Home » Analize »Global / Europa » Citesti:

Stimularea reformelor în Moldova, Georgia și Ucraina: condiționalități noi vs perspectiva europeană

Denis Cenusa iulie 10, 2017 Analize, Global / Europa
Deocamdata nu sunt comentarii 416 Vizualizari

Agenda reformelor constituie un proces complicat pentru guvernările asociate cu practici corupte, care de asemenea denotă o “metathesiophobie” (frică față de schimbare) în raport cu reformele. Prin urmare, reformele reale sunt văzute în țările cu asemenea guvernări ca ceva incomod ce trebuie amânat, mimat, dozat sau chiar obstrucționat.

Deși alcătuiesc cercul intim al euro-integrării în cadrul Parteneriatului Estic, actuala clasă politică din Moldova, Ucraina și Georgia este puternic penetrată de frica față de schimbare, produsă de reforme profunde și ireversibile. Această reformo-fobie este determinată de esența clasei politice dominante, a cărei forță motrică rezultă preponderent din relațiile informale, construite pe fluxul de rente imediate sau de lungă durată și competiția pentru dobândirea lor.

Astfel, prezența oligarhilor în sistemele politice din Moldova, Ucraina și Georgia constituie un factor decisiv care diminuează puternic fluiditatea, calitatea și impactul reformelor (Expert-Grup, June 2017).  În tentativa de a-și apăra imaginea de “oligarhi utili” (IPN, Octombrie 2016), grupurile oligarhice care controlează integral sau parțial procesele decizionale în aceste țări tind să pară prietenoase față de reforme. Toleranța lor față de reforme însă se termină acolo unde încep interesele persoanelor, care formează pilonii piramidelor oligarhice.

Din 2009 încoace, procesul de euro-integrare a pătruns mai adânc Estul Europei prin intermediul Parteneriatului Estic. De atunci, mecanismul care a încurajat cel mai puternic reformele sectoriale a fost planurile de acțiuni privind liberalizarea vizelor inițiate și realizate de către Moldova, Ucraina și Georgia. Până la semnarea Acordurilor de Asociere, anume liberalizarea vizelor a animat schimbări esențiale în modul de administrare a frontierelor, migrației sau a datelor cu caracter personal, intersectând domenii sensibile legate de drepturile omului, precum nediscriminarea minorităților sexuale. Miza acestor schimbări, asumate de către elitele politice din cele trei țări, a fost obținerea dreptului de a călători fără vize în zona Schengen pentru cetățenii lor.

Apare întrebarea ce altceva poate oferi Uniunea Europeană (UE) pentru a dinamiza reformele în țările cu care a semnat Acorduri de Asociere și ZSLSAC. Este oare necesar să li se ofere stimulenți adiționali, când reformele în sine reprezintă un imperativ pentru economiile și cetățenii lor, iar acestea deja sunt susținute de către UE, care le alocă mai mult sprijin decât celorlalte țări din Parteneriatul Estic.

Liberalizarea vizelor – un succes, temporar sau nu?

Efectele pozitive a liberalizării regimului de vize cu UE sunt incontestabile, deși durabilitatea lor rămâne deocamdată incertă. Procesul de liberalizare a vizelor a influențat pozitiv diferite sfere ale politicilor de stat, îmbunătățind starea lucrurilor.

Moldova a atins criteriile de progres mai repede decât ceilalți, iar conjunctura geopolitică i-a favorizat liberalizarea vizelor încă din 2014. Deși a inițiat procesul mai devreme decât Moldova, Ucraina a obținut eliminarea vizelor Schengen pentru cetățenii practic în 7 ani. Parcursul Georgiei și Ucrainei a coincis cu criza refugiaților, care a isterizat opinia publică europeană, a amânat liberalizarea vizelor până în 2017 și a rezultat în modificarea mecanismului de suspendare a regimului fără vize, care va putea fi declanșat mai ușor și mai repede (Europunkt, Aprilie 2017).

Inițierea dialogului privind liberalizarea vizelor, an Prezentarea Planului de Acțiuni pentru liberalizarea vizelor, an Primul raport, an Raportul final, an Numărul total de rapoarte Intrarea în vigoare a regimului fără vize, an
Moldova 2010 2011 2011 2013 5 April 2014
Ucraina 2008 2010 2011 2015 6 June 2017
Georgia 2012 2013 2013 2015 4 March 2017

Sursa: Comisia Europeană
Cu toate acestea, în Moldova, Ucraina și Georgia se înregistrează o înrăutățire a situației în multe privințe (abuzul în reglementarea datelor cu caracter personal, justiția selectivă, politizarea activității procuraturii) sau lipsesc progrese majore în altele (combaterea corupției mari, nediscriminarea). De aceea, reușitele atinse în urma dialogului pentru liberalizarea vizelor necesită consolidare, iar procesul de monitorizare activă trebuie reluat. Din acest punct de vedere, mecanismele de evaluare a progresului în domeniul liberalizării vizelor trebuie să recapete vizibilitatea anterioară și să fie folosit ca instrument adițional de evaluare.

Perspectiva europeană – un stimulent autentic sau inutil?

Parlamentele naționale ale Georgiei, Moldovei și Ucrainei, au semnat o scrisoare comună prin care cer Parlamentului European să adopte o rezoluție care să reitereze perspective clare de aderare la UE pentru cele trei țări. Rezoluția ar trebui să invoce Consiliul UE și să fie adoptată înaintea Summitului Parteneriatului Estic de la Talin din noiembrie 2017. Demersul dat apare într-un context dificil pentru Moldova și Georgia, unde partidele de la guvernare, puternic asociate cu grupuri oligarhice, intenționează să schimbe sistemele electorale în lipsa unui consens politic.

Moldova se confruntă cu o criză politică în jurul inițiativei de schimbare a sistemului electoral proporțional cu votul mixt, condusă de Partidul Democrat din Moldova, coordonat de oligarhul Vlad Plahotniuc, și susținută de socialiști și președintele pro-rus Igor Dodon. Ca urmare a protestelor opoziției și societății civile, dar și a implicării active a Parlamentului European și Consiliului Europei, schimbarea sistemului electoral a devenit un subiect central în alocarea asistenței europene macro-financiare (IPN, Iunie 2017). Avizul negativ al Comisiei de la Veneția a evidențiat în sistemul mixt propus riscuri majore pentru integritatea viitorilor candidați la funcția de parlamentari (Comisia de la Veneția, Iunie 2017). Totodată, opinia acesteia a devenit una din precondițiile politice impuse de UE pentru alocarea asistenței macro-financiare (Consiliul UE, Iunie 2017).

În Georgia, opoziția și reprezentanții societății civile protestează împotriva legii de modificare a Constituției (Civil.ge, Iulie 2017) inițiată de majoritatea parlamentară, condusă de Partidul Visul Georgian și asociată cu oligarhul Bidzina Ivanishvili. Ignorând solicitarea opoziției și președintelui țării, guvernarea georgiană vrea să treacă la sistemul proporțional, cu unele elemente din cel majoritar (mandatele nedistribuite merg la partidul câștigător), dar și să interzică blocurile electorale, care în prezent ajută partidele mici să sară peste pragul electoral de 5%. Recentul aviz al Comisiei de la Veneția a criticat lipsa de dialog și consens în procesul de modificare a legii supreme (Comisia de la Veneția, iunie 2017).

Sistemul politic ucrainean nimerește mai puțin în reflectoarele instituțiilor europene, comparativ cu Moldova și Georgia, unde majoritățile parlamentare sunt acuzate că tind să recroiască sistemele electorale naționale, ignorând vocea opoziției și a societății civile, pentru a se menține la putere după viitoarele scrutine parlamentare (Moldova – în 2018, Georgia – în 2020).

Prin urmare, pentru a distrage atenția de la crizele politice interne (Georgia, Moldova), dar și pentru a eclipsa absența progreselor sau, din contra, regresul, în procesul de reforme, cele trei țări au inițiat demersul privind perspectiva europeană (Demersul către Parlamentul European, Iulie 2017).

Așadar, în loc să se concentreze pe convertirea reformelor în cât mai multe rezultate concrete, lucru care depinde de voința politică internă, cele trei țări încearcă de fapt să condiționeze o mai bună realizare a reformelor cu oferirea de către UE a unei perspective europene clare. O asemenea condiționare inversă constituie, pe o de parte, o modalitate de a justifica trenarea sau amânarea reformelor, iar, pe de altă parte, o tentativă de a obține angajamente noi din partea UE.

Utilitatea reală a solicitării făcute de cele trei parlamente naționale este îndoielnică, având în vedere că Acordurile de Asociere deja salută aspirațiile pro-europene ale Moldovei, Ucrainei și Georgiei, precum și nu exclude perspectiva europeană. De asemenea, nu este clară necesitatea ca Parlamentul European să adopte o rezoluție unde să recunoască perspectiva europeană pentru țările semnatare ale Acordurilor de Asociere, când deja a făcut-o în 2015. În ultimii doi ani, starea lucrurilor în cele trei țări mai degrabă s-a înrăutățit, de aceea, o nouă rezoluție este lipsită de sens, decât numai dacă ar fi una critică cu privire la ritmul anevoios al reformelor.

Soluții practice pentru impulsionarea reformelor

O perspectivă europeană mai clară decât ceea ce s-a oferit până acum nu poate nicidecum spori atașamentul față de reforme în interiorul clasei politice în mare parte reformo-fobă. Totodată, un asemenea gest din partea Parlamentului European ar putea ameliora imaginea șifonată a guvernărilor din cele trei țări, care astfel vor încerca să fugă de responsabilitatea pentru reformele eșuate. O asemenea decizie la fel ar putea crea valuri de confuzie în rândul cetățenilor. Or, cei din urmă așteaptă de la UE o poziție mai principială și mai critică față de guvernările din cele trei țări, acuzate de corupție politică, politizare a instituțiilor și fraudare a banilor publici.

Prin urmare, stimularea reformelor poate reuși cu adevărat nu prin perspectiva europeană (deja asigurată), ci prin perfecționarea “bicelor” (condiționalități) și alocarea „turtelor” (asistența financiară) în strânsă corelație cu progresul practic al reformelor. Factorul rusesc trebuie luat în considerare, dar cu verificarea atentă a obiectivității aprecierilor făcute de către guvernări, precum cea din Moldova, pentru a evita hiperbolizarea riscurilor reale.

Așadar, reformele pot fi încurajate prin intermediul unor condiționări reînnoite, compartimentate și individualizate. Precondițiile politice legate de mecanismele instituțiilor democratice (statul de drept, buna guvernare, drepturile omului, sistem multipartid etc.) pot fi la fel încorporate în asistența financiară a UE. Condiționarea asistenței macro-financiare pentru Moldova cu precondiții politice (iunie 2017), bazată pe recomandările/avizul Comisiei de la Veneția privind sistemul electoral, poate servi ca sursă de inspirație și replicată corespunzător în cazul Ucrainei și Georgiei.

Mai mult ca atât, impulsionarea reformelor depinde de monitorizarea implementării lor. Accentul trebuie să fie pus atât pe rezultate cât și pe cauzele neatingerii obiectivelor – ineficiențe instituționale, politizarea deciziilor sau lipsa de resurse financiare și umane. Or, cu cât mai detaliată și ilustrativă va fi monitorizarea cu atât mai eficientă va fi dinamizarea și respectiv finalizarea reformelor. Aceste circumstanțe vor reduce la maxim terenul de manevră și gradul de trișare al guvernările din Moldova, Ucraina și Georgia în raport cu agenda reformelor. Tot aceasta va crește interesul opiniei publice locale față de mersul reformelor.

În loc de concluzie…

Pentru a trata paralizia reformelor este esențială înțelegerea politicului local din Moldova, Ucraina și Georgia, unde actorii politici arată multiple semne de dezinteres sau chiar fobie față de reforme durabile și efective.

Din acest considerent, atenția trebuie să fie focusată pe perfecționarea “bicelor” deja aplicate și mai puțin pe suplinirea “turtelor” cu altele noi.

În fine, reînnoirea, detalierea și individualizarea condiționalităților pot stimula mai puternic reformele decât, bunăoară, formalizarea unei perspective europene mai clare pentru cele trei țări.

Articol aparut pe site-ul IPN.md

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro





Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Denis Cenusa


Denis Cenusa

Denis Cenușa este cercetator la Expert-Grup, Chisinau Citeste mai departe


E randul tau

Copilul nu este proprietatea părinților. Niciun om nu poate fi proprietatea altui om. Am explicat ...

de: Cristi Danilet

la "Familia pe înțelesul tuturor – Partea a patra: Părinții nu au drept de viață și de moarte asupra copiilor"

România. O iubire din care se poate muri – Gabriel Liiceanu

Gabriel Liiceanu: „Nimeni nu poate spune când alege cineva să nu mai trăiască pentru că viața i-a fost trasă prea jos. Nimeni nu poate spune când anume o societate, acumulând o cantitate de disperare, scârbă și revoltă incompatibile cu pofta minimă de viață, își atinge punctul ei de fierbere. La noi, la români, lucrul acesta e cel mai puțin previzibil. Raportul poporului nostru cu limita a rămas până în clipa de față un mister. Românii numesc «minune» o reacție colectivă pe care nimic n-o prevestește. Și care, raportată la lungile perioade de letargie care o preced, e cu atât mai neverosimilă."

Cauta articole

august 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iul    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)