joi, martie 28, 2024

Statalitatea Republicii Moldova: cronica unei dezintegrări anunţate

Referendumul recent din regiunea autonomă Găgăuzia (98% au votat pentru Uniunea Vamală cu Rusia), chiar „nerecunoscut” şi, fireşte, minimalizat de autorităţile şi justiţia statului de peste Prut, coroborat cu secesiunea de facto a Transnistriei, transmit pentru cine are ochi de văzut şi urechi de auzit semnalul ameninţător pentru ceea ce urmează să i se întâmple Republicii Moldova înainte de a apuca să adere efectiv la Uniunea Europeană: să înceteze să mai existe, cel puţin în formatul ei teritorial actual.

Nu spun că lucrul acesta se va întâmpla mâine, peste un an sau peste cinci ani: dar se va întâmpla oricum, înainte ca Bruxellesul să deschidă porţile Chişinăului pentru apartenenţă deplină, în caz că le va deschide vreodată. Personal, sunt sceptic inclusiv faţă de perspectiva politică şi orizontul de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană (care deocamdată nici nu există, neapărând în niciun document oficial), atâta timp cât Berlinul şi capitalele care contează cu adevărat în procesul decizional au instituit formula meschină: „integrare fără aderare”!

Afirm deci că Republica Moldova nu va putea adera la Uniunea Europeană cu vulnerabilităţile, clivajele ireconciliabile şi problemele de statalitate structurale pe care le are în prezent. Nu ştiu dacă va adera vreodată (poate da, poate nu), dar pot să evaluez că, în această configuraţie teritorială, sigur nu va putea face pasul decisiv spre Occident. Spus direct, Moscova „îşi va lua partea” (în sensul balanţei de putere la periferia clubului occidental), la momentul potrivit, creând nişte sateliţi mai mici la frontierele Uniunii, care vor juca tot timpul „invers” şi vor fi un permanent focar de probleme, de tot felul. Acum, Rusia se mulţumeşte să transmită doar câteva semnale uşoare pentru liderii occidentali să oprească înaintarea şi, dacă acestea nu vor fi receptate corespunzător iar avansul spre Est va continua, va trece negreşit la nivelul următor de semnalizare politico-militară.

Republica Moldova nu e deocamdată o urgenţă pentru Rusia, aşa cum este, de pildă, Ucraina. De Chişinău se vor ocupa mai serios doar peste câţiva ani, şi doar dacă va apărea un calendar concret al aderării la Uniunea Europeană sau vreo discuţie cu NATO, ceea ce nu pare iminent nici pentru strategii cei mai vigilenţi de la Kremlin. Altminteri, în structura teritorială actuală, cu „bombele” implantate abil în fundaţie de creatorii ei de odinioară, Republica Moldova nu reprezintă o miză prea mare şi o treabă grabnică pentru imperiul de la Răsărit. Aşa cum e acum, e tocmai bine pentru ei. Nici nu trebuie să-i hrănească, nici nu i-au pierdut definitiv. Nimeni nu va lua un stat cu asemenea probleme în curtea lui.

Apărute fie ca improvizaţii ori accidente istorice după războaie, impuse fiind de puteri străine împotriva voinţei naţiunilor membre, fie pur şi simplu create artificial dintr-o iluzie politică, astfel de entităţi au avut de la început îngropate adânc şi subtil, în însăşi temelia lor, adevărate „bombe cu ceas”, programate să arunce în aer „şandramaua” atunci când proiectul ideologic iniţial va fi fost pus în pericol de anulare, uneori la generaţii distanţă de momentul „violului” din care acel proiect statal s-a născut. Unele din aceste entităţi statale apărute artificial în secolul XX au dispărut deja, paşnic sau sângeros, iar pentru altele ceasul dezintegrării ticăie.

Republica Moldova face, evident, parte din această categorie nefericită a improvizaţiilor istorice destinate unei implozii inevitabile, mai apropiată sau mai târzie, cauzată de lipsa fundamentelor statale specifice, conform definiţiei clasice. Ar trebui astfel certificate, printre altele: existenţa unei naţiuni, cultură şi istorie proprie, o minimă solidaritate a cetăţenilor în jurul unei identităţi comune, o articulare politică legitimă şi credibilă pe plan internaţional dar în primul rând pe plan intern (organizare necontestată, de exemplu, prin secesiuni regionale sau referendumuri locale cu mesaj separatist), o economie cât de cât autonomă, o securitate garantată (prin forţe militare proprii sau prin alianţe) şi, în fine, o opţiune esenţială unificatoare la nivelul societăţii (de exemplu, Vest sau Est). Este limpede că niciunul din aceste ingrediente definitorii ale unui stat-naţiune nu există peste Prut, şi doar aderarea norocoasă la Uniunea Europeană ar putea salva statalitatea vulnerabilă a Republicii Moldova. Dar mai apucă oare mica republică post-sovietică acel moment, înainte de a se desface în bucăţi, ca o cometă în lungul ei drum prin sistemul solar?

Acum câteva săptămâni, europarlamentarul german Markus Ferber (PPE), întrebat fiind despre momentul aderării Serbiei la Uniunea Europeană, a răspuns categoric: „Serbia? Nici în zece ani!” Pentru cei care nu sunt atenţi la detalii, trebuie amintit că Belgradul are deja statutul de ţară candidată de aproape doi ani, statut pe care Chişinăul l-ar putea obţine cel mai repede peste trei-cinci ani, are un grad de conectare cu Occidentul mult mai ridicat, nu a fost niciodată în componenţa Uniunii Sovietice şi, mai ales, nu are trupe ale Armatei Ruse pe teritoriul său.

Realist vorbind, Republica Moldova nu poate astăzi spera la un calendar (nici măcar teoretic) de aderare mai scurt de 10-12 ani, presupunând că discursul pro-extindere nu se va opri definitiv, din varii motive, şi că autorităţile europene rezultate după alegerile din 2019 (căci numai despre acestea poate fi vorba în cazul Chişinăului) vor dori să mai ia în considerare o eventuală extindere spre Est, cu toate complicaţiile aferente. Ferber nu vorbea doar în atenţia Serbiei, ci bătea şaua pentru a înţelege şi alţii, aflaţi în poziţii infinit mai incomode decât Balcanii de Vest. Este suficient de văzut că Turcia a semnat Acordul de Asociere acum mai bine de 50 de ani, în 1963, este stat membru NATO din 1952 şi, în plus, a început negocierile de integrare în Uniunea Europeană acum aproape nouă ani, fără ca vreun orizont de finalizare cu succes să poată fi deocamdată perceput. Ştiu, se poate contra-argumenta cu mărimea Turciei (aproape 77 de milioane) şi cu aşa-zisa incompatibilitate a Islamului cu Occidentul (personal, consider ambele „contra-argumente” false, uşor de demontat), în raport cu dimensiunile nesemnificative ale Republicii Moldova. Totuşi, acţiunea ostilă (prin intermediari fideli) a unei Rusii care nu este de acord cu apropierea Uniunii Europene de frontierele ei ar putea să reprezinte în viitor un obstacol de netrecut pentru statele din Parteneriatul Estic.

Transnistria şi Găgăuzia se vor „activa” exact atunci când lucrurile vor părea rezolvate pentru Chişinău iar culoarul spre Bruxelles va părea mai favorabil ca oricând. Dincolo de sensibilitatea noastră pentru Basarabia, să ne gândim la olandezi sau danezi: cine ar vrea ca în curtea lui ordonată să se mute un vecin cu asemenea instabilitate în familie şi asemenea „anturaj” dubios? Adevăratul rol al acestor referendumuri (vor mai fi şi altele) nu este neapărat separarea sau alipirea de Rusia (de fapt, Moscova nici n-are nevoie de aceşti rebeli în componenţa sa, fiind o bătaie de cap inutilă şi foarte costisitoare) ci tocmai crearea unui climat de instabilitate care să blocheze planul Occidentului de avans spre Est, în teritorii tulburi, precum şi întreţinerea/manipularea în zonă unor actori anti-occidentali.

În aceste condiţii, nu este exclus ca Republica Moldova însăşi să ajungă, peste un deceniu, să-şi dorească să scape cât mai repede de aceste pietre de moară atârnate de corpul ei pentru a evada din „îmbrăţişarea rece” a sferei de influenţă de sorginte sovietică. Federalizarea şi apoi aruncarea balastului peste bord vor deveni, peste ani, chiar proiectul politic al Chişinăului. Iar dacă nici aşa nu va merge iar extinderea Uniunii Europene se va dovedi o himeră, chiar şi fără Transnistria, va mai rămâne o ultimă poartă la care Chişinăul să bată, pentru a închide cercul istoriei. Aţi ghicit: România.

Distribuie acest articol

27 COMENTARII

  1. ” Berlinul şi capitalele care contează cu adevărat în procesul decizional au instituit formula meschină: „integrare fără aderare”! ”
    Bucurestiul si clasa politica care cu „onor” ne reprezinta au instituit formula parsiva: „aderare fara integrare”!

    Altfel un articol bun – o analiza riguroasa si o viziune a perspectivelor foarte realista – pentru care va felicit ! Urmaresc scrierile dumneavoastra cu interes si placere.

    • Exista un drept la autodeterminare care daca este exercitat corect asta este, vezi Scotia, vezi Catalonia, vezi Belgia daca nu esti in stare sa fii Elvetia.
      Globalizarea nu poate fi oprita si nici redesenarea in acest proces a frontierelor.
      Desigur sper sa nu se infiinteze RROMIA in Oltenia )

      • „Desigur sper sa nu se infiinteze RROMIA in Oltenia”

        Eu sper sa se infiinteze: sa aiba statul lor, economia lor si sa fure doar unii de la altii!
        Asa scapa si restul Europei de ei: esti cetatean Rromian? Pai vii ‘mneatale pe la noi… cu viza!

  2. Avem motive serioase sa ne temem. Scenariile negative ale Rusiei au fost premeditate, pregatite cu zeci si sute de ani. Dar finalul articolului de fata salveaza prin speranta nota sumbra a continutului.

    Domnule Valentin, scenariile negative se inlantuie cu cele pozitive. Moldovei nu ii va fi usor. Si nici Romaniei. Dar multi neglijam dificultatile Rusiei. Multi uitam ca spatiul rusesc este locuit de oameni. Nu doar de mafioti. Iar mafiotii sint tot oameni.

    Este foarte greu sa prezicem scenariul exact al istoriei. Pentru ca oamenii si comunitatile, majoritatile si minoritatile, sintem cu totii impredictibili, predispusi atit spre pacate. cit si spre virtuti. Facem bine cu intentii rele si invers. Nu ne iese ceea ce ne propunem, dar ceva se intimpla. Lumea evolueaza.

    Intimplarea joaca un rol mult mai important decit previziunile noastre logice si multilaterale. Ca si in mecanica cuantica, in evolutie nu exista variabile ascunse. Intimplarea este o REALITATE.

    Insa am vazut grafice animate pe zeci de ani, despre educatie si sanatate. Toate tarile evolueaza spre civilizatie. Toate. Si asta se vede limpede in graficele dinamice, animate. Toata lumea, de pe toate continentele evolueaza in aceeasi directie. In ciuda unor sincope temporare. Recomand tuturor cititorilor urmatorul filmulet. E loc de multa, MULTA SPERANTA! Si transparenta, si globalitate, si comunicare. Urmariti va rog.

    http://www.youtube.com/watch?v=usdJgEwMinM

    • Din (ne)fericire peste 50 de ani ultimii romanii vor avea unde sa se refugieze,in R. Moldova. In Romania,ca si in tot estul Europei demult rromii vor fi majoritari(in Bulgaria estimarile sunt de cca. 10 ani pana la paritate intre bulgari si rromi). Istoria se repeta,spunea cineva…

  3. Si textul si primul comentariu, cel cu aderare fara integrare, reprezinta acel ceva pentru care, cred eu, aceata platforma a fost gandita. Sunt adevarate texte cu valoare adaugata.

  4. Ca o concluzie realista , se pare ca singura solutie viabila pentru ruperea R Moldova de spatiul est sovietic este alipirea cu Romania … orice alte incercari de integrare in UE in formatul actual fiind sortite esecului. Poate ar trebui sa citeasca mai des astfel de analize si decidentii din R. Moldova. Ei o tin sus si tare in continuare cu pastrarea suveranitatii unui stat de carton …

    • Asta e cu totul o altă problemă, într-adevăr. R.Moldova nu e un stat viabil și se află mult prea departe de Frankfurt pentru a deveni vreodată viabil. Toate statele mici din Uniunea Europeană au un ”frate mai mare”, de-obicei pe criterii etno-lingvistice, iar pentru R.Moldova soluția este evident România.

      În privința reunificării, lucrurile sunt însă mai complicate. Printre basarabeni, încă mai sunt în viață două generații educate pe vremea lui Brejnev cu teama de ”fasciștii români” și pe ăștia nu-i mai schimbă nimeni. Iar România nu merge destul de bine nici dpdv economic, nici dpdv democratic, pentru a fi suficient de atractivă.

      Basarabenii care lucrează prin Spania sau Portugalia văd cum sunt lucrurile acolo și n-au niciun motiv să-și dorească unirea cu România, care e ea însăși un stat disfuncțional, corupt și super-birocratic. Până la urmă, atât timp cât românii înșiși sunt nevoiți să plece din țară, e greu să le spui basarabenilor că ei ar trebui să-și dorească reunificarea.

      • Asta e text cu valoare adaugata, cum zicea cineva mai sus. Alipirea Moldovei la Romania nu se poate face atata timp cat si romanii vor sa plece din Romania !!!
        Romania este in continuare foarte atractiva … dar nu pentru romani… ieri, fiind ziua mea, am primit felicitari din SUA, CANADA, FRANTA, SPANIA, ITALIA si AUSTRALIA. Cam pe aici sunt romanii …care pe aici nu au putut fi pusi in valoare …
        Acelasi lucru s-a intamplat la intalnirea de 25 de ani de la liceu …, CHILE ?!?, NOUA ZEELANDA, LUXEMBURG, UNGARIA ?!? … si am pomenit doar destinatiile neuzuale …
        Romania este pentru romanii plecati exact ca bunica aia de la tara, cu hipertensiune si diabet, care nu vrea sa tina regim, care mananca un codru de pita si mai sarat ca sarea, al carei singur ideal este sa nu fie imobilizata la pat …

  5. Ce părere aveți despre un stat care a aderat deja la Uniune? Cipru, pre numele său! :P

    Are cumva R.Moldova o situație mai complicată decât a Ciprului? Când cetățenii moldoveni vor circula și lucra liber în UE, cei din Găgăuzia și Transnistria își vor schimba rapid atitudinea.

    Turciei îi lipsește democrația și statul de drept, de asta nu poate adera la Uniune. Că dacă ar fi democrație și stat de drept, estul Turciei ar deveni un Kurdistan independent. O țară mică, de genul R.Moldova se poate reforma foarte repede, Slovenia fiind cel mai bun exemplu. Iar toată populația Transnistriei e mai puțină decât locuitorii județului Iași, de exemplu.

    Statele baltice sunt un foarte bun model de urmat pentru R.Moldova, bătrânul Bush a fost el însuși huiduit pentru că încerca să le convingă să nu-și declare independența. Până la urmă, de dorința moldovenilor depinde totul, nu de ruși, nu de găgăuzi și nu de transnistreni.

  6. Ati prezentat o multime de probleme dar nu ati prezentat si solutii!
    Unirea cu Romania? La fel de problematica si indepartata!
    Daca romanii ar fi cerut voie de la mai marii lumii la fiecare pas, nu s-ar fi realizat nici unirea, nici independenta si am fi facut parte si acum din cine stie ce imperiu.
    E cazul sa ne manifestam vointa mai cu putere!
    E cazul sa actionam in fiecare zi, solidari, pentru interesul romanilor de pretutindeni.
    E cazul sa-i ajutam pe fratii nostrii sa se integreze si sa inteleaga necesitatea unirii.
    O tara mica trebuie sa dea dovada de inteligenta in balansul intre marile puteri.
    Cand au fost momente favorabile, Iliescu-PSD le-au intors spatele.
    Trebuie sa fim pregatiti atunci cand vor veni alte momente favorabile.

  7. 1.Fara indoiala ca analiza este extrem de obiectiva si foarte probabila si evolutia R.Moldova in aceste coordonate de asteptare si evenimente potrivnice.
    Exista totusi elemente de statalitate si unitate nationala, care compenseaza, cel putin partial, pe cele aratate ca lipsind surorii noastre.
    Este vorba de comunitatea economica, care este elementul modern unificator al unei tari sau comunitati (blocuri) economice in epoca moderna, odata cu ingredientele liberale europene, care ne-au determinat sa aderam la ,,tara europeana UE”, de care am fost la fel de diferiti ca evolutie si istorie.
    2.Esecul economic al Romaniei, determina nesustenabilitatea directa a procesului de reforma din R.Moldova, acesta trebuind adaugat la cauzele obiective care impiedica accelerarea aderarii R.Moldova la UE, cit si drept favorizant al unui potential parcurs catre ruptura statala a acesteia.
    Daca analistii politici vor avea curiozitatea (economica) de a parcurge studiile si proiectele romanesti privind reindustrializarea, pe cel al UniRomSaider, ,,Reindustrializarea economiei nationale obiectiv prioritar al clasei politice”, pe cel recent al Ministerului Dezvoltarii, ale A.O.A.R., ale SOREC, ale Presedentiei privind dezvoltarea agricola, ale altor si altor structuri stiintifice sau organizationale, constatam ca lipseste orice proiect unitar si coerent, care sa abordeze sub raport concret dezvoltarea.
    Fara ca dezvoltarea economica sa fie asumata ,,politic” si ,,matematic”, la un indice de 4-5 la suta pe an, care sa devina obligatoriu pentru Guvern si structurile nationale executive, care sa puna la munca si responsabilitate clasa politica si administrativa, Romania va ajunge in situatia Greciei, apropiindu-se treptat, de indicele maximal de indatorare.
    Aceasta situatie determina perpetuarea esecului economic national, tara evoluind fara obiective concrete si directie de evolutie pozitiva generala, care face ca insasi banii europeni sa nu poata fi absorbiti iar investitorii straini, alungati.
    3.Aceasta blocare in proiecte formale de dezvoltare, completate de cele guvernamentale la fel de ,,teoretice”, sint caracteristica fundamentala si a ,,Strategiei Nationale de Dezvoltare a Republicii Moldova 2012-2020”.
    Lectura acestui program formal, in care lipsesc orice obiective concrete de realizat, orice viziune si principii de actiune care sa conduca la constructia instrumentarului de atingere a obiectivelor generale ale Republicii Moldova, sint copia in ,,oglinda” a proiectelor romanesti,de parca ar fi copiate de la noi.
    4.Fara reconstructia industriala a Romaniei, fara sprijinul masiv dat R.Moldova in toate directiile, fara a-i reconstrui insasi ,,proiectul de dezvoltare economica si industrial-agricola”, raspunsul la intrebarea daca ea se va integra si alipi sau nu Romaniei, trebuie dat mai mult in directia lipsei (absolute) de probabilitate a unei evolutii generale catre integrarea in UE, ori spre unirea cu Romania…

  8. Ca analiza apartine unui specialist de forta si ca este foarte realista si lucida , nici nu mai incape indoiala. Apoi, cu toate ca se evoca o „tara”plina ochi” de neguri crepusculare , nu clasez articolul, nu pot sa-l plasez (eseul, studiul) sub auspiciile unor zodii sumbre, cu toata abundenta de realitati” statalist moldave” tenebroase, ocultate voit prin contributiile imperialo-comuniste rusesti . DE-A LUNGUL TIMPULUI. Exista asadar , in fapt articolul se si incheie prin precizarea unei zone clare, luminoase, plasata la sfarsit tocmai acolo unde intr-adevar se incheie in ultima instanta „cercul istoric” .Aceasta zona are un nume: ROMANIA. O spernta? O certitudine? SI UNA SI ALTA. Nu are cum fi altfel, nu exista alternativa la tara care sta dincoace de Prut precum dintotdeuna. Nu exista cancelarie din Europa asta in care ne plasam pe buna dreptate , sa nu stie acest lucru. Sa nu cunoasca aceasta alternativa ultima. A si cunoscut-o ISTORIC , de altfel dintotdeuna , fara a-i veni sa creada. DL. Naumescu este unul din specialistii redutabili pe langa alti cativa(Bogdan Aurescu,Dan DUNGACIU, Armand GOSU etc) a caror precizari si cuvinte extrem de argumentate nu au cum sa nu fie inregistrate cu tot adaosul lor de valoare politica reala la valorile politice europene. Si nu numai.
    In curand, tocmai de aceea, vom apela- comentatori, specialisti, istorici- la inaintasi ai decelariilor prospective a problemei/problemelor :IORGA< TITULESCU< GEORGE BRATIANU( vezi capodopera istorica "MAREA NEAGRA") cu un ecou inca nestins in Europa Moderna. Mi se pare- dar ce spun eu?- sunt sigur ca eseul d-lui Naumescu este un PRELUDIU. Nu ma indoiesc ca va fi urmat si de altele. CU ECOU. Cu ecou prin locurile unde s-a "instituit formula meschina:integrare fara aderare".

  9. Dupa cum vad acum… coroborand toate informatiile in capul meu dupa parerea mea…
    Un nou colaps al Rusiei se prefigureaza din nou, probabil in 15-25 de ani dupa disfunctionalitatile statului strategia si abordarea nerealista pe plan politic, militar si economic. Problema este ca in ritmul actual s-ar putea sa avem o criza umanitara in moldova in mai putin de 10 ani.
    Asadar imbratisarea rece a estului s-ar putea sa ne mai inghete cativa ani daca nu cateva decenii. Timp in care zona de peste prut poate sa devina un butoi cu pulbere, care o sa ne coste mult mai mult sa il stingem pompieristic daca nu ne preocupam gradual de aceasta zona.

    Prin alonja gandind la un scenariu pozitiv post-unire, RM nu mi se pare o zona foarte greu de integrat. In ce gandesc cu un pic de ingeniozitate si know-how de la Bruxelles. Gagauzia, Transnistria, Nordul Basarabiei si ipotetic alte zone reunite la Romania prin ruperea lor de alte state vecine mai instabile, pot fi usor conectate. Pe baza la cateva principii, zone compacte, sarace si nu foarte dens populate. Cateva sute de mii de locuitori, intr-un mix de peste 20 de mil de romani si alte N numar de europeni care ar putea sa desfasoare un tip de activitate in zonele acestea (mobilitatea europenilor pe continent tinzand sa devina din ce mai accentuata in ciuda partidelor populiste care promit sa limiteze dreptul la libera circulatie).
    Asta le face usor de integrat in proiecte economice, si racordate la restul tarii.
    Cred ca o simpla acordare de statut de zona defavorizata anumitor regiuni coroborata cu cateva scutiri de taxe ar face ca investitorii romani si europeni sa profite la maxim de forta de lucru extrem de ieftina. Sau macar incurajarea romanilor si europenilor sa isi desfasoare acitivitati sociale si economice in zonele respective.
    Gandind negativ, vom avem mai multe tinuturi secuiesti cu populatii straine extrem de agresive, zone extrem de sarace cu mult sub media Romaniei sub-dezvoltate si aproape deloc conectate la marile centre urbane si industriale din zona si din tara… Bucuresti, Iasi, Constanta, Ploiesti, Brasov, Cluj, Timisoara…

    Poate vom avea ca un mic exemplu chiar daca nu exact, efectul asupra judetelor cu populatie preponderent maghiara. Odata cu terminarea autostrazii brasov-bucuresti, aeroportului si accentuarea dezvoltarii zonei Brasovului. (Un drum din Sf Gheorghe pana la Bucuresti va dura 2 ore jumatate facilitand accesul spre un oras de prima marime in europa si Brasovul va reprezenta zona de interes economic pentru ei). Vom vedea daca asta va fi destul sa influenteze cultural, economic si social zona compacta de maghiari spre o mai buna integrare cu restul regiunilor din Romania. Poate va fi un barometru sa stim ce trebuie in plus pentru alte zone care eventual ar intra in componenta Romaniei, ce e gresit si ce poate fi suplimentat.

    Dar asta e doar parerea mea, nu am pretentia sa fie exacta sau precisa.

    • Dacă crezi că va fi cineva din Sf.Gheorghe interesat să meargă la București, ai o părere nemaipomenit de bună despre București. Sau poate explicația e mai simplă, probabil ești bucureștean, orientat spre concedii balcanice în Grecia și Turcia, în timp ce transilvănenii sunt mai degrabă (și în mod justificat, aș spune) orientați spre Budapesta, Viena și Frankfurt. Că de-acolo vine civilizația, nu de la București și nici din Greca și Turcia.

      Pentru integrarea R.Moldova, România ar avea nevoie de o autostradă și o cale ferată de mare viteză pe traseul Budapesta-Odessa, iar de-a lungul acesteia s-ar plasa aeroporturile și orașele importante (Chișinău, Iași, Tg.Mureș, Cluj și Oradea) de a căror dezvoltare are chiar mai multă nevoie România decât R.Moldova.

      București e o capitală foarte prost plasată geografic și foarte dăunătoare pentru mentalitatea balcanică transpusă la nivel național. Persoane ca Dan Voiculescu, Mircea Badea sau Sorin Oprescu se pot naște numai pe malurile Dâmboviței, nu pe malurile Mureșului sau ale Someșului.

      • Da, ai dreptate sunt din Bucuresti. Nu stiu de unde esti tu, dar eu nu am frustrari poate cum manifesti tu incercand sa imi faci un profil psihologic pe baza ca as fi din Bucuresti.
        La ce m-am referit eu nu la ce minunat e orasul asta, ci ca bine de rau altul ca el nu e in Romania, macar prin dimensiune asta insine influentand in toate directiile si toate domeniile.

        Si la ce ma refeream?

        La faptul ca Bucurestiul devine un loc la o distanta rezonabila incat Istvan sa il poata considera un loc socio-economic in care sa se invarta si el.

        Nu stiu cata lume iubeste sau uraste Bucurestiul dar ce stiu din proprie experienta ca unul care lucreaza in centrala si are treaba cu lume din tara venita la Bucuresti zi de zi, ca toti care se nimeresc aici de voie sau nevoie sunt interesati de ceva in orasul acesta… Ce gasesti in Bucuresti e posibil sa gasesti si in alte orase din Romania dar un lucru nu gasesti, in aceleasi numar si dimensiuni… nu tine de bine sau de rau, frustrari sau aparente, tine de cele 3 milioane de locuitori din orasul acesta. Cu cat e mai mare orasul cu atat ofera mai multe oportunitati…

        Conectand Bucuresti de Sf Gheorghe nu conectezi secuimea de rai, conectezi maghiari la un spatiu de 3 milioane de romani din care ar putea si ei sa fie interesati macar de UN lucru din acel spatiu. Oare asta nu l-ar face poate si mai tolerant si mai putin intransigent fata de romani?

        Exact la asta ma refeream prin alonja si la zonele din Republica Moldova.

        Discutam serios sau o bagam pe frustrari?

        PS: Te rog mult daca vrei sa imi dai un contra-argument spune-mi unde crezi ca gresesc, nu ca gresesc pe baza locului unde traiesc. Doar persoanele fara realizari personale clameaza ca prima calitate provenienta lor, sunt sigur ca nu este cazul tau.

  10. In momentul actual sigur ca omnipotenta Rusiei pare zdrobitoare iar Moldova pare condamnata, dar in maxim zece-cincisprezece ani situatia se poate schimba radical. Kremlinologii anticipeaza probleme majore pentru establishmentul neo-sovietic care se afla acum la conducerea colosului de pe doua continente. E vorba de (re)trezirea sentimentelor nationaliste si antirusesti in partea asiatica a teritoriului, unde deja populatiile locale in spor demografic accentuat fac zile fripte rusilor. Sunt zone mari unde deja rusofonii sunt in minoritate accentuata si sunt presati violent de bastinasi sa paraseasca teritoriul. Miscarile identitare sunt in fierbere si in curand razboaiele din Caucaz vor fi parfum pentru alde Putin si ai lui. Rusia va avea probleme interne mult mai presante si mai violente ca sa se mai intereseze ce se intampla in Moldova, bunaoara. Rabdare si tutun. Numai ca moldovenii sunt prea romani ca sa aiba intelepciunea de a pastra status quo actual, iar asta nu mai depinde de Rusia.

  11. Articol minunat deasemeni toti comentatorii sunt demni de luat in seama. Eu sustin sa mai avem putina rabdare inainte de a da verdicte sa vedem ce evolutie va avea starea conflictuala din Ucraina.

  12. R.Moldova pana in 2024 e prevazut de Acordul de Asociere sa se reformeze, modernizeze, sa aprobe circa 350 de acte legislative normative si sa implementeze standardele europene in toate domeniile. Iata la capatul acestui proces se poate de constat – e un stat viabil, merita sa depuna cerere de ADERARE la Ue ca tara-membra alaturi si la egal cu Romania sau va ramane in afara hotarului UE ca tara VECINA si partenera ASOCIATA la UE. In 10 ani UE si Romania la sigur ca se vor schimba. Daca se va merge pe conceptia unei Europe a regiunilor in 2024 s-ar putea ca cele 8 regiuni ale Romaniei sa fie subordonate DIRECT Bruxellessului si capitala Bucresti si insusi statul sa fie numai un element de decor. Si atunci R.Moldova practicv nu va mai avea cu cine sa se mai „uneasca” decat poate cu vreo careva din cele 8 regiuni „autonome” de la frontiera. Idealul din trecut al unui stat cat mai mare si mai centralizat – Romania Mare – nu se inscrie intr-o Europa in care hotarele intre state dispar, populatia Romaniei e dispersata pe teritoriul altor state, iar cea ale altor state se va muta in Romania.

  13. Foarte de bun simt analiza, sunt de acord cu ce ati spus pana la comparatii. Serbia, cu toata istoria ei, apropierea de Vest, dimensiunea teritoriala, indentitatea solida etc., are niste hibe de care vesticii nu uita atat de usor: atrocitatile din timpul razboiului. Episodul Srebenica si altele asemanatoare nu sunt atat de usor de uitat. Iar Turcia, dincolo de forta ei economica si militara, e totusi o tara musulmana (da, evul mediu nu e chiar atat de departe cum ne place sa credem) si… e in Asia.

    Totusi, e bine ca analiza e cu happy end :)

  14. În sfârsit un articol realist pe tema Republicii Moldova, departe de gălăgia iresponsabilă generată de clasa politică iresponsabilă de la București în legătură cu același subiect.

  15. in aceeasi situatie e si georgia. Nu pare ciudat (dar in acelasi timp si f usor explicabil) ca singurele tari care au semnat acordul sunt georgia si moldova (amblele fiind foarte usor de controlat prin republicile autonome de pe teritoriile lor)?
    O simpla analiza a tarilor care s-au desprins din fosta uniune sovietica (exceptie facand tarile baltice) ne spune ca toate sunt usor de controlat de moscova: karghistanul datorita problemelor dintre uzbeci si kargazi (vezi episodul 2010), tadjikistanul prin regiunea autonoma din pamir (vezi episodul din 2012), uzbekistanul are la randul ei probleme etnice, turkmenistanul e o dictatura, de kazakhstan nu poate fi vorba datorita relatiilor f stranse (dar si granitei comune f lungi cu rusia), azerbaijanul si armenia fiind tinute in sah prin problema nagorno karabakh, iar bielorusia este de asemenea o dictatura unde nu s-a pus niciodata la indoiala loialitatea fata de rusia.
    Ce ramane din toata ciorba asta? Ucraina :)…si asa ne putem explica problemele actuale din aceasta tara.

  16. O analiza banala…si comentariile pe masura (adica bune). Dar cine poate sa-mi lamureasca : de ce statul roman mai nu s-a rupt in patru pentru revendicarea citorva campuri petroliere din marea neagra !, si nici nu a clintit din degetul mezin (cu tot cu Aurescu si toti ceilalti discipoli ai lui nastase, iliescu, constantinescu s.a.) pentru a-si intoarce teritoriile rapite ilegal ??? Ca Germania a dat un exemplu cat se poate de clar ce este de facut !

  17. Ok, scapa de „balast”. Dar in acel „balast” sunt si romani (de pilda cei persecutati de la acel liceu din Transnistria). Cu ei ce va fi ?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Valentin Naumescu
Valentin Naumescu
VALENTIN NAUMESCU este profesor de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai Cluj, președintele think tank-ului Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE) și directorul Centrului EUXGLOB. Este abilitat în conducerea de doctorate în domeniul relații internaționale și studii europene și este coordonatorul programului de master de Relații Internaționale, Politică Externă și Managementul Crizelor (în limba engleză) de la UBB Cluj. Între 2005 și 2007 a fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, iar între 2008 și 2012 a fost consulul general al României la Toronto. Are gradul diplomatic de ministru-consilier, obținut prin concurs.A publicat 23 cărți, în România și în străinătate (Marea Britanie, Canada, Olanda), ca autor unic, coautor, editor sau coeditor și peste 60 de articole științifice și capitole/studii în reviste de specialitate și volume colective. Printre cărțile publicate în ultimii ani se numără: Politica marilor puteri în Europa Centrală și de Est. 30 de ani de la sfârșitul războiului rece (Humanitas, 2019), The New European Union and Its Global Strategy: From Brexit to PESCO (Cambridge Scholars Publishing, 2020), Războiul pentru supremație SUA-China și cele cinci forțe care schimbă lumea. Consecințe pentru România (Polirom, 2022) și Great Powers’ Foreign Policy: Approaching the Global Competition and the Russian War against the West (Brill, 2023).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro