Home » Analize »Global / Europa » Citesti:

Sultanatul lui Erdoğan

Alexandru Lazescu iulie 19, 2016 Analize, Global / Europa
12 comentarii 1,955 Vizualizari

Într-o postare pe Twitter, Nicholas Taleb, cel care într-una dintre cărțile celebre ale momentului a introdus conceptul de „lebădă neagră“, face o observație interesantă analizând reacțiile externe față de ultimele evenimente din Turcia: paradoxal, nu doar voci din Occident – de la politicieni la mass-media, spațiul academic sau societata civilă s-au declarat inițial îngrijorate față de „soarta democraței“ care ar fi fost pusă în pericol de încercarea de lovitură de stat -, ci și grupările jihadiste au salutat cu satisfacție eșecul acesteia. Ceea ce spune multe despre felul în care percep ele regimul lui Erdoğan și infirmă în bună măsură ipoteza unei implicări a clericului islamist Gülen, aflat în America.

În plus, e un indiciu al manierei simpliste, mecanice, în care multă lume din Occident vede situația din Turcia. Acest tip de poziționare mioapă, care așază totul în tipare ideologice rigide, a influențat semnificativ maniera în care politicienii occidentali, elitele intelectuale, din presă și din societatea civilă, au interpretat anumite evenimente și au acționat în diferite situații de-a lungul timpului. Entuziasmul față de așa-numita Primăvară Arabă, care ignora cu totul contextul politic, social, religios din țările respective, lipsa de realism împachetată în tot felul de platitudini corect politice față de amenințarea masivă reprezentată de fenomenul Islamului militant sunt doar două exemple de inadecvare deconcertantă față de sensul unor evoluții majore din lumea contemporană.

La Bruxelles i s-a spus Ankarei, la începutul anilor 2000, că o condiție esențială pentru aderarea la UE este limitarea semnificativă a influenței armatei. Premiza era teoretic corectă. Nu poți aplauda loviturile de stat militare sau preluarea de către militari a controlului total asupra statului. Numai că în Turcia situația era diferită. E adevărat, au fost de-a lungul anilor mai multe lovituri de stat militare, dar asta s-a întâmplat de regulă în situații de criză majore și, destul de repede, generalii au redat înapoi puterea unor regimuri civile. Erdoğan a profitat din plin de prilejul oferit. Mai întâi, au fost luate măsuri legislative care au limitat puterea militarilor, iar mai târziu, în 2007, Erdoğan împreună (nota bene!) cu clericul Gülen, pe care astăzi îl consideră inamicul său numărul unu, au orchestrat o serie de procese cu dovezi „fabricate“, în urma cărora a fost epurată toată conducerea superioară a armatei.

E încă greu de înțeles ce s-a întâmplat în noaptea de vineri spre sâmbătă în Turcia. Probabil, am asistat în fapt la o încercare disperată, din păcate inept organizată, a unei părți din armată de a opri în ultimul ceas preluarea definitivă a controlului total asupra statului de către președintele Erdoğan. În fapt, după cum scrie și Andrew Finkel în The Guardian, a fost o reacție la o lovitură de stat cu încetinitorul întreprinsă în ultimii trei ani de Erdoğan însuși, pentru a prelua controlul total asupra tuturor pâghiilor de putere din stat. Așa că ultimele evenimente nu fac decât să-i ofere președintelui ocazia să finalizeze mult mai repede acest demers. De altfel, el a și spus, în primul discurs ținut în public după dejucarea loviturii de stat, că ceea ce s-a întâmplat a fost un adevărat „dar al lui Dumnezeu, care ne va permite să curățăm definitiv armata“. În timp ce primul ministru, Yildirim, în fapt un simplu om de paie al lui Erdoğan, declara și el: „Este o nouă eră pentru Turcia, îi vom extermina pe toți cei care sunt împotriva noastră“. Mai explicit de atâta nu se poate.

În aceste condiții, introducerea noii Constituții dorite de Erdoğan este sută la sută asigurată. Asta înseamnă că Turcia se va transforma într-un stat declarat islamic în care președintele Erdoğan va deveni, de facto, un fel de sultan. Ultimele urme de independență din justiție, din mass-media, în general din societate vor fi eliminate în ritm alert. 2.475 de judecători au fost, de altfel, imediat suspendați, doar la câteva ore după înăbușirea puciului, iar mulți dintre ei vor fi probabil și arestați. Ceea ce înseamnă că lista era făcută mai de mult, nu are niciun fel de legătură cu lovitura de stat. Vom vedea foarte probabil și execuții. Rețeta e una bine cunoscută, pe modelul epurărilor staliniste: oricine este bănuit de opoziție față de regimul Erdoğan va fi acuzat de conspirație, trădare sau de terorism.

E puțin probabil ca Erdoğan, un lider egomaniac și paranoic, să țină în vreun fel cont de intervențiile externe care i-ar cere să oprească acest tip de represiune generalizată. Când declari, cu trimitere neechivocă la Statele Unite, că Turcia se consideră „în război“ cu țara care refuză să-l extrădeze pe Gülen, e prea puțin probabil să ții cont în vreun fel de astfel de apeluri internaționale, indiferent de unde ar veni ele. Ministrul Muncii în guvernul de la Ankara nici măcar nu s-a mai încurcat în nuanțe, a acuzat direct America că s-ar afla în spatele loviturii de stat.

Consecințele ultimelor evoluții se vor vedea destul de repede și sunt îngrijorătoare. Putem uita definitiv de ideea unei colaborări, în interiorul NATO, cu Turcia pentru o formulă de securitate în regiunea Mării Negre. Pe care, oricum, Bulgaria, foarte atentă la sensibilitățile Rusiei, nu o agrea deloc. Însă, într-un cadru mai larg, vom avea tensiuni în creștere în NATO, iar colaborarea Occidentului cu Turcia în ceea ce privește criza din Siria, ofensiva împotriva ISIS și chestiunea imigranților va deveni mult mai dificilă, dacă nu va fi compromisă cu totul. În fapt, Turcia nu mai era de ceva vreme un aliat real al Occidentului. Avea propria agendă, aceea de creare a unei sfere de influență regionale, ca parte a ambiției lui Erdoğan de reînviere a grandorii vechiului Imperiu Otoman. Și nu e deloc exclus ca, în perioada imediat următoare, Erdoğan să-i propună lui Putin, cu care se va întâlni în curând, o înțelegere privind partajarea sferei de influență în arealul Mării Negre, ignorând complet interesele europene și americane în regiune.

Tensiunile în creștere dintre Washington și Ankara vor submina din interior NATO într-o perioadă critică, cu mari provocări în materie de securitate în Europa. Însă asta e doar o parte a problemei, turcii pot decide să deschidă din nou rezervorul cu refugiați și să alimenteze instabilitatea din regiunea Orientului Mijlociu. Pe de altă parte, lucrurile au toate șansele că degenereze, chiar în interiorul țării, și prin multiplicarea atentatelor intreprinse de kurzi, dar și ca urmare a amplificării represiunii regimului, sprijinit de mob-ul islamist ieșit în stradă la chemarea lui Erdoğan (vedem aici modelul clasic de acțiune întâlnit la mineriadele noastre sau la Hugo Chavez), asupra segmentului secular din populație, în general asupra tuturor celor care ar îndrăzni să i se opună președintelui. Ceea ce înseamnă că, așa cum arată situația în acest moment, Turcia are toate șansele să devină o țară toxică pentru întreaga regiune, complicând semnificativ și situația României în materie de securitate.

Articol aparut in Revista 22

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "12 comments" on this Article:

  1. Stefan spune:

    Erdoğan este un ahtiat dupa puterea absoluta. Ca si Putin, acesta este inconjurat de marionete si detine controlul. Nimeni, (sau nu am citit eu) nu a vorbit despre arestarea celor peste 2400 de judecatori. Cum si-au dat seama guvernantii de la Ankara ca acestia sunt sprijinitorii loviturii de stat? Listele erau intocmite de mult si cautau un prilej. Ce va fi cu Turcia? Merge in mod clar spre Islamism si nicio forta exterioara nu mai poate schimba acest lucru.Armata a fost garantul statului laic, insa Erdoğan a reusit sa-si impuna dominatia si asupra acesteia. Spectacolul cu soldatii dezbracati si cu catuse la maini este realitatea dura din Turcia. Derapajele de la democratie ale lui Erdoğan sunt numeroase, insa nimeni nu ia vreo masura.De ce?Turcia a ramas singurul aliat american in regiune. Pana cand? Aceasta e intrebarea!

  2. dusu spune:

    ei, poate tot raul e spre bine ! poate se unesc regateni cu tara mama, Turcia

  3. Josef Svejk spune:

    Toate par să meargă în direcția dorită de Erdogan. Sunt totuși niște detalii mărunte care îl vor încurca pe ici și colo, prin punctele esențiale:

    - Impactul econmic al tranziției spre statul islamic va fi devastator. Aceeași mulțime ca decapita ieniceri la Stambul va cere de mâncare ân câșiva ani.

    - Lichindarea ultimelor piedici împotriva corupției dezlănțuite (miile de judecători și procurori aretați) vor amplifica dezastru economic.

    - Nu în ultimul timp decapitarea a tot ce mai rămăsese din conducerea armatei turce și înlocuirea celor ce de bine de rău își mai știau poate meseria cu idioți fidei regimului va duce la succese tot mai răsunătoare ale kurzilor în upta lor pentru rupera de Turcia, la fel cum atentatele terorite se vor înmulții din cazuă că ultimii profesioniști au fost eja epurați…

    Oricum tot răul spre bine. Decât o Turcie „moderată” cu șanse mari de aderarea la UE și care ar provoca disoluția UE, sau ce a mai răms din ea, mai bine o Turcie în haos și potențial ruptă în 2-3 părți. Inamicul din interior e întotdeauna mai periculos ca cel din exterior…

    • Stefan TRM spune:

      Impactul economic: de vina sunt dusmanii tarii, din interior sau exterior, asa ca scapa ieftin sau, mai rau, are prilej pentru alte arestari si executii.

      Arestarea judecatorilor: tocmai de coruptie are nevoie Erdoğan, sa poata sa guverneze fara opozitie. Cati primari corupti au fost alesi in Romania? Asa si in Turcia, nu e vreo problema.

      Decapitarea armatei turce: deocamdata dictatura lui Erdoğan sta linistita. E in NATO,au armament modern, nu e rau deloc. Si oricum, mai bine lasa sa moara de foame populatia, decat sa nu se inarmeze.

      Marea provocare e cine il va urma pe Erdoğan la putere? Chiar, nu am citit nimioc despre urmasul lui Erdoğan. Cine va fi acesta, pentru ca Erdoğan e destul de in varsta.

      • Josef Svejk spune:

        Economia e totusi principala problema si probabil modul in care cuviosul Erdogan isi va rupe gatul. Una cand dreptcredinciosul nu stie ce inseamna relativa prosperitate, si e obisnuit cu saracia lucie si cu totul alta e postura turcului care a gustat dintr-un standard de viata apropiat de cel al Europei de Est si mult mai ridicat ca cel din Afganistan, Siria, Egipt, Pakistan etc. Asta va dori inapoi o bunastare pe care regimul islamic nu o poate oferi.

        Armata e intr-adevar destul de bine echipata, mai ales cu armament vechi. Pe masura ce regimul islamic se adanceste vor cam disparea furnizorii occidentali. Acestia vor fi inlocuiti de cei rusi si chinezi, ceea ce va reduce mult capacitatea militara a Turciei.

        Pe langa asta, lichidarea corpului de comanda al armatei si inlocuirea sa cu unul fidel dar incompetent va duce ostiel trucesti din ratare in ratare. Oarecum similar cu ceea ce a patit URSS dupa marile epurari ale corpului de comnada din anii ’30. Cu toate ca avea cea mai mare si mai bine echipata armata a lumii, ea a fost pulverizata de germani faram probleme. URSS a supravietuit si invins in extremis datorita imenselor resurse pe care aliatii le-au furnizat si a faptului ca germanii luptau pe mai multe fronturi. Turcia nu va mai avea nici un fel de aliati s-o scoata din mlastina in care se afunda.

        Nu o fi Erdogan foarte tanar dar nici nu e destul de batran ca sa nu vada Turcia prabusindu-se de pe urma gevernarii sale intelepte. Asta desigur doar daca nu-i vine cineva de hac intre timp.

        P.S. Tocmai m-am intors de la masa unde. TV-ul din carciuma era pe Fox sau CNN si tocmai ziceau ca bunul Erdogan a concdiat fo’ 15000 de profesori…

        • Stefan TRM spune:

          Despre armata: Turcia nu are dusmani externi care s-o infrunte, singura metoda, de a fi pusa la incercare este lupta impotriva kurzilor. Sa fim seriosi, cu ce armament au cei de la PKK nu vor invinge nici armata romana. Asa ca nu armamentul e problema armatei turce. Disparitia lui Erdogan devine din ce in ce mai plauzibila, fiindca represaliile sunt uriase si nemiloase. Nimeni nu e vesnic. Oricum, ramane intrebarea: cine va veni dupa Erdogan, fiindca nu cred ca acesta isi “creste” acum urmasul.
          Economic: turcii nu sunt atat de bogati incat sa o duca bine, minoritatea turca din Germania, de exemplu, este uriasa, deci pot supravietui cu ajutorul acestora cei din interior.Si apoi, Erdogan nu-I tine in lesa, pot pleca oricand. Sa nu uitam ca liderul turc poate oricand sa dea drumul l”robinetului” de refugiati sirieni si sa creeze probleme in Occident. Asa ca in niciun caz nu va exista o prabusire economica a Turiciei in urmatorii ani de dictatura erdoganista.

  4. Grammaticus spune:

    pichetarea ambasadelor pentru respectarea drepturilor omului si a statului de drept se poate propune? Sau stam sa ne vaicarim pe forumuri? Poate Europa, prin cetatenii ei, sa transmita un semnal ca oamenii aia nu vor fi lasati de izbeliste?

  5. Stefan spune:

    Ca un simplu exercitiu de imaginatie: acest “puci” realizat in Romania. Cat mai aveam/cat mai avem pana acolo?

  6. MariS spune:

    Ciudat puciul acesta. Se spune că un comando atacă hotelul unde trebuia să fie preşedintele, dar puciştii nu ştiau că preşedintele plecase. Şi nu la plimbare, ci cu avionul. Se spune că cel care a iniţiat puciul era un general, fost comandant al aviaţiei. Şi totuşi preşedintele se plimba nestingherit cu avionul. Se spune că generalii au fost forţaţi de secretarii lor, dar listele de arestaţi şi cele cu destituiri conţin nume din elita armatei, din poliţie şi din justiţie. Mii de nume apărute în mai puţin de două zile. Pentru uz extern se fac declaraţii că se respectă democraţia şi statul de drept, dar pentru uz intern se solicită pedepsire exemplară şi “eradicarea virusului” prin revenirea la pedeapsa cu moartea. “Curat democraţie. Curat stat de drept.”
    Acum e rândul NATO şi al UE să socoată: urmăm principiile sau .. urmăm interesele?

  7. Decebal spune:

    Ca in orice situatie de acest gen, domnul Erdogan face declaratii si pentru sustinatorii sai si pentru partenerii externi ai Turciei. Probabil ca, pentru partenerii externi vorbesc ambasadorii din tarile respective. Pentru turci, vorbeste Erdogan.
    Nu stiu de cata sustinere populara se bucura Erdogan in Turcia, dar starea de urgenta instituita imi pare ca ar avea scopul de a impiedica eventuale contra-manifestatii, facute de contestatarii lui Erdogan.

    Turcia poate reintroduce pedeapsa cu moartea si poate scapa definitiv de cei arestati. Mai ales ca inchisorile turce sunt supra-aglomerate si nu prea vad cum ar putea primi cateva zeci de mii de condamnati. Dar asta ar fi o rana ce nu se va vindeca niciodata.
    Nu pot sa stiu care-i sunt intentiile pe termen lung, dar mi se pare clar ca domnul Erdogan joaca o carte mare. E ori, ori. Nu cred ca se simte victorios, inca, nu-mi pare sigur pe victorie.

    Marile (foste) imperii poarta samanta autodistrugerii, latenta, in ele. La un moment dat, intr-un fel sau altul, acea samanta incolteste si istoria isi ia revansa. Iar imperiul este redus la o tzara. Dar acea tzara nu mai poate fi o natiune, asa cum era inainte de a fi imperiu… Un fel de razbunare a celor colonizati, cu forta, cu secole in urma…



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Alexandru Lazescu


Alexandru Lazescu

Fondator al retelei nationale de publicatii locale Monitorul (1991) actionar al Grupului de Presa Medianet, ce editeaza Ziarul de Iasi membru al Grupului pentru Dialog Social a fo... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)