vineri, martie 29, 2024

Stanga, dreapta si catastrofa comunista (Updated)

Astept ca formatiunile opozitiei de dreapta din Romania sa fie mai active in directia confruntarii cu trecutul totalitar. Am impresia ca exista un fel de reticenta in a asuma atat de necesara responsabilitate a unei memorii vii, autentica, netrucata. Nu Victor Ponta si Crin Antonescu, discipolii si partizanii eternului bolsevic Ion Iliescu, detin legitimitatea in aceasta privinta, ci exponentii dreptei democratice romanesti. Discutia privind necontenita explorare a comunismului ca experiment criminal, cu efecte catastrofice in toata planurile vietii umane, este de o imensa importanta. Abandonarea ei ar fi o imensa eroare. Constiinta civica este neconceput in absenta unei cunoasteri cinstite a naturii si consecintelor totalitarismului. Este lectia germana a a confruntarii permanente cu memoria celor doua dictaturi, cu istoria necontrafacuta a statului de nedrept(Unrechtsstaat). O lectie pe care ar fi bine sa o emuleze cei care doresc sa consolideze statul de drept in Romania.

Exorcizarea demonilor trecutului nu este posibila cita vreme pretindem ca nu stim destul despre natura sistemului prabusit (partial, ma grabesc sa o spun) in decembrie 1989. Este asadar nevoie de ceea ce un istoric numea purificare prin cunoastere. In 2005, Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei a cerut statelor care au suferit sub comunism sa condamne fara vreo ambiguitate ororile legate de ceea ce s-a numit „utopia la putere”. Acesta a fost sensul a ceea ce altminteri poate parea o imensa absurditate, o dementiala aventura politica: intemeierea unui organism politic social perfect controlat, in care individul nu este altceva decit, vorba lui Arthur Koestler, o „fictiune gramaticala”. La 18 decembrie 2006, Romania a condamnat, prin glasul presedintelui tarii, Traian Basescu, Experimentul Pitrestidictatura comunista drept ilegitima si criminala pe intreg parcursul existentei sale. In acel moment, s0a produs o alianta intre ceea ce un cunoscut politolog, Jan Kubik, numeste simbolurile puterii si puterea simbolurilor.

Este interesant si cit se poate de graitor faptul ca formatiuni politice care nu se jeneaza sa se intituleze partide comuniste (in Rusia, Grecia, Franta, Republica Ceha) s-au napustit cu furie impotriva acestei rezolutii. Mai tarziu, au atacat Declaratia de la Praga din 2008 initiata de Vaclav Havel, Joachim Gauck si Vytautas Landsbergis. Lipsa de rusine a comunistilor de ieri si de azi nu mai trebuie dovedita. Mikis Theodorakis, faimosul compozitor grec cunoscut pentru furibundul sau antimericanism si mai recent antisemitism, este doar unul dintre acesti stingisti ulcerati de dorinta de a spune lucrurilor pe nume. S-a format un front comun impotriva adevarului istoric. Este vorba de o polarizare intelectuala si morala care nu poate fi depasita decat prin apelul necontenit, neintrerupt si perseverent la adevar. Reamintesc aici una din principalele solicitari in Declaratia de la Praga: „Ajungerea la o înţelegere pan-europeană conform căreia atât regimurile totalitare naziste cât şi cele comuniste să fie judecate fiecare în conformitate cu potenţialul propriu de a dezvolta politici distructive de aplicare sistematică a formelor extreme de teroare, suprimând toate libertăţile civice şi umane, pornind războaie agresive şi, ca parte componentă a propriilor ideologii, exterminând şi deportând naţiuni întregi şi grupuri de populaţie, şi, drept urmare, acestea să fie considerate principalele dezastre care au lovit secolul XX”.

http://declaratiadelapraga.ro/

La ora actuala, paleo si neo-comunistii, intepeniti in nefastele dogme bolsevice, sint campionii antiamericanismului, demonizeaza globalizarea si ataca pe toate caile structurile NATO si UE. Acelasi lucru poate fi spus despre PC al Federatiei Ruse, condus de Ghenadi Ziuganov. Este vorba de o formatiune intemeiata pe nostalgie pentru autoritarismul despotic al stalinismului. A fost de fapt vorba de o imensa mascarada, de o inselatorie globala, de distrugerea sistematica a milioane de vieti omenesti pentru cladirea a ceea ce s-a probat a fi un colosal esec social si economic.

Costurile umane ale utopiei impuse de comunisti sint inspaimintatoare. Biografia lui Mao de Jung Chan si Jon Halliday, aparuta in 2004, incepe cu urmatoarele cuvinte: „Mao Zedong, care timp de decenii a detinut puterea absoluta asupra unui sfert din populatia lumii, a fost responsabil pentru mai mult de 70 de milioane de morti in timp de pace, mai mult decit orice alt lider in secolul douazeci”.

O carte aparuta in 2012 despre “Marele salt inainte” (absurda strategie maoista din perioada 1958-1962, care a provocat o foamete fara egal in istorie) considera ca au rezultat intre 40 si 45 de milioane morti. Mai e nevoie sa spun ca este vorba de o utopie genocidara? Scriu aceste rinduri si nu tot nu-mi vine sa cred: cum a fost posibila aceasta prabusire intr-o barbarie fara limite? Cum mai poate cineva sa conteste legitimitatea condamnarii comunismului?

http://www.nytimes.com/2012/09/06/world/asia/06iht-letter06.html?_r=0

Despre Nurnberg nici un om normal nu se indoieste ca a fost necesar. Trebuie sa ne opunem uitarii. Trebuie sa de-normalizam comunismul. Crimele nazismului si ale comunismului, inspirate de pseudo-ratiuni ideologice, au fost expresia unei injosiri fara precedent a conditiei umane. Lagarele de concentrare, Magadan si Auschwitz, experimentele diabolice gen Pitesti, nu au avut loc in chip intimplator.

Au fost planificate de indivizi in carne si oase, maniaci ideologici ori brute cinice. Am citit destule memorii ale fostilor activisti, incapabili de cainta, dar gata sa ne explice ca de fapt „asa erau timpurile” si ca ei nu-si faceau decit datoria (cititi memoriile unor Dumitru Popescu, Silviu Curticeanu, Constantin Olteanu, Ion Iliescu etc). “Datoria” si-o faceau si ideologii regimului, profesorii universitari de socialism stiintific, instructorii CC al PCR, redacotrii de la “Scanteia” si “Era Socialista”, activistii cu functii de conducere ai centrelor universitare de partid si studentesti, de la Olivia Clatici la Andrei Marga. Era insa vorba de o „datorie” de a servi prin justificare Raul absolut, iar continuarea actiunii de condamnare a comunismului, asumarea acestei datorii morale de catre partidele dreptei democratice romanesti trebuie sa le rapeasca acestor indivizi orice alibi.

Despre istorie, memorie si politica:

http://balticworlds.com/has-been-a-minefield%e2%80%9d/

Update: Cred ca este extrem de relevant acest mesaj al doamnei Lacramioara Stoenescu, o replica data celor care, din varii ratiuni, si-au facut o profesie din a gandi stramb. Reaua-credinta nu poate intelege ca exista gesturi dezinteresate, motivate de revolta morala si de pasiune pentru adevar. Meschini si resentimentari ei insisi, nu pot vedea in jur decat meschinarie si resentiment. Marturisesc ca acest mesaj m-a tulburat, dar mai ales m-a convins ca merita sa luptam in continuare, sa nu ne resemnam si sa nu capitulam.

„Domnule Profesor,

Fiecare om judeca pe altii dupa puterea sa de intelegere, dupa cultura si caracterul lui. Aveti perfecta dreptate. Cei care gandesc stramb nu pot crede ca, autorii, numiti de Dumneavoastra ca beneficiari ai publicarii cartilor lor la IICCMER, nu va sunt prieteni. Dar nu putem decat sa fim onorati considerandu-ne astfel. Insa rauvoitorii cred ca numai astfel poti fi editat, stiind cum au reusit ei sa se strecoare acolo unde sunt, Isi inchipuie ca acest tertip e valabil pentru toata lumea. Ei nu, dragilor detractori, care, lovind in Domnul Profesor, loviti si in tot ce e legat de numele sau. Aflati ca niciuna din persoanele amintite nu s-au prevalat de a intra in gratia Profesorului datorita prieteniei. Si daca unii erau notorii, poate v-a surprins si un nume mai putin cunoscut, al meu. Domnul Profesor mi-a apreciat cartile. Am fost chiar onorata cu o lansare la Bookfest langa Lucian Turcescu si Lavinia Stan si cu o masa rotunda la IICCMER, cu cartea “De pe bancile scolii in inchisorile comuniste” sponsorizata de institut. Cred ca nici o ruda apropiata n-ar facut asta pentru mine, iar voi credeti ca o facea un prieten? Cati prieteni v-au ajutat in acest mod? Pe mine, nu. Domnul Profesor, nu m-a promovat pe mine ca persoana, ci cartea pe care a considerat-o importanta pentru tineri, fie-mi iertata modestia. ltfel nu se poate explica! A citit-o cand a primit-o de la editura, ce-i drept cu autograf, pentru ca editorul m-a rugat sa scriu ceva pentru ca o da la IICMER. Dumneavoastra Domnule Profesor, ati avut curajul sa scrieti in ” Evenimentul zilei articolul “Lupta de clasa ca sadism social”,despre o necunoscuta . Nu eram nici Doina Jela, nici Paul Goma, nici Stelian Tanase. Eram un nume care aparuse, ce-i drept, la Curtea Veche, dar cu o singura carte. Cine ar fi girat pe un nume necunoscut şi de ce? Chiar eu m-am intrebat, dar altii? Spre deosebire de ei, care puteau face diverse scenarii, eu cunosc adevarul.Cred ca ii dezamagesc, spunandu-le ca nu sunt tanara, nici ruda, nici prietena, deci n-as fi avut cum sa va corup in niciun fel. Eu am inteles de ce m-ati sprijinit, Domnule Profesor si apreciez onestitatea, raţiunea, si profunzimea gândirii Dumneavoastra. Mi-am dat seama ca ceea ce faceti nu are decat un singur scop şi porneste din convingerea că tot mai multi oameni trebuie sa condamne comunismul, asa cum a fost condamnat si holocaustul. Imi amintesc cum la masa rotunda de la IICCMER, v-am propus in 2010 sa se predea tinerilor Istoria comunismului -inca nu se preda peste tot ,- se preda istoria holocaustului. Mi-ati raspuns ca Dumneavoastra le predati studentilor paralel. Acum va spun ca ar trebui sa fie materie obligatorie in facultatile noastre. Domnul Profesor Adrian Cioroianu m-a invitat la studentii Dumnealui, voi merge oriunde voi fi chemata. Dumneavoastra, Domnule Profesor ati vazut in cartile mele dorinta de a condamna comunismul prin vocile “personajelor” pe care le-am intervievat. Nu datorita unor relatii de prietenie pe care rauvoitorii si le imagineaza ati apreciat si a editat IICCMER cartea “De pe bancile scolii in inchisorile comuniste”. Sunt convinsă ca aceeasi rectitudine v-a calauzit mereu. Sunteti un om integru care trebuie apreciat dupa faptele sale, nu dupa alte considerente pe care le aplicau comunistii. Dar multi sunt inca tentati sa le aplice doctrina cu stiinta sau din ignoranta. E adevarat ca ceea ce ati facut Dumneavoastra pare sa fie o exceptie într-o tara atat de corupta, dar exceptia, se spune, ca intareste regula.

Lacramioara Stoenescu”

Postat azi pe forumul articolului:

https://www.contributors.ro/cultura/mea-culpa-meritam-sa-fiu-demis-de-victor-ponta/

http://stiri.rol.ro/senatul-evz-lupta-de-clasa-ca-sadism-social-104325.html

Distribuie acest articol

43 COMENTARII

  1. Domnule profesor,

    Nu trebuie decit bun-simt pentru a condamna comunismul (ca si nazismul). Cit despre formatiunile politice pe care le numiti „de dreapta”, apoi cred ca aici in Ro ele nu exista, sint numai un picut de imagine. Oricum, le lipseste bunul simt (astfel incit sa poata condamna cu toata gura si nu de forma). Apropos, va aduceti aminte ca v-am zis odata de mult ca aceasta condamnare a comunismului s-a facut numai pe jumatate? Ca nu exista consecinte directe, si ca astfel un reviliment, o contra-miscare poate avea oricind loc?

    offtopic: Ca sa rideti si d-voastra:

    http://www.timesnewroman.ro/politic/9311-puterea-obisnuintei-dan-voiculescu-inca-isi-toarna-zilnic-vecinii-ca-asculta-europa-libera

    • De foarte mult bun simt ceea ce spuneti! :). In ceea ce priveste partidele, eu as completa cu permisiunea Dvs. si as spune ca singurul motiv pentru care s-au declarat formatiuni de centru dreapta este eligibilitatea la apartenenta la popularii europeni. Condamnarea comunismului in Romania s-a facut oare din convingerea factorului politic autohton sau urmare a recomandarilor UE? Personal, consider ca TB a sustinut acest proces de condamnare din interes si nu din convingere.

  2. ” Mikis Theodorakis, faimosul compozitor grec cunoscut pentru furibundul sau antiamericanism si mai recent antisemitism, este doar unul dintre acesti stingisti ulcerati de dorinta de a spune lucrurilor pe nume ”

    Buna dimineata , domnule profesor !

    Poate sint unii, dintre cei tineri , care nu cunosc exemplul servit de Teodorakis de-a lungul intregii sale vieti, incepind cu lupta de partizani anti-nazista in muntii Greciei , in timpul celui de-al II-lea razboi mondial , continuind cu o stralucita cariera de compozitor si inspirator pt. generatii de artisti precum si o prodigioasa cariera politica in slujba omului de rind , de pacifist de exceptie. Veniti dvs. aici si il numiti „stingist ulcerat de dorinta de a spune lucrurilor pe nume” :roll: Dar cind a luptat cu partizanii in munti , cu arma in mina ,live ,then and there , impotriva a ceea ce dvs. numiti , here and now, post factum , crimele nazismului, atunci nu era „ulcerat” ? Si ma rog frumos , ce vedeti rau in „a spune lucrurilor pe nume ” ? Exista detinatori ai adevarului absolut care dau lucrurilor alt nume ? Parca vorbeati de pluralism odata ….

    Ati citit luarile sale de pozitie din ultimii ani , re. criza financiara , imperialism si mai recent criza Greciei in particular ? Ce nu este adevarat in discursul sau ? Eu unul vad ca spune lucrurilor pe adevaratul lor nume , un nume cel putin asa cum il cunosc eu , dupa decenii de viata in regimul ala „ilegitim si criminal” si alte citeva decenii in „paradisul Nord-American” .

    „Furibundul antiamericanism” ?!? Chiar nu stiti ca acu citeva ore Vermont a legalizat eutanasierea,(o forma prin care statul scapa de batrani si cistiga pensiile) asa ca statul Washington sa nu fie singur ? Chiar nu stiti ca tot acu citeva ore , pe logistica americana , turcii au orchestrat o cacialma gen mini 9/11 , adica „manufacture of terror” , incercind un pretext pt. interventie „de ajutor ” a USA in Orient ? In fapt , pozitiile lui Teodorakis nu sint de stinga, sint de bun simt si sint impartasite de milioane , nu numai in Grecia. I know it, you know it !

    Last but first. Scrieti dvs : „….cunoscut pentru …recentul sau antisemitism .” FIrst , dvs. va referiti la o chestie din 2..2011 , care numai recenta nu e . In al doilea rind , nu a fost nici un antisemitism , ci doar dorinta mediei de o anumita orientare pt. a avea un scoop , fara baza , ca de obicei. (vedeti, se poarta si la case mai mari, nu numai in RO :wink: ) . Va puteti convinge singur citind punerea la punct , scrisa de Teodorakis, la 2 zile dupa incercarea avortata de scandal mediatic. :

    http://en.mikis-theodorakis.net/index.php/article/articleview/546/1/75/

    Teodorakis nu e Sova , domnule profesor , sa „sara peste cal” cum scriati recent . (apropo , cine i-a pus in fata lui Sova un asemenea cal nazdravan , totally baseless ? ) Este o punere la punct exemplara , asa cum a incercat si Goma, fara efect din pacate,de 238 de ori de-a lungul anilor , in jurnalul sau lunar . SI daca cititi , veti intelege si poate veti reconsidera etichetarea ce o faceti „antisemitismului” lui Teodorakis .

    Etichetarile astea, domnule profesor, tare nu-s bune .Ele pot pacali pe cei care nu citesc textul original, pot avea efect propagandistic–manipulativ de moment , dar in long term se adeveresc ceea ce in fapt sint . Si e pacat, pt. ca se incing spiritele de pomana si se deturneaza atentia de la realitate. Nu va suspectez abordarea vs. Teodorakis ca fiind in bad faith (de ar fi asa zau nu as comenta) ci doar va ofer o invitatie la moderatie. Si la o muzica buna, care alina sufletul si domoleste patimile :

    http://www.youtube.com/watch?v=hw-Sho4sxuQ

    • Am postat mai demult chiar aici pe „Contributors” un link la un cantec de Theodorakis interpretat de Maria Farandouri. In anii 60, Mikis Theodorakis nu era un pacifist benign si naiv, ci una din vocile stangii radicale, anti-NATO si pro-sovietica, din Grecia. „Recent” este un terman discutabil, intr-adevar. Dar, dincolo de aceste mici sau nu atat de mici dezacorduri, poate revenim la tema articolului care, oricum am privi lucrurile, nu este Grecia. Veti concede ca despre stanga radicala din acea tara, inclusiv KKE (PC din Grecia) am scris poate mai mult decat orice alt politolog ori istoric din Romania de azi. Pluralismul isi gaseste o expresie chiar in acest schimb de mesaje :)

    • Faptul că Hitler a luptat cu entuziasm pe frontul Primului Război Mondial nu scuză nimic din ceea ce a făcut ulterior. Faptul că Sadoveanu a scris bine nu scuză absolut deloc comportamentul său odios sub comuniști. Dacă ași putea i-aș elimina pe amîndoi din istorie fără nici un regret. Și nu numai pe ei. Așadar talentul și arma în mănă nu-l exonerează pe Theodorakis pentru rătăcirile lui. Ba chiar din contra deoarece, așa cum spune Kant, „NU PUTEM IERTA, NICIODATĂ, intelectualului cînd, în loc să cugete, cum îi este chemarea, începe să aiureze, căci în el stă singurul nostru sprijin pentru a pune stavilă, acolo unde este nevoie, aiurelilor imaginației.” Adică intelectualii au o răspundere în plus tocmai fiindcă Dumnezeu i-a miluit cu niscai neuroni mai ageri.

      • a-l mentiona pe Sadoveanu si pe Hitler in aceeasi idee e intr-adevar o mare aiureala intelectuala. Nu sunt fan Sadoveanu, insa a nu face distinctia intre un criminal (si cu atat mai mult unul vinovat de genocid) si un intelectual supus greselii mi se pare intr-adevar o alunecare in absurd.
        am mai scris inainte ceva in genul: „in intunericul mintii toate nuantele sunt gri”
        Cred ca sunteti de acord ca toti facem greseli, dar binele care il facem nu trebuie nici sters cu buretele si cu atat mai putin acoperit cu minciuna – iar omisiunea/ignorarea (pretinzand ca ceva bun nu s-a intamplat) e tot o forma de minciuna (in termeni psihiatrici se numeste „denial”).
        Un criminal e un criminal, iar un intelectual care indeamna la ura, violenta si crima nu este foarte departe, dar va rog Dle VMP nu spuneti ca cineva care in mod onest sau interesat adera la un ideal (ideologie) este la fel de vinovat cu cineva care omoara sau indeamna la crima in numele ideologiei respective.
        Diferenta dintre ei este dimensiunea MORALA, si este cea mai importanta.

        • Cuvintele conteaza, asa cum a subliniat de multe ori profesorul Tismaneanu. Nici Goebbels n-a omorat vreodata pe cineva. Faptul ca Dumitru Popescu -„Dumnezeu” nu a omorat oameni cu ranga nu-l face ma putin vinovat pentru dezastrul Romaniei sub comunism. Faptul ca Alexandru C. Cuza si Nicolae Paulescu au propagat antisemitsmul in Romania ii face la fel de culpabili ca si cei care au impuscat evrei la iasi in 1941.

          • Intr-adevar, cuvintele au consecinte. Ideile nu plutesc in vid, au contact cu lumea reala, o influenteaza intr-o directie sau alta. Citesc acum o carte cu titlul „Hitler’s Philosophers” de Yvonne Sheratt, aparuta anul acesta la Yale University Press. Nu e vorba doar de personaje de mana a doua precum Alfred Baumler sau Ernst Krieck, dar si de figuri importante precum Martin Heidegger si Carl Schmitt. Se impinesc aum sase decenii de la intaltarea sinistrului rug unde au fost arse carti de Thomas Mann, Heinrich Heine, Albert Einstein si atatia altii. Monstruoasa procesiune a fost oficiata de un filosof (Alfred Baumler) care se auto-proclamase specialistul nr 1 al NSDAP in Nietzsche. L-a falsificat cat a putut pe autorul „Genealogiei moralei”.

            Mihail Sadoveanu nu a fost doar un apologet al regimului comunist, ci a fost integrat in structurile oficiale ale dictaturii. A fost unul dintre cei selectati, asemeni lui Mihail Ralea, spre a fi demnitari ai „statului democrat-popular”. Timp in care prieteni ai lor apropiati zaceau, si unii mureau, in puscarii. Ca si in cazul lui Heidegger, a existat o opera anterioara, un monument intelectual care nu poate fi negat fara a ne saraci cultural. Dar abdicarile nu pot fi sterse cu buretele, complicitatile nu pot fi ascunse sub un pres al amneziei. Apoi, un Alfred Rosenberg, „filosoful” desemnat de Hitler sa formuleze aberanta doctrina mistica rasista, cel care a incercat sa demonstreze ca Iisus era „arian”, ca provenea dintr-un trib germanic din nordul Galileei, nu a ucis personal pe nimeni. Dar a fost responsabil de crime impotriva umanitatii si a fost spanzurat la Nuremberg.Vreau sa fiu bine inteles: nu-l compar pe Sadoveanu cu Alfred Rosenberg. Dar il pot compara cu un Alexei Tolstoi, de pilda, un scriitor de mare talent care s-a comportat lamentabil in anii stalinismului. Ori cu un Mihail Solohov. Ori chiar cu Maxim Gorki. In regimurile totalitare, ideologia nu este discurs despre putere, este chiar ea putere…

          • Pe drept, Paulescu trebuie condamnat pentru propaganda antisemita dar si premiat pentru descoperirea insulinei. Nu se poate folosi nedreptatea in numele dreptatii.
            Vacile dau lapte, dar si balega si prin metanul produs mai contribuie si la incalzirea globala. Ce-ar trebui sa facem cu ele?
            Instigarea la ura este un pacat care trebuie sanctionat; din nefericire este prezenta si in zilele noastre destul de clar si abundent.

            • Aveti dreptate, nu putem construi nimic nici cu ura si nici cu resemnare. Dar cu luciditate, da. Eu, cel putin, asa va inteleg mesajul.

          • Dle Profesor, diferenta dintre calomnie si crima este ca o calomnie este reversibila; un intelectual are dreptul la retractie pentru a-si salva demnitatea, un criminal nu mai poate face nimic pentru a-si indrepta fapta…mare diferenta

            • Pentru a porni de la exemple concrete atunci cand stabilim o categorie ori alta, unde l-ati incadra pe Sadoveanu, dupa ce luati cunostinta de rolul jucat in cazul lui Bratasanu Paul ?
              Sa fie crima, sa fie calomnie ?

              „BRĂTĂŞANU, Paul.
              Inginer şi deputat P.N.Ţ. până în 1938, născut în 1898 la Craiova. A încercat să reorganizeze masoneria şi a discutat în acest scop cu Mihail Sadoveanu. A fost arestat în 1949, în lotul masonic, condamnat la 25 de ani de muncă silnică şi închis la Jilava, Aiud şi Piteşti, unde a murit pe 25 mai 1959” (http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/ioanitoiu/dictionar_ab/ab/dictionarab_20.html ).

            • Stimata doamna , nu stiu daca ati vazut DOSARUL procesului grupului masonic. Nu exista acolo nici o turnatorie scrisa de Sadoveanu. Nici la proces nu a fost ca martor . E drept ca a fost membru al masoneriei inainte de ’45 ( deh, mosie sa fie…) , e drept ca a servit ca marioneta pt. regim dupa ’45 (deh , conac sa fie…) dar NU a avut rol in arestarea si condamnarea lui Bratasanu. Acolo a fost proces de grup, de „problema masoneriei” , in ton cu atatea procese „de problema” din acei ani (spre exemplu procesul sionistilor). De altfel , nici textul de la IICCMER nu spune asa ceva , ci doar ca ” a încercat să reorganizeze masoneria şi a discutat în acest scop cu Mihail Sadoveanu ” . N-aveti grija , daca era vreun rol jucat de Sadoveanu (calomnie sau crima, cum spuneti) atunci fiica lui Bratasanu ar fi ridicat problema dupa ’90, cind a cerut reabilitarea si compensatii.

              Ce vreau sa spun e ca atunci cind rasfoim biografiile (sau albumele) tre’ sa mergem incet , ca sa observam nuantele si detaliile …. http://goo.gl/GUDBo

          • Paulescu nu a avut rolul lui Goebbls, Rosenberg sau Dumitru Popescu in sistemele totalitare respective. Paulescu a fost chiar marginalizat de sistem, iar antisemitismul lui avea o componenta utopica, tinand cont ca il idoliza pe Isus, cel mai cunoscut evreu din toate timpurile. Bineinteles ca antisemitismul trebuie condamnat oricare ar fi motivul, insa nu trebuie sa facem nedreptati in numele dreptatii, nu trebuie negat un fapt adevarat in numele adevarului si dreptatii.

            • Eu vorbesc despre Nicolae Paulescu, vicepresedintele fondator al Ligii Aparararii Nationale Crestine, primul partid explicit antisemit din istoria Romaniei. Paulescu a scris in fiecare saptamana in Apararea Nationala, ziarul Ligii, articole antisemite care nu contineau nici o referinta la Iisus. Referinte la Iisus nu exista nici in lucrari ca „Degenerarea Rasei Jidanesti” si „Desfraul Jidanilor”. Influenta acestor texte asupra ideologiei legionare a fost descrisa de Corneliu Zelea Codreanu. Unde vedeti insulina in toate acestea?

            • Domnule Manu, cind comentatorul spune ca „…nu trebuie negat un fapt adevarat …” , el la descoperirea pancreaninei (ulterior rebotezata insulina ) se refera , ce nu e clar ? Nu el nu vede insulina in textele enumerate de dvs. ci dvs. nu vedeti insulina in pozitia sa f. legitima.

              Trebuie eu sa va reamintesc ce s-a intamplat acu 10 ani , la Hotel Dieu hospital in Paris ? Acolo urma sa se puna o placa amintind de decoperirea INSULINEI de catre Paulescu , nu pentru a discuta scrierile sale politice. Pt. ca acolo, stimate domnule Profesor Universitar Emeritus Doctor in Stiinte Medicale Peter Manu era vorba de stiinta , nu de politica .Si a trimis centrul Simon Wiesenthal o scrisoare in care a afirmat , in mod mincinos, ca Nobel Comitee nu i-a dat premiul lui Paulescu pt. ca „a tinut seama de intreaga persoana ” . Vax ! Nobel comitee nu a dat premiul lui Paulescu pt. ca Elly Lilly Company amanetase deja patentul si batuse palma cu cei 3 hoti nord-americani.Adica era vorba de profit de miliarde la mijloc –chiar nu stiati ?!? Si mai spune scrisoarea de la Centrul Simon Wiesenthal ca spitalul parizian : „…must do no less and conclude that Paulescu’s brutal inhumanity nullifies any scientific merit” :roll: Observati imperativul ? „must do no less and conclude” !

              Dar daca , ad absurdum , cei 3 hoti americani ar fi scris si ei ceva rasist la viata lor ? Mai aveam acum insulina ? Ati fi putut dvs. sa recomandati bolnavilor insulina creeata de un rasist ? Eu cred ca nu , altfel IICCMER va declara negationist si nu va mai invita sa tineti prelegeri …:lol:

              Domnule profesor Manu, as dori sa va cunosc opinia re. un caz real (nu intru in detalii, ca ne departam prea tare de topic) . Un profesor universitar , top in the world in domeniul sau (mecanica teoretica) dupa ce publicase sute de articole in prime academic journals de ani de zile, impusca mortal pe teritoriul universitatii 4 colegi profesori . Omul merge la bulau 4 consecutive life terms. Continua sa trimita de la bulau articole top quality care sint acceptate si publicate de academic journals. Universitatea face git si incepe o campanie publica cu petitii si tot tacamul pt. ca jurnalele ACADEMICE sa nu-i publice descoperirile (e vorba de un model matematic cu ecuatii cu derivate partiale). Ce credeti : trebuie sau nu ca jurnalele ACADEMICE sa continue ai publica creatiile ? Multumesc.

  3. Domnule Tismaneanu,
    Cred ca ar trebui avute in vedere cateva lucruri atunci cand vorbim de atitudinea cetatenilor Romaniei fata de comunism. Toate regimurile, indiferent de timp si natura lor, atunci cand s-au instalat au produs victime nevinovate provenind atat din lupta cat si prin pedepsirea cu inchisoarea sau prin suprimare a unora considerati a fi reprezentantii vechiului regim. Comunismul a dus acest fenomen dincolo de orice limite imaginabile. Totusi, in cei 45 de ani de comunism in Romania nu s-au inregistrat actiuni semnificative impotriva regimului asa cum s-a intamplat in Ungaria, Cehoslovacia sau Polonia. Manifestarile impotriva colectivizarii, cele din Valea Jiului si cele de la Brasov au avut o raspandire locala, ca sa le mentionez pe cele mai cunoscute. In Romania atitudinea anticomunista a fost destul de slaba si de aceea nici nu avem dizidenti de anvergura. Intelectualii, caracterizati ca sovaielnici, in cea mai mare parte a lor au tacut sau au colaborat cu regimul comunist. Cultul personalitatii a fost cumva practicat de oameni de rand sau s-au situat la loc de frunte intelectuali cunoscuti ? Dumneavoastra ati trait in Romania pana in 1981 si puteti sa spuneti ca simteati o atitudine ampla anticomunista in jurul dumneavoastra ?
    Majoritatea celor care au simtit pe pielea lor represiunea comunista au disparut, iar cei de 30 – 35 de ani nu cunosc „binefacerile” regimului. Cei care n-au suferit direct nu-si pot condamna propria viata sau activitate. Vreti ca acestia sa se considere sprijinitori sau acceptanti ai unui regim ilegitim sau criminal ? Sa se considere vinovati ca nu s-au opus fatis ? sa se considere colaboratori ai unui regim criminal, chiar si prin nedenuntare ?
    Cine formeaza partidele de dreapta de astazi ? Opozanti ai comunismului ? Chiar credeti ca evenimentele din 1989 au fost total anticomuniste si provocate exclusiv din interior ? Daca ar fi fost asa de ce nu s-a aplicat o lege a lustratiei, de ce activistii comunisti de nivelul 2 si 3 (si multi de nivelul 1) si fosta securitate n-au avut nimic de suferit, au fost acceptati de societate si au ocupat posturile cheie din stat si din partide ?
    Dar daca regimul comunist nu afost ilegitim sau criminal pentru parte insemnata a populatiei ? Nu poate fi si aici o explicatie ?

    • Mesajul Dvs contine intrebari legitime. Semnificatiile revolutiei din 1989 au fost multiple: unii doreau sfarsitul dictaturii comuniste, altiii aspirau spre o perestroika in stil romanesc. Revolutiile sunt clipe de entuziasm, euforie si haos. In Romania, cum stiti, au fost unii care au actionat mai putin spontan decat revolutionarii din strada.

      Cultul personalitatii a fost o constructie propagandistica de sus in jos. Credeti ca oamenii erau fericiti sa devina „tablite” pentru spectacolele de tip nord coreean? Banuiesc ca nici macar versificatorii bine stipendiati nu se simteau foarte bine cand produceau ororile respective. De ce nu s-a votat o lege a lustratiei? Iata o tema de analiza istorico-politica.

    • In vara lui 1957, treceam in clasa a 10-a, am venit prima data in Bucuresti. Unchiul meu, sef de sector la Apaca, m-a luat cu el la demonstratia de 23 august. A fost prima si ultima demonstratie la care am participat in viata mea. Am fost atunci foarte mirat. In timp ce parintii mei, tarani, injurau regimul pentru cotele si impozitele mari, muncitorii la demonstratie aplaudau cu mare entuziasm. Stiu ca m-am uitat cu mare atentie la figurile lor. Mai mult, la spargerea demonstratiei am mers cu unchiul meu la niste colegi ai lui, au incins o petrecere care s-a terminat cu dansatul pe mese. Inca odata, in timp ce la mine la tara era o saracie lucie. Eu prin asta imi explic nostalgia unora. Unii au fost profitori ai regimului si evident regreta acele vremuri. Altii, ca mine au trebuit sa traga din greu sa-si cumpere o casa, sa si duca copii la mare cu cortul ca nu eram membru pcr sa primesc bilete de la sindicat, amenintat tot timpul cu securitatea ca chipurile puneam intrebari tendentioase la invatamantul politic, etc.

  4. domnule profesor,

    cu tot respectul pe care il am pentru dumneavoastra, chiar ieri am parcurs paginile profesorului Ianosi care faceau referire la Vladimir Tismaneanu.

    tot ceea ce am retinut este ca intr-un limbaj f decent (ca si de la dascal la un elev neastamparat) domnul Ianosi va numeste un aventurier al ideilor. cred ca o sa-i dau dreptate. acum ziceti despre Ion Iiescu ca este un etern bolsevic. In 2004 sustineati ca: „Pe parcursul ultimilor 15 ani, Ion Iliescu a devenit o personalitate de varf a procesului democratic din Romania”. sursa: http://www.revista22.ro/vladimir-tismaneanu-in-dialog-cu-ion-iliescu-867.html. pai sa ne hotaram :).

    cateodata ma gandesc ca despre comunism ar trebui sa ne vorbeasca alte persoane. care au experimentat pe pielea lor vicisitudinile regimului: Ana Blandiana, Doina Cornea, Mircea Dinescu, Paul Goma, regretatul Vasile Paraschiv sau I.D. SIrbu.
    despre extrema dreapta si copilaria unui evreu in perioada anilor 40 bine scrie domnul Ianosi in Internationala lui. recomand acele pagini.

    cu bine,

    • De cate ori trebuie sa reamintesc ca m-am inselat cand am facut dialogul cu el, in 2003, crezand ca Iliescu a invatat pluralismul democratic? Avusese loc alternanta democratica din 1996, Romania intra in NATO etc Dar pattern-ul mental al lui Iliescu s-a dovedit mai puternic decat efemerele momente de flirt cu democratia. Nu ma indoiesc ca asa il va retine istoria contemporana a Romaniei: ca pe un lider marcat fundamental si ineluctabil de modelul mental si comportamental bolsevic (leninist), un adept al autoritarismului politic si al exclusvismului ideologic. Va framanta, observ, eroarea mea de apreciere din 2003-2004, dar nu va vad tulburat de deschiderile spre Iliescu venind din partea unor personalitati prigonite chiar de el in primii ani de dupa 1990. Si-au cerut scuze publice Ion Iliescu si Petre Roman pentru gestul grobian al alungarii Regelui?

      Nu cred ca pozitia mea fata de cartea lui Ion Ianosi este dictata de ceea ce scrie despre mine. Ati citit ce-am scris eu? Problema lui Ion Ianosi este ca refuza sa discute serios totalitarismul. Ramane blocat in schemele utopice de sorginte marxista si nu recunoaste ca acestea au dus la abominatiile comuniste. I. D. Sirbu nu poate vorbi, e mort. Dar putem vorbi noi despre modul cum a fost umilit si chinuit de regimul comunist. Putem sa-i citim cartile si sa-i omagiem memoria. Eu unul ma straduiesc sa o fac. Despre comunism, ca si despre orice alt subiect, poate vorbi oricine. Dvs aveti dreptul incontestabil sa nu cititi ceea ce nu va place.

      http://www.contributors.ro/politica-doctrine/jenantul-travesti-ion-iliescu-si-discipolii-sai/

      • pai si faptul ca v-ati inselat atat de usor in privinta dinozaurului comunist Iliescu si ati scris numai de bine despre dumnealui nu va face un aventurier al ideilor? cred ca nici nu putea domnul Ianosi sa gaseasca o fraza mai plastica si lipsita de jignire la adresa dumneavoastra. eu zic ca asa reiese. ca v-ati cam aventurat.

        bine. lasand astea si revenind la domnul Ianosi. nu stiu ce sa zic. dupa ce iti petreci copilaria intr-un mediu ostil si antisemit, dupa ce te vezi dat afara din scoala, iti vezi tatal pierzandu-si un ochi muncind fortat in batalioanele de munca, dupa ce te vezi dat afara din casa, adica intr-un cuvant dupa ce ai sufeir in regimul de extrema dreapta nu pot sa fii condamnat ca ai imbratisat marxismul. scuze ca insist pe acest subiect. enfin.

        revenind la cine si ce ar trebui sa ne vorbeasca despre comunism (in RO) astept sa apara din neant cat mai este cald subiectul un autentic N.S. Rubasov :)

        • „Numai de bine”? Va hazardati. Citit „Stalinism pentru eternitate”, de pilda, si veti vedea. De asemenea, o intrebare cat se poate de politicoasa: atit citit vreuna din cartile mele? Macar „Reinventarea politicului”. Ati vedea ce-am scris de-a lungul anilor. Deci, v-as indemna sa fiti mai prudent cand generalizati. N. D. Rubasov este eprsonajul lui Kostler din „Darkness at Noon” (Intuneric la amiaza). Stiti biografia celor care au inpsirat personajul? Nikolai Buharin si Karl Radek, de pilda. Ii negati lui Koestler dreptul de a fi scris despre comunism? Nu fusese el insusi activ in PC German? Nu am probleme cu faptul ca dl Ianosi a imbratisat marxismul in anii 50. Au facut-o si Kolakowski ori Agnes Heller. Distinsa ganditoare maghiara si-a pierdut rude apropiate in Holocaust, inclusiv tatal. S-a despartit de marxism cu ani in urma. Ii reprosez d-lui Ianosi consecventa in eroare. Ii reprosez, de asemenea, jumatatile de adevar.

          • intuneric la amiaza sau omagiu cataloniei sunt carti de capatai in biblioteca mea. ..

            am citit si din cartile dumneavostra. stati linistit. va apreciez. si va urmaresc articolele de ani buni. chapeau bas pentru cele despre Al. Ivasiuc sau I.D. Sirbu. sau multe alte luari de pozitie excelente pe care le-ati avut. mai alez azi vara fata de evenimentele din RO. dar uite ca se mai intampla sa avem si puncte de vedere difeirte. nu este asta esenta si farmecul democratiei? si a liberei exprimari? :)

  5. Stimate domnule Tismăneanu,

    Atenție mare la cartea genocidiară. ”O carte aparuta in 2012 despre “Marele salt inainte” (absurda strategie maoista din perioada 1958-1962, care a provocat o foamete fara egal in istorie) s-a soldat cu circa 40 de milioane de morti.” !

  6. D-le Profesor,

    Ponta poate fi vazut discipol al lui Iliescu pe filiera Iliescu – Nastase. Dar Antonescu? Ajutati-ne sa intelegem.

      • Sugerati sau afirmati? :). Ca sa ne pastram energia fara a fi patimasi, eu as spune ca este un demn si reprezentativ neo-liberal, presedinte al unui partid liberal care este la fel de liberal cam cat e Romania tara europeana… Referitor la articol, eu as spune ca pana la partide primii care trebuie sa ia atitudine sunt oamenii. Si sa asteptam o abordare energica de la cine?
        1) de la cei care in anii 90 linsau reprezentantii partidelor istorice?
        2) de la imbogatitii ultimilor 20 de ani?
        3) de la cei care si-au pierdut siguranta zilei de maine, siguranta unui acoperis, siguranta viitorului copiilor? sunt ei de condamnat pentru ca au nostalgia comunismului? ce pot sa vada bun intr-o societate hiperpolarizata in care cel avut sfideaza legi, oameni, sfideaza cele mai elementare reguli de bun-simt si de convietuire? ce pot sa vada bun intr-o societate in care de la doctor, pana la avocat, judecator, autoritate publica – nu te baga nimeni in seama decat daca dai spaga? credeti ca oamenii astia mai au timp si disponibilitate sa se gandeasca la libertatea de opinie, la libertatea optiunii individuale? mai cred ei intr-o societate care da sanse in egala masura tuturor?
        4) de la generatia post 90 pentru care manualul de istorie oricum e o lectura plicticoasa si nu inteleg cum e posibil sa nu ai curent, nu isi imagineaza rafturi de magazine pline doar cu conserve de peste si vor privi dar nu vor intelege niciodata ca defilarea de 23 august nu era un open project si nici festivalul de la Rio?
        Asa cum in 89 nu am fost pregatiti de o revolutie ci doar de inlocuirea unui dictator tot asa eu cred ca nu suntem pregatiti, noi ca popor, sa condamnam comunismul. Asta daca vrem sa fim cinstiti noi cu noi.

        • Problema nu esta daca romanii sunt pregatiti sa condamne comunismul (o tema prea larga ca sa o putem dezbate acum pe forum), ci daca sunt doritori sa stie ce a fost comunismul in versiunea sa romaneasca. Pentru a cunoaste trecutul, e nevoie de informatie, de analize, de transmiterea memoriei de la o generatie la alta (ceea ce se numeste post-memorie). Aici intervine rolul elitelor politice si intelectuale (sper ca nu va deranjeaza conceptul). Daca intelectualii sunt dispusi sa patroneze opusul memoriei, sa cautioneze intreprinderi memorialistice indoielnice, ba chiar sa le aclame drept exemple de onestitate, inseamna ca memoria este de fapt in grava suferinta si ca busola lor morala este defecta. Daca publicatii culturale care se pronunta necontenit in chestiuni politice n-au avut nimic de spus despre recidiva national-stalinista (versiunea Rogojan sau versiunea Watts, oricum nu sunt foarte diferite), lucrul acesta vorbeste despre realele lor optiuni. Daca IICCMER tace sau emite rezerve strict formale, este o tacere rau-prevestitoare.

          Nu ma refer la toti intelectualii, ar fi absurd, ci la o majoritate cu impact mediatic la ora actuala. Multi intelectuali sunt dezgustati, timorati, sastisiti, obositi. Cand o cunoscuta realizatoare de programe culturale la TVR ajunge sa faca emisiuni cu Gadea si, cine stie, cu Ciutacu, inseamna ca ar merita sa cautam in acest gen de comportament Danemarca noastra. Acum cativa ani, Adrian Severin se referea la oameni precum Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu, Horia Patapievici, Mircea Cartarescu, Mircea Mihaies drept „minoritatea fascistoida”. Ceea ce si-a dorit Severin s-a realizat: din cate stiu, nu prea ii vedeti la televiziuni pe acesti intelectuali. Este clipa unor Octavian Hoandra si Rares Bogdan, spre a nu mai vorbi de inevitabilul Ciuvica :) Daca exponentii elitei politice pactizeaza, explicit sau implicit, cu cei pe care ii putem numi negationisti (ori revizionisti, de la caz la caz), inseamna ca lipseste vointa confruntarii cu trecutul totalitar. Ganduri bune.

          • Cine si cat il mai asculta pe dl. Severin? E consumat (parerea mea). Nu stiu cand si unde a facut afirmatia la care faceti referire insa merg pe mana Dvs.. Cred insa ca visul d-lui Severin s-a implinit si cu ajutorul Dvs. si al celor mentionati de Dvs.. Este pretul apropierii de TB si trebuie sa va asumati acest lucru. Sincer, va mira ce se intampla? Va asteptati la altceva? Este regula jocului politic iar atunci cand esti asimilat ca jucator ti se aplica regulile jocului! As mai spune:
            1) nu (numai) din si prin aparitii TV se creaza dezbateri de idei; am vazut posturi pe net cu mai multe vizualizari decat audienta la ceas de seara a defunctului Cultural
            2) asa cum spunea un comentariu anterior, orice om cu bun simt respinge comunismul si fascismul, acum, dupa ce le-am vazut cum functioneaza si le-am cuntificat efectele (nu mai sunt teorii scrise intr-o carte); sau orice om normal, in deplinatatea facultatilor. Daca rasa umana va gasi rezolvarea unor probleme curente revenind la fascism sau comunism inseamna ca ne meritam soarta pentru ca nu am invatat nimic din istorie, pentru ca nu avem suficienta putere sa luptam impotriva revenirii lor.
            3) sunt de acord ca este datoria elitelor sa se ingrijeasca de memoria colectiva. Activitatea Dvs. merita toata aprecierea si sunteti cel mai in masura sa determinati cat lasati sa se vada, dincolo de aparente, din pasiunea si indarjirea cu care o faceti.

  7. De fapt, ideea d-lui Tismăneanu este: Comunismul trebuie condamnat în deplină cunoştinţă de cauză. Aşadar, oricîtă cunoaştere am dobîndi – de la general-teoretic (filosofic) la practic („construcţia socialismului”) aceea n-ar fi altceva decît demonstrarea ipotezei „Comunismul – regim criminal”.
    Or, istoria comunismului din ţările eliberate de comunism ar putea fi integrată uneia a totalitarismului – tiraniei, dictaturii, despotismului (fie şi „luminat”). Ceea ce ar incumba două mari dezavantaje: presupune acribie, într-un efort cu-adevărat titanic; nu prezintă tocmai acelaşi interes, fiindcă doar condamnarea comunismului e pe val acum – şi ameninţă a rămîne prin efortul de-a dreptul pasional al anticomuniştilor de tipul Tismăneanu.
    Mie-mi pare că nu se cade a fi anticomunist ca istoric. Cum a fi anti-nimic fiindcă nu-i rostul istoriei să condamne ci să descrie – cu cîtă obiectivitate poate contribui istoricul – la cunoaşterea anumitor epoci. De altel, nici d-l Tismăneanu nu-i cunoscut ca istoric anticomunist ci ca istoric al comunismului. forţînd puţinn şucrurile – dar nu prea tare, totuşi – e ca şi cum Paulescu ar fi fost înverşunat duşman al diabetului. Dar noi ştim că ştiinţa şi ştiinţificul nu se bazează pe înverşunare ci, tocmai pe dos, pe calm şi obiectivitate. Nici măcar a-ţi dedica întreaga viaţă unei teme de cercetare nu înseamnă „pasiune” decît într-o accepţie cu totul non-emoţională.
    Pericolul unei atitudini pasionale se vede imediat. La d-l Tismăneanu, bunăoară, aici: „Nu Victor Ponta si Crin Antonescu, discipolii si partizanii eternului bolsevic Ion Iliescu, detin legitimitatea in aceasta privinta, ci exponentii dreptei democratice romanesti”. Ăsta să fie tot rostul adevăratei cunoaşteri a comunismului – condamnarea adversarilor politici, în numele anticomunismului? Li se poate imputa celor citaţi de d-l Tismăneanu crimele „obsedantului deceniu”, din RPR? Poate că doar lui Iliescu – şi-n mică parte, fiind el la studii, în URSS, în acea perioadă – dar este invocat ca un geniu rău cînd el nu mai este decît „preşedintele de onoare” al PSD, ca membru fondator.
    Într-un fel, d-l Tismăneanu oferă argumente acelora care-i reproşează activitatea revoluţionară a tătălui d-lui.
    Mai e şi altă mică – dar tot inacceptabilă ştiinţific – exagerare: Se pun la socoteală, în totalul victimelor luptei pentru putere a lui Mao, şi milioanele de chinezi căzuţi în războiul civil (contra Cuomintangului lui Cian-Kai-Şi, fondatorul Taiwanului liber). Dar nu se pun şi-n cazul războiului civil din Rusia – din anii ‘920. Ori se pun şi nu-mi dau eu seama de asta? Dacă se pun, atunci intră la socoteală toţi cei căzuţi, inclusiv „roşiii”?
    O discuţie aparte merită „antiamericansimul”. Cetăţean american fiind, e de înţeles pornirea d-lui Tismăneanu împotriva acestui curent. Dar numai din filiaţie comunistă să vină „antiamericansimul”? Din cîte-mi amintesc, generalul De Gaulle nu era defel comunist – ca să dau doar un exemplu de „antiamericanism” avant la lettre.

    • 1. Nu pricep de ce-l aduceti in discutie pe tatal meu. Nu vad conexiunea.
      2. Raul politic este infaptuit de oameni. A compara totalitarismul cu o maladie este OK literar (v. Camus si Soljenitin), dar nu serveste analitic. Raul politic are intentionalitate, este motivat psihologic.
      3. Ion Iliescu a participat cu ardoare la prigoana studentilor in perioada 1956-1960. Nu se afla la studii in URSS, le terminase :)
      4. Cum scrie Timothy Snyder (v. „Taramul mortii”, Humanitas, 2012), ca istorici numaram victimele, documentam actiunile criminale. Ca umanisti, cautam numele victimelor, le sustragem uitarii.
      5. „Declaratia de la Praga” vorbeste despre rolul ideologiei comuniste in acele sisteme: „Ideologia comunistă este direct responsabilă de crime împotriva umanităţii”. Din pacate, aceasta concluzie perfect justificata nu este impartasita de unii dintre cei care dau tonul in modele culturale actuale. Li se pare cool sa „retesteze ipoteza comunista”.
      6. Jean-Francois Revel nu era cetatean american si totusi a scris una dintre cele mai patrunzatoare analize critice ale obsesiei anti-americane.

      http://declaratiadelapraga.ro/

      • 1. Conexiunea este următoarea: „…Ponta si Crin Antonescu, discipolii si partizanii eternului bolsevic Ion Iliescu”. Nu le reproşaţi filiaţia bolşevică? Nu şi dv v-a fost reproşată asta?
        3. Prigoana studenţilor – din perioada la care vă referiţi – e de acelaşi ordin cu închisorile politice, colectivizarea şi „lichidarea bandelor” din munţi?
        5. Churchill zicea: Dacă 100 000 de oameni susţin o prostie, aceea nu-i mai puţin o prostie. Cred că „Declaraţia de la Praga” susţine o enormitate logică, acolo unde citaţi dv. Comunismul n-a avut ideologie – doar a pretins a avea-o. De fapt, a avut doar dogma leninistă, ca „program de muncă şi luptă”. Dogmă impusă de PCUS tuturor „partidelor frăţeşti”, prin forţa armată. Acolo unde n-au ajuns tancurile sovietice, comunismul a arătat altfel.
        6. Deci sînteţi de acord că antiamericansimul nu-i doar de sorginte bolşevică?

  8. @ Hannibal Lecter

    Nu am putut raspunde infra intrebarii dumneavoastra, asa ca o reiau aici:

    „Domnule profesor Manu, as dori sa va cunosc opinia re. un caz real (nu intru in detalii, ca ne departam prea tare de topic) . Un profesor universitar , top in the world in domeniul sau (mecanica teoretica) dupa ce publicase sute de articole in prime academic journals de ani de zile, impusca mortal pe teritoriul universitatii 4 colegi profesori . Omul merge la bulau 4 consecutive life terms. Continua sa trimita de la bulau articole top quality care sint acceptate si publicate de academic journals. Universitatea face git si incepe o campanie publica cu petitii si tot tacamul pt. ca jurnalele ACADEMICE sa nu-i publice descoperirile (e vorba de un model matematic cu ecuatii cu derivate partiale). Ce credeti : trebuie sau nu ca jurnalele ACADEMICE sa continue ai publica creatiile ? Multumesc.

    Intrebarea este interesanta. A fost pusa dupa cel de-al doilea razboi mondial in legatura cu Paulescu in Romania, cu Leriche in Franta, cu Reiter in Germania, cu Pernkopf in Austria Toate cazurile pe care le-am mentionat sunt din domeniul stiintelor medicale. In legatura cu ele, comunitatea academica medicala internationala a avut, ca pozitie majoritara, in afara tarii de origine a savantului, excluderea referintelor la opera stiintifica. In tarile de origine, majoritatea a fost pentru disocierea stiintei de politica sau de actiuni criminale (Paulescu a propagat ura de rasa, Reiter a facut experiemnte pe detinuti la Dachau). In ultimii ani s-a propus ca opera stiintifica a acestor persoane sa fie publicata, cu mentiunea crimelor lor.

    • Va multumesc pt. raspuns . Intamplator , cunosteam cazurile respective si evolutia , in timp , a perceptiilor si atitudinilor fata de problema. Intrebarea mea insa , domnule profesor , era :
      ” Ce credeti DUMNEAVOASTRA : trebuie sau nu ca jurnalele ACADEMICE sa continue a-i publica creatiile ? ” Adica va solicitam pozitia personala fata de acest caz (V.I.Fabrikant) vis-a-vis de publicarea rezultatelor sale. Este un caz contemporan cu noi , omul continua sa scrie si sa fie publicat . Acum sper ca am fost mai explicit. Multumesc.

    • Dle profesor, e o diferenta mare intre a face experimente pe detinuti si a incerca sa publici lucrurile respective – ABSOLUT NU – in primul rand pentru ca nu se poate pretinde ca un detinut isi da acordul de participare in mod neconstrans (Reiter); si de a se nedreptati o descoperire stiintifica absolut clara, efectuata etic si patentata si a atribui in mod fraudulos meritele altcuiva in baza unor acuze total justificate (antisemitism dovedit), dar care nu au de a face cu demersul stiintific (Paulescu).
      Care este motivarea lui Banting si Best de a-si insusi in mod fraudulos meritele stiintifice ale lui Paulescu?
      ca medic stiti ca trebuie separata politica sau alte convingeri de stiinta – de exemplu un pacient cu AIDS nu poate fi refuzat la tratament de un medic care considera homosexualitatea imorala…iar in cazul unui razboi un medic trebuie sa trateze pacienti din ambele tabere, etc

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro