Home » Global / Europa »Orientul Mijlociu »Sinteze »Societate/Life » Citesti:

Structura unei revolte in Lumea Araba

Theophyle februarie 3, 2011 Global / Europa, Orientul Mijlociu, Sinteze, Societate/Life
27 comentarii 5,962 Vizualizari

Incet, dar aproape sigur, asistam la o a doua revolta araba. Cateva cuvinte despre prima pentru a intelege putin din similaritatile si diferentele intre cele doua. Prima revolta s-a desfasurat intre anii 1916–1918, parte din Primul Razboi mondial si sub o absoluta influenta a Imperiului Britanic, in incercarea lui de a destabiliza imperiul Otoman, puterea estica a Aliantei Puterilor Centrale. Revolta respectiva a fost condusa de şeicul Hussein bin Ali in vederea câştigării independenţei de sub stapanirea Imperiului Otoman şi crearea unui Califat (stat arab  unificat) care s-ar fi întins de la Alepo (Siria) până la Aden (Yemen).

Aceasta revolta s-a terminat prost pentru arabi, ei primind mult mai putin decat au crezut ca vor primi. Marea Britanie  promisese în timpul negocierilor că va sprijini independenţa arabilor dacă ei se vor ridica la luptă împotriva otomanilor. Cele două părţi au interpretat în mod diferit prevederile acestei înţelegeri. La încheierea luptelor, Puterile coloniale ale Antantei (Marea Britanie şi Franţa) nu au respectat promisiunile iniţiale şi au împărţit regiunea în conformitate cu Acordul Sykes-Picot, într-un mod care îi dezavantaja pe arabi. În acelaşi timp, situaţia a fost complicată şi de textul Declaraţiei Balfour din 1917, prin care guvernul de la Londra promitea crearea unui „cămin naţional evreiesc” în Palestina. Regiunea Hejaz a Arabiei apusene a devenit un stat independent aflat sub controlul lui Hussein până în 1927, când britanicii au schimbat alianţele şi au sprijinit familia al Saud, ceea ce a dus la încorporarea ei în Arabia Saudită. În acest fel s-a pus capăt a peste 600 de ani de stăpânire a Hashemiţilor (familia regala al regelui Abdullah al II-lea al Iordaniei)  asupra locurilor sfinte ale islamului.

Sa vedem care sunt asemanarile dintre cele doua revolte – cea de atunci si cea care se petrece in zilele noastre. Ambele miscari au  un nucleu religios fundamentalist pronuntat, avand in vedere ca miscarea religioasa fundamentalista a primat in organizarea revoltei si mobilizarea maselor populare participante. Atunci referinta a fost  wahabismul Saudit, astazi vorbim de unul din mostenitorii directi ai acestuia, “Fratia Musulmana”. In ambele revolte participarea maselor a fost limitata si sporadica, adeziunea masiva facandu-se dupa ce era aproape clar ca revolta are sanse de succes si frica de represiune violenta a scazut. In ambele revolte adeziunea a crescut proportional cu posibilele represiuni.  In ambele cazuri libertatile individuale si de grup erau limitate si opozitia asuprita si in sfarsit in ambele cazuri mizeria economica si amenintarile continue cu infometarea au existat, inclusiv o patura extrem de subtire de beneficiari ai regimului si/sau imbogatiti din afaceri si beneficii acordate de acesta.

Din punct de vedere geopolitic, pot fi mentionate jocurile puterilor din zona si o sustinere masiva si directa  a uneia din ele, Marea Britanie, care a jucat din punct de vedere politic rolul Statelor Unite de astazi, cand din punct de vedere propagandistic si organizatoric rolul Britaniei a fost preluat acum de Iran. Un alt punct interesant de observat il reprezinta tabuurile acestor evenimente. Nimic spre nord, adica nici un eveniment spre aliatii Teheranului – Siria (in care situatia economica este mai grea decat in Egipt) si Libanul, in care puterea a trecut de facto in mainile aliatului iranian, Hezbollah.

Pana aici similaritatile. Diferentele sunt in primul rand legate de contemporaneitatea in care traim. O patura mult mai consistenta de intelectuali, multi din ei poligloti si scoliti in Vest. O patura mijlocie de beneficiari economici, proveniti din afacerile “globalitatii” in care traim si mult mai multi bani existenti pe pietele respective, proveniti din averile fabuloase ale caror sursa este petrolul arab. Desi revoltele sunt locale, se poate observa deja o tendinta de generalizare si raspandire a fenomenului. Desi mie personal mi se pare ca Statele Unite sau cel putin o parte din administratia Obama are legatura cu aceste proteste, principalele amenintate au fost regimurile considerate “moderate” si pro-occidentale.

Daca atunci constructia protestelor populare a luat aproape un an in prima revolta araba, de aceasta data constructia a luat cam 40 de zile si a inceput in Algeria pe 17 Decembrie 2010.  Patru  elemente catalizatoare in aceasta revolta: primul este fara indoiala participarea activa a retelei de televiziune Al-Jazeera, proprietatea Qatarului, mai exact a Emirului din Qatar, Hamad bin Khalifa (59), care a semnat pe 24.2.2010 un tratat de aparare cu Iranul, transformand de facto tara in protectorat Iranian. Important de mentionat acest lucru pentru militantii  libertatatii presei, care vor putea sa-si dea seama cel fel de libertate si obiectivitate poate avea Al Jazeera in reportajele transmise de la fata locului. Al doilea element catalizator l-au reprezentat fara indoiala retelele sociale Twitter si Facebook, si intr-o masura mult mai masiva prin SMS, pe telefonia mobila in statele respective.  Al treilea element catalizator a fost reprezentat de organizarea extraordinara si suportul logistic asigurat de “Fratia Musulmana”, care prin moscheile afiliate Fratiei, a dirijat si a comandat logistica si mobilizarea protestantilor religiosi, inclusiv femei. Ultimul catalizator a fost surpriza totala in care au fost prinse regimurile atacate si faptul ca au reactionat cu o intarziere de 48 de ore in ambele cazuri. Daca in cazul Tunisiei i-a fost fatala lui Ben Ali, in cazul lui Mubarak a fost extrem de aproape de un sfarsit asemanator.

Mentionez faptul – ca majoritatea protestatarilor au fost siguri de la un moment dat ca nu va fi o riposta violenta a armatei  a marit enorm numarul celor iesiti in strada. Intr-o postare viitoare ma voi ocupa de statele din Golf si Arabia Saudita.

Cateva mentiuni care trebuie sa ne atentioneze in legatura cu evenimentele probabile in viitor:

1. Conducerile majoritatii statelor arabe din zona sunt batrane, deci in curand vom vedea noi conduceri. Sunt sanse ca tranzitia sa devina sangeroasa, cu amestecul unor puteri globale sau locale.
2. Soarta majoritatii statelor din regiune este strans legata de ceea ce se intampla si se va intampla in zilele urmatoare in Egipt. Un Egipt in haos si slabit este o invitatie pentru un conflict de mari dimensiuni in aceasta regiune.
3. Evenimentele din regiune pot aduce preturile petrolului la cote fara precedent, producand o inflatie devastatoare in occidentul industrializat.
4. Caderea Egiptului in haos va lasa regiunea fara arbitru si va conduce la o confruntare directa si iminenta intre Iran si Israel.
5. Inca nu este clara pozitia si posesiunile politice ale Chinei in regiune, inclin sa cred ca China isi va disputa influenta cu SUA, Uniunea Europeana  si Japonia in regiunile vulnerabile, cum ar fi Kuwaitul.

Mai multe intr-un articol viitor.

De citit:

American ThinkerThe Story of the Egyptian Revolution. Material  primit de la @Moira o comentatoare a blogului Politeia.
Politeia-Net – STRATFOR - Social Media as a Tool for Protest
Politeia - 1001 de nopţi – Prinţii deşertului
Politeia – 1001 de nopţi: Orientul în flăcări
Curs de Guvernare1001 de nopti – O analiză a evenimentelor din lumea musulmană. Ziua Sacalilor

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "27 comments" on this Article:

  1. taciturnus spune:

    Nu stiu daca sunt comparabile cele doua evenimente si cred ca exista unele probleme punctuale in analiza ta.

    Revolta araba – care strategic, vorba lui Montgomery, este in prima faza mai mult un razboi de gherila este epuizata pana in momentul conflictului hasemiti-sauditi (aspectele ei populare pot fi intalnite mai degraba in tulburarile post-belice din Siria, Irak si Liban). Mai mult, ea nu prea are impact in Egipt (unde deja avem un nationalism relativ bine concurat – au avut propria delegatie la Versailles, nefiind sub tutela hasemitilor). In acelasi timp, cu toata admiratia lui Lawrence pt.cultura araba, este greu de decelat un continut fundamentalist al revoltei (wahabitii nu aveau cum sa o sustina la acel moment, fiind adversari directi – il sprijineau din 1902 pe al Saud in fondarea celui de al treilea stat saudit).

    Mai mult, britanicii nu au schimbat aliatul decat dupa ce hasemitii pierd razboiul cu sauditii (fiind relativ neutri in conflict – sauditii incepusera din WWI sa joace cartea americana, in timp ce hasemitii au fost pana dupa WWII bine conectati la diplomatia britanica)

    In acelasi timp, filiatia Fratilor din wahabism e neclara – al Banna are un trecut sufit si are o pozitie relativ neclara in unele chestiuni majore, precum intercesiunea (ceea ce il face relativ nefrecventabil pentru wahabiti,care la randul lor nu sunt nici ei monolitici – cazul luptelor din Mecca din 1979).

    Tratatul de anul trecut dintre Iran si Qatar este pura retorica prin care Iranul incearca sa arate statelor truciale, Qatar-ului si in special Bahrainului ca nu e asa mare si rau si ca doar amercanii sunt de vina. Nu cred ca are niciun fel de insemnatate practica – din cate imi aduc aminte americanii inca au baza aeriana de la al Udeid.

    • Theophyle Theophyle spune:

      Salut taciturnus,
      al Banna are un trecut “deobandi” dupa cate stiu eu, cotitura a fost facut sub S. Qutub, in special dupa ce fratele lui, Muhammad, a trecut dupa moarta lui Sayyed in Saudia. Astazi afiliatia doctrinara este aporoape completa. Vezi ultimele Fatwa’s iesite de la Al-Azar, care este centrul Fratiei de psete tot.

      Tratatul este extrem de serios o brigada mecanizata a grazii stationeaza in Qatar. Contactul cu americani se incheie in 2012, nu arata ca s-ar inoi.

      • taciturnus spune:

        De acord. Dar Qutb este revendicat de foarte multa lume (si interpretat la fel de diferit). In plus, in “Milestones” arata ca s-ar fi cam despartit de Fratia Musulmana (si ca ar vrea sa fie mai radical). Nu stiu – pentru moment cred ca indiferent de cati ani au trecut de la Criza Suezului, Nasser i-a facut mult mai nationalisti decat suntem pregatiti sa admitem (ceea ce la scara ME nu e asa rau).

        • Theophyle Theophyle spune:

          Am citit “Milestones”, este un document de tinerete destul de impulsiv si nu prea coherent. Te sfatuiesc sa incerci “In Umbara Quranului” In special la cum interpreteaza el, Jihadul.

    • elena spune:

      “al Banna are un trecut sufit si are o pozitie relativ neclara in unele chestiuni majore, precum intercesiunea ceea ce il face relativ nefrecventabil pentru wahabiti,care la randul lor nu sunt nici ei monolitici – cazul luptelor din Mecca din 1979)”

      Puteţi detalia? Aş vrea să ştiu mai multe despre diferendele inter-musulmani, noi îi vedem ca pe un bloc omogen.

      • Theophyle Theophyle spune:

        Doua interpretari diferite ale Quranului (poti fi asemanate in crestinism cu catolici si reformatii, spre exemplu) Diferentele intre ei s-au lasat intotdeauna cu razboaie si a curs mult sange (si in crestinism am avut loc aceleasi razboie intre catolici si protestanti, vezi “Razboiul de 30 de ani)

        Astazi shiiti sunt minoritate cam 20-25% din islam. Cea mai mare tara cu majoritate shiita este Iranul. In rest sunt minoritari. Puteti citi in romaneste despre suniti, aici si despre shiiti-aici.

        • elena spune:

          Ştiam despre diferendele şiiţi/sunniţi, dar la nivel de secol şapte-nouă. Ori la o asemenea adâncime în timp totul devine anecdotă.

          E amuzant cum îi scria Muawiya lui Hassan “da, ştiu că tu eşti mai îndreptăţit ca mine să conduci, iar dacă aş şti că eşti şi competent ţi-aş face loc, mai bine să ne înţelegem, scrie-mi cât vrei şi o să primeşti”. E impresionant cum cred şiiţii în imamul “dispărut” a cărui prezenţă ţine lumea să nu se prăbuşească şi care va reveni.

          Dar astea nu explică mult situaţia de acum, ce mai au de împărţit şiiţii şi sunniţii. Nu văd diferendele doctrinare între Luther şi biserica Romei, doar o luptă sângeroasă vizavi de cine să fie calif. Nu mai există califat, Iranul e chiar republică, ce mai a rămas din şiismul originar?

          Şi nu cred că ştie multă de aici ce-i cu intercesiunea, de ce nu o agreează wahhabiţii, de ce s-au certat wahhabiţii în ’79.

          Ca să revin la subiectul articolului ce mă miră e tăcerea Franţei. Nu cred că nu i-ar plăcea să-şi recâştige un pic din influenţă …

  2. Juvete spune:

    Nu sunt de acord cu tine in ceeace priveste libertatea si obiectivitatea pe care le poate avea Al Jazeera. Poate gresesc, dar prea mi se pare din familia “mogulilor”, de care zicea Alina Mungiu, ca au aerul unui alibi, al unei statui plimbate prin oraș ca să dea populația cu pietre și să se liniștească. Asa si cu Aljazeera pe post de goarna propagandistica iraniana. (parerea mea).
    Subscriu neconditionat la opinia privind afiliatia doctrinara dintre Frati si Wahhabism.

  3. bigone spune:

    Eu cred ca fenomenul din egipt are oarecare asemanare cu ce s-a petrecut cu URSS din 1990.In acest caz (ca si in cazul URSS ) USA a obosit sa pompeze bani in Orientul mijlociu fara ca sa se obtina un progres al democratiei.Ca atare nu va mai cotiza in zona nici un ban si ca rezultat final se vor prabusi multe regimuri de carton ca cel al lui Mubarak. De altfel eu cred ca acest fenomen al retragerii banilor USA se va petrece peste tot in lume si de aceea multi dictatori de carton din lume se vor prabusi. El Baradei este evident sprijinit de americani in speranta ca va crea un regim democratic in Egipt care probabil va fi apropiat de americani dar fara bani.Eu nu cred ca El Baradei va reusi sa razbeasca si ca din aceasta situatie vor iesi castigatori in cel mai bun caz niste islamisti moderati. Orientul mijlociu a devenit o zona nesustenabila din mai multe motive: scumpirea alimentelor, scaderea tretptata a productiei de petrol din 2007, cresterea fara control a populatiei, conflictele permanente.nu sunt un partizan la raboaielor dar aici avem premize importante pentru un razboi.Pentru noi europenii devine f.importanta Turcia ca tampon fata de viitoarele conflicte de aici. Sunt multe de spus nu avem spatiu si poate nici timp.

    • CFG spune:

      Salut,
      Ce te faci ca banii erau pentru armament (cumparat din US) si “nu au obosit” ci au continuat sa-i dea? Nici acum nu au spus ca vor inceta sa dea bani armatei egiptene.

      Ai dat o raita prin link-urile de la sfirsitul articolului? Sunt foarte interesante :) Daca sunt prea mult vezi doar cele din seria 1001 :)

      • bigone spune:

        Din cite stiu eu nu este numai armament este vorba si de cereale .Uite o sa caut pe net sa vedem care este structura ajutorului USA pentru Egipt.Articolele de la final sunt foarte bune, ai dreptate.

      • bigone spune:

        Cred ca am avut dreptate citeste aici : http://www.csmonitor.com/2004/0412/p07s01-wome.html
        60 % e ajutor miltar , restul e ajutor economic.

        • Theophyle Theophyle spune:

          salut :)
          Situatia este cam asta:

          Egiptul a primit in perioada 1989-2009 de la Americani 19 miliarde de USD in echipament militar si inca 30 de miliarde de USD in ajutor economic. Daca luam in consideratie faptul ca Egiptului i-au fost sterse datorii de aproximativ 25-30 de miliarde de USD dupa si pentru participarea la alianta impotriva lui Saddam din primul razboi Irakian (Desert Storm), Egiptul este cel mai mare beneficiar al ajutorului American din Orientul Mijlociu, chiar mai mare decat Israelul.

          • Theophyle Theophyle spune:

            din ajutorul economic fac parte si uzinele de asamblare a tancurilor Abrahams si componente pentru industria de armamanet usor si aviatic. Aceste uzin produc cam 30 de mii de locuri de munca.

        • CFG spune:

          Multumesc, chiar daca este link din 2004.
          Ajutorul este si economic, intr-adevar. Plus stergerea de datorii dupa primul razboi din Golf. Dar ajutorul nu a fost retras, din cate stiu.

          Cauzele sunt si economice. Cum bine a scris Theophyle in seria de articole, somajul in randul celor sub 30 ani a insemnat si imposibilitatea de a se casatorii si intemeia o familie.

          Daca pe linga somaj, saracie mai adaugam opresiune si reforme politice facute prea incet vedem unde se ajunge …

    • naiv spune:

      imi definesti “ïslamist moderat”? imi dai si exemple? evita Turcia, unde armata LAICA creata de “dictatorul” Ataturk a intervenit de mai multe ori in ultimii 25 de ani. Eu am senzatia ca nu exista decat dictatura quais-laica vs stat teocratic (si fundamentalist). Si tot eu sunt ingrozit de un califat islamic la usa RO (cu Turcia, Albania, si partial Bosnia).

      • Theophyle Theophyle spune:

        salut :)
        Da – Maroc, Emiratele Arabe, Indonezia, Malaezia.

        • naiv spune:

          I’ll take exception with that. Cred ca voiam sa spun democratie (in sens occidental??) combinata cu islam moderat. Indonezia – dictatura militara dura, Singapore – sa nu mai vorbim. Malayezia – regim de mana forte. Maroc – regat cu reguli dure. Poate gresesc dar nu vad posibila o alta Turcie si sa nu uitam armata laica a Turciei care a intervenit dur la orice alunecare spre teocratie. Mai curand vad posibile tulburari in Maroc.

  4. bigone spune:

    Retragerea masiva a fondurilor USA e o realitate.Pentru mine nu este clar ce se va intimpla cu toate aceste tari.Impresia mea este ca de ex. Tunisia Maroc, iordania nu vor avea probleme majore in aceasta situatie .Verigile slabe sunt clar Egiptul, Yemen si Libanul tari fara resurse notabile.Nici Siria nu e intr-o situatie minunata.Cresterea pretului petrolului nu avantajeaza aceste state , din contra scumpirea pretului alimentelor ca urmare a petrolului scump are efecte devastatoare in zona. Egiptul prezinta interes deoarece are Canalul Suez sub control dar cred ca e mai rentabil sa faci conducte si terminale spre M.Mediterana in mai multe tari decit sa platesti bani cu nemiluita unei tari.Eu cred ca s-au facut calcule care iau in considerare si inchiderea acestui canal si cred ca cineva a tras concluzia ca pe termen scurt pierderile sunt ingrozitoare dar pe termen lung nu ar fi o problema pentru USA ci mai degraba pentru China si UE.

  5. Pisa spune:

    Majoritatea comentatorilor atribuie Fratilor Musulmani un rol mult mai important decit cel jucat de acestia in realitate. Pentru noi in Israel a fost clar inca de la inceput ca revolta din Egipt a fost spontana. Toate speculatiile legate de oameni politici din opozitie sint destul de departe de realitate – acestia incearca doar sa exploateze o situatie pe care nu ei au creat-o, nici nu prea au dorit-o dupa cit se pare, dar majoritatea protestatarilor nu prea ii baga in seama.

    Un paragraf din ultimul articol al lui Sandmonkey clarifica acest aspect, faimosul blogger egiptean fiind mai demn de incredere decit ziaristii de la Al-Jazeera, de exemplu (zic eu):

    “Now, just in case this isn’t clear: This protest is not one made or sustained by the Muslim Brotherhood, it’s one that had people from all social classes and religious background in Egypt. The Muslim Brotherhood only showed up on Tuesday, and even then they were not the majority of people there by a long shot. We tolerated them there since we won’t say no to fellow Egyptians who wanted to stand with us, but neither the Muslims Brotherhood not any of the Opposition leaders have the ability to turn out one tenth of the numbers of Protesters that were in Tahrir on Tuesday. This is a revolution without leaders. Three Million individuals choosing hope instead of fear and braving death on hourly basis to keep their dream of freedom alive. Imagine that.”

    Spre deosebire de analistii de prin alte colturi ale globului, Sandmonkey se afla in inima evenimentelor si a participat la revolta de la inceput, asa ca am mai multa incredere in el. Din pacate contul lui a fost suspendat (se pare ca a fost atacat de hackers), iar el insusi a fost arestat pentru citeva ore si batut de politisti. Articolul a fost “salvat” din Google cache si poate fi citit aici:
    http://pajamasmedia.com/michaeltotten/2011/02/03/sandmonkeys-last-post/

    Din pacate, nu pot decit sa fiu de acord cu concluziile tale. Sper sa gresim amindoi ;)

    • Theophyle Theophyle spune:

      Pisa salut,
      Nici mie nu-mi plac scenariile. Dar nu am ce face, asta este parerea mea si este bazata pe multa informatie si analizele altora cel putin la fel de destepti ca noi. Iti inteleg ingrijorarea si sper sa treceti cu bine aceasta perioada nefasta, sa-l lasati pe Gabi Ashkenazi inca un an, pentru ca daca nu veti avea continuitate vor fi probleme.

      La fel ca multi oameni care traiesc intr-un loc nu vedeti problemele la fel ca cei care nu traiesc in acelasi loc, si anallizeaza la rece. Daca te-ai indeparta putin in trecutul tarii in care traiesti si vei citi lucruri mai putin “oficiale”, spre exemplu cateva date despre “Bnei ha-Kfar” vei vedea cat de periculosi au fost si sunt acesti “Frati Musulmani”.

      Multumesc pentru link, extrem de interesant uman dar de loc un document cu care se poate face geopolitica.

  6. cornel spune:

    Foarte bun articolul, cat si comentariile. Nu flatez pe nimeni, dar analizele si subanalizele punctuale au acuratete de clasa. Fiind mai in varsta, va asigur, nu are importanta directa si imediata, ca sunteti net superiori multor agentii presa/analiza/redactii presa samd. Toate cele de bine, cornel.

  7. [...] Teophyle scrie despre structura unei revolte, în lumea arabă. [...]



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Theophyle


Theophyle

Teophyle este autorul blogului Politeía (http://politeia.org.ro/). Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)