Home » Analize »Global / Europa »Politica & Doctrine »Sinteze » Citesti:

Surpriza alegerilor din Polonia. Un nou Orbán în Europa? Continuă întărirea platformelor naţionalist-conservatoare

Valentin Naumescu iunie 3, 2015 Analize, Global / Europa, Politica & Doctrine, Sinteze
28 comentarii 3,914 Vizualizari

Când spun „surpriză”, referindu-mă desigur la înfrângerea candidatului Platformei Civice, de orientare liberală (partidul care guvernează de opt ani în cea mai mare ţară postcomunistă din Europa Centrală, înregistrând un succes economic incontestabil) am în vedere cel puţin trei motive.

În primul rând, Polonia fusese excepţia fericită în timpul crizei economice europene, exemplul pozitiv invidiat de mai toate guvernele de pe continent, practic singura ţară din Uniune care a menţinut rate de creştere ale PIB în perioada critică 2009-2011, precum şi ulterior.

În al doilea rând, pentru că sondajele de opinie dinaintea scrutinului îl indicau pe preşedintele în funcţie, liberalul Bronislaw Komorowski, drept lider detaşat în topul simpatiilor polonezilor, cu o rată de încredere de 68%. De la încredere la votul efectiv este însă un drum destul de lung, pe care blândul şi elegantul Komorowski, la cei 63 de ani ai săi, descendent al unei vechi familii de aristocraţi polonezi (tatăl său a fost diplomat, la finalul carierei ambasador în România), nu l-a mai parcurs. Şi-a acceptat înfrângerea cu onoare şi demnitate, dar nu fără o oarecare stupoare.

În al treilea rând, nu a contat nici faptul că guvernarea de succes a Platformei Civice a contribuit la obţinerea de către Polonia, în toamna lui 2014, a funcţiei de Preşedinte al Consiliului European, deţinută în prezent de fostul premier de la Varşovia, Donald Tusk, ceea ce indică o recunoaştere internaţională la cel mai înalt nivel a prestigiului şi influenţei Poloniei pe scena politico-diplomatică a Europei.

Nimic din toate acestea nu a contat, se pare, la momentul votului. Sau, mai corect spus, nu au fost elemente suficiente pentru a contrabalansa dorinţa de schimbare a majorităţii alegătorilor (cca. 51,5% după finalizarea numărării voturilor), în special a tinerilor. Cum a fost posibil şi, mai ales, ce semnifică această neaşteptată schimbare a „stării de spirit” a societăţii poloneze? Cum a pierdut bătălia orientarea pro-europeană, liberală şi moderată, în faţa unei opţiuni puternic contestatare, de esenţă anti-europeană şi anti-sistem, considerată de mulţi comentatori locali şi străini ca fiind naţionalistă, „justiţiară” şi populistă, tocmai într-o ţară în care, ce-i drept privind de la distanţă, ai fi putut spune că oamenii au toate motivele să fie mulţumiţi?

Simplul fapt că au trecut opt ani de guvernare liberală şi, de regulă, după opt ani lumea vrea schimbare, indiferent cât de bine au mers lucrurile, nu cred că explică întru-totul victoria conservatorului Duda. E mai mult decât atât. În fond, Komorowski era preşedinte titular doar din 2010, după alte câteva luni de interimat, survenite în urma accidentului aviatic din aprilie 2010, în care şi-a pierdut viaţa fostul preşedinte, conservatorul Lech Kaczynski. Guvernul lui Donald Tusk în schimb se instalase, într-adevăr, în noiembrie 2007, ceea ce a a lăsat probabil impresia unui regim liberal care durează de opt ani.

Pe de altă parte, dintr-o perspectivă europeană mai largă, am menţionat în articole anterioare declinul liberalismului politic într-o serie de democraţii europene reprezentative, având în capul listei Germania, Marea Britanie şi Franţa (unde liberalismul a fost practic încorporat în programele marilor partide de centru-dreapta, cele explicit liberale „topindu-se” lamentabil), dar continuând cu Italia, Spania, ţările scandinave, Ungaria, Grecia etc. Am observat, în analizele la care fac referire, şi polarizarea politică tot mai accentuată a acestor societăţi, între conservatori şi socialişti.

Cauzele schimbării din Polonia sunt însă mai profunde decât cele are ţin de obişnuita alternanţă la putere, la patru, opt sau doisprezece ani. Dacă ne referim doar la regiunea noastră, cred că începe să se simtă o schimbare de generaţie, de spirit şi de ciclu intelectual în Europa postcomunistă, cu declinul generaţiei liberale şi pro-europene care şi-a afirmat crezul politic în anii 90, şi cu apariţia unei generaţii naţionalist-conservatoare pentru care democraţia liberală şi Uniunea Europeană nu mai reprezintă valori absolute. Nu întâmplător, în Polonia majoritatea alegătorilor liberali (ai lui Komorowski) au fost cei de peste 45 de ani, în timp ce naţionalist-conservatorii, radicalii şi euroscepticii vin puternic din urmă, pe valul generaţiei foarte tinere şi oarecum debusolate cultural şi educaţional, lipsită de memoria substanţială a comunismului dar prinsă în mrejele unor capcane ideologice pe cât de superficiale, pe atât de nocive.

Andrzej Duda, un avocat şi politician conservator de 43 de ani, candidatul Partidului Lege şi Dreptate, considerat până mai ieri un reprezentant al eşalonului al doilea al politicii poloneze („rangul doi” din toate punctele de vedere), a câştigat pe linie: şi primul, şi al doilea tur al prezidenţialelor. În primul tur, a avut un avans la limită, de doar 1%, fiind practic la egalitate cu segmentul votanţilor liberali. În confruntarea decisivă cu preşedintele în funcţie, două săptămâni mai târziu, a beneficiat însă de majoritatea voturilor candidatului venit pe poziţia a treia, cu peste 20% în primul tur (mai precis 59% dintre aceste voturi), adică ale lui Pawel Kukiz, un fost star rock iubit de tineri (nucleul votanţilor săi), cu vederi eminamente conservatoare şi naţionaliste. Electoratul lui Kukiz a înclinat aşadar decisiv balanţa în favoarea dreptei naţionaliste, eurosceptice.

Discursul „raţional” a pierdut în faţa celui „radical”, pentru a respecta dihotomia electorală (artificială oare?) propusă chiar de preşedintele în exerciţiu al ţării. Duda a tunat însă mai tare şi a fost mai convingător în criticile sale decât a fost Komorowski în soluţiile de continuitate propuse, câştigătorul având şi o campanie electorală mai agresivă şi mai bine făcută. A speculat din plin şomajul de 24% din rândul tinerilor (în unele ţări mai vechi ale Uniunii Europene şomajul la tineri este de peste 50%), subfinanţarea sistemului public de sănătate (tot mai mulţi polonezi din clasa mijlocie apelează la sistemul clinicilor private) şi a celui de educaţie, dificultăţile de creştere a copiilor în familiile cu venituri modeste, decalajul de dezvoltare între vestul şi estul Poloniei (fiind votat masiv în regiunile estice mai sărace ale ţării, în timp ce în vest a câştigat Komorowski), a deplâns plecarea din ţară a peste două milioane de polonezi după aderarea la Uniunea Europeană în 2004, a promis reindustrializarea ţării, într-un cuvânt a „demolat” toată aura de succes şi arhitectura politico-economico-socială a celei de-a treia republici poloneze, cerând, într-un discurs care a amestecat copios populisme de dreapta cu populisme de stânga, o reconstrucţie generală dar destul de neclară ca sensuri, soluţii şi resurse a Poloniei. Şi oamenii l-au crezut.

Avem toate motivele să anticipăm acum că alternanţa la putere va fi deplină după alegerile parlamentare din octombrie şi că noul preşedinte Duda va desemna un premier conservator, din partea Partidului Lege şi Dreptate (condus de fostul premier Jaroslaw Kaczysnki), foarte probabil cu ajutorul şi prin cooptarea la putere a lui Pawel Kukiz, care a şi anunţat că va forma o listă pentru scrutinul de peste câteva luni. Deci, „maurii” liberali şi-au făcut datoria, maurii pot să plece. Jocurile sunt ca şi făcute. Polonia îşi va schimba profilul politic, devenind probabil mai puţin cooperantă în Uniunea Europeană şi mai asertivă, dacă ne amintim frecventele sincope şi blocaje produse în mandatul lui Lech Kaczynski, care tensionaseră la maxim relaţia Bruxelles-Varşovia. Vechi clivaje societale şi conflicte dure, cu trimiteri spre trecutul mai mult sau mai puţin recent al Poloniei, se vor redeschide. Dacă tradiţia conservatoare va fi respectată, inclusiv relaţia cu Rusia va deveni şi mai contondentă decât în prezent. Dar, pe de altă parte, nu aş exagera pericolele legate de revenirea la putere a Partidului Lege şi Dreptate sau de noua preşedinţie de la Varşovia, Andrzej Duda fiind totuşi mai tânăr şi probabil mai flexibil decât gemenii Kaczynski, care aduseseră Poloniei renumele unui „partener dificil” (politicos spus) în Uniunea Europeană. Nu cred că noua echipă va dori să izoleze Polonia de nucleul puterilor decizionale de la Bruxelles. Rămâne de văzut, ca situaţie particulară, şi care va fi relaţia între noul preşedinte Duda şi Donald Tusk, preşedintele Consiliului European, ştiindu-se că în trecut fraţii Kaczynski şi Partidul lor, Lege şi Dreptate, nu au avut deloc o relaţie bună cu premierul Tusk.

Polonia nu este chiar departe de noi, nici la propriu, nici la figurat. Cu o defazare de 8-10 ani, evoluţiile politice de la vest de noi s-ar putea replica aici. Ar trebui să fim mai atenţi la ce se întâmplă în jurul nostru, la formele posibile de manifestare a democraţiei dezamăgite, mai ales că există precedentul Viktor Orbán, tot foarte aproape de fruntariile noastre. Pe baza aceluiaşi mecanism cultural-politic, ne putem aştepta, în anii care vin, la o consolidare a platfomelor naţionalist-conservatoare, radicale şi eurosceptice şi în foarte pro-occidentala Românie de astăzi.

Ceea ce pare în prezent nesemnificativ ca potenţial electoral poate căpăta mâine proporţii alarmante, pe fondul erodării opţiunilor politice clasice, să le spunem din „mainstream”, şi desigur al corupţiei revoltătoare din sistemul nostru politico-administrativ. La urma urmei, Polonia era una din ţările-fanion ale orientării pro-europene şi pro-atlantiste, relativ stabilă şi ferită de tentaţiile populismelor de orice fel, şi, cu atât mai mult cu cât rezultatele guvernării liberale au fost bune, răsucirea electoratului este şi mai surprinzătoare.

Există un început cert de schimbare a sensibilităţii politice în Europa, care anunţă un nou ciclu intelectual şi o nouă paradigmă. Cea a integrării pare epuizată. Platformele naţionalist-conservatoare, identitare, contestatare, radicale şi populiste sunt în creştere, ca reacţie la globalizare, la amalgamarea etniilor, raselor, religiilor şi grupurilor socio-profesionale precum şi la incertitudinea explozivă, toate acestea fiind fenomene care îi fac pe oameni să se teamă pentru viitorul lor şi să îşi dorească diverse forme de protecţie şi stabilitate.

Transformările de care vorbim sunt, desigur, lente şi uneori insesizabile. Dar, dacă privim în urmă, spre ultimii zece ani să zicem, de la respingerea Tratatului Constituţional (2005) încoace, macro-tendinţele politice din Uniunea Europeană prind totuşi un contur ameninţător.  

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "28 comments" on this Article:

  1. Florin spune:

    Pierderea de viteză a curentului euro-atlantist în favoarea orientărilor naționaliste nu e în sine o veste rea. Poate că ar fi salutar ca Europa să iasă din această mâzgă ideologică cenușie în care și-a rătăcit mai toată identitatea ei culturală, iar calea ar fi resuscitarea naționalismelor care, în fond, au făcut Europa modernă.
    Marea problemă pe care o văd însă este folosirea de către Rusia a acestor mișcări naționalist-eurosceptice drept pârghie pentru atingerea propriilor interese – mai concret, re-orbitalizarea statelor din fostul bloc socialist (și nu numai – vezi Grecia). Iar țările care își doresc să redevină sclavi la ruși au un numitor comun: dependența energetică. De aici rezultă și soluția problemei: cu cât identificăm mai repede soluții viabile dpdv comercial pentru diminuarea drastică a ponderii combustibililor fosili (și în special a gazului metan) în mixul energetic european, cu atât mai repede facem total neatractivă pentru unii perspectiva servituții față de Moscova. Iată o temă de cercetare cu adevărat motivantă – cercetătorii britanici au cuvântul !

    • Harald spune:

      Naționalismele au făcut zeci de milioane de morți în Europa ta ”modernă” și a fost nevoie de prezența permanentă a sute de mii de militari americani (până la 320.000 numai în Germania, în cele mai tensionate momente din Războiul Rece) pentru ca naționalismele să lase locul celor 70 de ani de pace pe care îi trăim în prezent.

      Naționalismul e bun la tine acasă, în jurul bradului de Crăciun (”importat” și acela de la nemți) și eventual ascultând colindele lui Hrușcă. Însă în lumea civilizată naționalismul n-are ce căuta. Mai ales într-o țară ca România, unde corupția și sărăcia sunt un mod de viață. E OK să cumperi produse locale, e demonstrat economic faptul că banii cheltuiți pe produse locale tind să rămână în aceeași zonă și ajută la dezvoltare, însă România e un loc unde nu sunt bani, deci naționalismul economic e total deplasat în condițiile date.

      Naționalismul a privat România de resursele de inteligență și educație a milioane de cetățeni care au emigrat începând cu 1938, iar prostimea a rămas mereu să organizeze țara după mintea ei, de asta merg lucrurile așa cum merg.

      • lucid spune:

        Penibila auto-fudulie a emigrantului prins intre doua lumi care ambele nu (mai) sunt ale sale. “Romania a pierdut INTELIGENTA si EDUCATIA milioanelor de emigranti” – e de tot hazul. Corect este Romania A SCAPAT de inteligenta si educatia….vezi capsunarii, oldmen-sitterii, cersetorii, shutzii, ratatzii ‘telectuali de tot felul care credeau ca l-au prins pe Dumnezeu de-un picior emigrand si acum slugaresc umili la straini in posturi sub calificarea lor. E o tragedie soarta emigrantilor din Romania dar “capra raioasa tzine coada sus” si da “sfaturi” romanilor in loc sa-si vada de amarul propriei vietzi.

        • Harald spune:

          @ lucid – ilustrați cum nu se poate mai bine comentariul meu precedent :P

          Ar fi mai totuși câteva întrebări interesante:

          - miliardele de euro trimise în țară de diaspora vă plac?
          - atât timp cât sunt capabili să producă bani reali, din care mai trimit și în țară, sunt cumva emigranții cei demni de dispreț sau dimpotrivă, tocmai ”asistații” din țară?
          - vi se pare că România merge astăzi cum trebuie, iar diaspora este exact balastul de care trebuia să scape, fiindcă altfel nu putea evolua?

        • Lucky spune:

          Mai penibila imi pare bravada lipsita de suport material, de a ignora adevarul ca oamenii buni, educati, bat strainatatile cautandu-si un loc de munca cat de cat apropiat aspiratiilor, pe care cu greu sau deloc il gasesc in Romania uslista unde aranjamentele se fac in parlament, pe culoarele guvernului sau pe sub mesele intesate de bunatati la care oamenii inteligenti dar onesti nu pot aspira; adevarul ca sunt oameni pentru care perspectiva de a-si vedea soarta decisa de marea masa amorfa a prezentului este de neconceput, oameni care nu sunt adepti ai principiului “noi muncim, noi nu gandim”.

          In aceasta etapa a istoriei, cand globalizarea este un fenomen cat se poate de real si care deseneaza trasaturile noilor generatii iar adaptarea societatii la acest mecanism determina implicit sansele de supravietuire in viitor ale membrilor sai, imi pare, cel putin, neproductiv pentru aceia care incearca mai degraba sa se inconjoare de o protectie artificiala – numita convenabil nationalism – decat sa repare conflictele crescande rezultate din contactul diferitelor grade de civilizatie. Or, ce mod mai eficient de educare ar fi decat cel al migratiei prin care, sub un control minim, sa se realizeze contactul nemijlocit cu civilizatii superioare?!

          Lipsa dorintei de maturizare, miopia in a identifica adevaratii dusmani, adevaratele cauze ale suferintei acestei natiuni si persistenta sado-masochista de a vedea capre raiose in prieteni este cea mai buna dovada a ceea ce se intampla de sute de ani pe aceste meleaguri, altfel mioritice.

        • canadianul spune:

          Lucid ,

          ai imbatrinit urit , domnule ! De pe vremea Cotidianului muscai cu venin amar din toti romanii plecati , nefacind abstractie sau diferenta intre doctori, ingineri, profesori si capsunari…. dar bateai toba’n gura mare cit de “umblat prin strainataturi” esti . Sa nu birfom nici Romania si nici pe romanii plecati….cite milioane de intelectuali si de “capsunari” au plecat in cautarea norocului, asta sa ne raspunzi ca imi amintesc ce bine documentat erai cu date la care nu avea acces orice pirlit

    • Mitica spune:

      Harald, iar nu te uiti pe harta si te cam pripesti. Din cei 70 de ani de „pace” de care vorbesti tu, timp de 45 de ani, jumatate din Europa a trait in cea mai neagra teroare. De Romania ai auzit? Stii cati au murit in inchisori pe timp de „pace”? De Fratii Arnautoiu ai auzit?
      Pe timp a „pace”, in unele locuri din Est au murit de mana unor guverne teroriste mai multi oameni decat au omorat dusmanii in timp de razboi. Tari ca Estonia si Letonia au fost decimate si au revenit de abia de cativa ani la numarul de locuitori dinainte de WW2 (cu f mari schimbari de populatie).
      Letonia.
      http://www.ihr.org/jhr/v08/v08p-25_Berkis.html
      http://www.communistcrimes.org/en/Database/Latvia/Communist-Era
      http://www.saeima.lv/arhivs/en/Deklaracija_an.htm
      http://coldwarsites.net/country/latvia/ The armed resistance in Latvia after the Second World War consisted of 20,000 armed partisans along with 80,000 supporters. Approximately 3,000 partisans were killed and 5,000 sent to GULAG camps, along with tens of thousands of supporters
      Lituania
      http://www.communistcrimes.org/en/Database/Lithuania/Lithuania-Communist-Era
      About 60,000 Lithuanians fled to the West where they were placed into refugee camps after the war’s end. As Lithuania was immediately reoccupied by the Soviet Union most of them emigrated to the United States.After the beginning of the new Soviet occupation, Lithuania underwent one of the most violent periods in its history. During 1944-1953, the population suffered heavy losses due to mass deportations and the intense Anti-Soviet partisan war. The primary political purpose of the partisans was the restoration of Lithuania’s independence. Organised resistance in Lithuania lasted for eight years. During the first half the Lithuanian partisans formed a considerable underground army and fought open battles against the Soviet forces. The Soviet government engaged up to 100,000 soldiers to fight the Lithuanian partisans. According to recent estimates, 30,000 partisans and their supporters were killed between 1944 and 1953.
      Estonia si alte tari
      http://www.ustrcr.cz/data/pdf/konference/zlociny-komunismu/Dainius_Zalimas.pdf
      More than 300.000 citizens of the Republic of Estonia – almost a third of its then population – were affected by arrests, mass murder, deportation and other acts of repression. As a result of Soviet occupation, Estonia permanently lost at least 200.000 people or 20% of its population. Even today, there are less Estonians in Estonia than before WWII.21 Up to a million Lithuanians (also around one third of population) were affected by the Soviet occupation, while Lithuania lost around one fifth of its population due to the Soviet repressions, deportations and exodus. Bearing in mind the historical experience of other Central European countries, such as the Czech Republic, Slovakia, Hungary, Poland, Latvia, Bulgaria, Romania, I do not think that in Europe any serious doubt may be casted on the very fact whether crimes against humanity and war crimes and, in some instances, crime of genocide had been committed by communist totalitarian regimes, in particular by the Soviet Union.

      • Harald spune:

        Romania e a 7-a roata de la car, nu ea a pornit razboaie mondiale si nu ea a castigat razboaie mondiale. Ceausescu a profitat de stand-off-ul dintre cele doua super-puteri pentru a indoctrina o natiune intreaga cu prostii nationaliste bune pentru 1850.

        Nationalismul se justifica in Ardealul administrat de la Budapesta sau in Bucovina administrata de la Viena. Insa in Romania lui Ceausescu, nationalismul nu facea decat sa prosteasca un popor intreg si sa legitimeze o dictatura sinistra. Iar astazi, nationalismul e pur si simplu o atitudine prosteasca, la saracia din Romania.

  2. dan spune:

    “Cine uita nu merita” spunea un slogan celebru,lipsa de educatie ,saracia,somajul,lipsa de viziune a liberalilor vor duce in final la destramarea UE.
    Cand acesti tineri incep sa ridice la nivel de valoare nationalismul ,acestia nu fac altceva decat sa adanceasca si mai tare neintelegerile dintre tarile europene,se fac ca nu vad ca din spate dirijeaza China si Rusia care exact asta vor.
    Au impresia ca,nationalismul le va da de mancare ,in momentul in care UE se va destrama isi vor da seama ce tampenie au facut.
    Nationalismul suna frumos ,e seducator pentru multi chiar daca e ceva arhaic si nicidecum de viitor.
    La noi deja se infiripa raul ,UNPR este partidul perfect pentru a atrage masa de nationalisti-socialisti ,ei vor castiga daca nu acum peste 5 ani sigur alegerile si vor da presedintele.
    Uitati-va cu atentie la miscarile acestuia in lipsa unei opozitii reale de dreapta,acesti nemernici ne vor scoate din UE pe fondul unei numeroase dar paguboase sustineri ale populatiei.

    • Harald spune:

      Nu se destramă UE de la atâta lucru. Nucleul inițial al statelor fondatoare plus statele-satelit ale Germaniei (Cehia, Austria, Croația, Slovenia) au în mod obiectiv nevoie de UE, de moneda euro și de spațiul Schengen. Și vor continua să le aibă, indiferent ce isterii naționaliste manifestă periferia oportunistă (Ungaria, România, Bulgaria, Grecia, eventual și UK).

      Dimpotrivă, tocmai periferia oportunistă va avea de suferit, pentru că lumea civilizată merge oricum mai departe, indiferent ce face periferia. Și decalajul de dezvoltare crește, în loc să scadă, tocmai datorită naționalismului. Da’ asta e, cine nu învață din greșelile trecutului …

  3. bec spune:

    despre hiperbirocratia sufocanta, neomarxismul cretinoid, tolerarea, cel putin, a emigratiei musulmane, parohialismul si corporatismul, impunerea unei politici absurde progay, care jigneste sentimentele multor europeni, prosovietismul sinucigas al ”elitelor” europene, nici un cuvint. Recunoaste domnul Naumescu ca somajul in rindul tinerilor este urias, dar despre cauze iar nici un cuvint. E mai usor sa-l amestecam pe presedintele ales Duda in oala cu ”extremisti”.
    Dar Duda nu este Farage, nici Le Pen. Nu este nici Orban. Si asta se va vedea in curind.

  4. mihai spune:

    Ce e val, ca valul trece. Curentele nationaliste si euro-sceptice nu au fundamente solide, ele exploateaza oportunist diverse frustrari de moment. Sunt o « moda ». In schimb, constructia europeana are temelii durabile ; e adevarat, mai trebuie refacuta tencuiala pe ici, pe colo, o mana de var din cand in cand, dar ce s-a construit nu se va darama atat de usor.
    Pe de alta parte, UE trebuie sa fie mai flexibila ; chiar sa instituie mecanisme mai facile de iesire pentru tarile care doresc exit-ul la un moment dat. O UE solida nu inseamna neaparat o UE mare.

  5. lucid spune:

    Schimbarea de paradigma pe care o anunta alegerile din Polonia este intoarcerea la valorile crestine si respingerea dictaturii anti-crestine a birocratilor binecunoscutei “corectitudini” politice de la Bruxelles. Europenii se trezesc incet-incet si vor o Europa CRESTINA, caci ce a produs pana acum birocratia anti-crestina UE a fost doar subminarea Familiei (vezi dezgustatorul “mariaj” al premierului luxemburghez), Credintei si Patriei. Esecul actualei paradigme anti-crestine a UE e ilustrat magistral de miile si miile de tineri musulmani crescuti si educati de “corectitudinea” politica europeana care ingroasa zi de zi randurile extremistilor islamisti decisi sa ucida ca sa-si impuna propria paradigma.
    Europa, trezeste-te!

  6. Alex spune:

    Europa (uniunea) este prea rigida pentru multitudinea culturala pe care o “administreaza” si pare inapta sa se adapteze in multe situatii.
    Ori isi va reduce atributiile, ori va trebui sa convinga, ori va creste valul de euroscepticism.
    Oamenii vor schimbari, vor progres… pana la urma pt. asta se duc la vot, ca vor altceva.
    Chiar daca nu iti propui (ca politician) sa faci multe schimbari, trebuie sa le zici oamenilor ca vei face.
    Omul nu e niciodata multumit, e in firea lui.

  7. Razvan G spune:

    Chiar nu se poate ieşi cumva din dihotomia conservatorism=naţionalim=apocalipsa /stânga=fericire=gigea? Dacă situaţia e atât de ameninţătoare, nu ar fi bune măcar acum nişte nuanţe? Nu s-ar putea trata Polonia, care e atât de importantă pentru România, cu mai puţină superioritate?
    http://inliniedreapta.net/revolutia-portocalie-din-polonia/?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+InLinieDreapta+%28%C3%8En+Linie+Dreapt%C4%83%29
    …Sistemul partidului-Stat al PO, establishmentul oligarhic politico-media-business care deține actualmente puterea în Polonia e în cădere liberă, iar alegerea lui Duda este o primă lovitură foarte grea pentru aceste grupuri. Disperarea e mare, pentru că guvernanții sunt implicați în mari afaceri de corupție, care ies la iveală deja, în ciuda aservirii justiției. Pe mulți îi așteaptă pușcăria, probabil. Dar mai grav este pentru ei să se dezvăluie cum a pregătit guvernul PO împreună cu rușii vizita lui Kaczyński la Smolensk și cum au acționat PO ulterior în privința anchetei – pe care au cedat-o în întregime rușilor.
    Comparația situației actuale din Polonia cu revoluțiile portocalii nu este, totuși, chiar exactă.
    Adevărul este că dreapta a câștigat puterea la alegerile din 2005 și a inițiat schimbări curajoase, de natură să afecteze grav interesele establishmentului și pe ale rușilor… În linii mari, conflictul din Polonia este de aceeași natură cu cel românesc, doar că e mai mare. Cel puțin de două ori mai mare. Țara e mai mare, taberele – stângiștilor, respECTIV conservatorilor, sunt mai puternice, mult mai bine definite. Lupta e mult mai dură și mai necruțătoare…
    Smolensk a reprezentat un cataclism de proporții uriașe pentru Polonia. Au murit acolo cei mai respectați lideri spirituali, simbolici (Anna Walentynowicz, Președintele Kaczorowski) lideri politici, intelectuali, plus toți comandanții forțelor armate. A fost o lovitură extrem de grea pentru conservatori, care și-au pierdut acolo cei mai de seamă reprezentanți.
    Ca să înțelegem proporțiile pierderii reprezentate de Smolensk pentru Polonia, și mai ales pentru dreapta poloneză, să ne gândim pentru o clipă ce ar fi însemnat dacă Băsescu, în loc să fie înjurat, săpat, suspendat, ar fi fost, Doamne ferește, omorât împreună cu toți comandanții armatei, cu cei mai importanți lideri spirituali/culturali/politici „rusofobi”… ce mai rămânea din axa București-Washington? Ce mai rămânea din viața publică românească? E de mirare că în Polonia, după Smolensk, la putere s-a înșurubat un USL, subordonat intereselor rușilor și ale nemților?
    Smolensk explică de ce totuși, deși dreapta este atât de puternică în Polonia – ca anvergură a liderilor, coerență doctrinară, sprijin masiv în societate – ea a fost împinsă aproape în afara jocului politic oficial, fiind acum în situația de a-l asalta din afară, ca în cazul revoluțiilor portocalii din România, Georgia, Ucraina.
    Presa mondială vorbește de o „surpriză”. Pesemne, nimeni pe lumea asta nu se aștepta să învingă Andrzej Duda. În afară de ILD, care, în cadrul tradiționalei noastre serii VZN („V-am Zis Noi”) a profețit din timp că așa se va întâmpla…

  8. Lucky spune:

    “Un nou Orban in Europa?”

    Nu stiu ce semnificatie are numele Orban pentru altii dar pe mine ma trimite la Rusia, la Putin, la o politica pro-putinista. Faptul ca este si nationalist nu m-ar fi derajat, per se, cat ma deranjeaza senzatia ca anti democratul Putin are un aliat european.

    Daca asta este mesajul dlui Naumescu pentru cititorii sai, sa ne alerteze de aparitia unui nou aliat al lui Orban, de asta data cu adevarat important, atunci, trebuie sa recunosc, mesajul este cat se poate de manipulabil. Caci Andrzej Duda, noul Presedinte ales al Poloniei, este orice in afara de pro – Rusia, pro- Putinist, ba din contra, el este caracterizat de analistii politici a fi un dusman natural al Rusiei, un pro-american convins.

    Da, este recunoscut a fi un individ dificil dar nu cu impact advers asupra aliantei Nord-Atlantice ci cu impact direct asupra slabiciunii politicienilor europeni de a pune degetul pe rana ruseasca.

  9. make spune:

    Polonezii au avut de unde alege, noi nu. Haide ca Johannis treaca-mearga, e ca apa sfintita. Dar pe cine sa alegi in 2016, dintre hienele comuniste ale lui Ponta, Dragnea & Co si pitecantropii lui Blaga-Gorghiu ? Nu avem decat japite, hoti, decerebrati si dobitoci, pur si simplu. Cat despre Europa, pa ! E pe tobogan, de gat cu musulmanii, stangistii, gay-ii si anticrestinii care-o trag in mlastina corectitudinii politice.

  10. “blândul şi elegantul Komorowski” nu este nici bland, nici elegant. Dar asta e alta poveste. Mai interesant e ce spune Yuri Felshtinsky (istoric rus stabilit în SUA, prieten al lui Aleksander Litvinenko):

    „În persoana lui Bronislaw Komorowski, Rusia și Polonia l-au avut, de departe, pe cel cel mai pro-rus președinte care putea fi ales într-o Polonie predispusă la neîncredere față de Rusia.

    Polonia, din motive istorice, tratează Rusia cu o justificată precauție. Rusia a invadat în mod repetat Polonia. Guvernul sovietic a contribuit de două ori la exterminarea elitelor poloneze – prin executarea ofițerilor polonezi la Katyn, în 1940, și prin neacordarea de sprijin în timpul Insurecției Varșoviei din 1944. Un exemplu frapant al lipsei de încredere a polonezilor față de Rusia este convingerea unei părți a polonezilor că dezastrul avionului guvernamental cu Președintele Lech Kaczynski la bord, în 2010, a fost pus la cale de către serviciile speciale ale Rusiei și la ordinul lui Vladimir Putin. Nu este important dacă noul președinte polonez va găsi sau nu dovezi directe că dezastrul de la Smolensk a fost un atentat și o crimă organizată de Putin. Este important că mulți polonezi deja cred asta astăzi. Mâine, astfel vor gândi încă și mai mulți cetățeni ai Poloniei.

    Politica agresivă pe care o duce Vladimir Putin în Europa, începând din luna martie 2014, a întărit în ultimul timp reticența polonezilor față de Kremlin. Votul acestor oameni s-a reflectat în victoria conservatorului Andrzej Duda.

    Vreau să-l avertizez pe Putin că acesta este doar începutul. Alegerile din Polonia fac parte dintr-o serie de schimbări pe care le vedem în lumea occidentală și care abia încep. La începutul lunii mai am avut alegeri generale în Marea Britanie, unde au câștigat, de asemenea, conservatorii. Acum, Polonia, și urmează alegerile prezidențiale din SUA din noiembrie 2016. În acest context, Putin a ajuns în criză de timp. Perioada care i-a mai rămas pentru inițierea unui război mondial este egală cu timpul rămânerii lui Barack Obama la Casa Albă. Indiferent dacă va fi din nou un candidat al Partidului Democrat sau va fi concurentul său din Partidul Republican, fără îndoială noul președinte american va înăspri politica față de Rusia.

    După un astfel de rezultat al alegerilor din Polonia, avem o șansă mai bună nu numai pentru amânarea celui de-al treilea război mondial, dar chiar și pentru prevenirea lui. Avem șansa ca Ucraina să primească sprijin din partea Poloniei în războiul cu Rusia. Apoi vom asista la creșterea ajutorului militar american pentru Ucraina. În asemenea împrejurări, regimul lui Putin cade, pentru că nu va fi capabil să suporte povara imperială pe care Rusia și-a luat-o asupra ei.”

    http://inliniedreapta.net/istoric-rus-alegerile-din-polonia-sunt-doar-inceputul/

    • Adam spune:

      Să sperăm ca întradevăr Andrej Duda nu este deloc pro-rus și deci orice comparație cu Orban din Ungaria este deplasată. Așa este cum spuneți, polonezii au superit cel mai mult de pe urma rușilor în cel de-al doilea război mondial. În ceea ce privește dezastrul avionului căzut la Smolensk, este surprizător că polonezii nu comentează mai mult despre cum abionul a fodt dirijat greșit de către turnul de control rusesc și despre `ștergerea` urmelor dezastrului în numele `curățeniei`.

      Nu aș zice despre Bronislaw Komorowsk că ar fi fost prorus.Polonia a avut o atitudine foarte critică față de intervemția din Ukraina, iar Polonia își întărește continuu capacitatea de apărare militară, la un nivel fără precedent în Europa de Est. O fi fost guvernul Poloniei, dar președintele nu a făcut poziție separată. Ce să zicem despre România atunci, atât președinte cât și guvern?

      Cât despre Conservatorii lui Cameron din UK, aceștia nu sunt neapărat dușmanii lui Putin. După plecarea guvernului Laburist, conservatorii sunt cei care au mușamalizat cazul Litvonienko în numele relațiilor economice cu Rusia (caxul acesta a fost redeschis recent la Londra, dar stagnează). Deasemenea au apărut dovezi că oligarhi ruși sa sprijine financiar partidul conservator din UK. Nu au existat astfel de legături cu laburiștii. Rușii de fapt sprijină financiar, logistic și în alte moduri toate partidele anti-europene, gen Front Nationale în Franța, UKIP
      în UK și altele, dar și lideri anti-liberali cum este Orban în Ungaria. Acești lideri sunt considerați de dreapta sau dreapta-extremă.

  11. Liviu Petre spune:

    Pentru ca cel ce a facut comentariul nu o mai poate face o data, o fac eu, ca semn al totalei subscrieri si cu invidia ca nu am facut eu acel comentariu:

    ”make spune:
    03/06/2015 la 13:32
    Polonezii au avut de unde alege, noi nu. Haide ca Johannis treaca-mearga, e ca apa sfintita. Dar pe cine sa alegi in 2016, dintre hienele comuniste ale lui Ponta, Dragnea & Co si pitecantropii lui Blaga-Gorghiu ? Nu avem decat japite, hoti, decerebrati si dobitoci, pur si simplu. Cat despre Europa, pa ! E pe tobogan, de gat cu musulmanii, stangistii, gay-ii si anticrestinii care-o trag in mlastina corectitudinii politice.”

  12. B.R.Zywiec spune:

    Această analiză e un bun conspect al presei europene de stânga, în special germane.
    Păcat. Mai ales că a scris-o un diplomat român – în condițiile în care rușii sunt la ușă, iar alianța dintre România și Polonia e mai necesară ca oricând. E o gafă uriașă să iei la dăscălit poporul polonez pentru că a votat așa și nu altfel și să te alături denigratorilor Președintelui ales – care încă nu a apucat nici măcar să-și preia funcția, și cu care, de bine de rău, va trebui să interacționeze și MAE RO în următorii 5 ani.
    Este evidentă concepția autorului despre alternanța democratică în țările UE – ar trebui să fie un fel de pluralism în cadrul frontului socialist-liberal. Varianta conservatoare nu intră în cărți, pentru ea votează numai debusolații cultural şi educaţional, prinși în mrejele unor capcane ideologice pe cât de superficiale, pe atât de nocive.
    Iată că polonezii au votat fără să țină cont de contributors, care îi socotea fericiți.
    Pentru că „succesul economic” nu ține doar de cifre; da, a avut loc privatizarea, dar s-au privatizat securiștii, lucru care, în sine, e nedrept, e o răsplată pentru răul făcut de aceștia înainte de 89 luptătorilor Solidarității, celor cărora li se datorează căderea comunismului. Și, în practică, e un lucru generator de corupție și de oligarhizare a Statului.
    Da, Tusk a fost numit la BXL, iar polonezii au marele privilegiu ca-l au acolo pe Donek, să-i țină ușa D-nei Bundeskanzler, când intră și când iese din birou. De fericiți ce sunt, emigrează cu milioanele.
    Sondajele nu prevăzuseră o posibilă înfrângere a lui Komorowski. Pentru că erau propagandistice.
    La fel cum propagandistici sunt și termenii analizei de mai sus – în ziua de azi, „naționalist” e un fel de înjurătură, un diplomat ar trebui să țină cont de sonoritatea unor asemenea termeni.
    Komorowski e descris ca „blând și elegant”, iar Duda „a tunat mai tare”. A „speculat cu populisme”. Ce fel de analiză, ce fel de obiectivitate e asta?
    Vă sugerez să vă uitați pe youtube la discursurile de campanie și la dezbateri. Nu-i nimic dacă nu înțelegeți limba, ajunge să vedeți cine țipă și întrerupe interlocutorul, și cine vorbește calm și civilizat.
    La fel, lui Duda i se atribuie o „campanie agresivă”: Dar atacul lansat de presa afiliată PO împotriva familiei acestuia, denunțul privitor la originea evreiască a soției lui Duda, cum ar trebui calificat?
    Analiza demografică a rezultatelor inversează și ea realitatea – sper, din neștiința analistului. Majoritatea alegătorilor liberali (ai lui Komorowski) NU au fost cei de peste 45 de ani! Aceia care au o experiență directă a comunismului au votat cu Duda!
    Cred că e cazul să fie respectată alegerea polonezilor. Busola lor culturală și educațională nu s-a înșelat în anii 80, când ei au luptat și pentru libertatea celorlalte popoare din zonă. Busola de atunci era aceeași cu asta care i-a făcut să-l aleagă acum pe Duda: catolicismul și patriotismul.
    Nu e cazul să le dea nimeni lecții. Mai bine ar face alții să învețe de la ei.
    În privința relației cu Rusia, ar fi indicat ca toată Europa să-i urmeze pe conservatorii polonezi. Dacă îl ascultau pe Kaczynski, rușii nu ar fi îndrăznit să se atingă de Georgia sau de Ucraina, și să amenințe astăzi cu război mondial.

  13. Dolarel spune:

    Dezamagire totala Naumescu, preia cliseele stangii si dreptei etatiste mainstream ca e vorba de o miscare anti-europenista. Deloc. Polonezii critica anumite probleme ale UE, sunt foarte europenisti si transatlantici. Naumescu sa analizeze o miscare politica in sine, mai nepartinitor, nu sa preia tot ce se zice pe bloomenberg si pe la bruxelles.

  14. Marian Grigore spune:

    Toata admiratia pentru polonezi.
    Trebuie sa spun ca sunt dezamagit ca dl Naumescu, care ne-a obisnuit cu analizele sale lucida, adopta viziunea corectitudinii politice si a religiei ideologice promovate de intelectualii si elitele zilei.
    Europa, ca parte a civilizatiei iudeo-crestine, nu va supravietui pe termen lung cu preocupari pe orizont extrem de limitat, menite a aduce voturi la urmatoarele alegeri.
    Sunt convins ca Europa are nevoie de a actiona concertat si de a vorbi pe o singura voce. Dar fortand integrarea obtinem efectul advers.
    Daca cei pe care dl Naumescu ii numeste nationalisti ajung sa dea vigoare economiei, sa reafirme valorile traditionale europene – libertate si responsabilitate individuala, initiativa privata – atunci nu voi putea decat sa ma bucur.
    Apoi, cred ca este bine sa lamurim sensul termenilor folositi, precum cel de “conservator”. Nu vreau sa fac aici prea multa teorie, e prea tarziu si sunt multi altii mai priceputi la asta. As reaminti ca si conservatori pe Ronald Reagan, cel care a determinat colapsul URSS, sau pe Margaret Thatcher, cea care revigorat o natiune paralizata de sindicalisti si de stangisti.
    Conservator inseamna printre altele ca fiecare trebuie sa poarte responsabilitatea actiunilor proprii, ca nimeni nu e detinatorul atator cunostinte si solutii bune pentru toata lumea. Este o aroganta colosala din partea celor care reclama asa ceva iar din pacate multi cumpara asta.
    Thomas Sowell, in “A Conflict of Visions”, face o stralucita analiza a celor doua viziuni fundamentale de a vedea lumea:
    - cea “constrained” sau traditionalista, in care oamenii se bazeaza in ceea ce priveste aspectele sociale pe experienta acumulata de-a lungul generatiilor;
    - cea “unconstrained” in care o elita restransa are pretentia ca stie ce este mai bine pentru marea masa incapabila sa ia decizii pentru ea insasi.

    http://www.nku.edu/~gartigw/teaching_files/Weaver%20ch%2012%20Handout%20-%20Constrained%20versus%20Unconstrained%20Visions.pdf

    Conservatorism nu inseamna deci nici pe departe incremenirea in status-quo, ci progresul evolutiv, folosind cunostintele acumulate in societate. Acesta presupune egalitatea in proces, sau in sanse, si nu in rezultat, pentru ca oamenii nu sunt egali in ce priveste capabilitatile sau cunostintele. Aceasta din urma este promovata de intelectualii stangisti care pretind cu aroganta ca au “solutii” pentru problemele societatii pe care le sa le impuna celor mai putin pregatiti. In numele unei egalitati de rezultat iluzorii, ei stauteaza inegalitatea intrinseca si stratificarea din start.

    De aceea, e chiar de bine ca Polonia si-a ales un conservator. Demonstreaza constiinta si vigoare civica si politica pe care din pacate se pare ca noi le avem mult mai putin.

    Mi-as dori tare mult sa iesim din anestezia kilogramului de malai electoral.

  15. Nordwind spune:

    Asa se intampla cand oamenii se simt angrenati intr-un sistem economic epuizant, care ii foloseste pe post de resurse si nu genereaza sentimente de siguranta. Europenii simt ca ceea ce au invatat sa considere de la sine inteles incepand din anii 60,70, e pe cale de disparitie – bunastarea, siguranta zilei de maine, echitatea sociala. Si atunci cad prada demagogilor si populistilor care arunca vina pentru aceasta stare de fapt asupra imigrantilor, gay-ilor, stangistilor etc. Nu e nimic nou in acest fenomen si nu ar trebui sa mire pe nimeni. Deocamdata situatia nici nu e atat de grava, Europa traieste inca din inertia deceniilor trecute, dar semnalele nu-s deloc incurajatoare.

    • V. Precup spune:

      Tare de tot! Vreti sa spuneti ca polonezii „simt ca ceea ce au invatat sa considere de la sine inteles incepand din anii 60,70, e pe cale de disparitie – bunastarea, siguranta zilei de maine, echitatea sociala. Si atunci cad prada demagogilor si populistilor care arunca vina pentru aceasta stare de fapt asupra imigrantilor, gay-ilor, stangistilor etc”? Pai Solidaritatea, in care au fost inscrisi zece milioane de polonezi, a aparut de prea multa „bunastare, siguranta zilei de maine, echitate sociala”? (Sau poate era un comentariu la un alt articol?)

  16. B.R.Zywiec spune:

    Mai zice autorul:
    „Polonia era una din ţările-fanion ale orientării pro-europene şi pro-atlantiste, relativ stabilă şi ferită de tentaţiile populismelor de orice fel, şi, cu atât mai mult cu cât rezultatele guvernării liberale au fost bune, răsucirea electoratului este şi mai surprinzătoare.”
    Adică, nu mai e pro-atlantistă? Care e răsucirea? Sau, a zis Duda cumva că vrea să scoată Polonia din UE?

    Să fie clar. Una e orientarea pro-europeană, alta e orientarea pro-atlantistă. Din păcate, asta e situația, nu polonezii i-au pus pe nemți și pe francezi să se rupă de americani și să se apropie de ruși.

    Alegerea lui Andrzej Duda a reprezentat preferința electoratului polonez pentru varianta pro-atlantistă. Și e foarte normal și bine ca asta să fie ordinea priorităților, mai ales în prag de război. Probabil că, puși în fața alegerii între Bruxelles și Washington, și românii ar alege la fel.

    Polonia sub PO era total subordonată celor mai mari din UE. Și NU era pro-atlantistă.
    Citiți și vedeți cum se exprima Sikorski despre opțiunea SUA vs Germania Franța. Sau cum își arăta dezinteresul pentru scutul antirachetă. Sau cum susținea că Rusia ar putea fi primită în NATO! De legăturile lui Komorowski cu WSI, și prin acestea, cu Moscova, nici nu are rost să mai vorbim. Bine că l-au trimis la pensie – dar despre aceste conexiuni ale lui, probabil că vom mai afla.
    De acum, da, Polonia își reia orientarea pro-atlantistă.

    Cât despre opțiunea pro-europeană, Duda/PiS nu sunt contra Europei, sunt doar de părere că datoria Președintelui și guvernului Poloniei e în primul rând să slujească interesele Poloniei, nu pe ale Germaniei.

    A propos de „frecventele sincope şi blocaje produse în mandatul lui Lech Kaczynski, care tensionaseră la maxim relaţia Bruxelles-Varşovia”.
    Să ne amintim care au fost sincopele și blocajele. În 2007 Rusia a pus embargou pe produsele alimentare importate din Polonia. Polonia a cerut solidarizarea UE cf Tratatului. Dar UE pe atunci numai de interesele Poloniei nu avea timp, tocmai se ocupa cu pregătirea summit-ului cu Rusia, să încheie un nou acord de parteneriat și cooperare cu Putin. Kaczynski a stricat petrecerea, a pus veto negocierilor dintre UE și Rusia. Iar UE a pus presiune pe Kaczynski, să renunțe la veto, nu pe Putin, să renunțe la embargou.
    Kaczynski a avut dreptate. Istoria ulterioară nu a făcut decât să confirme asta și să arate cât de imprudenți, să nu zicem inconștienți/incompetenți au fost liderii UE, cu iluziile lor despre Rusia. Foarte bine a procedat Kaczynski.
    Cinste lui!

  17. George R. spune:

    In articol se combate in linie cu agenda germana. Gazeta W. , Komorowski si asociatii merg cu nemtii si in tandrete cu Putin. Dupa moartea cel putin suspecta, cu implicatii rusesti a liderului PiS, renaste speranta. Duda e cu NATO, pro-Israel, cu UK si americanii. Nu e de comparat cu Orban. In plus Komorowski a dus o politica anti-romaneasca si a promovat interese contrare Romaniei in Republica Moldova prin diplomatii polonezi de acolo.
    Domnule Naumescu cred ca e bine sa va documentati mai bine si sa nu va mai ascundeti in dosul semnelor de intrebare. Germania si Franta duc o politica de multe ori contrara intereselor noastre directe in relatia cu Rusia si Republica Moldova. In plus festivalul cheltuirii si proastei administrari a devenit o regula la UE. Vrem UE dar sa fie in interesul cetateanului, dreptatii si adevarului nu in slujba functionarilor corupti si politicienilor vanduti FSB.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Valentin Naumescu


Valentin Naumescu

Valentin Naumescu este doctor în ştiinţe politice, conferenţiar la Facultatea de Studii Europene de la Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, Departamentul de Relaţii Intern... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)