vineri, martie 29, 2024

Tendintele autiste ale lui Putin?

Îmi aduc aminte cât de revoltat am fost  în Aprilie 2014 cu ocazia “alăturării” Peninsulei Crimeea la Federatia Rusă. Nemulțumirea venea din faptul că ceva crucial s-a schimbat pe planul relațiilor internaționale. Putin a comis o greseală ireparabilă (sau greu reparabilă) care poate duce iarași ca în trecutul istoric (mai apropiat decât realizează generația noastră) la un nou conflict armat major. Voi reveni cu explicații cu privire la aceasta greșeală după o scurta trecere în revista a unor aspecte relevante.

După sfârșitul primului război mondial, in 1920, pentru a preveni un nou conflict, în urma Conferintei de Pace de la Paris, se naște Liga Natiunilor (sau Societatea Natiunilor), o organizație internațională cu scopul de menținere a păcii pe Terra. Articolul 11 al Pactului Societății Națiunilor prevedea: Se declară în mod hotărât că orice război sau ameninţare de război, fie că ar atinge direct sau nu pe unul dintre membrii Societăţii, interesează întreaga Societate şi că aceasta trebuie să ia măsurile proprii pentru a salva în mod eficace pacea Naţiunilor”. Daca ar fi să rezumăm conflictele și evenimentele interbelice într-un paragraf am putea spune că eșecul Ligii Națiunilor provine din faptul că ea, Liga, nu putea rezolva problemele dacă protagoniștii ei nu erau dispuși să iși joace rolul cinstit. Consiliul, garantul direct al pacii era organul de conducere executiv al Societății condus de membrii permanenți: Marea Britanie, Franța, Italia și Japonia. Totuși, de-a lungul anilor, lipsa de exemplu a acestor state, materializată într-o  serie de evenimente[1] in care țările ce trebuiau să mențină pacea au devenit agresori, nu a facut decat sa erodeze pas cu pas efectivitatea Societății și implicit să submineze garanția de pace pe care o promitea aceasta.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, în 1945 ia naștere Organizatia Natiunilor Unite, o versiune ameliorata a Ligii Națiunilor.  Cu toate că din ’45 încoace am văzut practic mult mai multe conflicte armate și intervenții similare pe teritoriile altor state decât in perioada interbelică, permiteți-mi să afirm că pacea mondială a subzistat în genere. ONU are si ea un organ executiv: Consiliul de Securitate ONU (implicând iar Membri Permanenti, de această dată: SUA, Marea Britanie, Franta, Rusia si China) care a încercat să coopereze de-a lungul anilor pentru a ține pacea sub control. O analiză complexă ar scoate în evidență că nu doar razboiul rece (când am fost mult prea aproape de un razboi nuclear – Criza rachetelor din Cuba) ci și alte interese particulare ale marilor actori au dus la abuzuri, conflicte și invazii armate (nu tot timpul conforme prevederilor ONU). Totuși, în disuasiune reciprocă, adică conștiente de pericolul unui razboi nuclear ce ar putea extermina rasa umană, statele membre permanente al Consiliului de Securitate s-au abținut să apeleze la metoda evidentă și periculoasă a ocupațiunii pentru a-și satisfice jocurile geopolitice și au devenit creativi în realizarea intereselor lor.

În aprilie 2014, Rusia a depășit această linie roșie și pentru prima oară după al doilea razboi mondial, unul din cei 5 membri permanenți al Consiliului de Securitate ONU și-a mărit teritoriul rupând dintr-un alt stat[2]. Având în vedere interesul Rusiei de a-și păstra controlul asupra peninsulei o data cu revoluția ucrainiană, ar fi putut totuși opta pentru o variantă mai puțin tulburatoare și anume, ar fi putut sprijini și negocia diplomatic un nou stat independent, Crimeea, ca mai apoi să își continue influența în zonă. Impulsivitatea lui Putin de a trimite trupele armate și a anexa vizibil zona trebuie cel puțin să ne dea de gândit. În condițiile în care Consiliul de Securitate ONU este actualmente garantul păcii, acest precedent poate fi cu greu șters sau depășit, întrerupând un șir de 20 de ani în care Rusia părea că se raliază Occidentului. Această greșeală nu doar că aduce relațiile între marii actori pe muchie de cuțit dar totodată discreditează capacitatea ONU de a garanta pacea în zonele destabilizate, dând cale liberă spre exemplu unor regimuri fanatice precum ISIS în Siria, Boko Haram în Nigeria, și Houthi în Yemen. În apărarea deraierii sale, Rusia invocă faptul că și americanii au intervenit în Kosovo iar săptamâna trecută Duma discuta despre cum și Germania de Vest a anexat Germania de Est odata cu căderea Zidului din Berlin[3].

Mai mult, Kremlinul nu s-a oprit aici. Situația interminabilă din Estul Ucrainei, este mai mult decât o încercare a Rusiei de a reveni mai puternică și mai hotărâtă după ce a ieșit umilită din Razboiul Rece și pusă în umbra ultimelor două decenii și jumătate. Este o sfidare directă, dar totuși deghizată în stil rusesc, a versiunii occidentale a democrației care se pare că ajunge inevitabil și amenințător la pragul lui Putin. Pur și simplu, Rusia nu mai poate permite o altă poveste de succes în aprorpierea granițelor ei, și mai mult ea vrea să recucerească lumea cu versiunea ei de democrație. În 2013 Forbes an îl denumea pe Putin cel mai puternic om din lume, iar articolele impresionante din 2013 ale lui Putin în New York Times[4] în care îi dădea lecții de democrație lui Obama,  cât și politica anti-gay la olimpiada de la Sochi sunt alte strategii prin care conducatorul încerca să cucerească lumea cu versiunea rusească, mai bună a democrației. Totusi, o privire de ansamblu ne poate readuce cu picioarele pe pământ și ne poate arăta de ce este capabil Putin. Nu doar Criza din Ucraina ci și rezultatele alegerilor in Grecia, guvernarea Orban in Ungaria, moartea recentă a fostului agent KGB Alexander Litvinenko otrăvit cu plutoniu în Anglia, survolul avioanelor militare ruse provocator de aproape de teritoriile NATO și declarațiile publice ale lui Putin despre puterea nuclarea a Rusiei, cât și reducerea la tăcere a oponenților săi pe plan intern sunt doar câteva exemple care ne reamintesc de manevre caracteristice unui altfel de regim. Astfel arată o parte recentă din proiectul personal ce durează de mai bine de 15 ani al unui om cu ambiții să rămână în istorie, un conducator autoritar dar strategic, prin al cărui sânge curge îndrăzneala metodelor KGB. Pe de altă parte, unii ar putea invoca, uneori pe bună dreptate, că SUA și mai nou UE i-au stârnit orgoliul, i-au alimentat această răzvratire iar recent l-au ajutat să devină extrem de popular la el acasă.

De aproape un an, SUA și UE încearcă să calmeze pornirile lui Putin prin sancțiuni și alte artificii economice (spre ex prăbușirea prețului petrolului) care se pare că au totuși efecte vizibile împotriva Rusiei.  În pofida acestora, Rusia nu poate fi redusă la tacere pentru simplul fapt ca Putin cunoaște mai  bine punctele slabe ale adversarului decât propriile-i limite. Lipsa lui Cameron în vizita lui Merkel și Hollande la Kremlin de saptămâna trecută arată nu doar diviziunile Uniunii ci și neînțelegeri în cadrul NATO. Astfel, în timp ce Franța și Germania, cu scopul de a garanta pacea propun un compromis, SUA discută posibilitatea furnizării de arme Ucrainei.

Dacă studiul făcut pentru Pentagon în 2008 și aparut în presă recent[5] care susține că Putin suferă de sindromul lui Asperger, având tendințe autiste care i-ar afecta deciziile au o fărâmă de adevăr atunci s-ar putea ca conducatorul de la Kremlin să fie mai imprevizibil și mai periculos decât am fi crezut. Profilurile psihologice de acest gen nu sunt neobișnuite, un astfel de profil a fost  realizat spre exemplu pentru Adolf Hitler pe timpul celui de-al doilea război mondial. Studiul concluziona că Führer-ul are tendințe psihopatice și a prevăzut cu acuratețe faptul că nu se va preda ci se va sinucide mai degrabă[6]. Un lucru este cert, dacă Putin nu este dispus să coopereze, are capacitatea cel puțin să zguduie întreaga lume. De altfel, nu prea optimist după vizita de la Kremlin, Hollande își arată temerea cu privire la un război în toată regula: “Daca nu reusim sa găsim un acord de pace durabil, cunoaștem foarte bine scenariul: are un nume și se cheama razboi[7].

NOTE________________


[1] Putem aminti: a) invazia in 1923 a zonei Rurh (parte puternica industriala in Germania)  de catre Franta si a Belgia care doreau sa le dea o lectie nemtilor ce refuzau/nu putea plati daunele de razboi stabilite; b) Manchuria ( China) invadata de Japonia in 1931 ; c) criza din Abisinia (Etiopia) din 1935-36 care a dus la cooperarea dintre Germania nazista si Italia fascista.

[2] Posibile exceptii discutabile ar fi: Anexarea Tibet-ului de catre China in ’51, alipirea Regatului Hawaii la SUA in ’59

[3]Tom Balmforth, Russian Lawmakers take aim at Germany, sursa: http://www.rferl.org/content/russia-war-reparations-germany-degtyaryov/26828343.html

[4]My working and personal relationship with President Obama is marked by growing trust. I appreciate this. I carefully studied his address to the nation on Tuesday. And I would rather disagree with a case he made on American exceptionalism, stating that the United States’ policy is “what makes America different. It’s what makes us exceptional.” It is extremely dangerous to encourage people to see themselves as exceptional, whatever the motivation. There are big countries and small countries, rich and poor, those with long democratic traditions and those still finding their way to democracy. Their policies differ, too. We are all different, but when we ask for the Lord’s blessings, we must not forget that God created us equal.” – extras din A Plea for Caution from Russia, Vladimir Putin, http://www.nytimes.com/2013/09/12/opinion/putin-plea-for-caution-from-russia-on-syria.html?pagewanted=all&_r=0

[5] USA Today: http://www.usatoday.com/story/news/politics/2015/02/04/putin-aspergers-syndrome-study-pentagon/22855927/

[6] Putin Autistic?, Loren Thompson, Forbes http://www.forbes.com/sites/lorenthompson/2015/02/06/putin-autistic-a-dumb-diagnosis-highlights-how-nuclear-war-could-happen/

[7]Si nous ne parvenons pas à trouver un accord durable de paix, nous connaissons  parfaitement le scénario: il a un nom, il s’appelle la guerre”; sursa: Le Figaro: http://www.lefigaro.fr/flash-actu/2015/02/07/97001-20150207FILWWW00038-ukraine-c-est-une-des-dernieres-chances-de-trouver-un-accord-sinon-c-est-la-guerre-hollande.php

Distribuie acest articol

17 COMENTARII

  1. Alipirea Regatului Hawaii la SUA in 1959?!
    Hawaii a devenit republica in 1894, a fost anexat la SUA in 1898 (ca teritoriu) si a devenit in 1959 stat al SUA.

    In privinta fondului articolului: totusi, din cand in cand se mai face auzit si glasul ratiunii. Nicolas Sarkozy afirma ieri ca:
    „Interesele americanilor cu rusii nu sunt interesele Europei cu Rusia…Crimeea a ales Rusia si asta nu i se poate reprosa…trebuie gasite mijloace pentru o forta de interpunere in scopul de a proteja rusofonii din Ucraina…Ucraina trebuie sa-si pastreze vocatia de punte intre Europa si Rusia. Ea nu are vocatia sa intre in Uniunea Europeana”

  2. Ucraina este o tara in faliment, care prezinta din acest punct de vedere un interes redus pentru USA si UE..
    Neprovocat presedintele Putin nu va invada Ucraina, deoarece risca: izolarea si condamnarea internationala, noi sanctiuni si hartuiri, un razboi costisitor pe care nu si-l poate permite, un razboi de gherila in zona de ocupatie, reactii militare ale NATO prin deplasari de trupe in Polonia, Tarile Baltice etc..
    Poate de aceea, mai multa rabdare din partea USA ar fi necesare: in loc de a livra arme Ucrainei asa cum fac presiuni multi oficiali americani si a oferi pretextul mult dorit de presedintele Putin pentru o invazie, sa astepte erodarea financiara si economica a Rusiei si sa lase deoparte pentru moment ambitiile Ucrainei de a intra in NATO si UE. Pe termen lung USA si UE ar avea de castigat din aceasta strategie a asteptarii.

    • dar chiar nu stiti ce se intimpla in Estul Ucrainei?!
      „Neprovocat presedintele Putin nu va invada Ucraina”.
      Va intreb iarasi: de Crimeea ati auzit?
      Rabdare ii ziceti la iresponsabilitate?
      Spuneti mai simplu: ce ne intereseaza pe noi de Ucraina!
      Cind o sa ajunga rusii la granitele tale, tot asa vor zice si altii :P

    • „Neprovocat presedintele Putin nu va invada Ucraina”: asta se numeste Vocea Rusiei, domnule Mihail Mihailovici. Pe tarul Putin il poate provoca orice, chiar si prezenta unei muste in spatiul sau vital.

  3. „Când lumea era aproape de un război care o putea distruge, cercetătorii s-au gândit să ilustreze pericolul apocalipsei. Aşa a apărut „Ceasul Apocalipsei“, un simbol care rezistă de peste 60 de ani şi care acum ne informează că omenirea e în cel mai mare pericol al ultimilor 30 de ani. „Ceasul Apocalipsei“ a fost „pornit“ în 1947, iar creatorii sunt membrii Consiliului pentru Securitate şi Ştiinţă de la „Bulletin of the Atomic Scientists“ (n.r. – BAS). Acesta, la rândul său, a fost creat în 1945 de aceiaşi oameni care au contribuit la dezvoltarea primei bombe nucleare. Atunci, Al Doilea Război Mondial se încheiase deja, Statele Unite ale Americii făcuseră dovada existenţei bombei atomice, iar URSS era a două superputere a lumii. „Ceasul Apocalipsei“ a fost setat să pornească de la ora 23.53, iar el urma să fie ajustat în fiecare an, în funcţie de pericolul în care se regăsea omenirea.”

    (sursa: http://adevarul.ro/tech/stiinta/ceasul-arata-ne-a-ramas-sfarsitul-lumii-mai-trei-minute-1_54c235f1448e03c0fde1b13b/index.html)

    Acum arată ora 23 şi 57 de minute. Singurul lucru care l-ar da inapoi ar fi o schimbare de paradigmă: cooperare în loc de confruntare. Confruntarea face să crească „temperatura”; temperatura produce „febră”, iar febra aduce cu sine .. „delirul”.. atomic, probabil.
    Încă s-ar mai putea stopa căderea. Dar oare suntem pregătiţi pentru aşa o schimbare majoră? Mă tem că nu.

  4. Rezultatul alegerilor din Grecia nu are legatura cu ceea ce poate Putin, ci cu decizii si politici economice rationale, fata de care chiar Obama si-a aratat simpatia. Este enervanta aceasta permanenta discreditare a victoriei lui Tsipras. Este o dilema economica reala in chestiune, nu e vorba de o manevra a lui Putin.

    • Aleluia! Insa imperiul rus are o istorie foarte incarcata de influenta pana la paroxism a Greciei, in special a extremei stangi, asa ca eu raman la proverbul acela sanatos, originar din zona Marilor Campii „sa speram la situatia cea mai buna, dar sa ne pregatim pentru situatia cea mai proasta”. Sau, pe romaneste: asa mi-e de sila de minciunile sfruntate si nerusinate ale rusilor, ca am toate motivele sa cred ca il controleaza foarte bine pe Tsipras.

  5. @kinn,
    domnule, intii incercati sa va puneti la punct cu influenta rusa asupra unei parti a grecilor ( numai cine invata, stie!).
    Observ ca v-a atras atentia si @ Consonant

  6. Imi place cum ne jucam cu termenii: „tendinte autiste”, „sindromul lui Asperger”. Dar oare cunoastem ce presupune un diagnostic diferential pentru sindrom Asperger? Sau luam de bune informatii disparate. Si nu mai verificam nimic. Inca ceva, faceti un exercitiu de imaginatie: SUA inconjurata de baze militare rusesti cantonate in Canada, Mexic, Cuba. Cu interceptoare de rachete. Cu scop declarat defensiv. Ei, cum ati vedea situatia? Cum ar percepe situatia SUA?

    • s-a incercat in Cuba, 1962, parca.
      Canada si Mexicul numai daca le obligi tu :P pentru ca ele n-o sa ceara in veci baze rusesti.
      Tu chiar atit de prosti ii crezi?!

      • Era vorba de un exercitiu de imaginatie. Era vorba de a te pune in pielea ursului, ca sa vezi cum ai gandi in locul lui. Suntem prea aproape de barlogul ursului si prea departe de cuibul vulturului ca sa ne permitem sa nu studiem probabilitatile. Realizati ca proximitatea ne face foarte vulnerabili?

  7. De fapt care este deosebirea, in opinia Dvs., intre cazurile Kosovo si Crimea sau Kosovo si Donbas ?
    Puneti punctual pe ” I ” domnule Susman !

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Paul Susman
Paul Susman
Susman Daniel – Paul, PhD, LL.M. este un jurist român, cu studii ulterioare desfășurate în Franța, Belgia și Slovacia, specializat în dreptul Uniunii Europene și doctor în științe politice și relații internationale. Este allied attorney al Alliance Defending Freedom și profesor vizitator la Handong International Law School (Coreea de Sud) și la Griffiths School of Management ( Oradea).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro