joi, martie 28, 2024

Siria, războiul civil și schimbările climatice: O posibilă conexiune? Portretul geopolitic al unui stat fragil și vulnerabil

Despre războiul civil din Siria, început în martie 2011, s-au avansat multiple cauze posibile: dacă schimbarea regimului a reprezentat elementul determinant al declanșării conflictului, au mai fost invocați (și bine documentați) factori religioși, dispute sociopolitice, erodarea sănătății economice a țării, explozia demografică a tinerei generații sau valul de reforme politice care s-a rostogolit peste țările din nordul Africii și Levant. Eu însumi am lansat o ipoteză, conform căreia, prezența a trei gazoducte majore pe teritoriul Siriei, ar fi implicat interese contradictorii – generatoare de conflicte interne – din partea unor vecini influenți ai Siriei[1].

În articolul de față aș vrea să avansez o altă ipoteză de studiu: războiul civil din Siria a izbucnit (și) din cauză că Siria este un stat fragil și vulnerabil ca urmare a unor provocări asociate cu variabilitatea climatică, disponibilitatea resurselor de apă și înrăutățirea condițiilor ecologice, care au dus la insecuritate alimentară și masive dislocări de populație din zonele rurale către principalele orașe (Aleppo, Damasc, Homs ș.a.).

Seceta, criza alimentară și migrația populației

Din 2006 până în 2010, circa 60% din teritoriul Siriei a suferit „cea mai lungă secetă și cea mai severă criză alimentară de la începuturile civilizației agricole în Semiluna Fertilă, cu mii de ani în urmă” (Figura 1 și Figura 2)[2]. Între 2007 și 2008, circa 97% din vegetația totală a Siriei a fost afectată din cauza lipsei de apă (Figura 3).

Seceta extraordinară din perioada 2006 -2010 a găsit Siria vulnerabilă pentru cel puțin patru motive:

    1. O proastă guvernare

      Înainte de secetă, stabilitatea Siriei a fost asigurată de producția de grâu, care a fost încurajată puternic de guvern, crescând până la 25% din PIB-ul țării. Dezastrul a lovit cel mai puternic grânarul țării din nord-est, în particular provincia Hassakeh, unde aproape 75% din fermieri au suferit pierderi totale ale recoltelor. Din această cauză, Siria s-a transformat peste noapte dintr-un exportator net de grâu într-un importator net. Păstorii din aceeași zonă au înregistrat pierderi ale șeptelului în jur de 85%. Per total, circa 1,5 milioane de oameni au fost afectați de secetă.

        2. Explozia demografică

          Populația Siriei a crescut exponențial de la circa 5 milioane, în 1950, la aproape 25 milioane, în 2010. The Food and Agriculture Organization (FAO) a notat că supra-popularea a provocat o supra-pășunare și un proces de deșertificare.[3]

            3. Declinul apei subterane

              Strâns legată de explozia demografică, cererea pentru apă a crescut din cauza consumului populației și irigațiilor. Pentru că apele de suprafață nu au mai asigurat necesarul dorit,  fermierii au început să sape tot mai multe puțuri de irigare. Centrul de Politică Agricolă Națională al Siriei a raportat o creștere a numărului de foraje pentru apă cu 63% în perioada 1999 – 2007[4]. Această pompare intensivă a provocat un declin rapid al apei subterane în multe părți ale țării și a produs îngrijorări cu privire la calitatea apei din restul acviferelor.

              O altă consecință tragică a fost extinderea deșertificării.

                4. Proasta gestionare a resurselor de apă subterană

                  Problema epuizării rezervelor de apă subterană a fost exacerbată de creșteri masive ale producțiilor de bumbac și grâu. Prin subvenționarea acestor două culturi, mari consumatoare de apă, guvernul a încurajat tehnici de irigare ineficiente. Fermierii au început să sape tot mai multe puțuri de irigare. Când seceta a intrat în al doilea și al treilea an, guvernul a anulat un număr de subvenții, ceea ce a provocat multiplicarea, peste noapte,  a prețurilor la motorină și îngrășăminte.

                  Ca o exemplificare a condițiile descrise mai sus, localitatea agrară Dara’a, centrul primelor mișcări ale opoziției din 2011, a fost un loc afectat sever de cinci ani de secetă și lipsa apei, cu foarte puțin ajutor din partea guvernului. Pe măsură ce pământurile roditoare s-au transformat în deșert, fermierii și crescătorii de animale nu au avut altă alegere, decât să se mute în altă parte, să moară de foame sau să ceară schimbări.

                  Astfel, cataclismul climatic a contribuit la declanșarea revoltei sociale prin creșterea șomajului, exacerbarea foametei și diminuarea periculoasă a resurselor de apă. Numărul oamenilor forțați să migreze din sate la orașe a fost estimat la 1,5 milioane. Majoritatea au migrat către periferiile orașelor siriene, care se confruntau deja cu o explozie demografică (~2,5% pe an) și un influx de refugiați irakieni estimat la 1,2 – 1,5 milioane. Până în 2010, numărul migraților și al refugiaților din Irak au ajuns să reprezinte circa 20% din populația urbană a Siriei. Populația urbană a Siriei era de 8,9 milioane în 2002, dar a ajuns, la sfârșitul anului 2010, să numere 13,8 milioane persoane, o creștere de peste 50% în doar 8 ani[5].

                  Șocul populației din zonele urbane ale Siriei a pus o presiune crescândă pe resursele țării și, prin combinarea cu așezămintele ilegale, infrastructura proastă, corupția, inegalitățile sociale dureroase, creșterea șomajului și criminalității, a devenit o „bombă cu ceas”.

                  Figura 1. Culorile roșii și portocalii delimitează zonele din jurul Mediteranei care au suferit ierni foarte uscate în perioada 1971 – 2010, înregistrând astfel deficite semnificative de precipitație. Iarna este principalul anotimp ploios în Siria.  (Sursa)

                  Figura 2. Debitul anual al fluviului Eufrat, măsurat la Jarabalus, imediat în aval de granița dintre Turcia și Siria, între 1937 – 2010 (modificat după UN-ESCWA and BGR  – United Nations Economic and Social Commission for Western Asia; Bundesanstalt für Geowissenschaften und Rohstoffe, 2013. Inventory of Shared Water Resources in Western Asia. Beirut).

                  Se remarcă o scădere semnificativă (30%) a debitului mediu anual, de la aproape 1000 m^3/s, în perioada 1937 – 1990, la 700 m^3/s, în perioada 1990 – 2010.

                  Figura 3. Indicele Sănătății Vegetației din Siria, pentru iernile din perioada 2001- 2010. În timpul iernii 2007-08, circa 97% din vegetație a fost compromisă. Am respectat ortografia originalului (Sursa[6])

                  A fost această secetă complet ne-așteptată, ori produsă de încălzirea globală actuală?

                  Secetele sunt relativ frecvente în această regiune a lumii și Siria, ca și alte țări, se confruntă cu o intensă variabilitate hidrologică naturală. În ultimul secol (1900 – 2005), au existat șase secete semnificative în Siria. Este adevărat, însă, că numai ultima secetă a durat așa de mult, făcând-o să apară „extraordinară”[7].

                  Studii recente (Kelley ș.a., 2015; Cook ș.a., 2016)[8] sugerează că seceta prelungită din Levant este mult în afara domeniului de variabilitate naturală din ultimii 900 ani, gazele antropogene cu efect de seră având un rol semnificativ în apariția acestui eveniment climatic dezastruos pentru Siria.

                  Trebuie menționat însă că perioade de secetă prelungită au afectat în ultimii ani și alte țări, precum Turcia, Rusia ori SUA. Dar în aceste țări, evenimentele climatice extreme nu au degenerat în sângeroase războaie civile.

                  Pe fondul unei proaste guvernări și a unor politici agricole și ecologice nesustenabile, seceta din Siria a avut doar un efect catalitic: a declanșat „bomba cu ceas”, contribuind indirect la mișcările populare, războiul civil și migrațiile masive ale populației – interne, la început, externe, în ultimii ani.

                  Siria – Un stat fragil și vulnerabil

                  Într-o serie de articole despre situația geopolitică a Statelor Unite, Canadei, Germaniei, Rusiei și Chinei, am dat câteva definiții ale statelor eșuate, descentralizate, degradate, stabile, în ascensiune și agresive. Siria face parte din prima categorie: este un stat eșuat pentru că nu are ceea ce îi trebuie pentru a supraviețui într-o paradigmă social-politică complet diferită de cea din urmă cu câțiva ani.

                  Examinarea a doi indici, populari în sociologie/politologie,  aruncă o lumină edificatoare asupra legăturilor dinamice dintre climă, apă și securitatea alimentară, pe de o parte, și fragilitatea și vulnerabilitatea geopolitică ale unei țări.

                  Indicele de Fragilitate Statală (IFS) (numit anterior Indexul Statelor Eșuate) măsoară fragilitatea unei țări pe baza  a șase indicatori sociali (presiuni demografice, refugiați, dezvoltare economică neechilibrată, doleanțe de grup, migrație, sărăcie și declin economic) cuplați cu alți șase indicatori  politico-militari (legitimitatea statului, servicii publice, drepturile omului și domnia legii, securitate, existența elitelor grupate în facțiuni și a luptelor pentru putere, intervenții externe). IFS estimează nivelul presiunilor interne care împing un stat pe marginea prăpastiei.

                  Figura 4 ilustrează creșterea continuă a fragilității statului sirian, cu începere din 2011. Dacă anul trecut, Siria era al 9-lea stat fragil din lume, anul acesta a „avansat” pe locul 6. Un studiu publicat anul trecut[9] discută semnificațiile incontestabile ale schimbărilor climatice și ecologice din Siria care, combinate cu deficiențele de guvernare au contribuit la erodarea contractului social dintre cetățeni și guvernul țării.

                  Figura 4. Variația Indexului de Fragilitate Statală (IFS) pentru Siria, perioada 2007- 2016. Un trend crescător reprezintă cresterea fragilității; unul descrescător semnifică o reducere a fragilității statului respectiv. Fragilitatea Siriei a crescut continuu din 2011. În 2016, Siria era al 6-lea stat cel mai fragil din 178 țări investigate (Sursa)


                  Indexul ND-GAIN, folosit de University of Notre Dame, este compus dintr-un scor de Vulnerabilitate și un scor de Promptitudine (Readiness). Vulnerabilitatea măsoară expunerea, sensibilitatea și abilitatea unei țări de a se adapta la efectele negative ale schimbărilor climatice. ND-GAIN măsoară vulnerabilitatea totală prin considerarea vulnerabilității din șase sectoare vitale – alimentație, apă, sănătate, servicii ecologie, habitat uman și infrastructură. Promptitudinea (Readiness) măsoară abilitatea unei țări de a face investiții economice pe care să le transforme în acțiuni de adaptare și include nouă indicatori din domeniul pregătirii economice, guvernamentale și sociale[10].

                  Figura 5 ilustrează variația Indexului ND-GAIN pentru Siria în perioada 1995 – 2014. Se poate lesne remarca o reducere precipitată a indexului imediat după 2010, urmată de o relativă stabilizare în perioada 2010 – 2012. Lipsa unor date mai recente nu ne permit să tragem concluzii cu privire la acest ultim trend al scorului ND-GAIN.

                  Figura 5. Indexul ND-GAIN pentru Siria, perioada 1995 – 2014.

                  Valorile mai mari = Țara are o reziliență crescută și este mai puțin vulnerabilă la schimbările climatice și alte provocări globale. Valoarea indexului Siriei a scăzut precipitat după 2010 și s-a stabilizat relativ după 2012. (Sursa)

                  Războiul civil din Siria și conexiunea cu schimbările climatice: Supraestimare or subestimare?

                  Războiul civil și criza refugiaților sirieni din ultimii ani sunt consecința directă a unui stat eșuat. Schimbările climatice au avut doar un „efect catalitic” sau, preluând o expresie a Departamentului de Stat, au fost doar „un multiplicator al amenințărilor”.

                  Supraestimarea rolului schimbărilor climatice antropogene în criza siriană poate avea un efect pervers: liderii care au mâinile pătate cu sânge, ca Bashar Al-Assad ori un emir ISIS, ar putea invoca schimbările climatice drept cauza principală a atrocităților comise de ei. Practic, plasând schimbările climatice în focarul conflictului sirian, se maschează problemele sociale, politice și economice responsabile pentru ceea ce se întâmplă acolo din 2011.

                  Dacă supraestimarea conexiunii dintre schimbările climatice antropogene și conflictele sângeroase, precum cel din Siria, este neproductivă, la fel de neinspirată mi se pare și poziția opusă – subestimarea riscurilor asociate acestei conexiuni. După cum se poate vedea din studiul celor două indexuri, IFS și ND-GAIN, fragilitatea și vulnerabilitatea unui stat confruntat cu schimbări climatice este o combinație complexă a unor factori ecologici, sociali, politici și economici. Toți acești necesită o analiză lucidă și o estimare profesională, fără conotații ideologice sau propagandistice.

                  Concluzii

                  Războiul civil din Siria a intrat în al șaselea an, iar efectele sale dezastruoase continuă să distrugă nu numai propria-i populație, dar și să producă tsunami-uri politico-sociale în alte țări. În 2016, conform Indexului de Fragilitate Statală, Siria a fost din nou una dintre țările a căror situație s-a înrăutățit de la an la an, ajungând acum să fie al 6-lea cel mai fragil stat de pe planetă

                  Până în prezent, mii de sirieni au luat calea pribegiei pe uscat sau pe mare, o călătorie lungă și primejdioasă pentru a ajunge într-o țară mai sigură, fie Turcia, Germania ori Suedia.

                  Evaluarea rolului schimbărilor climatice în conflictul sirian nu este deloc simplă. În principiu, se poate afirma că o secetă „extraordinară”(un probabil sub-produs al schimbărilor climatice), a contribuit, împreună cu o serie de alți factori, la deplasări  masive ale populației siriene, de la sate către periferiile orașelor deja supra-populate; că această deplasare, împreună cu alți factori, a contribuit la instabilitatea care a precedat războiul civil; și, în fine, că acest război a generat exodul și actuala criză a refugiaților sirieni.[11]

                  Atât supraestimarea, cât și subestimarea, rolului schimbărilor climatice în societate, trebuie evitate. În primul caz, rolul critic al guvernului este scos din ecuație. În al doilea caz, riscurile asociate cu schimbările climatice ar putea fi artificial neglijate sau nerecunoscute, lăsând guvernele și populațiile practic nepregătite.

                  NOTE________________________


                  [1] Crânganu, C., 19 octombrie 2015, Războiul civil din Siria: Un război al gazoductelor?

                  Articolul meu a fost preluat de:

                  Wikipedia: https://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboiul_Civil_Sirian

                  Lelia Munteanu: Mai au ruşii şi turcii timp de ISIS?

                  Cosmin Prelipceanu, într-un interviu pe care i l-am acordat pentru canalul TV Digi24:

                  Dosar internațional | Siria, războiul pentru resurse. Bătălia din „Gazoductstan”

                  [2] Nabhan, G., 2010, Drought drives Middle Eastern pepper farmers out of business, threatens prized heirloom chiles, http://grist.org/food/2010-01-15-drought-drives-middle-eastern-peppers/

                  [3] “Act Now to Stop Desertification, Says FAO,” IRIN News, June 15, 2010, http://www.irinnews.org/news/2010/06/15/act-now-stop-desertification-says-fao

                  [4] Sticklor, R., 2010, “Syria: Beyond the Euphrates,” New Security Beat (blog), Wilson Center, https://www.newsecuritybeat.org/2010/09/syria-at-the-crossroads-beyond-the-euphrates/

                  [5] Kelley, C. P., Mohtadi, S., Cane, M. A., Seager, R. și Kushnir, Y., 2015, Climate change in the Fertile Crescent and implications of the recent Syrian drought, PNAS, vol. 112, no. 11, pp. 3241 – 3246.

                  [6] Erian, W., Katlan, B. și Bababh, O., 2010, Global assessment report on disaster risk reduction: drought vulnerability in the Arab region. Special case study: Syria, Geneva, UNISRD.

                  [7] Gleick, P. H., 2014, Water, Drought, Climate Change, and Conflict in Syria, Weather, Climate, and Society, vol. 6. no. 3, pp. 331 – 340.

                  [8] Cook, B. I., Anchukaitis, K. J.,  Touchan, R., Meko, D. M. și Cook, E. R., 2016, Spatiotemporal drought variability in the Mediterranean over the last 900 years, Journal of Geophysical Research, Atmosphere, vol. 121, no. 5, pp. 2043–2521.

                  [9] Werrell, C. E., F. Francesco și T. Sternberg, 2015, Did We See It Coming?: State Fragility, Climate Vulnerability, and the Uprisings in Syria and Egypt, SAIS Review of International Affairs, vol. 35, no. 1, pp. 29 – 46.

                  [10] http://index.gain.org/about/methodology

                  [11] Werrell, C și F. Femia, 2015, On Syrian Refugees and Climate Change: The Risks of Oversimplifying and Underestimating the Connection

                  Distribuie acest articol

                  36 COMENTARII

                  1. Si in Libia, tot schimbarile climatice?
                    Si in Tunisia?
                    Si in Egipt?
                    „Primavara araba” e o consecinta a schimbarilor climatice?

                    Si in Iraq si Afghanistan, ceva mai devreme, tot schimbarile climatice?
                    Si in Ucraina, tot…?

                    NATO a bombardat Iugoslavia si a facut-o praf proactiv, din cauza schimbarilor climatice care urmau sa vina, asa cum avertiza intelept inventatorul internetului, genialul Al Gore?

                    Cum se face ca schimbarile climatice nu au adus razboiul civil si in alte state din zona? In Iordania sau in Iran, de esemplu.

                    Faptul ca Iordania a devenit un stat docil, cu botul pe labe, in raport cu puterile militare dominante in regiune a facut ca schimbarile climatice sa o ocoleasca?

                    Sau reprezinta o protectie impotriva schimbarilor climatice faptul ca Iranul e, dimpotriva, inflexibil si gata de lupta la o adica, ridiculizindu-i in niste confruntari pe mare si pe marinarii militari englezi (cu fete „luptatoare” printre ei si baieti plingaciosi si incapabili sa-si foloseasca armamentul din dotare) si pe americani (cazuti in genunchi si cu miinile la ceafa pe propriile ambarcatiuni de razboi, chiar linga mitralierele pe care le-a fost frica sa le foloseasca)?

                    Cum se face ca schimbarile climatice nu au afectat agricultura Rusiei, tara care a ajuns in ultimii ani din importator net de griu si alte cereale pe vremea URSS sa aiba productii mai mari de griu decit SUA si Canada si sa fie anul acesta (conform estimarilor) cel mai mare exportator de griu? Nu-mi spuneti ca schimbarile climatice sint rele pentru unii si bune pentru altii! Cu teoria schimbarilor climatice poti sa argumentezi si sa justifici orice se intimpla oriunde pe Pamint. Totul e sa gasesti un auditoriu ignorant si credul. De preferinta tineri crescuti in sera, snobi cu diploma si fumuri intelectuale, dar speriosi si slabi de inger, a.k.a. hipsteri.

                    John McCain, CIA si neoconii de la Washington sa nu fi avut nici un rol in aparitia ISIS si in declansarea, intretinerea si finantarea razboiului din Siria? Da’ Israelul? Da’ turcii? Da’ sauditii? Ca nu pe Putin l-am vazut prin Siria facindu-si poze cu „luptatorii pentru libertate” care ar fi trebuit, conform planificarii, sa il izgoneasca pe oftalmolog, sa ii ia locul, si, dupa modelul iordanian, sa puna Siria cu botul pe labe.

                    E o lupta neincetata pentru teritorii si resurse asa cum a fost dintotdeauna si cum va fi pina la sfirsitul lumii indiferent daca temperatura va creste sau va scadea. Oamenii sint capabili sa se casapeasca pentru un kil de aur si in conditii caniculare si in geruri polare. Va fi la fel si cind Groenlanda va avea productii record de struguri, vin si cognac si cind va ingheta Nilul in timpul iernii si egiptenii vor avea echipe de hockey in NHL.

                    • @ Gigel Finlandezu,
                      izbucnirea ta pasionala seamana cu a kaghebistului in statia de autobuz din Moscova.
                      Atentie, autorul s-a referit strict la Siria, nu la intreg mapamondul. Si a precizat:
                      „În articolul de față aș vrea să avansez o altă ipoteză de studiu: războiul civil din Siria a izbucnit (și) din cauză că Siria este un stat fragil și vulnerabil ca urmare a unor provocări asociate cu variabilitatea climatică, disponibilitatea resurselor de apă și înrăutățirea condițiilor ecologice, care au dus la insecuritate alimentară și masive dislocări de populație din zonele rurale către principalele orașe (Aleppo, Damasc, Homs ș.a.).”
                      NB,
                      daca vrei sa-l contrazici pe autor, precizezi: „eu avansez alta ipoteza” (si argumentezi).

                    • Ati produs ditai mormanul de gargara neosovietica. Numa’ Pravda ce va mai intrece :-D

                      Ia aruncati o o privire pe site-ul:

                      http://faostat3.fao.org/browse/Q/QC/E

                      Producția medie de cereale a Rusiei intre 1993 și 2014 e de 77 milioane de tone. Cea a SUA în aceeași perioadă e 359 de milioane de tone. Dacă ne uităm la anii 1961-2014 vedem că între 1961 și 1991 producția medie de cereale a URSS era de 159,9 milioane tone de cereale adică dublă față de cea a Rusiei de azi. Dacă URSS (~ 200 milioane de suflete) nu se putea hrăni din 159.9 milioane tone de cerele, înseamnă că nici Rusia cu 75% (~ 145 milioane de suflete) din populația URSS nu se poate hrăni din 50% din producția de cereale a URSS. De altfel Rusia are cam același nivel al producției de cereale cu cel pe care-l are Indonezia, următorul producător de cereale după Rusia…

                      Rusia apare într-adevăr în mod stupefiant ca exportator de cereale dintr-un motiv simplu: Oligarhii ruși conectați la Kremlin importă cantăți enorme de cereale la prețuri subvenționate de guvernul rus. O bună parte din aceste importuri sunt re-exportate la prețul pieței uneori fără a a mai trece prin Rusia. Asta e o modalitate foarte convenabilă de a jefui bugetul țării în mod confortabil. În pofida acestor mișculații negustorești/statistice Rusia ramane importator net de cereale și alimente în general.

                      • Te-ai apucat sa demontezi cu pasiune hiperbola lui Gigel Finlandezu ocolind substanta, adica punctele excelente pe care le-a pus pe tapet, adica Libia, Tunisia, Iran, fetele luptatoare si etcetera.

                        Asta a fost gindul meu pina cind mi-a dat prin cap sa verific. O fi hiperbola, ori nu?

                        There you go! http://www.wsj.com/articles/ground-shifts-under-wheat-export-market-1454754785
                        Wall Street journal, no less! :-)

                        „This crop year, Russia is poised to become the world’s largest exporter. U.S. wheat exports are forecast to slump to a 44-year low, to 21.8 million metric tons, according to the USDA, while Canada is projected to export 20.5 million tons, from 24.1 million the year before. Russian exports are projected to rise 3%, to 23.5 million tons, according to the USDA.”

                        • URSS producea anual în medie 159.9 de milioane de tone de cereale si a trebuit s[ importe masiv cereale, secătuindu-și rezervele de aur, ca sa poată hrăni 200 de milioane de cioloveci. Rusia produce în medie 77 de milioane de tone de cereale anual la 145 de milioane de cioloveci și reușeste să exporte :-D . Presupun că știți tabla înmulțirii. Explicați-mi miracolul…

                          P.S.: De atâta prosperitate alimentară și producții record. Rusia a ajuns să importe de carne de corcodil din Asia după ce a impus embargo la importul de carne din Europa…

                          https://themoscowtimes.com/articles/russia-to-import-crocodile-meat-to-replace-sanctioned-pork-beef-40277

                    • @Gigel Finlandezu

                      Si in Libia, tot schimbarile climatice?
                      Si in Tunisia?
                      Si in Egipt?
                      “Primavara araba” e o consecinta a schimbarilor climatice?

                      Nu sunt sigur dacă ați remarcat titlul articolului: e vorba numai despre Siria, nu și despre celelalte țări pomenite de dvs., ori despre NATO, John McCain, neoconi etc.

                      Am impresia că impetuozitatea întrebărilor retorice pe care le puneți este nepotrivită aici și cumva tendențioasă. De regulă, nu răspund unor comentarii de acest gen, care n-au legătură directă cu subiectul articolului, ci încearcă o diversiune ale cărei scopuri îmi scapă. Voi face, totuși, o excepție, acordându-vă prezumția de inocență.

                      Iată patru răspunsuri scurte:

                      1. Un război civil, care a intrat în al 6-lea an, se desfășoară numai în Siria (deocamdată).

                      2. Efectele secetei care a afectat Siria nu s-au resimțit identic în toate țările care vă interesează. Dacă ați fi studiat puțintel atent Figura 1, ați fi putut constata că Egiptul, de pildă, are alte culori decât Siria.

                      3. Literatura de specialitate, care să abordeze conexiunile dintre schimbările climatice și evenimentele politice din țările care vă interesează, îmi este necunoscută și, probabil, nu există deloc.

                      4. Dacă ați fost atent și la bibliografia listată, ați fi putut lesne constata că există cel puțin o cercetare care cuprinde și Egiptul (Referința #9).

                      Pentru că sunt sigur că, mânat de retorica impetuoasă a întrebărilor, nu v-ați mai ostenit cu parcurgerea articolului unde ați fi găsit singur informațiile cerute mie, îmi permit să citez un fragment revelator despre Egipt (cu informații succinte și despre Rusia, China, Ucraina, Canada, Australia):

                      While Syria was experiencing strains on its ability to produce food and sustain its rural communities, shocks to the global wheat market in 2010 and 2011 deeply affected Egypt—a country that imports most of its wheat and whose population is heavily dependent on it as a staple.

                      Egyptian protests in 2011 centered on political and economic dissatisfaction, but an integral part of this economic pressure was the global wheat price, which more than doubled from $157 per metric ton in June 2010 to $326 per metric ton in February 2011.

                      Egypt is the largest wheat importer in the world, accounting for 9.8 metric tons in 2010.

                      In 2010, the world wheat harvest was affected by changing weather patterns that led to shortages. Production decreased by 32.7 percent in Russia, 19.3 percent in Ukraine, 13.7 percent in Canada, and 8.7 percent in Australia, resulting in reduced global supply and price spikes. At the same time, China’s wheat production fell 0.5 percent while consumption
                      increased 1.68 percent.

                      În aceeași referință, veți găsi informații utile și despre Standard Precipitation Index (SPI), folosit pentru a calcula seceta în fiecare lună și despre modul în care acest index se corelează cu scăderea producției de grâu din țările citate mai sus. Vedeți cazul Rusiei, puternic afectată în producția ei de grâu de valul de căldură din 2010. Dar, după cum am scris în articol, în Rusia, China, SUA, Canada etc., seceta puternică, contemporană cu cea din Siria, nu a produs nici un război civil. Siria este un caz special, pe care sper că l-am prezentat cât se poate de clar.

                      • „Nu sunt sigur dacă ați remarcat titlul articolului: e vorba numai despre Siria, nu și despre celelalte țări pomenite de dvs., ori despre NATO, John McCain, neoconi etc.”

                        Pina sa vina preopinentul imi permit sa ma bag eu…

                        Dar, domnule profesor, in chestiunea siriana nu putem discuta „numai despre Siria” fara sa discutam si despre primavara araba, Egipt, Libia, Tunisia, pozele lui McCain, neoconi, Obama, Hillary, si cine stie pe unde vom ajunge… :-)

                        Nu vreau sa mut discutia, ma opresc aici. Insa a face din clima cauza majora in subiectul de fata esta ca si cum am da vina pe o batatura la deget pentru moartea unuia care suferea de cancer, inima si hepatita C (aici parafrazez, dar sa nu ma intrebati de unde… :-) )

                        Va stiam un sceptic in subiectul schimbarilor climatice. Am ramas perplex citind sintagma „gazele antropogene cu efect de seră”, mai ales cind sintagma este bagata in aceeasi propozitie care contine cuvintul Siria. Intr-un articol despre razboiul civil din Siria!

                        Cine naiba mai sint Kelly si Cook? Trebuie sa va spun eu ca in America „academia” este profund corupta, in majoritatea subiectelor, nu numai in clima? Ca nu trebuie sa-i credem nici cind ne dau ora exacta?

                        • Evident ca intotdeauna sunt de vina ceilalti. In cazul arabilor e desigur vorba de Bush, Obama, Clinton, grupul de la Bildeberg si cu voia dumneavoastra, ultimul pe lista, Traian Basescu :P :P :P Este cea mai confortabila modalitate a ratatilor de a-si explica ratarea si a nu face nimic sa iasa din rahat. Nu-i asa?

                          In timpul razboiului arabo israelian din 1967, cand armata evreiasca, folosindu-si inteligent resursele limitate si initiativa oamenilor din teren, a pulverizat armatele a 4 tari arabe (Egipt, Siria, Irak si Iordania) in 6 zile, invinsii au preferat sa dea vina infrangerii pe o inventata interventie americano-britanica pe campul de lupta.

                          A ramas de pomina convorbirea dintre presedintele Nasser al Egiptului si regele Hussein al II-lea al Iordaniei (interceptata de spionajul israelian si disponibila pe Youtube) in care cei doi se firitisesc unul pe altul dupa ce armatele le-au fost zdrobite si au pierdut teritorii imense si se asigura ca daca nu interveneau masiv puzderia de avioane americane si britanice :P de partea Israelului ei ar fi cucerit Tel-Aviv-ul. Azi se stie ca cele mai putin de 300 de avioane israeliene aveau fiecare cate 6-8 piloti asignati fiecarui avion asa incat pe timp de razboi zburau practic non-stop lucrarile de intretinere fiind facute noaptea.

                          Cum arabii nu au invatat mai nimic de pe urma infrangerii, au repetat aceleasi prostii si in razboiul din 1973 fiind batuti mai rau ca si in 1967. La finalul razboiului, tancurile lui Ariel Sharon au fost oprite de amintarile fara precedent ale adminsitratiei Nixon la kilomentrul 101 al soselei Suez-Cairo, cand mai aveau mai putin de 5 ore ca sa intre in capitala egipteana. :-D . Armata a II-a egipteana era complet incercuita in Sinai iar a III-a complet distrusa . Asta cu toate ca URSS scuipase sange ca sa reinarmeze armatele Egiptului Siriei si Irakului si a ajuns sa retragand tancuri de pe linia frontului din Germania de Est ca sa intareasca armata egipteana.

                          Pe frontul sirian, eroica oaste siriana a abandonat dupa ce atacul ei a esuat si ailalti au tecut la cotnra atac sute de tancuri, pozitii fortificate, armament greu si a luat-o la fuga spre Damasc in autobuze, camioane, sau chiar calare pe magari si catari. Tancurile israeliene s-au oprit la 40 de km de Damasc, in timp ce avioanele israeliene zbruau deasupra capitalei siriene isterizate leganandu-si aripile in semn de victorie.

                          Ultimul si cel mai crunt episod al razboiului a fost lupta epica(una din cele mai mari batalii de tancuri dupa al II-lea razboi mondial) dintre blindatele siriene ce se retrageau de pe front si o divizie blindata irakiana ce le-a atacat noaptea din flanc (e adevarat ca au fost prostiti de serviciile secrete israeline ce sparsesera codurile militare arabe de comunicatii) crezand ca e vorba de tancurile israeliene in atac. S-a lasat cu pierderi imense de ambele parti pana dimineata cand au realizat confuzia… :P Oricum atat sirienii cat si irakienii au descris in propaganda oficiala batalia ca o lupta eroica si victorioasa impotriva invadatorilor israelieni :-D

                      • Și totuși Iordania e la fel de roșie ca și Siria pe harta dumneavoastră. E la fel de umplută de refugiați și la fel de prost administrată de o camarilă coruptă și ineptă. Singua diferență vizibilă e aceea că dacă în Siria tiranul provinde dintr-o sectă minoritară, în Iordania el provine din rândul majorității sunite, ba chiar își clamează ascendența până la profetul Mohamed. :P

                  2. Toate bune, frumoase și interesante numai că autorul ignoră un fapt esențial: Spre deosebire de vecinii săi Siria este un stat majoritat sunit condus de o dinastie alauită, ajunsă la putere printr-una dn nenumăratele lovituri militare de stat la apogeul de înfloririi secularismului sociallist arab în 1970. Spre deosebire de ceilalți dictatori sirieni bătrânul Al-Assad a condus cu o mână de fier (n-are mamă, n-are tată :P) de la bun început. A decapitat armata imediat după succesul loviturii sale de stat și a numit în fruntea ei exclusiv căpetenii din familia sau măcar din tributl său, pe a căror loialitate putea miza în mod cert.

                    Bătrânul Al Assad a stat în șea cu mână de fier timp de 30 de ani, dar pe măsură ce socialismul secularist arab nu mai era la modă fiind înlocuit de modelul islamic, majoritatea sunită a țării realiza tot mai acut că e pusă cu botul pe labe de o famiglie provenind din minuscula sectă alauită, apropiată șiiților ce sunt dușmanii mortași ai suniților .În 1982 se produce răscoala suniților de la Hama ce este lichidată cu mari dificultăți de regim. Numărul morților civili e estimat între 20000 și 40000, iar luptele au durat practic o lună. Sprijinul diplomati și logistic sovietic a împiedicat impunerea oricăror sancțiuni economice și politice împotriva regimului de la Damasc.

                    Într-adevăr suprapopularea și probleme economice grave ale țării au avut o influență considerabila asupra izbucnirii războiului civil din 2011. Pe de altă parte Iordania, țară mai săracă în resurse ca Siria, suprapopulată și ea și mai ales la fel de lovită de secetă nu e lovită de războiul civil. Guverarea e la fel de proastă, coruptă și ineptă ca și cea siriană. Singura diferență esențială e că Iordania e condusă de o dinastie sunită (ce pretinde că se trage direct din profetul Mohamed) în mijlocul unui popor majoritat sunit. Iordania a fost scena unei zavere ce aproape că i-a venit de hac regelui Hussein al II-lea în 1970 la apogeul secularismului arab, când arabii palestinieni și aliați lor „progresiști” au încercat să preia controlul țării. Ei au fost învinși la limită. Hussein a trebuit să cerșească inclusv sprijinul iamicului său principal – Israelul – cu care se afla tejnic vorbid în război :-D . Zavragii s-au refugiat în Liban cu ajutorul sirienilor, provocâd și acolo un război civil ce a durat 15 ani între 1975 și 1990…

                    O altă influență majoră asupra dezastrului sirian (mult mai importantă ca seceta) a avut-o „primăvara arabă”. Sirienii vedeau la Al JAzeera (interzis pe atunci in Siri, dar vizionat de toată lumea) cum dictatorii arabi ce păreau de neclintit precum Mubarak sau Ben Ali se prabușeau peste noapte în urma demonstrațiilor de stradă. Este relevt că zvera siriană pornește tot din Hama unde în iulie 2011 se produce cea mai mare demonstrație din istoria țării cu 400000 de suniți ieșiți în stradă care cer capul alauitului Al Assad jr. Assad jr. e mult mai slab ca ăl’ bătrânu’. E lipsit de sprijinul politic, militar si diplomatic al Rusiei de care beneficiat ăl’ bătrânu’ în 1982. Si e de asemenea ezitant. Ăl’ bătrânu’ n-a avut nici un fel de grețuri în a utiliza în 1982 încă din primele zile artileria grea, napalmul sau gazele de luptă împotriva civililor răsculați. E de asemenea adevărat că în 1982 nu exista internet, iar informașiile despre masacru au ajuns în restul lumii cu mare întârziere și puternic distorionate. Al Assad jr. are nevoie totuși de o lună de ezitări pentru a trimite armata la Hama, si de alte câteva săptămâni pentru a pune artileria pe oraș.Între timp toată țara era deja în flăcări…

                    Emiratul Bahrein e situația în oglindă a Siriei și un alt caz ce exemplifică prevalența aparteneței sectare față de condițiile economice în lumea arabă. Vă recomand de asemenea cu căldură cartea evreului ungaro-american Raphael Patai „The arab mind”, care citează un vechi proverb arab ce explică binișor viziunea arabului despre lume: „Eu împotriva fratelui meu. Eu și cu fratele meu împotriva familiei noastre. Eu și cu familia mea împotriva trbului nostru. Eu și cu tribul meu împotriva lumii!”. Patai a murit în 1996, însă cartea sa din 1973 profețește cu o acuratețe înfiorătoare lumea arabă de azi și resurgența islamismului radical. Bahrein e un stat majoritar șiit condus de un emir sunit. A fost scena unor răscoale violente ale șiițior cu ocazia „primăverii arabe” și asta chiar la apogeul prețului petrolului când micul emirat exportator de petrol ajunsese la zenitul prosperității sale. Emirul local, puternic sprijinit de restul emirilor suniți din Golf, a strivit rapid și fără probleme revolta șiită.

                    • Cu ceva vreme în urmă, un anume general trecut prin războaiele napoleoniene spunea că războiul e o continuare a politicii cu alte mijloace.

                      Lumea (şi comunistul, şi occidentalul, şi pesedistul, şi hipstărul, deopotrivă) a luat-o ca pe un fel de satiră și o spune în glumă, fiindcă se gândește la război pentru petrol sau alte resurse naturale.

                      De fapt, generalul nostru spunea (cu multe amănunte, care umplu un capitol întreg) ceva foarte important pentru cine citește și nu se mulțumește cu gluma și satira. Și anume că atunci când s-a ajuns să se tragă gloanțe și să cadă bombe, au fost deja încercate toate metodele politice de negociere, și cele cinstite, și cele subterane, și nu au dat rezultate. Semințele unui război nu se seamănă în câteva săptămâni sau luni, motivațiile pentru război au apărut cel mai probabil cu ani sau decenii înainte.

                      Sau, cum avea să spună „un urmaş politic” de-al generalului, se umple progresiv butoiul cu pulbere şi vine pe neprevăzute o scânteie de undeva. (El zicea că după ce va trece vremea lui va veni din Balcani, ceea ce s-a şi întâmplat.)

                      Lucrurile par de neclintit fiindcă la orientali e foarte important să păstrezi o aparenţă exterioară apropiată de perfecţiune, totul e bine şi frumos, Bashar iese la miting şi dă mâna cu lumea ca Ceauşescu la uzine, oamenii muncii din oraşe şi sate chiuie şi aplaudă.

                      Dar, cum lumea a simţit pe pielea ei, în spatele decorului cu Ceauşescu printre oamenii muncii, în spatele zâmbetului lui Iliescu sau a cheliei lui Băsescu, se ascunde realitatea. Pe care uneori o simţi din postura de sac de box şi care se poate schimba peste noapte, în moduri care nu ţin de chestiunile financiare sau de mediu.

                      • Aici nu era vorba de nici un fel de negocieri. In interiorul unui stat „negocieri” inseamna alegeri. Nici Bashar si nici tac’su nu ar fi reusit sa castige nici un fel de alegeri cat de cat libere. Zavragii sirieni au simtit in 2011 ca Bashar e mult mai slab ca al’ batranu’ si si-au incercat norocul. Ginion. Nu le-a iesit. :-D In final Bashar va fi cumva totusi rasturnat. Cine vine insa dupa el va fi macar la fel de rau. Asta e blestemul lumii arabe. Sunt incapabili sa adopte daca nu democratia macar un minim fair play. Cedeaza intotdeauan tentatiei irezistibile de al impila si strivi ca pe un gandac pe alalalt. Alalat fiind alt trib, alta secta a islamului, sau alt partidulet islamo-fascist…

                        Vor cu disperare sa ajunga din urma civilizatia occidentala pe care o urasc cu pasiune si disperare da pe care se chinuie de asemenea sa o maimutareasca, numai ca nu le iese. Raman astfel prizonieri ai propriei subdezvoltari prinsi in acest cerc vicios. Resurgenta islamului, care e in mod fundamental o doctrina represiva, rigida si intoleranta, e de asemena de natura sa adanceasca inapoierea si ratarea lor. Si ca orice soi de ratati arunca toate esecurile lor pe monstruoase conspiratii externe. Care conspiratii vor sa-i impiedice sa revina la maretia califatului medieval…

                        • Ceauşescu însuşi, bun prieten cu răposatul Hafez, zicea altceva: „vă anunţăm că… rrrrenumerrrraţia… pentrrrrru clasa muncitoarrrrre… va crrrreşşte …la 2000 şi 200 de lei!” Aşa negocia el, fără alegeri libere. (Pe care le-ar fi câştigat oricum, după cum arată mişcările publicului din prezent.)

                          Şi asta îl face un foarte bun exemplu pentru ceea ce am spus: faptul că remuneraţia creşte la 2200 de lei nu acoperea toate măgăriile mari pe care le-a făcut din 1979 până în 1989 şi nici măgăriile mai mici pe care le-a făcut înainte. Sfârşitul lui nu s-a datorat unei bătăi care a durat o săptămână, chiar dacă a murit lume, ci faptului că răbdarea publicului român şi a şefilor politici occidentali a cedat în cele din urmă după 10 ani.

                          În urmă cu 30, 20, poate chiar 10 ani, sirienii ar fi fost o non-problemă pentru europeni. Libanezii au făcut mai multe distrugeri şi se pare că nu deranjau pe nimeni.

                          În prezent, sunt o problemă, fiindcă structurile sociale tipice unui welfare state european din anii 1970 (surprinzător de asemănător prin construcţia lui cu statul lui Ceaşcă din aceeaşi perioadă) au fost erodate încet-încet din interior. Un stat social tipic se bazează pe stabilitate şi pe o viaţă socială restrictivă, limitativă. Angajament pe viaţă în aceeaşi companie, sindicat, o structură a pieţei muncii cu mulţi Dorei şi puţini absolvenţi de studii superioare, o clasă conservatoare şi religioasă, o structură a familiei foarte stabilă, o şcoală foarte disciplinată şi stratificată. Chestii pe care în lumea în care cele mai multe joburi sunt la computer sau la şaormărie şi graniţa se trece cu buletinul la căpşuni nu prea mai au cum să existe în forma lor clasică.

                          Şi atunci apare neamul cu burqa şi crima de onoare. Care pentru stat e înlocuitorul acelei clase muncitoare disciplinate şi religioase, astfel încât ei îl susţin. Pentru hipstării nemulţumiţi e duşmanul consumerismului şi ateismului modern, astfel încât ei îi privesc ca pe nişte eroi, chiar în timp ce li se taie gâtul de hipstăr. Şi aşa mai departe.

                          Invazia are loc fiindcă unii din interior erau pregătiţi să îi deschidă poarta. Ceea ce înainte n-ar fi făcut de bunăvoie.

                          • Nea Nicu nu negoica nimic. El era în exact aceeași situație ca și Assad. Nu avea nici o șansă să câștige niște alegeri cât de cât libere. Nea Nicu a încercat să prostească prostimea cu prostii mărunte. A oferit hartie fără valoare cu care oricum nu se putea cumpăra nimic pentru că nu se găsea nimic, că doar puteai să ai milioane de lei comuniști si să pieri de foame. Mâncarea dispăruse deja și din restaurante. Nu i-a ieșit. Câteva zile mai târziu era plumbuit la Târgoviște.

                            Cât despre venirea masivă a ciuhabilor în Europa, e ca povestea cu gândacii: Dacă nu ții curat în casă și lași resturi de mâncare nu scapi de gândaci orice ai face. Oamenii ăia vin acolo unde sunt ajutoare sociale grase. Niciunul nu e interesat să emigreze în România, Polonia sau Bulgaria unde primesc mai nimic comparativ cu Germania sau Suedia.

                  3. Articolul este interesant ca ipoteza si mai ales ca documentare.
                    In istoria omenirii, cele mai mari catastrofe care au condus la disparitii de civilizatii si miscari masive de populatie au fost produse de schimbarile climatice incepind cu perioda glaciara, cu disparitia civilizatiei sumeriene, desertizarea Africii Sahariene, navailirle poparelor barabare, etc.
                    In epoca moderna, inceputa odata cu renasterea din Europa de vest, pe la 1250-1300, n-am mai avut astfel de catastrofe, pina la asa numita ” incalzire globala ” de acum.
                    Probabil ca pamintul se incalzeste, este un proces ciclic, incontrolabil de om si in niciun caz provocat de emisiunile umane de CO2 care sint o picatura intr-un ocean. Cum va supravietui omenirea, este o alta poveste si nu deinde in nicun caz de masurile absurd de minuscule pentru limitarea emisiilor de CO2 in atmosfera.
                    Ca se face experiente de ” razboi meteorologic” etse sigur. Cit de avansati sint Rusii, este un mare semn de intrebare, dar enigma repetatelor deszastre cu inundatiile in Romania exact in perioada de stringere a recoltelor , cit si cresterea spectaculoasa a agriculturii rusesti ( destul de primitiva de altfel ), la adapostul oricaror catastrofe climatice, sint doua mari semne de intrebare !

                  4. Articolul este foarte interesant, din moment ce expune un punct de vedere indeobste ignorat: conditiile materiale datorate dezastrelor naturale. Cauzele problemei siriene sint multe, dar tin si de acesti factori. Ce mi se pare, insa, si mai frumos este ca putem asocia prin proprii ochi cam ce s-a intimplat cu civilizatia maya, rapusa, zice-se, de o seceta rebela. Practic, tabloidele au resimtit un soc la aflarea acestei cauze. Dar iata ca este posibil: septelul decimat, culturile uscate, gospodariile distruse si, odata cu ele, intreaga societate.

                    • Există o vastă literatură de specialitate dedicată conexiunilor dintre schimbările climatice și fragilitatea/vulnerabilitatea unui stat la un moment dat al istoriei sale. Eu nu am făcut decât să particularizez această posibilă conexiune în cazul Siriei și a războiului civil de acolo, declașat acolo în 2011.

                      De exemplu, Profesorul Jared Diamond, în cartea sa „Collapse – How Societies Choose to Fall or Succeed” (2005, Viking Press), prezintă o listă de 12 factori ecologici și geopolitici cu care se confruntă omenirea în prezent.

                      Primii 8 factori au contribuit în trecut la declinul și prăbușirea unor civilizații (Maya, Insula Paștelui, Anasazi, Vikingii ș.a.):

                      1. Despăduririle și distrugerea habitaturilor
                      2. Probleme solurilor: eroziune, creșterea salinității și pierderea fertilității
                      3. Probleme de management al apei
                      4. Vânătoare excesivă
                      5. Pescuit excesiv
                      6. Introducerea unor specii alohtone, care au eliminat speciile native
                      7. Supra-populația
                      8. Creșterea impactului per-capita al populației

                      Prof. Diamond mai spune că 4 noi factori ar putea contribui la creșterea fragilității și vulnerabilității unor societăți actuale sau viitoare (Rwanda, Haiti, China ș.a.):

                      9. Schimbările climatice antropogene
                      10. Creșterea concentrațiilor de toxine din mediul înconjurător
                      11. Crizele energetice
                      12. Utilizarea completă a capacității fotovoltaice a Pământului.

                      Se poate ușor constata că și în cazul Siriei, au acționat și continuă să acționeze o parte din acești factori. Influența lor combinată (sinergetică, chiar) se reflectă în cele două indexuri, de fragilitate și vulnerabilitate, pe care le-am prezentat în articol.

                  5. Stimate Domnule Cranganu,
                    Profit să vă atrag atenția asupra unui fapt: deplingeati intr un articol „îmbătrânirea populației”. Păi ar trebui să vă hotărâți. Ce e mai acceptabil : mai putini oameni si o demografie responsabilă sau miliarde si miliarde de săraci, sclavi fără drepturi și resurse.

                      • Îmi cer scuze ca revin, mulțumesc pentru răspuns, cu speranta, totuși, ca nu ați crezut că le -as fi putut echivala….Ideea e ca așa -zisa „îmbătrânire a populației” e singurul corectiv la exploziile demografice.

                        • “îmbătrânirea populației” e singurul corectiv la exploziile demografice.

                          Și da și nu :-)

                          Poetul Horațiu a spus-o mai bine decât mine: Est modus in rebus; sunt certi denique fines (Există o măsură în toate și limite bine trasate).

                          Exploziile demografice pot fi controlate prin numeroase alte măsuri, mult mai eficiente decât „îmbătrânirea populației”.

                          De exemplu, prin creșterea statutului socio-familiar și a puterii decizionale a femeilor în societățile contemporane:

                          – limita de vârstă pentru căsătorie să nu mai fie cea a primului ciclu menstrual (la noi, unele fete mai „bronzate” se mărită la 12 ani!);
                          – nivelul de educație crescut al femeilor le permite cunoașterea și aplicarea unor măsuri contracepționale efective;
                          – atenuarea tensiunii dintre costurile educaționale ale fetelor și beneficiile muncii lor domestice;
                          – acceptarea unor servicii oferite de programele naționale de planificare familială (aici trebuie învinse unele tabu-uri religioase);
                          – interzicerea poligamiei, o sursă semnificativă de supra-populație în unele țări arabe și africane.

                          Deși pare contra-intuitiv, creșterea urbanizării poate fi văzută ca un control al fertilității. De ce? Pentru că:

                          1. Viața de oraș tinde să diminueze participarea copiilor la treburile zilnice, prin urmare scad beneficiile muncii lor domestice.

                          2. Viața la oraș facilitează educația femeilor, iar o femeie educată tinde să se mărite mai târziu și să aibă mai puțin copii, comparativ cu o femeie de la țară.

                          În fine, din cercetările mele, rezultă că dezvoltarea economică generală a unei țări își spune cuvântul în legătură cu explozia demografică. De exemplu, am găsit că zonele rurale din India sau Africa, lipsite de electricitate, tind să aibă o rată sporită de fertilitate, pentru că oamenii de acolo, fără televizoare sau lumină pentru citit, se duc prea devreme la culcare, iar consecințele nu întârzie să apară după circa 9 luni :-)

                    • Nu prea vad legatura dintre imbatrinirea populatiei si demografia responsabila. Demografie responsabila insemna o populatie in crestere, dar a carei crestere ramane corelata cu posibilitatile de crestere economica. O populatie imbatranita inseamna o populatie cu capacitate redusa de inovatie, adaptare si aparare. Imbatranirea si scaderea populatiei e un indice sigur al declinului nu al progresului.

                  6. Cum ne poate ajuta piața să ne adaptăm la schimbările climatice

                    Un interesant punct de vedere a fost exprimat de Michael Greenstone, the Milton Friedman profesor de economie la University of Chicago și director al Institutului de Politici Energetice de acolo.

                    Articolul său, How Markets Can Help Us Adapt to Climate Change, a fost publicat astăzi în The New York Times.

                    Este vorba de dinamica pieții asigurărilor imobiliare din zonele vulnerabile la schimbările climatice din Statele Unite: Florida, California, New York etc.: Cei care posedă sau își construiesc case în zonele cu risc crescut fie plătesc o asigurare mai mare, fie își îmbunătățesc locuințele și obțin reduceri pentru mișcorarea riscurilor de distrugere provocate de factori climatici.

                  7. Sfarsitul erei republicilor bananiere/petroliere nu se putea face in prezenta regimurilor dictatoriale/puternice. Asa ca in planul globalist, Europa trebuia sa absoarba masele de imigranti economici si sa-i foloseasca ca forta de munca ieftina, dezamorsand in acelasi timp viitoarea interzicere a petrolului. Problema e ca liderii tribali islamici nu vor rata ocazia de a-si reconstrui califatul universal, prin acelasi tip de recul precum cel din timpul cruciadelor.

                  8. OFF-TOPIC

                    Bazinul Val Verde extinde rezervele de hidrocarburi ale Texasului

                    Statul Texas – liderul american al producției de energie – și-a extins rezervele de hidrocarburi cu peste 150 miliarde m^2 gaz metan și 187 milioane barili de gaze naturale lichide, conform unui recent raport publicat de U.S. Geological Survey (USGS).

                    Raportul descrie rezervele dovedite ale Bazinului Val Verde, situat la nord-vest de San Antonio. 15.000 de foraje au fost deja săpate în regiunea Val Verde, indicând că o dezvoltare responsabilă a acestor resurse a început deja și va fi continuată.

                    Cele 150 miliarde m^3 de gaz metan din Bazinul Val Verde reprezintă circa 495 miliarde Kwh de electricitate, suficientă să alimenteze 45 milioane de locuințe pentru un an (populația statului Texas este de aprox. 27 milioane, al doilea stat american ca populație, după California).

                    Statul Texas deține un sfert din rezervele de gaze naturale ale SUA și este cel mai mare producător american de gaze naturale.

                    După cum îi place fiicei mele din Dallas să se laude, „În Texas, totul este mai mare!” :-)

                  9. Mai degraba decat schimbarile climatice, cred ca ar trebui observata explozia demografica din Africa in ultimii 100 de ani datorita aparitiei medicamentelor si serviciilor medicale de calitate. Google search „african population growth” si veti trage singuri concluziile, tinand cont ca exista regiuni intinse din Africa unde nu se poate practica agricultura serioasa.

                    Consecintele acestei cresteri de vreo 10 ori a populatiei in Africa sunt cele pe care le vedem: conflicte locale, razboaie, foamete, emigratie economica masiva. Europa deja geme din cauza unei miimi din populatia africana doritoare sa emigreze aici. Pentru continentul african, cei cateva milioane de migranti sunt marja de eroare dpv demografic.

                  10. Câteva precizări suplimentare

                    Un cititor atent poate observa ușor că în titlul articolului se găsește un semn de întrebare (?) după cuvintele „O posibilă conexiune?”. Acel ? vrea să spună că schimbările climatice nu sunt principalul factor care a declanșat războiul civil din Siria. E vorba de un număr de factori, enumerați în primul paragraf al articolului (schimbarea regimului a reprezentat elementul determinant al declanșării conflictului, [împreună cu] factori religioși, dispute sociopolitice, erodarea sănătății economice a țării, explozia demografică a tinerei generații sau valul de reforme politice care s-a rostogolit peste țările din nordul Africii și Levant.), factori care au produs „bomba cu ceas” siriană. Mai devreme sau mai târziu, acea bombă trebuia să explodeze.

                    Am mai scris în articol că seceta prelungită, dinaintea anului 2011, a avut doar un efect catalitic, fiind scânteia care a detonat „butoiul cu pulbere” sau a detonat „bomba cu ceas”

                    Pentru că există multă literatură științifică și jurnalistică dedicată conexiunii dintre secetă și războiul civil din Syria (o căutare pe Google pentru „drought and civil war in Syria” a produs 413.000 articole!!!), m-am simțit obligat să introduc un sub-capitol despre riscurile supra- și sub-estimării efectelor climatice asupra declanșării unor conflicte sângeroase (vezi și războaiele din Africa sub-sahariană și Darfur).

                    Mi se pare ciudat că cele două indexuri geopolitice ale Siriei – de fragilitate și vulnerabilitate – au trecut neobservate. În realitate, cheia înțelegerii mai profunde a crizei siriene se găsește în evoluția temporală a celor două indexuri, care sunt calculate nu doar pe seama influenței secetei, ci conțin mulți alți parametri socio-politico-economici. Un produs convolutiv al acestor parametri sublimează contribuțiile lor individuale, fără prioritizarea unuia anume.

                    La o întîlnire cu cititorii, Stéphane Mallarmé a fost rugat:

                    „Puteți să ne explicați mai clar ce ați vrut să spuneți în poemul „Brise marine” ?(La chair est triste, hélas! et j’ai lu tous les livres)

                    „Mai citiți o dată”, a fost răspunsul lui Mallarmé.

                    Subscriu la răspunsul poetului francez.

                    • În Germania și în Europa de știa de cel puțin 5-6 ani despre trucarea testelor practicată de VW, era secretul lui Polichinelle. Numai că atât la Berlin, cât și la Bruxelles au fost îngropate orice încercări de a o investiga, dată fiind compoziția acționariatului VW și importanța companiei pentru economia germană și europeană.

                      Nu prea se poate vorbi de victoria unui David, investigațiile din State au început ca urmare a disputelor cu Germania (ascultarea telefonului cancelarului german de către serviciile secrete americane e parte a aceluiași șir de dispute). Dacă Germania ar fi mers pe mâna Statelor Unite în maniera în care a mers Marea Britanie, n-am fi auzit nimic despre emisiile poluante de la VW nici dacă ne-ar fi înecat fumul pe stradă :P

                  11. Criminalitatea și schimbările climatice

                    Un aspect corolar, dar mai puțin abordat, al conexiunii dintre schimbările climatice și declanșarea unor conflicte sângeroase, de tipul războiului civil din Siria, îl reprezintă creșterea criminalității în acele țări unde se manifestă condiții meteorologice extreme, secete prelungite și scăderea rapidă a resurselor de apă ori pierderi sistematice ale recoltelor.

                    Fără traducere, citez două paragrafe dintr-un articol publicat astăzi în Nature Climate Change:

                    Rob White, Criminality and climate change, Nature Climate Change, 6, pp. 737–739, (2016)
                    doi:10.1038/nclimate3052

                    Published online
                    27 July 2016

                    Recent criminological research exploring the nature and dynamics of crime associated with climate change has included examination of the relationship between temperature changes and human behaviour at three levels of analysis: first, individuals — and whether extreme weather conditions, especially heat waves, are related to increases in aggression and thereby criminal violence; second, place-based activities — where the focus is on local weather, indoor/outdoor routines, the specific places where people spend their time and with whom and how this affects their propensity to engage in certain types of crime; and finally, communities and change — consideration of matters such as systemic crop failure, and resultant survival and migration strategies. Changes in local weather conditions are seen to affect how people behave psychologically and socially, including participation in activities that may involve poaching and illegal harvesting for the purposes of subsistence.

                    Analysis of substantive areas of criminality is likewise provided by general strain theory. This work explicates the impact of climate change on crime in terms of factors associated with climate change (such as rising temperatures and sea levels, extreme weather events and food/water shortages) and links these factors to criminogenic mechanisms (such as increased strain, opportunities for crime, and social conflict) that lead to higher levels of individual, group, corporate and state crime.

                    • E mai complicat decât atât. Criminalitate înseamnă ceea ce definește legislația drept criminalitate, iar într-o lume în care un neisprăvit primește 30 de zile de închisoare pentru comentarii rasiste, altul primește 4 ani de închisoare pentru că s-a filmat mergând cu mașina cu 200 km/h (ceea ce în Germania ar fi fost legal pe aproximativ jumătate din lungimea autostrăzilor de acolo) iar alții primesc condamnări pentru ”acte sexuale cu minori” care au avut loc în urmă cu 20-30 de ani și pe care la vremea aceea nu le considera nimeni scandaloase (*) este perfect normal să crească criminalitatea. Din cauza evoluției legislației, nu din cauza evoluției climei. Astfel de ”crime” nu erau crime în anii ’80.

                      (*) prin anii ’80 nu era nimic neobișnuit pentru Anglia ca fete de 14-15 ani să-și petreacă vremea în pub-uri, mai ales în regiunile rurale.

                      • Nu mi se pare deloc complicată ideea autorului. Trebuie doar să începeți lectura cu prima propoziție citată de mine:

                        Recent [s.m.] criminological research exploring the nature and dynamics of crime associated with climate change

                        Dacă ați fi avut răbdarea și curiozitatea de a citi tot articolul, înainte de a comenta, ați fi văzut lesne că autorul discută cercetări criminologice recente, adică din sec. al XXI-lea, și nu varii aspecte criminalistice de acum 35 de ani sau mai devreme.

                  12. OFF-TOPIC

                    O nouă tehnologie ar putea înlocui fracturarea hidraulică de mare volum

                    Compania australiană CRCMining se pregătește să lanseze o tehnologie alternativă la fracturarea hidraulică de mare volum.

                    Noua tehnologie, bazată pe folosirea unor jeturi de apă suprapresurizată, este mai acceptabilă din punct de vedere ecologic decât actuala fracturare hidraulică de mare volum pentru că consumă doar 5% din apa folosită la fracturarea starturilor de cărbuni pentru extragerea gazului grizzu.

                    Autorul articolului nu precizează, totuși, cum vor fi menținute deschise fracturile deschise de jetul de apă suprapresurizat și nici substanțele chimice necesare pentru buna funcționare a forării și exploatării ulterioare a gazului de mină. Dar eforturile inovative pentru perfecționarea extragerii hidrocarburilor neconvenționale merită apreciate și salutate cu respect.

                    High pressure water drilling touted as an environmentally friendly replacement for fracking

                  13. OFF TOPIC

                    Marea Britanie și fracturarea hidraulică

                    Sub conducerea noului guvern Theresa May, Marea Britanie ar putea accelera autorizarea fracurării hidraulice a argilelor gazeifere.

                    Reamintesc că, în prezent, există un moratoriu de 18 luni prin care se interzice fracturarea hidraulică.

                    Estimările geologice indică, pentru Marea Britanie, resurse exploatabile de 26 Tcf (736 miliarde m^3)

                    Detalii, aici:

                    Under May’s New Government, a U.K. Gas Fracking Push Is Probable

                  LĂSAȚI UN MESAJ

                  Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
                  Introduceți aici numele dvs.

                  Autor

                  Constantin Crânganu
                  Constantin Crânganuhttp://academic.brooklyn.cuny.edu/geology/cranganu/
                  Constantin Crânganu este profesor de geofizică și hidrogeologie la Graduate Center și Brooklyn College, The City University of New York. Domenii conexe de expertiză: inteligență artificială, schimbări climatice, geologia petrolului. Între 1980 și 1993 a fost asistent și lector de geofizică la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, Facultatea de geografie-geologie. În 1993 a fost declarat câștigătorul primului concurs național din România post-comunistă pentru prestigioasa bursă Fulbright oferită prin concurs de Congresul SUA. În calitate de Fulbright Visiting Scientist la University of Oklahoma el a efectuat cercetări fundamentale și aplicative despre suprapresiunile din bazinele sedimentare, fluxul termic și căldura radioactivă din crusta terestră, identificarea stratelor cu conținut de gaze în gaura de sondă, exploatarea printr-o metodă personală a zăcămintelor neconvenționale de hidrați de metan etc. După mutarea în 2001 la City University of New York, profesorul Crânganu a început o nouă direcție de cercetare: implementarea metodelor de inteligență artificială în studiile de petrofizică și hidrogeologie. Pentru activitatea sa în acest domeniu de pionierat a fost nominalizat la ENI Awards 2012 și a primit o ofertă din partea editurii Springer de a publica o carte reprezentativă pentru acest domeniu cutting-edge. Cartea, intitulată Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences, a apărut în 2015. În 2018, a primit pentru a doua oară titlul de Fulbright Scientist (o performanță foarte rară) și a desfășurat activități de cercetare la fosta sa Universitate din Iași. Ultimele cărți publicate sunt Reflecting on our Changing Climate, from Fear to Facts: A Voice in the Wilderness, Cambridge Scholars Publishing, hard cover, 2024; Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences, 2nd ed., Springer Nature, 2024. ___________________________________________________________________________________ DISCLAIMER: Profesorul Constantin Crânganu nu lucrează pentru, nu oferă consultanță, nu deține acțiuni și nu primește finanțare de la nicio companie sau organizație care ar putea beneficia de pe urma acestui articol și nu a dezvăluit nicio afiliere relevantă în afara poziției sale academice.

                  Sprijiniți proiectul Contributors.ro

                  Pagini

                  Carti noi

                   

                  Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
                  Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

                  Carti noi

                  În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
                  Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

                   

                  Carti

                  După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

                   
                  „Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
                  Cumpara cartea

                   

                   

                  Esential HotNews

                  contributors.ro

                  Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
                  Contact: editor[at]contributors.ro