca oile, de lupi şi asta de mai bine de 20 de ani.

Suntem necăjiţi destul, îmi veţi spune, ziua de mâine şi hrana copiilor noştri e mai importantă, mai imediată decât angajamentul civic, civil, politic. Aşa este. Insă stând pe margine va fi şi poimâine la fel de sumbru. „Clasei politice”, „elitei economice”, „puterii”, tuturor acestor „bad guys” din peisajul acesta – din nefericire, atât de evident deja – le convine. Pasivitatea noastră înseamnă că pot să deturneze justiţia, democraţia, statul de drept, drepturile noastre „ca-n brânză”. Iar complementul acesteia, mămăliga, se încăpăţânează să nu facă explozie.

Un drept care nu e apărat e aidoma unuia inexistent. Vedeţi, degeaba avem o constituţie în care puterile în stat sunt descrise ca fiind în echilibru. In care drepturile sunt garantate. Totul e strict decorativ. Am avut un preşedinte jucător. I se reproşează ca s-a jucat dincolo de Constituţie. Acum plăteşte pentru asta. Până aici să zicem că e de înţeles. Problema e că plata se administrează tot undeva dincolo de Constituţie. S-a instaurat un joc de-a Baba Oarba cu Constituţia în mână, în care noi, cei mulţi şi inerţi suntem cu ochii legaţi, iar ei, cei hrăpăreţi râd în spatele nostru şi ne fură din buzunare, trăgându-ne câte o palmă când peste ureche, când peste ochiul legat. E o soartă la care am consimţit de 20 de ani. Azi nu facem decât să culegem fructele otrăvite ale vinii noastre de a nu fi cutezat să ne oferim soluţii politice alternative.

Cercul acesta vicios desenat cu bună ştiinţă între grija zilei de mâine ca impediment al implicării noastre în viaţa cetăţii, permite perindarea la putere a aceloraşi partide post FSN-iste din ’90 încoace. In felul acesta, chiar şi atunci când nu va mai merge nimeni la vot, tot ei vor fi cei care vor continua să umple Parlamentul. Un Parlament cu membri aleşi pe liste ori în circumscripţii eligibile cu grijă atribuite pe criterii „uninominale” şi care joacă rolul de maşină de vot după cum se schimba centrul de putere: de la Iliescu şi Văcăroiu, la Năstase, la Băsescu, la Tăriceanu ori Boc cu toţi ai lor şi numai ai lor. Niciodată ai noştri, în ultimele două decenii.

E nevoie în România de o Dreaptă nouă, de o Stângă nouă, de un Centru nou. Nu mai ţine cu actualul „eşicher” sau, mai precis, maidan politic. Felicitări Dreptei care începe să se coaguleze alternativ, ar trebui să facem şi la stânga şi la centru un efort similar. Nu am fi primii care am face acest lucru. S-a petrecut cam peste tot în Estul aflat mai în faţa noastră. Indiferent de ideologie, trebuie ca, în primă fază, noi, oamenii normali si cu bune intenţii ai acestei ţări, să ne asociem şi să propunem alternative, să opunem rezistenţă în faţa „secerişurilor” de tip barbar la care suntem supuşi de toţi aceşti deturnători ai democraţiei, deturnători ai viitorului copiilor noştri şi care nu pregetă sa prospere pe spatele fiecăruia dintre noi, şi din vina noastră, de 20 de ani.

Copiii noştri ne vor acuza şi riscăm să nu mai putem repara nimic, daca şi acum, în al douăsprezecelea ceas, vom sta cu mâinile în sân. Şi vom asista pasiv cum sunt călcate în picioare legi, valori, ierarhii, demnităţi, demnitatea, de fapt, cum suntem noi călcaţi în picioare!

Distribuie acest articol

17 COMENTARII

  1. Eu nu ma simt vinovat. Punct. Am votat de fiecare data. Fara exceptie. Mi-am facut datoria. Am votat intotdeauna pe cel pe care l-am crezut cel mai competent. Chiar si atunci cand nu aveam un candidat pe care sa-l votez cu toata inima, am votat raul cel mai mic. Am iesit in strada si am protestat atunci cand mi s-au incalcat drepturile. Cu ce sunt eu vinovat? Imi pare rau, dar refuz aceasta generalizare.

    • Foarte corect. Subscriu. Am facut eforturi supraomenesti sa imi invat prietenii sa deosebeasca impostura de valoare, dezinformarea de opinie. Imi pare foarte rau sa o spun, dar sunt inconjurat de tembeli. Descreierati. Romania este o tara de oameni fara cap. Exceptiile sunt rare si pretioase si scarbite de mocirla morala creata cu tavalugul mass-media care niveleaza peisajul moral cu forta nebanuita.

    • Si eu am votat de fiecare data, dar mi se pare extrem de frustrant ca sa votez odata la 4 ani si nici atunci sa nu am ce sa aleg.

  2. Un articol excelent care puncteaza acolo unde trebuie. Blazarea, lehamitea si absenteismul celor inteligenti, cinstiti etc., adica a celor cu viziune si care au ceva de spus si de facut trebuiesc revazute, iar energiile canalizate inspre actiune. Clasa politica romanaeasca trebuie sa se schimbe: clasa politica, inainte de politica, trebuie sa aiba clasa. Ma voi alatura oricarui efort coerent de schimbare in acest sens.

  3. Un articol bine scris, dar cu doua lipsuri mari: porneste de la doua premize gresite.

    1. E total neobiectiv sa spui ca ,,nu suntem în majoritate hoţi, corupţi, incompetenţi, turnători, etc”. Oamenii de buna credinta din Romania, care sunt si buni profesionisti, si seriosi/competenti in domeniul lor de activitate, si interesati de binele public, si cu calitatile necesare sa faca o diferenta pozitiva in mediul public (nu doar in cel strict profesional) depaseste mai mult de 10% din populatie. Din acesti 10%, daca au abut curajul si taria necesara sa se si implice serios un sfert. Deci, dupa mine, doar vreo 2.5% din populatia Romaniei a facut ceva constructiv in mediul public din ’89.

    2. E total nerealist sa crezi ca oamenii care au si reusit intr-o masura sau alta sa faca bine (ca or fi 2.5% sau mai mult) ar fi putut face mult mai mult tinand cont de faptul ca cei care au avut si au puterea nu au fost acesti 2.5%, din motive mentionate si de dvs, si au facut tot posibilul pentru a-i opri pe acesti 2.5%, si au si avut cum sa-i opreasca.

    Cu o singura floare nu se face o gradina, intr-un lan de buruieni ingrijite cu zel si cheltuiala.

    Romania are nevoie de inca 100-200 de ani sa isi formeze o societate cu o proportie destul de mare de oameni care pot si vor sa lupte pentru binele comun. Si asta, doar in conditiile in care suntem incurajati si sprijiniti de alte tari. Altfel, tot asa ramanem, cu acest 2.5% care se bate cu morile de vant.

      • Aveti perfecta dreptate!

        Hai, sa pornim la drum, dar sa nu ne oprim dupa primii cinci metri, descurajati ca nu am ajuns inca la linia de sosire.

        Drumul fiind lung, cursa e lunga, nu e un sprint. Deci fiecare sa faca ce poate in particica lui, sa ajungem fiecare la sosire.

        Problema e ca 90%+ din noi, nici macar particica noastra de treaba nu ne-o facem cum trebuie. In schimb, stam si ii criticam pe hotii si ticalosii care isi bat joc de noi. O meritam!

        Cu alte cuvinte: in loc sa comentam toti pe forumuri, sau la TV, sau sa ii urmarim pe altii seara de seara facand-o, hai sa ne schimbam pe noi insine in bine, in primul rand.

        Cati dintre noi suntem harnici, cinstiti, onesti si demni, si incercam mereu sa facem treaba noastra cat mai bine, sacrificandu-ne? Cand vom trece de 10% atunci avem o sansa. Si daca credem ca noi insine suntem, cat de cat cum trebuie, sa incercam apoi sa schimbam ceva in scara noastra de bloc, nu TARA. Daca reusim, atunci, sa schimbam apoi ceva pe strada noastra. Sa ne ingrijim de un batran abandonat, de un copil parasit, de o groapa de gunoi, fiindca si asta e mult prea greu pentru 90% din noi.

        Pana atunci, macar sa mergem la vot si sa votam cu raul cel mai mic, dupa ce ne-am informat bine. Macar sa le spunem si familiei despre cele pe care le-am aflat despre candidati.

        Dar sa nu ne descurajam cand vedem ca 60-70% vor vota tot pe hotii si ticalosii care ne conduc doar fiindca li se promite un tricou, sau fiindca pur si simplu nu le pasa, fiindca asta e realitatea. Sa continuam pe drum.

        Daca fiecare dintre noi si-ar scoate barna din ochi, si ar activa in domeniul lui de activitate, cat de restrans, cu responsabilitate, demnitate si seriozitate, fara compromisuri, s-ar schimba tara asta in 30 de ani, nu in 200. Dar 90%+ nu suntem asa.

    • Rationamentul tau are corespondent intr-o zicala romaneasca: „mai rau sa nu fie!”. Aceasta mentalitate induce pasivitatea si astfel schimbarea nu mai este posibila.
      Orice schimbare a mentalitatilor porneste greu insa odata pornita, are efectul bulgarelui de zapada. Este nevoie insa de implicare, determinare si perseverenta.

      • Perfect de-acord.

        Cum am scris mai sus, cred ca intai trebuie sa ne scoatem noua insine barna din ochi, pentru a putea intr-adevar sa vedem bine ce putem schimba cu puterile noastre actuale.

        Fiindca mi se pare ca de-ocamdata, preferam sa stam cu barna in ochi si sa ne plangem ca suntem neputinciosi sa schimbam de unii singuri TOTUL, cand ar trebui sa ne facem intai pe noi INSINE asa cum am vrea sa fie conducatorii nostri (harnici, cinstiti, sa nu ne bagam in toate ca atot-cunoscatori, buni profesionisti pe aria noastra limitata de activitate), dupa masura posibilitatilor noastre. Lumea din jur, cei apropiati, vazandu-ne asa, ne vor respecta, vor incepe sa aibe incredere in noi, si incet, incet, cu pasi marunti, alaturi de alti apropriati ca noi, putem incepe sa schimbam lucruri marunte si de pe LANGA noi. Dar asta e timp, necesita maturitate, rabdare, darzenie, curaj, onestitate… etc., calitati pe care 90%+ dintre noi nu le avem inca.

        Activism nu este cand injuri la televizor sau strigi in piata la o caravana care oricum trece. Activism este cand reusesti sa schimbi ceva, atat cat poti, alaturi de alti oameni, intr-un fel constructiv, care DAINUIE, care creaza si schimba structuri. Fiindca nu suntem activi, ci doar pasivi, ne trezim ca singurul lucru care il mai putem sa il facem este sa iesim in strada odata la cativa ani, fiindca tara IARASI e in haos, ca acum 20 ani, ca nimic intr-adevar solid nu pare sa se fi construit.

        90%+ dintre noi suntem foarte pasivi si auto-satisfacuti, si rai, si prosti…. dar ne place sa ne plangem de altii. Nu e de mirare ca suntem condusi de talhari si de ticalosi.

  4. „cu moralitate constantă, bine intenţionaţi exista şi la noi.” – da, sigur există însă sunt câțiva, marea masă o reprezintă cei care cred sincer că e normal să folosești telefonul companiei în interes personal sau să nu plătești pentru materialele pe care le iei din depozit pentru a-ți repara acoperișul. În România e OK să furi de de la stat sau de la altul care are mai mult, să furi de unde nu se observă. Dacă dai o șpagă să-ți iei un credit pe nedrept, se cheamă că te-ai descurcat. Becali s-a descurcat.

    „Ei nu sunt însă cooptaţi.” – Cine naiba vrea să se bage în politică, să stea pe un salariu de 500-600€? Dacă ar fi să trăiască din salariu, senatorii, prefecții și primarii ar muri de foame. Sistemul este compromis din start: trebuie să susții o campanie electorală care costă zeci de mii de euro pentru un posibil salariu de 500, e evident că cineva onest și normal la cap nu se bagă la așa ceva. În plus, oamenii mai onești vin din foame, n-au familii cu mari afaceri sau cine-știe-ce mătuși care să-i susțină.

    „Nu suntem în majoritate hoţi, corupţi, incompetenţi, turnători, etc.” – Ba exact asta suntem.

  5. daca sinteti tinar precum in fotografie,accept ca poate nu sintetzi un manipulator.
    asha ginditzi!d nule,vina o purtatzi in intregime.nu doar o insemnata parte.
    unul pe aci spunea ca el a votat corect.ha ha ha.asha trebuie!

  6. Un articol care atinge cauze esentiale pentru care avem si vom avea crize politice. Lipsa de reactie si de atitudine publica combinata cu cartelarea sistemului politic sunt chestiuni fundamentale care ne-au adus in aceasta situatie. Propunerile mele pentru iesirea din acesta criza se refera la liberalizarea urgenta a vietii politice. Ce inteleg prin asta:
    – liberalizarea radicala a legislatiei referioare la partidele politice: numar minim de semnaturi, renuntarea la numarul minim de organizatii teritoriale, etc.;
    – liberalizarea radicala a legislatiei electorale: sistem proportional obligatoriu (forma se poate discuta), fara prag electoral, conditii foarte lejere pentru candidatii independenti, etc.
    – alegeri, pentru inceput, in fiecare an, apoi la doi, trei si patru ani, timp in care se vor putea cerne cei pe care populatia ii doreste si ii voteaza constant in cunostinta de cauza (vedeti ce mare avantaj avem astazi prin faptul ca vor fi alegeri la cca. 6-7 luni de la schimbarea puterii; daca schimbarea se producea prin vot era dezastru total-4 ani de dictatura!).
    Da, si noi suntem de vina fiindca suntem pasivi, iar cand reactionam suntem, de prea multe ori, partizani. Societatea civila trebuie sa se uneasca si sa faca regulile general acceptate pe care politicienii sa le aplice si sa le respecte. Daca vor face regulile ei pentru ei nimic bun nu se va intampla.

  7. CONSTITUTIA ROMANIEI

    ARTICOLUL 2
    (1) Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.

    (2) Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.

    Daca tot trebuie revizuita CONSTITUTIA, sa adaugam aliniatul 3…

    (3) In Romania, prezenta la vot este OBLIGATORIE. Nerespectarea acestui aliniat constituie infrractiune si se pedepseste cu amenda in cuantum de 3000 de lei.

    Atunci o sa-l intrecem pe Ceausescu in privinta prezentei la vot. Si oricum, indiferent de rezultatul votului, nu se mai poate spune ca acesta nu e reprezentativ.

  8. Foarte buna idee – coalizarea stangii.
    Cine reprezinta azi stanga? Ponta, Dragnea, Mitrea, Mazare? Pai astia au averi colosale. Astia lupta pentru egalitate, pentru drepturile celor saraci, pt socialism? Sa fim seriosi. Ei lupta pentru ei si averile lor si ne-ar tine pe noi restul in mizerie doar pentru ca ei sa traiasca in lux. Fix ca si Ceausescu si nomeclatura lui. In timp ce Ceausescu se plimba cu avionul si elicopterul, mergea la vanatoare si manca ce-i poftea sufletelul, poporul primea paine, benzina si butelii rationalizate pe cartela si manca salam cu soia.
    Asta nu inteleg din pacate votantii stangii de azi. Ca cei pe care ii voteaza le fura de fapt viata si viitorul spre propriul lor profit. Si din pacate nu exista nici un lider autentic care sa construiasca cel putin o stanga decenta.

  9. cred ca:
    1. clasa politica din 1989 nu era pregatita sa „inteleaga” democratia, de aici si derapajele numite mineriade si minciuna „modelelor”
    2. clasa mijlocie si cea cu studii superioare nu era pregatita sa inteleaga oferta casei regale romane, de aici si simpatia pt partidele fantoma si „rafuiala” conta plata
    3. economia tarilor occidentale era pregatita sa absoarba valul de solicitanti de slujbe prost platite, de aici si permisivitatea legislativa si crearea de filiere
    4. politicienii tarilor occidentale au privit romania de la inceput ca pe o moneda de schimb in momentul unei crize, de aici si neimplicarea in elaborarea legislatiei romaniei si agrearea gruparilor de tip mafiot erijate in „politicienii” romaniei
    5. intoarcerea romaniei de pe drumul democratiei vest europene nu este dacat in avantajul marilor puteri si in defavoarea romanului si a copiilor lui, de aici necesitatea de a ne trimite copii in occident, cu orice sacrificii, si de a organiza in occident sprijinul viitorilor conducatori ai romaniei
    PS
    regretul/pasiunea/bucuria/mandria participarii romanilor la vot/viata politica/etc nu-si au rostul … am fost toti numai .. martori/spectatori ai evenimentelor sec XXI

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Raul Radoi
Raul Radoi
Raul Rădoi lucrează de apeste 10 ani în domeniul afacerilor europene, mai întâi în sectorul public, acum în cel privat, la Bruxelles. Făgărăşean, a studiat la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj, Facultatea de Studii Europene (licenta si master) şi Facultatea de Drept (licenta) şi este mândru absolvent al promoţiei a 38-a „Bertha von Suttner” a Academiei Diplomatice din Viena.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro