Home » Global / Europa »Politica & Doctrine » Citesti:

Solidarność: După 35 de ani

Vladimir Tismaneanu septembrie 9, 2015 Global / Europa, Politica & Doctrine
19 comentarii 639 Vizualizari

In urmă cu 35 de ani, comunismul primea o lovitură care avea să se dovedească mortală: infiinţarea legală a sindicatului liber si autoguvernat Solidarność. Grevele din vara anului 1980 au culminat in istoricul acord din august prin care guvernul comunist admitea cele mai importante revendicari ale muncitorilor din porturile de pe coasta Mării Baltice. Santierul “Lenin” din Gdansk devenea mormantul lui Lenin. Textul Acordului de la Gdansk a fost citit la radio si la televiziune. The genie was out of the bottle, irrevocably. Liderii Blocului Sovietic fierbeau de furie, era ceva nemaiauzit si nemaivazut. Sistemul se afla in plina dezintegrare. La Bucuresti, Nicolae Ceausescu si clica sa tremurau sa nu se petreacă ceva similar si in Romanla. Idealul societăţii civile prindea fiinţă in Polonia, devenea realitate.

Era la puţin timp dupa Miscarea Goma, acţiunea de protest a lui Vasilie Paraschiv, greva din Valea Jiului si SLOMR. Intelectualii critici au jucat un rol crucial in saga Solidaritatii. Chiar numele miscarii a fost sugerat de istoricul disident Karol Modzelewski. Langă Lech Walesa, la negocieriile cu vicepremierul Mieczislaw Jagielski, se aflau disidenti celebri, inclusiv Bronislaw Geremek, Adam Michnik, Karol Modzelewski si Jacek Kuron. Kuron si Modzelewski făcuseră inchisoare pentru scrisoarea deschisa adresata Comitului Central al Particul Comunist in 1964 in care denuntau dictatura nomenclaturii birocratice. Un alt consilier improtant, istoricul Antoni Macierewicz, co-fondator, alaturi de Michnik si Kuron, in 1976, al KOR (Comitetul de Ajutorare a Muncitorilor).

La cursul pe care il ţin la University of Maryland despre “The Rise and Fall of Communism” accentuez cât pot de puternic semnificaţia acelei extraordinare brese in continuumul totalitar. Odată cu sindicatul Solidaritatea, de fapt o clasă naţional-civică in statu nascendi, spre a relua conceptul lui Max Weber utilizat de politologul Ken Jowitt, incepea criza terminală a leninismului. Dau link aici la editorialul lui Noel Bernard transmis la Radio Europa Liberă la un an după grevele din august 1980. Comparaţia dintre Polonia si România este cât se poate de revelatoare. Atunci si acum.

https://tismaneanu.wordpress.com/2015/04/06/admirabil-noel-bernard-polonius-traieste-editorial-la-radio-europa-libera/

http://www.contributors.ro/global-europa/destine-de-disiden%C8%9Bi-jacek-kuron-karol-modzelewski-%C8%99i-pasiunea-liberta%C8%9Bii-eseu-de-marius-stan-%C8%99i-vladimir-tismaneanu/

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , , , , , , , , , , , , , , , , ,



Currently there are "19 comments" on this Article:

  1. Bogdan Brebenel spune:

    Tind să cred că în spatele cortinei de fier au existat mai multe categorii de state satelit ale Moscovei. Desigur au existat similitudini, dar cred că Polonia și România au jucat în ligi diferite. România a aparținut mai degrabă grupului sudic de state comuniste, alături de Bulgaria, Albania si intr-o anumită măsură Iugoslavia. Poporul polonez nu este poporul român. Nu este un popor pasiv care acceptă mizerii si umilinte de anvergura celor acceptate de cel român, pentru o durată de timp atăt de îndelungată. Poporul polonez stie să se organizeze, să formerze un comitet de grevă, un sindicat independent, etc. lucruri care în România pur și simplu nu au existat. După vizita lui Ceaușescu in Valea Jiului, lucrurile au revenit la normal în 48 de ore. Business as usual. Am vizitat Polonia în anii ’80 si am urmărit la televiziunea publică lucruri care erau de neconceput la Bucuresti. La acea vreme erau transmise în direct negocierile dintre sindicate reprezentanții PPR. În esență existau dicuții aprinse pe teme legate de drepturile muncitorilor (asa ni s-a tradus cel puțin). În magazine existau produse de larg consum, alimente de bază – toate la liber, nerestricționate. E adevărat că selecția era redusă, dar produsele existau pe rafturi. Polonezul nu a auzit de nechezol, picioare de porc afumate (aka adidași), tacâmuri de pui si cartele la mălai, făină, ulei. În plus, Biserica Catolică a lucrat de partea mulțimii asta în timp ce BOR, Teoctist, cadrele de nădejde de partid si de stat, securiștii dezbăteau ce sex au îngerii. Întrunirile publicului erau restricționate. De altminteri asta era marele of al guvernului comunist… nu dorea manifestații de stradă. Atât timp cât discuțiile cu sindicatele erau restrictionate la o sală de sedinte lucrurile erau acceptate. Se lucra la intimidare, Jaruzelski trimițând pe străzi filtre de polițisti cu scuturi si bastoane, care verfificau actele trecătorilor, etc. Cu toate aceste opreliști lumea reușea să socializeze și să se organizeze la biserică. Într-un mod asemănător cum a început rezistența în fosta RDG. În concluzie, o diferență ca de la cer la pământ între Polonia și România. Decalajul s-a păstrat, realitatea prezentului îl confirmă.

    • dusu spune:

      sa compari romania si Polonia ajuta doar ca sa arati ca se poate si altfel;
      ei in 80 se organizau impotriva comunistilor lor
      in romania in 90 ,comunistii se ingrijeau sa le organizeze rominilor sindicate libere dupa ce intregul nostru popor a facut revolutie
      da, grija fata de om,umanitarismul comunistilor romini a fost si este mult mai pregnant
      pacat de Transilvania

      • Bogdan Brebenel spune:

        n romania in 90 ,comunistii se ingrijeau sa le organizeze rominilor sindicate libere dupa ce intregul nostru popor a facut revolutie

        ha ha – așa este. Un paradox. Incapacitatea de a se organiza, de a se administra pe sine a fost si este o mare problemă la români. Actele de curaj (de cele mai multe ori individuale) merită toată lauda si admiratia, din păcate efectul lor în societate rămâne nesemnificativ. romanul e preocupat cu altele.

      • Constantin Dobre spune:

        @ dusu

        Sigur ca nu se compara Roamania cu Polonia din perioada comunista. Romania era o dictatura absolut totalitara iar Polonia era cam pe juma comunista din toate punctele de vedere: economic, ideologic si religios. De-aia i-am spus lui Vladimir Tismaneanu (vezi argumentele mai jos): “Nu cred ca Solidaritatea a fost “semnificaţia acelei extraordinare brese in continuumul totalitar.”, dupa cum zici, fie si din simplul motiv ca sistemul comunist al Poloniei NU a fost chiar asa de totalitar ca in Romania, de pilda.”

    • Constantin Dobre spune:

      @ Bogdan Brebenel

      Ziceti: “Poporul polonez stie să se organizeze, să formerze un comitet de grevă, un sindicat independent, etc. lucruri care în România pur și simplu nu au existat. După vizita lui Ceaușescu in Valea Jiului, lucrurile au revenit la normal în 48 de ore. Business as usual.”

      De unde stiti ce sa intamplat in Valea Jiului? Din surse documentare, care sunt alea? Ati fost martor ocular? Daca nimic de toate acestea, de ce va dati cu parerea? Va pot lamuri eu (in calitate de martor ocular, organizator si conducator), dar numai daca ma rugati frumos (doar va fac o favoare, nu?). Altfel, fuga la CNSAS, la documente primare si lamuritoare, please!

      • Bogdan Brebenel spune:

        Din ce am citit si din ce am vizionat drept documentar. In plus, familia mea are ceva legatura cu lumea mineritului. Informatiile -putine e drept- au venit si din acea zonă. Nu contest curajul celor care s-au razvratit la acea vreme. Revendicarile au fost strict legate de condițiile de muncă. Privind cum lucrurile au evoluat totul s-a incheoat cu o mare infrangere pentru grevisti. S-au reintors in galerie, au crezut că promisiunile lui Ceausescu sunt reale. Apoi a urmat prigoana… se numeste asta o reușita? Se compară asta cu Solidarnosc? Pentru documentarea dvs, sindicatul liber polonez avea in anii 80 de patru ori mai multi membrii decat PPR.

        • Constantin Dobre spune:

          @ Bogdan Brebenel

          Ziceti: “Din ce am citit si din ce am vizionat drept documentar. In plus, familia mea are ceva legatura cu lumea mineritului. Informatiile -putine e drept- au venit si din acea zonă.”

          Pai citind compilatii, ‘opere’ propagandistice de tip nou (a unor anticomunisti/analisti de mucava) care-au stampilat deja, la modul oficial, ca revoltele din Valea Jiului 1977 au fost de “tip sindical” si din auzite va da dreptul sa va pronuntati cu atata convingere despre ce-a fost in Valea Jiului la acea vreme? Hmmmm

          N-am inteles ce fel de documentar ati vizionat. Dati link-ul cu documentarul acela si asteptati-mi raspunsul, daca-l doriti.

          • Bogdan Brebenel spune:

            Imi pare rau, nu imi amintesc. Este vorba de un documentar pe care l-am vizionat in Romania acum cativa ani. Era vorba despre situatia din Valea Jiului si mi s-a parut bine realizat. Au fost intervievati mineri participanti la evenimentele din 1977 si apoi la mineriade. Oameni simpli care au articulat si rememorat bine ideile si respectiv evenimentele de atunci.

            Repet, nimeni nu contesta curajul celor care si-au cerut drepturile la acea vreme. Faptul ca au dorit sa inchege un dialog direct cu Ceausescu, sa il faca oarecum responsabil de ceea ce se petrecea in Romania, in general. Din acea privinta au reusit, pentru ca seful statului s-a deplasat personal in Valea Jiului – daca nu ma insel si-a intrerupt concediul la Neptun. Dar in final trebuie sa acceptam ca acea greva s-a terminat nefericit pentru cei multi. Promisiunile lui Ceausescu nu au fost respectate iar liderii grevei prigoniti. Dvs. ati ajuns in UK. Poate ne spuneti si imprejurarile.

            Exista o diferenta semnificativa cand analizam Solidaritatea, ca fenomen, miscare, implicatii in societate si greva (izolat) din 1977 din Valea Jiului.

            Am cunostinte despre mediul mineritului, tata a lucrat in acea industrie zeci de ani, si-a lasat sanatatea in galerie. Nu intru in amanunte.

            De ce nu ne spuneti dvs. cum a fost daca stiti atat de bine? Unde gresim cu cele afirmate? Deocamdata ne acuzati ca noi nu am cunoaste in timp ce dvs. sunteti unul care ati organizat greva. M-ati trimis la CNSAS – nu am acces! :-)

            • Constantin Dobre spune:

              Va recomand sa cititi cartea absolut documentara (bazata exclusiv pe documentele Securitatii aflate in arhiva CNSAS): “STRICT SECRET. LUPENI 1977. FILAJUL CONTINUA!”; autori: Marian Boboc si Mihai Barbu; ISBN 978-973-8989-30-6; publicata in anul 2007

              Va mai recomand cartea “LUPENI ’77. SFANTA VARVARA VERSUS TANTI VARVARA” publicata in anul 2005; autori: aceiasi de mai sus (doi jurnalisti de investigatii din Petrosani, Valea Jiului) ISBN 973-8254-98-1. Prefata a fost scrisa de fostul Presedinte, Traian Basescu. Cartea contine si marturia mea.

            • Bogdan Brebenel spune:

              Multumim. O sa ma interesez cum pot procura cartile.

      • Stelian spune:

        Eu va rog sa povestiti! Cit mai mult si cit mai pe larg.
        Si nu numai domnia voastra, ci si alti cunoscuti de atunci, martori oculari.
        Aveti aceasta datorie sfinta fata de generatiile ce vin si chiar fata de noi, contemporanii domniilor voastre care nu stim prea multe sau stim asa, dupa ureche, de la Bucuresti IV.
        Pentru ca altfel ne vom trezi cu alte si alte legi de genul celei recent promulgate.
        Istoria e una si trebuie sa o cunoastem asa cum a fost.
        Timpul este cel mai mare inamic si o data cu trecerea in nefiinta a martorilor oculari pierdem si apar cei ce interpreteaza si ascund si spun numai jumatati de adevar.

        • Constantin Dobre spune:

          @ Stelian

          Va recomand sa cititi cartea absolut documentara (bazata exclusiv pe documentele Securitatii aflate in arhiva CNSAS): “STRICT SECRET. LUPENI 1977. FILAJUL CONTINUA!”; autori: Marian Boboc si Mihai Barbu; ISBN 978-973-8989-30-6; publicata in anul 2007

          Va mai recomand cartea “LUPENI ’77. SFANTA VARVARA VERSUS TANTI VARVARA” publicata in anul 2005; autori: aceiasi de mai sus (doi jurnalisti de investigatii din Petrosani, Valea Jiului) ISBN 973-8254-98-1. Prefata a fost scrisa de fostul Presedinte, Traian Basescu. Cartea contine si marturia mea.

          Ambele carti sunt total opozabile la tot ce a aparut in presa, inclus in rapoartele unor asazisi experti de tot soiul si nuante diferite

  2. Josef Svejk spune:

    Avea mare dreptate Hitler atinci cand zicea (citez cu aproximatie) ca in epoca mitralierei dictatorii nu pot fi rasturnati, ci ei se sinucid.

    Daca, conducerile comuniste nu s-ar fi “muiat” asa cum s-a intamplat in Polonia sau Ungaria, si la final in URSS, “Solidaritatea” ar fi pierit inainte ca noi sa fi aflat de ea. Isi poate cineva imagina, fie si pentru o secunda, negocieri intre Stalin sau Mao si manifestanti de orice fel?! Pai astia ar fi tras cu pistolul, cu mitraliera, cu tunul si chiar cu bomba atomica in razvratiti. Amandoi au aratat ca nu se incurca in detalii si pot strivi bine merci milioane de oameni nevinovati fara nici un fel de probleme daca interesul lor o cere.

    Curajul civic isi are fara indoiala rolul sau important. in moartea lumii comuniste, dar nu este nici pe departe suficient. Si prin afirmatia de mai sus nu vreau deloc sa scuz “non-combat-ul” majoritatii zdrobitoare a poporului meu. Pur si simplu constat o realitate. In opinia mea comunismul a pierit atunci cand Stalin si Mao (ambii probabil convinsi ca sunt nemuritorii, sau ca ce le urmeaza oricum nu mai conteaza) au fost incapabili sa-si numeasca urmasii demni de ticalosiile lor inca din timpul vietii.

    Asta a permis aparitia dictatorilor “moi” gen Hrusciov si Deng Xiaoping. Ambii urmasi au prapadit (cel mai probabil involuntar) comunismul prin incercaile lor mai mult sau mai putin reusite de reformare.

    Comunismul e nereformabil si poate supravietui chiar si in cele mai vitregi conditii doar daca mana de fier a stalinistului de la butoane nu sovaie nici o clipa. Un exemplu foarte relevant e supravietuirea aparent inexplicabila a Coreei de Nord. In acea tara succesunea e o chestiune fundmentala. Ambii dictatori defuncti (Kim Ir sen si Kim Jong il) si-au pregatit-o cu mare girja si asta a sugrumat din fasa orice sansa de reformare.Urmasul ales este intotdeuan o lichea cel putin la fel de setoasa de sange ca si antecesorul sau si gata de orice pentru a-si salva soriciiul. Foarte posibil ca si Kim Jong un va face la fel punand astfel in “opera” teoria atat de draga lui Salin a construirii comunismului intr-o singura tara. Iata ca e posibi chiar si intr-o tara mica ;-)

    Pieierea lui Ceausescu si a regimului sau sunt in principal consecinta a faptului ca stalinismul lui a fost unul soft, si fara vlaga suficienta. Cred ca Ceauescu jinduia inca dupa decada sa glorioasa 1968-1978 cand a ajuns animalul exotic preferat al vestului. El, nimeniul pitic si balbait din Scornicesti se dadea in trasura cu regina Angliei, gangavea platitudini la tribuna alaturi de de Gaulle si era numit personalitatea politica de talie mondiala de catre presedintele SUA Jimmy Carter pe peluza Casei Albe.

    Probabil ca spera ca acele vremuri se vor intoarce cumva. A comis multe marsavii dar nici una suficeint de gogonata ca sa taie orice punte cu vestul. De asta el nu a avut o mare epurare in urma careia aparatul de represiune sa devina un instrument orb si surd ce striveste pe oricine si orice fara ezitare. Asta i-a fost fatal. Si-l imgineaza cineva pe maresalul Jukov indraznind sa-si puna piciorul in ghips (ca generalul Stanculescu) ca sa evite executarea uni ordin riscant al lui Stalin?! Asa ceva n-ar fi existat. Si daca ar fi avut piciorul rupt pe bune, Jukov ar fi alergat fara ezitare maratonul daca asa j-ar fi poruncit vojd-ul de la Kremlin chiar daca ar fi pierit dupa prima suta de metri. Faptul ca Ceausescu a fost incapabil sa creeeze o astfel de teama anmalica in randurile celor ce trebuiau sa-i apare pielea l-a dus pana la zidu de la Targoviste.. Si asta chiar daca opresiunea regimului sau a fost mult mai feroce decat cea a celolralte regmuri comuniste.Insa nu indeajuns de feroce ca sa-i asigure supreavietuirea

    Doar un regim comunist “moale” permite aparitia a ceva ca si “Solidaritatea”. De asta “Solidaritatea” a crescut asa bine in Polonia. De asta nu vom vedea nimic de genul “Solidaritatii” in Coreeea de Nord. niciodata. Poate ca regimul comunist coreean va intra in colaps de pe urma nei crize dinastice, a foametei sau poate chiar si a razboiului. Da in nici un caz nu va fi rapus de o miscare civica. Aici pun pariu pe un Dom Perignon orice an dupa 1970 contra o cutie de 12 uncii de bere de aia la $8.99 duzina ;-)

    • Costel spune:

      Nu despre asta e vorba. E vorba ca si in cele mai diavolesti regimuri oamenii inca vor libertate, ceea ce e valabil chiar si pt Coreea de N – a se vedea miile de cazuri de oameni care nu au fost niciodata cetateni liberi si care risca nebuneste sa fuga de acolo. Asta e uluitor.
      Nu va temeti, in Polonia au fost destui criminali comunisti care au fost catelusii lui Stalin. Sistemul functiona (aparent) subtil. Nu e intamplator ca Stalin, Mao sau Gomulka nu si-au gasit urmasi “demni”, desi erau inconjurati de criminali comparabili cu ei, ca doar facusera echipa impreuna. In regimurile lor se alterneaza diavolul nemachiat cu diavolul cu fata umana. Asta e metoda ca sa se perpetueze regimul. Şi Ceaşcă al nostru a fost văzut ca reformist.
      Gorbaciov nu a raspuns cererii de interventie a lui Jaruzelski ca in anii 80 PCUS se juca de-a perestroika. Acum pe Gorbaciov nu il mai deranjeaza ca Putin reface imaginea lui Stalin, ca sprijina teroristi, ameninta cu bomba atomica, etc, etc

  3. Ion spune:

    Multumesc pentru linkul la editorialul lui Noel Bernard.
    Era posibila Solidaritatea fara Biserica Catolica?

  4. Constantin Dobre spune:

    Vladimir,

    Aparitia ‘fenomenului’ Solidaritatea poate fi vazuta si analizata si in alti parametri.

    1. Economia Poloniei la acea vreme n-a fost pe deplin comunista (nationalizata / “a intregului popor”)

    a. Niciodata in Polonia comunista n-a existat o colectivizare deplina a agriculturii; existau fermieri mici si mijlocii

    b. La orase existau micii proprietari de ateliere mestesugaresti si in general de servicii catre populatie

    2. Lipsa unei inregimentari economice totale a generat si o gandire intelectuala nu chiar inregimentata si total supusa ‘spalarii pe creier’

    3. Libertatea religioasa, in special cea catolica, a fost absoluta permitand bisericilor o influenta uriasa asupra enoriasilor

    Apoi trebuie tint cont si de contextul si influenta externa care sa manifestat diferentiat in Romania si Polonia, anume::

    In timp ce influenta Papei era cvasi-totala si pozitiva in Polonia, marile puteri vestice cochetau si se marlaneau, pardon, complementau cu “animalul exotic preferat al vestului”, Ceausecu (apud Josef Svejk) chiar exact la un an de zile de la revoltele mineresti din Valea Jiului 1977. La British Library exista documente in care se arata ca la scurt timp dupa FENOMENUL mineresc al Vaii Jiului 1977 o delegatie a sindicatelor administrative din Marea Britanie a vizitat Valea Jiului (fara ca macar sa se intereseze cine a organizat si condus FENOMENUL ROMANESC) dar si Bucurestiul unde au avut intalniri lungi si multiple cu liderii Uniunii Generale a Sindicatelor din Romania (UGSR) – lideri, alaturi de Nicolae Ceausescu, Ilie Verdet si altii ce fusesera injurati, scuipati, badjocoriti si inchisi de catre minerii revoltati ai Vaii Jiului, dupa care au concluzionat si raportat (in scris) ca in Valea Jiului n-a avut loc nicio greva/revolta ci doar o ‘intalnire de lucru’ cu Nicolae Ceausescu.

    Si mai este ceva la care astept lamuriri de la tine, anume:

    1. Imi ziceai candva, tot pe Contributors, ca radacinile Solidaritatii se afla in grevele de la Gdansk incepand cu anul 1956. Intrebari: exista vreo dovada, pana-n prezent, daca liderii grevistilor de la Gdansk si mai tarziu ai Solidaritatii au condamnat in vreun fel invazia Cehoslovaciei din anul 1968? s-au solidarizat in vreun fel cu minerii revoltati ai Vaii Jiului, 1977?: dar cu miscarea Goma? dar cu Charta ’77?

    2. Ce se stie, pana-n prezent, despre acuzatiile aduse lui Lech Walensa (fenomenul ‘Bolek’), cine sunt cei care-l contesta pe ‘fenomenalul’ si premiatul Nobel, Lech?

    Nu cred ca Solidaritatea a fost “semnificaţia acelei extraordinare brese in continuumul totalitar.”, dupa cum zici, fie si din simplul motiv ca sistemul comunist al Poloniei NU a fost chiar asa de totalitar ca in Romania, de pilda.

  5. Constantin Dobre spune:

    Vladimir,

    Poti adauga un link sau mai multe despre ce-i inveti tu pe studentii tai despre greva/revolta minerilor din Valea Jiului 1977?

    Pe cand o un curs deschis, sau mai multe, cu studentii tai avandu-ma ca invitat, sunt destul de aproape de University of Maryland…..doar ‘trec balta’ (vorba aceea!), pe banii mei, inclusiv cazarea!

    Yours,
    Cos

  6. F. P. spune:

    Poate parea de neinteles ca in comunism a fost posibila infiintarea legala a unui sindicat liber si autoguvernat’ de tipul „Solidarnosc”, din Polonia (1980). Aproape la fel de neinteles ca aparitia oficiala a politicii de „Glasnost” si „Perestroika”, cinci ani mai tarziu, la rusi. Este timpul sa recunoastem, intre cele doua miscari a fost o legatura de idei de netagaduit, poate mai dificil de spus, cel putin in acest moment, cine pe cine a influentat. Accentuez legatura ideatica, organizatoric si ca timp au fost altceva, poate la fel cum evenimentele americane din 1776 le-au influentat pe cele franceze din 1789.

    A reprezentat „Solidarnosc” o repetitie pentru „Glasnost” si „Perestroika”? Ipoteza ramane o sarcina pentru cercetarea istorica, ce putem afirma acum, fara a fi nevoie de demonstratie, este ca drogul comunismului patrunsese adanc in unele constiinte, mai slab instruite, fara indoiala, cum au fost si multi dintre liderii comunisti, reactiile nu erau de neglijat, puteau fi testate numai intr-un experiment la scara redusa. A fost limpede ca „Solidaritatea” a aparut la confluenta nationala dintre politic si civic, pe Ideea Nationala. De pe ambii versanti ai altitudinii spirituale poloneze, politic si civic, s-a constientizat caracterul strain si ostil al ideii de comunism.

    Comunismul nu a fost o idee poloneza, asa cum nu a fost nici rusa sau est-europeana, deci nu avea cum sa serveasca valorile locurilor si interesele popoarelor acestor pamanturi. Este un al doilea exemplu, la fel de putin constientizat, de convergenta punctuala, la inceput, urmat de o unitate crescanda, culminata in 1989, de cum politicul si civicul au rezonat, de cum ideea politica s-a hranit cu ideea civica si de cum, in final, s-au identificat. Ideea ca politicul si civicul ar fi niste antipozi prin definitie este falsa, demonstratia am vazut-o in istoria recenta, in cum dintr-o miscare civica anticomunismul a devenit ideologie si politica.

    Comunismul a fost ostil crestinismului, cel mai puternic element de identitate culturala, prin politicile de ateism si de peresecutare a bisericii. Comunismul a fost ostil elitei nationale, prin batjocorire, totura, inchisoare si exterminare fizica. Comunismul a fost ostil independentei si suveranitatii, prin impunerea de guverne satelite, sub ordine straine. Solidaritatea poloneza si, apoi, celelalte miscari politico-civice din celelalte tari comuniste, au fost inceputuri ale miscarilor de nationalizare ale modurilor de organizare social-politica.

    „Solidarnosc” ramane o ilustratie a felului cum, pornind de la celulele tesutului social pe care le reprezinta muncitorii, au fost sfaramate lanturile unei ideologii inselatoare, resimtite in efectele antinationale, pentru reconsolidarea identitara si reconfigurarea statal-nationala. Prin contrast, sindicatele occidentale sunt inactive, azi, ca organizatii profesionale, substituientii „intelectualii critici” si „societatea civila” sunt concepte cvasipolitice, de unde si lipsa de prospetime, stagnarea si osificarea politicilor guvernamentale.

    • Constantin Dobre spune:

      Interesant punct de vedere!

      Sa fi fost experimentul Solidaritatea (cu liderul de varf “Bolek”) care a condus, doar dupa 5 ani – 1985, la “Glasnost” si “Perestroika”? Daca da, atunci doar Revolta minereasca din Valea Jiului, 1977, a reprezentat acea “extraordinara bresa in cuantuumul totalitar” (apud V.Tismaneanu) prin neprevazutul si genuitatea ei, FENOMEN derulat chiar in inima celui mai tiran si totalitar sistem comunist, si lipsa oricarui “Bolek” si alte maini lungi din laboratoarele KGB si a altor servicii “fratesti” si/sau de aiurea.

      Asadar despre ce fel de “extraordinara bresa in cuantuumul totalitar” ar fi putut fi vorba? Despre o bresa genuina sau una fabricata? Istoria va elucida si aceasta dilema!



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Vladimir Tismaneanu


Vladimir Tismaneanu

Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)