joi, martie 28, 2024

Supărările domnului Putin nu dau pace Ucrainei

Putin este supărat și are și de ce. Aventura ucraineană amenință să se termine prost.

Pe data de 3 martie, bursa rusească a fost decapitalizată cu 58 de miliarde de dolari, cotațiile marilor companii rusești au scăzut cu 11 până la 13%. La fel a alunecat rubla, pentru susținerea căreia Banca Centrală a Rusiei a injectat 10 miliarde de dolari din rezerva de devize. Putin decide de urgență să înceteze exercițiile militare cu cei 150.000 de soldați de la granița de vest a Ucrainei. Pe 4 martie liniște. Pe 5 martie, bursa scade din nou, Banca Națională mai pierde 12 miliarde de dolari pentru a susține rubla. În ritmul acesta economia rusă intră în recesiune în câteva luni, iar rezervele valutare ale țării dispar în maximum cinci luni. Clar, Rusia nu se poate pune cu noua forță a globalizării: piețele mondiale de capital. Piața îl pedepsește pe Putin în câteva zile mai rău decât o poate face însuși Occidentul într-un an.

Nici în plan diplomatic lucrurile nu merg bine. Vestul inclusiv țările Uniunii Europene, pe ale cărei poziții nedecise pariase președintele rus, nu cedează. Cel mai rău este că SUA amenință indirect să maseze trupe în țările Baltice și Polonia și să înceapă o cooperare militară cu Ucraina. Armata rusă își poate umfla mușchii cu vecinii mai mici și cu armate cronic subfinanțate, dar nu cu forțele militare ale NATO. Nu se pune problema unui conflict est-vest, dar se prefigurează o linie roșie occidentală înainte ca Moscova să fi avut timp să facă ”ordine” în Ucraina. Anularea G8 sau chiar excluderea Rusiei din organizație și din cooperarea cu NATO trec deja în plan secund. Lucrurile amenință să iasă de sub control.

Campania de PR de discreditare a noii puteri de la Kiev, copiată la literă după cea din Georgia de acum cinci ani, este o catastrofă. ”Fasciștii” de la Kiev s-au abținut exemplar de la orice violențe împotriva minorității ruse din est, iar rezistența pașnică a soldaților ucraineni în câteva baze din Crimeea fac intervenția rusă să apară în văzul întregii lumi în lumina adevărată: Rusia a invadat un stat suveran și independent, călcând în picioare normele fundamentale ale dreptului internațional, pe baza căruia se menține pacea și stabilitatea în lume.

Vestul nu cedează, și de fapt lui Putin îi pasă, pentru că de la Occident are nevoie Rusia de pașaportul de noua mare putere mondială. Fără acceptul Uniunii Europene și al SUA, Rusia nu poate manevra în organizațiile internaționale și la conferințele G8 sau G20, cum ar fi putut face URSS. Iar China este preocupată de impunerea propriului statut în lume și nu de ambițiile Kremlinului.

Ce vrea Rusia în Ucraina

Interesul strategic pe durata istorică lungă al Kremlinului este anexarea Ucrainei într-o singură națiune rusă, ca pe vremea țarilor și a URSS. Evenimentele de pe bursa rusească, economia rusă aproape în stagnare și situația economică proastă a Ucrainei demonstrează că o anexare completă a țării este imposibil de susținut financiar de către Moscova, chiar și fără ipoteticele sancțiunile occidentale. Asta presupunând că ocupația se va face fără mari sacrificii pe câmpul de luptă, iar populația din vest nu recurge la lupte de gherilă urbană și nici nu iese în masă pe străzi.

Vladimir Putin a mai descoperit că, de fapt, nu poate ține Ucraina în mână după rețeta statelor totalitare obediente din restul spațiului fost sovietic. Este a 3 oară în 10 ani în care ucrainenii și o parte din etnicii ruși îi dau jos prin mișcări de stradă sau alegeri libere pe protejații politici ai Rusiei de la putere. Mai rău, acum, cu opoziția îndârjită a UE și a SUA, el nu poate da jos nici guvernul ucrainean pro-occidental. Povestea cu lunetiștii care ar fi tras în demonstranți și poliție la Kiev din ordinul chiar al unor capi ai opoziției, și nu al lui Yanukovici, pare scoasă din manualele de dezinformare KGB-iste. Doctorul ucrainean menționat în convorbirea telefonică de către ministrul de externe estonian Urma Paet, care ar fi făcut observația că polițiștii și demonstranții împușcați ar fi fost uciși sau răniți cu aceleași arme din mulțime, a negat aceste lucruri. Doctorul Olga Bogomolets a afirmat că declarațiile ministrului de externe sunt eronate, pentru că ea nu a avut niciodată acces la răniții polițiști și de aceea nu ar fi avut cum să tragă concluzii despre tipul de armă folosit.

Tactic, Rusia vrea să țină sub control Ucraina, iar acum este esențial să pună un guvern supus filorus și antioccidental la conducere. Această perspectivă pare distantă, iar strategii de la Kremlin par să fi pierdut inițiativa. Rusia vrea repunerea în vigoare a acordului de la 21 februarie, în care se stipula că Yanukovici va rămâne la putere până după alegerile anticipate din decembrie, dar Putin recunoaște singur în interviul din 5 martie că protejatul său nu mai are un viitor politic în Ucraina. Cum să repui pe tapet un acord când semnatarul protagonist nu își mai poate prelua rolul de președinte?

Cu ce s-a ales până la urmă Putin?

S-a ales cu Crimeea, pe care oricum o deținea de facto și o putea rupe de la vecin. Da, militar și strategic Crimeea este inestimabilă pentru Rusia, dar economic este o gaură neagră. Dacă o anexează, mai leagă o piatră de bugetul Rusiei. Posibil să o transnistrizeze, sperând însă ca Ucraina să suporturile costurile ocupației Ruse. Putin urmează în acest scenariu să susțină că nu se pune problema anexării Crimeii și că – vezi doamne – peninsula rămâne juridic parte a Ucrainei, dar va uita să menționeze că peninsula va fi practic teritoriu autonom rus, cu trupe rusești. Anexarea nu trebuie totuși exclusă în cazul întețirii tensiunilor cu Ucraina și Occidentul, căci Moscova poate crea o altă Transnistrie în regiunile ucrainene estice rusofile.

Deci nu este clar ce negociază Rusia acum, pentru că de facto, Yanukovici nu mai poate călca în Ucraina, iar guvernul revoluționar instalat la Kiev nu va putea fi schimbat în condițiile sprijinului UE și al SUA. Este posibil să se încerce crearea unui nou guvern ucrainean ”de uniune națională” cu reprezentarea etnicilor ruși, în realitate infiltrat cu elemente FSB-iste sabotoare, care să aibă timp să compromită forțele proeuropene și naționaliste până la alegerile din decembrie, prevăzute în acordul cu Yanukovici din 21 februarie. În aceeași cheie Moscova a semnalat că probabil nu va accepta nici legitimitatea puterii democratice ce se va instalat la Kiev după alegerile anticipate programate pentru luna mai anul acesta.

Rezultatul până acum este că Putin a câștigat Crimeea (care era demult a lui) și a pierdut Ucraina.

În plus, el a fost aproape să compromită grav noțiunea de frăție slavă. Urmărind tweet-urile rușilor și ucrainenilor de pe BBC, se poate observa că mulți etnici ruși din afara Crimeii resping povestea discriminării etnice la care ar fi supuși, conform mașinii de propagandă de la Kremlin, și se opun salvării de către Putin. Pur și simplu un Yanukovici autoritar filorus care a furat 70 de miliarde de dolari din bugetul de stat și alți 38 de miliarde din împrumuturi externe aducând țara în faliment și pe oameni în pragul foamei, nu le inspiră încredere. Ei înțeleg că, în afara imperialismului șovin, Moscova nu are cu adevărat în vedere interesele lor și nici ce să le ofere. Nu vor să schimbe un dictator în devenire abia coborât de pe piedestal, cu un altul consacrat. În 23 de ani de independență, mulți etnici ruși sau ucraineni vorbitori de rusă și-au schimbat încet dar sigur loialitatea dinspre Moscova spre Kiev. De reținut că inclusiv demonstrațiile din est nu atrag mai mult de câteva mii de protestatari – foarte agresivi, unii provocatori ruși special aduși de la Moscova, dar oricum puțini. În orice caz rămâne o chestiune deschisă dacă Putin va reuși cu ajutorul operațiunilor de subminare ale FSB-ului să-i antagonizeze pe etnicii ruși și pe cei ucraineni din Ucraina, pentru a putea instrumentaliza povestea pericolului de moarte al ultranaționalismului ucrainean la adresa minorității ruse.

În cele din urmă, poate că noțiunea de frăție slavă nu a fost compromisă complet, pentru că deocamdată au fost evitate conflicte militare sângeroase, dar relația unei părți importante a minorității filoruse (ruși și ucraineni estici deopotrivă) cu regimul Putin a fost compromisă definitiv. Visul refacerii Imperiului Rusesc este imposibil, cel puțin câtă vreme continuă să existe regimul Putin la Kremlin.

Așadar lui Putin i-a rămas să mizeze pe compromiterea sistematică a guvernărilor prezente și viitoare independente și pro-occidentale din Ucraina. Cum? Menținând țara în stare permanentă de sărăcie. Prețul la gaz, șantajul politic și costurile Crimeii ar trebui să țină economie ucraineană la pământ. Mai rămâne ca grupurile de oligarhi pro-vest sau pro-est să reușească să se mențină parazitar la putere și astfel să sufoce orice șansă de reformare a țării și de creștere economică. Ucraina trebuie să devină un proiect național eșuat, identitatea națională ucraineană este delegitimată grotesc – echivalată cu fascismul și ultranaționalismul anti-rus – iar la final statalitatea țării vecine urmează să fie pusă sub semnul întrebării

De fapt, destinul Ucrainei stă în mâna ucrainenilor. De succesul reformelor economice și de asigurarea creșterii economice depinde cu adevărat pe termen lung stabilitatea și independența țării lor. Ucraina s-a edificat ca națiune dinaintea apariției Uniunii Sovietice, iar în pofida eșecurilor economice și a crizelor interne repetate, identitatea ei s-a cimentat neașteptat de bine în ultimele 2 decenii. Rusia va fi obligată să accepte că Ucraina este o națiune soră și totuși distinctă, pe care trebuie să o respecte de la egal la egal. Cât timp Rusia va continua să submineze economia națională a Ucrainei, va îndepărta poporul ucrainean încă și mai mult, împingându-l într-o zi în scenariul horror al lui Putin: integrarea în structurile euro-atlantice.

Ieșirea din criză

Vladimir Putin a stabilit o verticală a puterii, în care el a devenit singurul factor decizional în problemele de politică externă. El trebuie înțeles prin prisma trecutului său de ofițer KGB în timpul Războiului Rece, rămas un nostalgic incurabil al Imperiului Sovietic. Deși și-a făcut un renume de imprevizibilitate și trăiește într-un univers propriu înconjurat de palatele aurite ale unei epoci demult apuse, rupt de realitățile secolului al XXI-lea, Putin rămâne un om calculat.

O soluție de real compromis pentru toate părțile ar fi o garanție rusească și occidentală sub formă de tratat votat de parlamente, nu de memorandum ca in 1994, a integrității teritoriale a Ucrainei. Ucraina promite să rămână neutră, iar Rusia încetează amestecul în treburile interne ale vecinului și își retrage armatele în bazele sale militare din Crimeea, așa cum este stipulat în tratatul bilateral. Orice tratat de asociere economică la UE sau la viitoarea Uniunea Euroasiatică trebuie realizat prin acord tripartit: UE- Ucraina – Rusia.

Ucraina nu trebuie lăsată pradă fanteziilor imperiale de la Kremlin. Totodată trebuie menajată imaginea publică a lui Putin în Rusia, pentru că episodul ucrainean este strâns legat de viitorul politic al președintelui rus. Conform institutului rusesc de sondare a opiniei publice Levada, în aprilie 2013 doar 22% dintre ruși l-ar mai fi votat pe acesta pentru un nou mandat din 2018, în timp ce 55% nu ar mai vrea să vadă aceeași persoană în fruntea statului. Evident, președintele rus nu are alternativă: trebuie să iasă cu fața curată în fața unui electorat pe care l-a radicalizat un deceniu cu bună știință, pentru a masca nereușitele socio-economice și limitările masive de drepturi civile și politice din plan intern.

Numai că, de această dată Vladimir Putin a ridicat miza prea mult pentru un compromis. Ucraina nu este o țară minoră precum Moldova sau Georgia, iar pentru Uniunea Europeană și SUA o invazie a Ucrainei sau o subordonare pe cale militară a ei de către Moscova reprezintă o posibilă amenințare de securitate națională a statelor de pe întreg flancul estic al NATO și UE. Prin aceste acțiuni de tip blitzkrieg în state suverane vecine și prin deconspirarea propagandei sale menite să ducă în eroare comunitatea internațională, în special partenerii vestici, Putin și-a pierdut orice urmă de credibilitate, ba chiar a devenit un personaj amenințător amintind de rapturile teritoriale de tristă amintire comise împotriva normelor de drept internațional de Germania nazistă și Rusia sovietică între anii 1938-1940. Statele occidentale nu mai sunt dispuse să-i acorde prezumția de bună credință la negocieri. Aproape s-a ajuns într-un joc de sumă nulă în care nimeni nu mai este dispus la compromis. Statele din vestul Europei care au schimburi comerciale semnificative cu Rusia – mai ales Germania, Italia și Marea Britanie – ar putea să restabilească dialogul dintre SUA și Rusia pe de o parte, și pe cel dintre Moscova și Kiev pe de alta. În situația în care negocierile nu dau rezultate rapid, iar SUA și Europa nu acționează cu fermitate, starea conflictuală poate escalada chiar până la o nouă intervenție militară rusă, căci țarul poate acționa ca un animal de pradă rănit când va înțelege că imperiul îi scapă printre degete.

Rămâne de văzut, dacă președintele rus prins între presiunile electorale interne și imperativele de ordin ideologic, necesitatea stabilizării rapide macroeconomice naționale și nevoia urgentă de a calma relațiile încordate cu Occidentul și cu piețele internaționale, va alege o cale constructivă, sau cuprins de frustrare va merge mai departe pe calea confruntării, jucând totul la ruleta rusească.

Distribuie acest articol

45 COMENTARII

  1. sunt mirat cum de se cred unii com.mai pătrunzători, mai inteligenți decât șefi de stat redutabili ca V. Putin. Rusia are o politică clară – de mare putere. cu erori, cu riscuri, nu există iubire și adevăr în politică. Mai ușor cu pianul pe scări, stimați analiști.

    • ei, dar mirarea asta vi se poate aplica si dvoastra „cum de va credeti…”
      Si o nelamurire: il credeti pe Putin de neinvins? daca ar fi, Ioropa sau macar fostele tari satelit ar fi fost demult sub aripa sa. El incearca dupa metodele trditionale tarismului si comunismului, dar poate sa si piarda.
      Ceea ce scrie autorul despre Bursa si economia ruseasca este un fapt, nu o speculatie.

    • Putin va fi domolit de cei care stau in spatele lui si care l-au pus la putere: oamenii cu foarte multi bani. Nu degeaba UE a studiat si dat spre media ideea confiscarea proprietatilor rusilor din statele UE. Un singur exemplu: Karlovy Vary in Cehia. Atat de rusificat incat aeroportul a fost construit de rusii cu proprietati acolo. Multi si magnati. Parte mafioti si oligarhi.

  2. „Povestea cu lunetiștii care ar fi tras în demonstranți și poliție la Kiev din ordinul chiar al unor capi ai opoziției, și nu al lui Yanukovici, pare scoasă din manualele de dezinformare KGB-iste.”
    A naibii poveste, cum se repeta ea peste tot unde apare vreo „primavara” sau vreo „revolutie democratica” :)
    Cat despre Ucraina… ca de obicei, cativa „dastepti” au incercat ei ceva dar e pe cale sa iasa altceva
    „Vestul inclusiv țările Uniunii Europene, pe ale cărei poziții nedecise pariase președintele rus, nu cedează. Cel mai rău este că SUA amenință indirect să maseze trupe în țările Baltice și Polonia și să înceapă o cooperare militară cu Ucraina. ” Hmmm :) :) :).. Sunteti tare optimist … :)

    • Polonia şi ţările baltice sunt membre NATO, care NATO e actualmente în principal SUA.
      Eu sunt căpşunar, şi am colegi din vreo 15 ţări. Două bancuri tematice ce mi le-a spus colega din Lituania:
      – Vizitaţi Rusia înainte să vă viziteze ea
      – Mai bine ţigan decât rus.
      Colegi din Polonia n-am, dar cei câţiva cunoscuţi ocazional anii trecuţi nu erau foarte prietenoşi faţă de mama Rusie după „incidentul” cu avionul.

      P.S Parcă tocmai ce-am citit că SUA trimite 16 aviaone F-16 în Polonia şi 6 în Lituania.

  3. Piata este insusi Occidentul. Asadar prima parte a analizei este un sarpe care isi musca coada.
    Solutia este pe la mijlocul analizei, ascunsa fara dibacie de prejudecatile ideologice si automatismele dogmatice ale analizei: „Orice tratat de asociere economică la UE sau la viitoarea Uniunea Euroasiatică trebuie realizat prin acord tripartit: UE- Ucraina – Rusia.’
    Asta este obiectivul pe care il urmareste Putin in acord perfect cu interesele geostrategice ale tarii sale.
    Pe de alta parte, cel putin pana acum, si-a imbunatatit semnificativ scorul electoral. De ce nu citati sondajul realizat la inceputul acestei luni, nu cel din aprilie anul trecut?

    • Şi-o fi îmbunătăţit scorul electoral în România – p-aici, p-afară, n-am văzut lumea debordând de dragul lui, ca să nu mai vorbesc de mesajele de pe FB. Cel mai suculent şi concis a fost al unui neamţ: „Fuck Russia!”

    • Piața nu este Occidentul, chiar dacă o mare parte din capitalul mondial provine din SUA și Europa de Vest. Pe piață se regăsesc persoane fizice și companii al căror unic interes este profitul și nu interesele naționale. Occidentul european însuși a fost victima piețelor de capital, când acestea și-au pierdut încrederea în economiile din sudul continentului: Grecia, Spania, Italia. În mod asemănător, când au evaluat că economia Rusiei ar putea fi afectată de eventualitatea unui conflict ruso-ucrainean și de posibile sancțiuni occidentale, pe fundalul unor deficiențe economice structurale rusești deja existente, deținătorii internaționali de capital și-au închis masiv pozițiile investiționale din Rusia. Asta într-un moment în care greii Europei, respectiv Germania, Franța, Marea Britaniei și Italiei se opuneau ideii de sancțiuni economice pentru că au relații comerciale cu Rusia, ca să nu mai vorbim de dependența energetică.

      Apropo de ”prejudecatile ideologice si automatismele dogmatice”, orice om analizează lumea prin prisma unor poziții ideologice. ”Prejudecățile” mele ideologice sunt simple: Mă raportez la principiile fundamentale ale comunității internaționale:
      1. normele de drept internațional;
      2. respectarea statalității tuturor țărilor membre ONU;
      3. respectarea suveranității naționale;
      4. respectarea integrității teritoriale ale statelor.

      Or Rusia încalcă toate aceste principii ale comunității internaționale, invadând porțiuni din Ucraina și amenințând pe față cu posibilitatea unor intervenții viitoare. Dacă urmărim istoria tragică a României și a întregii Europe de Est în preajma celui de al Doilea Război Mondial, precum și comportamentul Rusiei în Moldova, Georgia și mai nou Ucraina, apar multe asemănări între dictatorul Stalin și Putin în ceea ce privește politica externă și rapturile teritoriale.
      Nu este de bun augur

      Interesele geostrategice ale unei țări nu sunt bătute în cuie, ci depind de ideologia dominantă în plan intern. Așadar o schimbare de perspectivă, dacă vreți de mentalitate, ar putea determina ca interesele geostrategice ale Rusiei să nu mai fie atât de confruntaționale în raport cu Vestul și să nu mai fie legate de amestecul neavenit în afacerile statelor naționale vecine. Cred că vremea expansionismului agresiv teritorial a trecut, iar asemenea practici de politică externă trebuie respinse. Dacă Rusia este îngrijorată de drepturile rusofonilor, ar putea să discute problema bilateral cu Ucraina, eventual și prin organizații internaționale, dar nu să invadeze arbitrar o parte din teritoriul țării vecine înainte ca noul guvern interimar să se dezmeticească. Problema pentru România este că Rusia încearcă să stabilească niște precedente grave de încălcare a principiilor de la baza actualei ordini mondiale, principii care ne garantează securitatea granițelor și pacea.

      Pe de altă parte, nu sunt nici talibanul americanilor. Nu am fost de acord nici cu încălcarea acelorași norme de drept internațional, când SUA a invadat Irakul sau Afganistanul, sau când Franța și Anglia au bombardat Libia. Totuși există diferențieri calitative majore între Rusia și SUA. Americanii nu au procedat la rapturi teritoriale, nu au amenințat cu destructurarea statalității unor țări și în cele din urmă și-au retras sau sunt pe cale să retragă trupele de ocupație. În afară de aceasta, suntem într-o alianță occidentală care ne garantează securitatea națională de o manieră nemaiîntâlnită în toată istoria națională.

      Cât despre scorul electoral al lui Putin, nu l-am văzut pe ultimul, dar sunt sigur că aveți dreptate: arată mult mai bine. Asta a fost și ideea, nu-i așa?

      Aș vrea să vă întreb care sunt pozițiile dumneavoastră ideologice (ca să nu folosesc cuvântul prejudecăți), referitor la criza din Ucraina.

      • Pentru Andrei Valan.
        Asta pentru ca nu sunt sigur daca comentul meu se va lipi la raspuns. Observ ca platforma functioneaza bizar din acest punct de vedere.
        Multumesc pentru raspunsul masiv. Am si eu, ca tot omul, prejudecati, desigur. Incerc insa sa le constientizez si sa le pun la locul lor. Adica sa nu le consider idei.
        Pentru inceput principiile Dumneavoastra.
        Sunt frumoase. Daca le comparati cu cele ale politicii „esterne” ale Romaniei ceausiste veti vedea ca sunt in perfecta consonanta. Prin asta nu ironizez principiile exprimate, subliniez doar ca ele sunt principii si pot fi folosite de oricine ca demonstrare a bunelor sale intentii.
        Problema e in practica, in teren, in valorizarile evenimentelor concrete. In cazul nostru este vorba de asa numita criza Ucrainei.
        Asadar: eu consider ca agresiunea este agresiune indiferent de ideologia din spate. N-accept ideea ca agresiunile NATO sau ale Occidentului sunt „altfel” decat cele ale Rusiei, Chinei sau Irakului.
        Cladesc aceasta idee pe conceptul de interes, concept central al economiei si relatiilor internationale. Asadar in fiecare situatie incerc sa deslusec interesul de ambele parti care duce la declansarea evenimentelor. Pe aceasta linie consider ca fiecare stat are un „network” de interese proprii pe care daca o alta entitate statala il incalca se poate astepta la reactia logica si previzibila din partea statului care-si vede interesele incalcate.
        Dupa interes, conceptul cel mai important pentru mine este cel de putere. Consider ca evenimentele internationale intre state sunt declansate de interes si ghidate de raporturile complexe de putere.
        In aceste analize ma intereseaza prea putin politica interna. Desigur, viata interna al unui stat este intr-o relatie complexa cu comportamentul sau international. Nu exista, asadar, o relatie directa in sensul ca o democratie actioneaza numai bine si in interesul comunitatilor iar un regim autoritar intotdeauna condamnabil. Ceausescu, cu un regim interior execrabil, a fost apreciat (pe bune) pentru prezenta sa internationala.
        A fi multe de spus, dar inchei scurt: in situatia despre care discutam consider ca Occidentul a fortat nota, apreciind gresit posibilele reactii ale Rusiei. Mai spun ca pana acum Rusia s-a comportat onorabil, aproape neverosimil de „soft”, avand in vedere traditiile cunoscute iar Occidentul se regrupeaza realizand caracterul neadecvat al initiativei sale. Mai consider ca SUA, vezi f*** UE, se comporta de multe ori dovedind lipsa de orizont, nerespectarea intereselor aliatilor, oarecum mult prea agresiv pentru o putere care se reclama de la marile valori politice si sociale ale modernitatii

    • “Orice tratat de asociere economică la UE sau la viitoarea Uniunea Euroasiatică trebuie realizat prin acord tripartit: UE- Ucraina – Rusia.”

      Este ca-i nostim? Ucraina – stat suveran, pana la proba contrara – trebuie sa consulte Rusia inainte de a semna aliante! Si stati, ca vorbim de aliante economice, ca pentru cele militare cerinta mi s-ar parea relativ rezonabila.

      E clar ca legile economiei de piata au intervenit deja: deprecierea rublei, scaderea cotatiilor companiilor rusesti, totul arata ca Rusia se loveste de reactia negativa a investitorilor. Iar pe acestia nu-i poate infrange prin forta armelor. Deci ghinionul durului de la Kremlin – disparitia sa se va produce „soft”, atunci cand capii industriei rusesti vor simti ca dau faliment. Desigur, mai poate juca o ultima carte, aceea a agresiunii deschise, doar ca finantele mondiale au deja prea multe increngaturi cu politica pentru a finanta o astfel de aventura!

      Sau: fuse si se duse!

  4. Când toate acestea se vor sfârşi, Putin va păţi exact ca Hruşciov după criza rachetelor din Cuba. Îl vor da jos exact ai lui, kaghebiştii……..

    • Evident! Cine credeti ca detine fraiele economiei rusesti? Chiar crede cineva ca industriasii rusi se vor incurca in „panslavism” atunci cand contractele lor vor fi blocate iar rubla va fi numai buna de inlocuit cocenii in „buda” din fundul curtii?

      RIP Putin – pacat, avea gusturi bune in materie de ceasuri ;)

  5. Ce păcat!

    Am remarcat în ultimele săptămâni câteva nume de tineri care fac sau au făcut studii serioase, la universităţi recunoscute. Cu multă muncă, cu rigoare şi cu demonstraţia unei inteligenţe neatârnate ar fi putut deveni în ceva ani nişte nume importante în analiza politică sau militară.
    Asumând însă poziţii grotesc de partizane, chiar de propagandă, în textele publicate acum, la tinereţe, se condamnă la eşec. Vor fi doar nişte instrumente de comunicare ale celor cu adevărat mari.
    Cei care sunt astăzi mari îşi pot permite şi poziţii partizane. Nimeni nu pune la îndoială competenţa şi inteligenţa creativă a domnului Kissinger, de pildă, chiar dacă mai face uneori „servicii” testând sau orientând opinia publică. Cota sa nu se prăbuşeşte doar pentru că a făcut nişte jocuri. Este un privilegiu obţinut după decenii de muncă serioasă şi fără compromisuri intelectuale.
    Mă tem că domnul Valan, probabil un tânăr promiţător, se află în eroarea vieţii sale. Este prea june şi prea necunoscut pentru a-şi permite să „livreze” fără riscuri privind credibilitatea şi statura sa profesională. Încă unul sau două asemenea articole şi nimeni nu-i va mai acorda credit în viitor nici dacă va produce doar analize de cea mai bună ţinută.

    • @ casandra

      Din nefericire, asta pare a fi noima profesională a tinerimii școlită cumsecade : să facă spectacol de trompetă sub boși de o culoare sau alta. Au de ales? Dacă ies din ecusonul și Weltanschauung-ul patronului, alegînd să funcționeze de capul lor, mă tem că vor sfîrși pricăjt, în bălăriile și oțetul cutărei redacții. Ar fi demni, slobozi și melancolici… Așa, închiriați convenabil, cultivă și ei un portret curățel și geometric, își permit piese de recuzită recente, călătoresc, promovează, au vizibilitate. Neafiliați, s-ar pierde, romantic, pe o orbită marginală.

      • Deciziile pe care un stat sau o uniune de state le iau în politica internaţională sau internă trebuie să aibă la baza analize competente. Analizele partizane sunt inutile, chiar riscante dacă sunt încorporate în decizie.
        Întotdeauna există analizele şi prognozele unor instituţii de profil, dar acestea pot fi afectate de specializarea lor foarte „executivă”, sunt construite pe o anumită perspectivă asupra realităţii. Prin urmare, analizele care vin din mediul academic, autonom faţă de guverne şi alte autorităţi publice, sunt foarte importante. Ele propun alte perspective asupra chestiunii. Dacă sunt doar rodul inteligenţei şi nu al unor calcule sau idiosincrazii…
        România nu pare să se bucure de contribuţii academice valoroase în profilarea deciziilor statului. Iar situaţia aceasta este o vulnerabilitate, presupune costuri. Dacă privim în urmă, la nenumăratele „reforme” contradictorii aplicate în ultimele două decenii, vedem cât de mult ne-a costat superficialitatea ex ante.
        Apariţia unor tineri cu studii solide în lumea specială a „analizei” este îmbucurătoare. Cu o condiţie: să nu substituie analizei reci şi obiective doar o colecţie de percepţii cerute pe piaţa comunicării.

      • @Casandra & Vali
        Mă dezamăgiţi profund, amândoi. Aşteptam de la d-vs. comentarii „la obiect”, capacităţile intelectuale necesare pentru aceasta le aveţi, în orice caz, cu condiţia să nu vă împiedecaţi de propriile picioare. Ce primesc însă? Insinuări potrivit cărora autorul ar scrie după cum cere mass media (care, domnule?) sau după cum ar fi tocmai oportun pentru a atrage atenţia. Afirmaţii suficiente, lipsite de orice argumente, privind simplismul tezelor expuse de autor.
        Hai să insinuez şi eu ceva. Din d-vs. vorbeşte frustrarea. Dacă aţi fi deschişi pentru o discuţie sinceră, aţi putea poate afla şi care sunt cauzele acestei frustrări.

        • @ Mihai Lungu

          Nu știu alții cum sunt, dar eu recidivez spornic în arta dezamăgirii… Acum, dacă e să-mi reproșez ceva, ar fi faptul că nu am lăsat să se înțeleagă că eticheta mea funcționează vast, că înghite grămezi de tineri merituoși. (Nu discut obrazul autorului, nu-mi dau seama din ce scrie dacă e cumpărat sau fără ham… Pur și simplu vorbeam cu @casandra despre inconvenientele și opțiunile unei generații consistente.) Cunosc destui flăcăi și nubile cu o știință de carte remarcabilă, anexați fălos unor agende sau lozinci extranee, perfect în răspăr cu timbrul lor sufletesc.

          Apoi, dacă citiți fără febră ce am scris, e lesne de constatat că eu nu judec în negru acest tip de angajament. În fond, care tînăr cu școală solidă și îndîrjire biografică își mai permite astăzi să facă mari desfășurări de opinie liberă? Cîți pot ieși la rampă fără spectrul gros al „daimonului” finanțator?

          Mă suspectați de umoare verde, de sentimentul frustrării. Puteți elabora? Mă închipuiți chircit și vanitos, făcînd pîndă și vînătoare acră prin haloul premianților? Credeți că tînjesc după felurite coronițe și fleici, le ratez săptămînal și-mi fac univers alternativ din scuipătură? Aveți o vîrstă, ce Dumnezeu…

          • Vă citez, d-le Vali:
            **În fond, care tînăr cu școală solidă și îndîrjire biografică își mai permite astăzi să facă mari desfășurări de opinie liberă? Cîți pot ieși la rampă fără spectrul gros al „daimonului” finanțator?**
            Insinuaţi, în continuare, că autorul nu-şi exprimă opiniile reale, ci scrie după placul vreunui mecen.
            Cred că nu eu sunt cel care trebuie să-şi „elaboreze” afirmaţiile.

          • @ Vali, nu înțeleg de ce nu este normal ca oamenii de toate nivelurile intelectuale să își asume diverse poziții ideologice și să dezbată în spațiul public cu argumentele pe care le consideră solide în efortul de a înțelege ce se întâmplă în această lume.
            Am întâlnit inclusiv profesori universitari de la cele mai prestigioase instituții de învățământ superior din lume (Oxford sau Cambridge) și, fără să am câtuși de puțin pretenția că mă ridic la nivelul lor, am constatat că toți, fără excepție, își bazează argumentația pe o bază teoretică și ideologică. Pur și simplu, într-o lume atât de complexă nu există un deținător al adevărului, decât în mintea dictatorilor de orice culoare.

            Dacă urmărești inclusiv dezbaterile pe tema Ucrainei din revistele de relații internaționale vei descoperi narațiuni cât se poate de diferite, unele cu limbaj mai tare, altele mai moderate, dar toate arondate eșichierului de stânga sau de dreapta, interpretărilor liberale, neorealiste, constructiviste, școlii engleze sau altor câteva curente. Unii combină chiar câte două perspective teoretice.

            Îmi plac dezbaterile pe argumente, nu pe atacuri la persoană. Disprețul vostru suveran față de oameni cu convingeri puternice ascunde un ego prost camuflat, iar limbajul dumneavoastră injurios lasă mult de dorit, mai ales față de un domn de pe forum mai învârstă decât dumneavoastră.

            Eu chiar vă invit să scrieți articole ”neînregimentate” și ”obiective”, fără nicio coloratură ideologică. Am să fiu printre primii care voi comenta, desigur în mod costructiv.

        • @Mihail Lungu

          Mă alătur lui Vali în răspunsul dat. Sper că îmi permite.
          Sunt sincer tristă că nu am răspuns „aşteptărilor” dumneavoastră. Am formulat doar o opinie pe care autorul a acceptat-o în parte şi termeni foarte civilizaţi. Îi mulţumesc şi apeciez receptivitatea.
          Altceva nu mai e de spus.

          • @ casandra

            Vorbesc cu dvs., fiindcă văd că dl. Lungu se face că nu pricepe, iar dl. Valan mă urechează nărăvaș : sar la beregata oamenilor de bine, mă iubesc exoftalmic și mă cred sferic, vorbesc o română asasină, mă comport barbar cu vîrstnicii…

            Unul din viciile frecvente ale activității forumistice e că ea uită, din cînd în cînd, să recenzeze autori și se exersează sub cutare sau cutare comentator. Eu, de pildă, am neglijat vinovat textul domnului Valan și am păcătuit nițeluș lăsîndu-vă domniei voastre cîteva rînduri despre o temă exterioară articolului. Mea maxima culpa!

            Acum… Domnia voastră deplîngeați opțiunea unor tineri valoroși care înțeleg să-și facă un început de carieră vorbind și scriind înregimentat. (Și ați scris ce ați scris cu titlu de reproș în direcția domnului Valan.) Am intervenit nu pentru a zgîlțîi sau a calomnia portretul autorului – n-am nominalizat, n-am arătat cu degetul… – ci pentru a vizita înțelegător o problemă reală. Nu să cert, să bîrfesc ori să excomunic am vrut ci, din contră, să îndemn la o privire mai clementă, la un bemol al judecății etice față de acei tineri care, într-adevăr, aleg să-și joace dexteritățile în slujba unor doctrine, platforme, oameni în care, de fapt, nu cred. „Fiți mai blîndă cu opțiunea lor…”, vă sugeram printre rînduri.

            N-am zis nicăieri că șefii de promoție n-au voie să fie de stînga ori de dreapta, n-am scris nicăieri că toți tinerii excepționali își vînd harurile gazetărești, n-am pus dinamită la gleznele tînărului Valan. Dar nu știu cum se face că am ieșit tare nesuferit după glosa aceea. Dl. Lungu zice că am făcut echipă demolatoare cu dvs. în contra domnului Valan, dl. Valan își simte sacoul sfîșiat și mă lasă repetent…

    • Casandra,

      Ai citit profilul autorului? Este masterand in Germania in domeniul politicilor externe ale Uniunii Europene, in special in privinta Rusiei.

      Articolul mi s-a parut indraznet, bine documentat si neavand nici un fel de speculatie in ea.

      Mie personal mi-ar fi teama sa scriu un astfel de articol, care spune pe sleau situatia curenta in Rusia, chiar si din SUA. Din cauza asta am un respect deosebit pentru autorul respectiv pe care l-as putea vedea amenintat sau intimidat direct sau indirect de catre recipientul articolului. Deja se vede mai sus. Unii incearca sa il descurajeze, altii incearca sa il intimideze, iar altii sa il persifleze…

      De unde se vede ca serviciile secrete rusesti au mana lunga si stiu destul de bine limba romana.

    • Stimată doamnă Casandra,

      vă rog să nu faceți presupuneri gratuite potrivit cărora aș ”livra” ceva sau aș face propagandă, pentru că nu este cazul.

      Acest articol nu se vrea o analiza științifică apărută într-o revistă de specialitate. În textul meru este vorba despre o percepție împărtășită cu mici variațiuni în numeroase țări est-europene printre care Polonia, țările Baltice și Cehia – toate cu o experiență istorică tragică la granițele marelui vecin de la răsărit. Sper că nu trebuie să reamintim cum a fost împărțită România între marile puteri în 1940, după Pactul Ribbentrop-Molotov, ca să putem empatiza cu destinul greu al ucrainenilor în aceste zile.

      Accept critica dumneavoastră. Textul este redactat în termeni extrem de duri pentru limbajul academic.

      • Multumesc pentru răspuns. Aştept cu interes viitoarele dumneavoastră texte.
        Vă prezint scuze dacă aţi găsit critica mea prea acidă. Este doar măsura unei aprecieri sincere.

  6. Cassandra a înțeles ce am vrut să spun, Valan vs. Putin sună ridicol, iar cei care mă bănuiesc că aș fi un mercenar care primnește ruble am să le spun ceva dulce în gând, că nu știu ce fac, Oricine are dreptul să aibă o opțiune, nu sunt obligat să ascult de mustrările unor chibițari care nu au nici minima decență de a se prezenta cu numele -pseudonumele, ei se numesc CINIC, NIMIC, etc.

  7. Adevărul e că analiștii din România s-au cam băgat la cutie, câți or fi independenți, mirosul războiului le-a băgat frica în oase și preferă să fie prudenți, eventual dau drumul la mari acțiuni de susținere a simbolurilor naționale corupte gen Gică Popescu.

    Da, se joacă la intimidare, iar cine are opinii ferme este atacat sau se încearcă discreditarea dacă nu se potolește. Se încurajează lașitatea față de ursul de la răsărit. Comportament tipic de comuniști.

    În astfel de zile se vede cine are vocație de slugă și cine este demn în presă. Cred că peste un an se va putea face o lucrare de licență interesantă cu analiza pozițiilor din presa românească în perioada conflictului. Pare stupefiant pentru mulți că prorușii din România nu mai au nici un viitor. Ghinion de neșansă, ce să facem… Să facă ponteze niște invocații la Antena 2, la Gâdea, niște mantre ceva, poate se rezolvă situația de disconfort.

    Analistul autor al acestui articol se simte în siguranță în Germania și își permite fără probleme să comenteze pe șleau ce și cum. Norocul cititorilor (nu că aș fi de acord cu tot ce susține, dar e binevenită analiza). După război se vor arăta foarte mulți alți viteji și cohorte întregi de înțelepți, ba vor fi scoase și numeroase texte de la sertar, masele de oportuniști își vor ridica plini de noblețe pantalonii din vine și vor susține cauza societății democratice în România. Îi așteptăm cu drag, sunt iertați de pe acum.

  8. Alegerile prezidentiale din Federatia RUsa au loc in 2016, nu in 2018. Cand s-a nascut putin si ce s-a intamplat pe 7 Octombrie Rosu? Daca e calculat, cum poate fi isi mpulsivul pasional care actioneaza din instinct?
    Importanta capitala au alegerile Ucraine – libere, corecte, transparente (fara impushcaturi), legale – din perioada imediat urmatoare. In fata lor Rusia va ceda, neavand argu mente, actiunile sale negasindu-si justificare – nici macar in ochii proprii!

    • nostim pseudonim, d. Bere, rușii , la niverlul conducerii NU SE RUȘINEAZĂ DEFEL, iar populația este destul de naționalistă, ca să nu se rușineze. De fapt UCRAINA a existat ca stat indep, doar opt luni, în 1918, iar după II-lea RM a fost „introdusă” în ONU de tov. Stalin ca să aibă URSS voturi în plus. Ucraina nu este nici azi un stat „așezat”. Vestul este anti-rus, antisovietic din 1940, Estul este rusofon în prop. de peste 60%. O împărțire a Ucrainei ar fi o eroare, deci Rusia își va reînghiți propria creație. Așa cred, nu este vorba ce doresc eu, dar cunosc binișor Moscova și Kievul, le-am văzut de zeci de ori. România nu are absolut nimic de comentat, agitația aceasta pro-ucraineană este aiurea, mai bine ne-am ocupa de Nigeria, de pildă. Basarabia nu va reveni prea curând sau niciodată la România , iar cu |Rusia se poate discuta, cu Ucraina, ba, sunt mai naționaliști decât credeți, stimați comentatori, Deja limba română a fost dată deoparte, ce vă bucurați cu băieții noi veniți? .

      • Vedeți că sunteți părtinitor? Ucrainenii se trag din ramura vestică a vechilor slavi, care a creat statul Rusia Kieveană aproximativ între anii 880 d. Chr și secolul al XII-lea. Odată cu invaziile migratoare, o parte din nobilimea kieveană și-a continuat existența în cadrul Marelui Ducat al Lituaniei și mai târziu în Uniunea statală Polono-Lituaniană. Aceste ultime formațiuni statale au încorporat vestul Ucrainei de azi apărând-o de invaziile mongole și tătare, iar nobilimea descendentă a Rusiei Kievene a apărat statutul limbii slavilor vestici, limba ucraineană de azi. Prin urmare Ucraina are bazele naționale și statale într-un stat care a precedat Cnezatul Moscovei (din care se trage politic Rusia de azi) cu câteva secole. Nu cred că este cazul să negăm identitatea națională distinctă a ucrainenilor cu teze de genul inventării Ucrainei de către Stalin pentru voturi în plus la ONU. Holodomorul, genocidul declanșat de Stalin și de sovietici la adresa ucrainenilor este tocmai o reacție împotriva națiunii ucrainene, care nu inspira încredere cu tendințele ei separatiste. România are foarte multe de comentat pentru că și noi am fost victimele expansionismului rusesc în ultimele două secole, începând cu ocuparea Basarabiei de către Rusia țaristă la 1812.

        Nu știu de unde ați scos-o pe asta cu Valan vs. Putin, este grotesc. Nu intenționez nicio secundă să concurez la ceva cu Putin. Mi se pare un personaj sinistru, fost membru al unei organizații (NKVD/ KGB, azi FSB) care a organizat represiuni cutremurătoare împotriva a milioane de oameni în epoca sovietică. Inclusiv sute de mii de români, preponderent din Basarabia, au fost deportați în anii 40 în Siberia. Putin este un dictator cu un bun instinct politic și cam atât.

        Și dacă tot vorbim de naționaliști șovini, cred că primul ultranaționlist se găsește chiar la Kremlin. Da, știu că în vestul Ucrainei sunt naționaliști șovini care nu respectă drepturile minorităților, inclusiv ale minorității române, însă nu pot crede că aceștia reprezintă majoritatea populației din vestul Ucrainei. Da, două partide extremiste sunt reprezentate în guvernul interimar de la Kiev, însă au puține portofolii, iar liderii cu simpatii fasciste și antisemiți nu au fost incluși în echipa guvernamentală. Deci teza guvernului ucrainean fascist este trasă de păr rău de tot. Eu zic să așteptăm alegerile din mai ca să vedem ce simpatii are de fapt poporul ucrainean.

        Mă tem că așa cum extremele se atrag, acțiunile trecute și posibil viitoare de provocare ale ultranaționaliștilor de la Kremlin ar putea în contrareacție să dea apă la moară ultranaționaliștilor ucraineni. Acesta ar fi cu adevărat un scenariu horror pentru stabilitatea zonală.

  9. Să dea Dumnezeu să aveți dreptate, domnule @ Bere Zovsky, să își decidă poporul ucrainean prin alegeri libere liderii și viitorul, însă încep să mă tem că Putin va continua agresiunile la adresa Ucrainei. Un argument ar putea fi bazele sale ideologice. În articolul din 27 februarie (http://www.contributors.ro/global-europa/tragedia-ucraineana-a-rusiei ) scriam:

    ”Aceste provocări formidabile la adresa refacerii imperiale a determinat în Rusia o reacție de respingere generalizată a Occidentului și a ceea ce reprezintă el: drepturile omului, democrație și liberalism economic. Ideea imperială trebuia sprijinită pe o formulă de excepționalism naționalist pentru a contracara eșecurile sociale și economice interne. Vladimir Putin a ales să susțină teza ”civilizației” ruse, în fapt o revenire la conceptele reacționar-conservatoare ale Împăratului Nicolae I (1825-1855), care, după o insurecție liberală în 1825, a încercat să își consolideze puterea discreționară prin politica numită ”Autocrație, ortodoxie, și respect pentru popor.” Vladimir Putin citează cu aceeași fervoare astăzi obsesiva reîntoarcere la ortodoxie și la valorile familiei, erijându-se în părintele protector al poporului, în antiteză cu Occidentul decadent și subversiv.”

    Iată un extras din articolul ”Russian Revisionism” al președintelui Centrului de Studii Liberale din Sofia, Ivan Krastev, apărut în Foreign Affairs (o revistă de prim rang) la data de 3 Martie și care aduce elemente interesante:

    ”The Putin of 2014 is not the Putin of 2004, or even the Putin of 2008. He is no longer simply the ruthless operator who is interested in power and money, the one who dreams of getting Russia back on the global stage. He is interested in ideas. He presents his advisers with the writings of Ivan Ilyn, the Russian philosopher and ideologue of the Russian All-Military Union. He personally directs the writing of history textbooks. In the last few years, and particularly after the explosion of protests in Moscow in the winter of 2011–12, Putin has come to view himself as a last bastion of order and traditional values. He is convinced that liberalism is contagious and that Western mores and institutions present a real danger to Russian society and the Russian state. He surely dreams of the pre-1914 days, when Russia was autocratic but accepted, revolutions were not tolerated, and Russia could be part of Europe while preserving its distinctive culture and traditions.

    From that perspective, the Ukrainian revolution is a symbol of everything that is wrong with today’s Europe. It flirts with people power and moral relativism, it stirs passions, and it shows utter disregard for Russia’s geopolitical ambitions.”

    Deci în ultimii ani Vladimir Putin a făcut un viraj ideologic drastic spre un naționalism-extremist, foarte adecvat ambițiilor sale imperiale mai vechi. El se vede salvatorul națiunii ruse, un mesianism rău prevestitor pentru ce va să vie. Nu cred că el va lăsa Ucraina în pace pentru că în gândirea strategică rusă de sorginte realistă Rusia nu poate fi imperiu fără Ucraina.

    Scuzele pentru viitoare intervenții în Ucraina pot fi foarte variate. O posibilitate este cea creionată de fostul consilier economic al lui Putin, Andrei Illarionov în articolul (http://www.businessinsider.com/jean-mackenzie-putin-would-attack-russians-for-war-2014-3): ”Putin ar ataca etnici ruși pentru a justifica un război în Ucraina”. O altă posibilitate ar fi să motiveze un război cu sancțiunile pretins provocatoare ale Occidentului, care până acum cel puțin sunt apă de ploaie. Germania și Marea Britanie știu de ce.

    Nu îmi permit să încerc o predicție asupra scenariului exact pentru că paleta de presiuni și de agresiuni a Rusiei este foarte bogată.

    La întrebarea cât de calculat și cât de impulsiv este președintele rus nu vă pot răspunde. În orice caz înclin să cred că în fiecare din noi există o doză de calcul și o alta de impulsivitate, în concentrații diferite în funcție de numeroși factori psihologici individuali și sociali. Urmărind acțiunile Rusiei și ale lui Putin în ultimii ani am observat că în problemele de politică externă Putin și strategii lui își pregătesc cu minuțiozitate mișcările importante, dar dacă nu le iese pasiența pot deveni iritabili și impulsivi.

  10. Buna ziua!

    Sa stiti ca in privinta „fascistilor de la Kiev” lucrurile nu sutn intr-atat de smple precum par la prima vedere. Aveti urmatoarele articole care prezinta si o alta fata a problemei:
    -> Rabinul sef al Ucrainei cere evreilor sa paraseasca Kievul (21.02.2014) http://www.algemeiner.com/2014/02/21/chief-rabbi-of-ukraine-urges-jews-to-flee-kiev-after-attack-on-students/
    -> Evreii din Kiev traiesc in frica (22.02.2014) http://www.haaretz.com/jewish-world/jewish-world-news/1.575732
    -> Sinagoga vandalizata in Ucraina (25.02.2014) http://www.haaretz.com/jewish-world/jewish-world-news/.premium-1.576230
    -> Evreii ucrainieni cer ajutorul Israelului (27.03.2014) http://www.ynetnews.com/articles/0,7340,L-4492710,00.html
    -> Experti israelieni in autoaparare merg la Kiev pentru a antrena comunitatea evreiasca (3.3.2014) http://www.haaretz.com/news/diplomacy-defense/.premium-1.577683

    Acestea de mai sus se refera doar la evrei si pot fi, mai mult sau mai putin, obtinute din surse relativ credibile. Precum vedeti, respectivii indivizi din noua putere ucrainiana nu pierd vremea.
    In plus, exista un video care arata imagini in care se pretinde ca ucrainieni nationalisti violenti au batut si vandalizat cetateni ucrainieni rusofili/foni. Pentru ca nu cunosc alfabetul chirilic sau limba ucrainiana, nu ma pot pronunta cu privire la veridicitatea imaginilor respective. (06.03.2014) http://www.youtube.com/watch?v=bv3moJodXt4
    Mai sunt si alte exemple, mai mult ca sigur, chiar daca eu nu le cunosc. Situatia in Ucraina chiar nu este roza deloc la nivelul populatiei, si acolo voir fi probleme.

    • Am scris mai sus despre problema antisemiților. Sunt cel puțin două organizații/partide naționaliste – cu lideri având vederi antisemite și fasciste – care au participat la mișcările de stradă. Câțiva membri ai celor două formațiuni sunt reprezentate în guvernul interimar, dar ocupă ministere puține și au fost acceptați doar aceia fără ieșiri antisemite. Cel puțin așa sună versiunea oficială.

      În ceea ce privește violențele până acum reduse la adresa comunității evreiești, eu aș sugera să vedem ce se întâmplă pe măsură ce se ridică fumigenele propagandistice de ambele părți.

      Există voci care susțin că FSB-ul rusesc organizează acțiuni de subminare a guvernului de tranziție, urmărindu-se antagonizarea ucrainenilor și a rusofililor. Printre astfel de acțiuni se numără și atacuri, inclusiv crime, la adresa rusofonilor și eventual la adresa altor minorități naționale.

      La fel, este posibil ca naționaliștii șovini și antisemiți să fi atacat rusofili și evrei. Totuși nu cred că extremiștii sunt un curent dominant în societatea ucraineană. Se poate să mă înșel, dar cred că alegerile de la 25 mai vor arăta clar în ce direcție vrea să se îndrepte națiunea ucraineană.

      Personal sper ca elementele ucrainene fasciste și antisemite să fie complet marginalizate la alegeri.

      Democrația ucraineană se confruntă cu foarte mule riscuri de destabilizare, și nu vorbesc numai de acțiunile unor puteri externe. Revenirea unor politicieni corupți la putere precum Iulia Timoșenko sau influența colosală a oligarhilor de toate culorile în politică sunt numai câteva asemenea riscuri la adresa reformării cu succes a țării.

  11. Acest articol foarte interesant a provocat doua reactii surprinzatoare care arata ca dialogul din spatiul nostru public este in unele cazuri bruiat si deturnat . In primul rand , este vorba de comportamentul unor comentatori anonimi care , in buna traditie a diversiunii, eludeaza subiectul si practica atacul la persoana interlocutorului fara nici o reactie din partea moderatorilor platformei . In al doilea rand , si pentru prima data intr-un caz clar de atac la persoana , moderarea evidentiaza la „panoul de onoare” un comentariu care reuseste sa atace simultan doi autori ai plaformei (http://www.contributors.ro/global-europa/supararile-domnului-putin-nu-dau-pace-ucrainei/#comment-176477) .
    Pe alta parte, este de apreciat comportamentul civilizat si elegant al autorului chiar si atunci cand cea mai mare parte din interlocutorii sai sunt anonimi si unii dintre ei isi permit in mod constant sa incalce regulile unui dialog civilizat. Evident, cand un autor are drept interlocutori pseudonime ( respectiv peste 80% din comentatori ) , exista deja un anumit disconfort deoarece practic vorbim de un „box cu umbra” , dar cand acestea pe deasupra mai si insulta , suntem deja in zona absurdului social.

    Din acest punct de vedere , din prea multa decenta probabil dar determinat si de politica de non-interventie a moderarii in cazul atacului la persoana , autorul greseste totusi cand face unele concesii „spiritului primar agresiv” , de genul :

    ” Accept critica dumneavoastră. Textul este redactat în termeni extrem de duri pentru limbajul academic. ”

    Daca textul nu este redactat in termeni civilizati , autorul nu este obligat sa raspunda si nici sa accepte dialogul , iar atunci cand apar si insulte moderarea ar trebui sa atentioneze imediat si chiar sa baneze comentatorii care incalca regulile .

    In prezent, cand pentru prima data dupa 1945 granitele europene sunt repuse in discutie in mod iresponsabil si nimeni nu cunoaste ce ne poate rezerva viitorul , orice articol de opinie poate avea un impact iar autorii poarta o mare raspundere asupra cuvantului tiparit. In cazul de fata autorul s-a achitat cu brio de aceasta sarcina, dar poate ar trebui sa se distanteze mai mult de actiunile de tip provocare, diversiune si dezinformare existente in mediul nostru virtual .

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Andrei Valan
Andrei Valan
A fost redactor pe politică externă la Agerpres, iar în prezent e masterand la Universitatea din Hamburg, Germania. Domeniile de interes: procesul de integrare europeană, politica externă a Uniunii Europene și pe spațiul est-european, inclusiv Rusia.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro