Home » Analize »Armata »Global / Europa » Citesti:

Tirul lui Trump asupra Siriei: impulsivitate, foc de paie, imagine pe termen scurt, mesaje spre Rusia şi China, gest moral sau strategie externă câștigătoare?

Valentin Naumescu aprilie 11, 2017 Analize, Armata, Global / Europa
37 comentarii 7,186 Vizualizari

Puncte cheie:

  • Atacul chimic abominabil de la Khan Shaykun, care a omorât 86 de civili, din care peste 20 de copii, a compromis iremediabil rolul Rusiei în Siria și, indiferent de motivele şi circumstanțele producerii atacului forţelor guvernamentale, care vor fi sau nu elucidate în perioada următoare, a reconfirmat, deși nu mai era nevoie, că regimul Bashar al-Assad și-a pierdut legitimitatea de a conduce țara;
  • Perspectivele din care este analizat răspunsul militar al lui Donald Trump diferă enorm: de la interpretări precum impulsivitate şi superficialitate, foc de paie (lipsa unei strategii consistente, pe termen lung), gest speculativ cu beneficii de imagine internă pe termen scurt, până la laudativele conotaţii de avertizare a Rusiei sau Chinei, acţiune punitivă cu caracter moral sau chiar apariţia unei noi doctrine/strategii în politica externă şi de securitate a Statelor Unite, diferită de impresia iniţială lăsată de discursul inaugural America First. Toate acestea constituie un evantai de „chei” ideologice, politice şi etic-morale existente pe piaţa analizelor şi comentariilor în domeniu, din media americane şi internaţionale;
  • Fiind vorba de un atac cu arme chimice, interzise de reglementările internaţionale, tirul de rachete ordonat de președintele Trump a fost decizia corectă și morală pe termen scurt (chiar dacă pur demonstrativă, oportunistă politic și, practic, ineficientă militar), cu condiția ca administrația SUA să aibă pregătiți pașii următori iar noua strategie americană pentru Siria să fie una coerentă, articulată, sustenabilă, dar mai ales dusă la bun sfârşit;
  • Împotmolit pe plan politic intern (niciun proiect electoral reușit, plus mega-scandalul în desfășurare privind implicarea Rusiei în alegerile prezidențiale americane și colaborarea echipei sale cu regimul de la Moscova), liderului de la Casa Albă i s-a oferit brusc oportunitatea de a se “reinventa” prin acțiunea externă din Siria și, de ce nu?, în viitor printr-un anumit tip de intervenţie asupra Coreei de Nord, temă despre care am scris acum câteva săptămâni;
  • Prin bombardamentul surprinzător şi spectaculos, ordonat la momentul oportun, pe fondul emoţiei publice generate de imaginile atrocităţilor din Siria, Trump a dorit să se diferențieze de predecesorul său Obama (care renunţase în ultimul moment să acţioneze militar în august 2013, într-o situaţie asemănătoare), așa cum laureatul Premiului Nobel pentru Pace din 2009, Barack Obama, la rândul său, a dorit să se diferențieze prin mijloace diplomatice de “intervenționistul” Bush. Se pare că, până la un punct, preşedinţii americani sunt prizonierii „umbrelor” predecesorilor lor asupra Casei Albe, având obsesia de a face lucrurile diferit, în momente şi situaţii simbolice pentru opinia publică;
  • Gestul lui Trump a fost pur politic, nu militar. Eficienţa militară a tirului a fost aproape zero, după cum au observat în zilele următoare analiştii americani. Câteva crăpături fumegânde în pistele bazei aeriene de la Shayrat, dar nu suficient de adânci şi de extinse încât de pe ele să nu decoleze din nou avioanele de luptă siriene, după doar 36 de ore de la tirul american de rachete lansate din Estul Mediteranei;
  • Importantă a fost şi declaraţia reprezentantei permanente a SUA la ONU, Nikki Haley, care a afirmat că „nu mai poate fi vorba de o soluţie politică în Siria cu Bashar al-Assad la putere”;
  • Pe de altă parte, doar prin tiruri de rachete sau chiar prin lovituri aeriene, Trump nu va putea demola regimul al-Assad, dacă într-adevăr asta doreşte, iar perspectiva unei intervenţii terestre este încă foarte îndepartată, având oricum nevoie şi de aprobarea Congresului şi, oricum, de un alt tip de pregătire militară, politică şi financiară;
  • Dacă intenţia a fost transmiterea unui semnal politic de avertizare către Rusia şi chiar către China, în legătură cu regimurile debile şi abuzive pe care cele două mari puteri non-occidentale le protejează (patronează) la Damasc şi Phenian, atunci ideea este puternică, inspirată şi de senzaţie, dar trebuie urmată rapid de alte măsuri în acelaşi sens, suficient de convingătoare, pentru a nu pierde treptat din relevanţa strategică pe care ar fi putut-o avea tirul de rachete asupra Siriei. Dacă nimic nu se mai întâmplă în următoarele săptămâni, efectul tirului de rachete se stinge iar Trump va pierde pe termen lung mai mult decât a câştigat acum pe termen scurt, la nivel intern şi internaţional;
  • Faptul că Trump face dovada unei inconsistenţe politice aproape sfidătoare pentru opinia publică nu mai contează. De la a-l critica vehement pe Obama, care vorbea despre „linia roşie” şi se pregătea acum patru ani să pedepsească regimul de la Damasc pentru crimele din războiul civil sirian şi a vorbi cu menajamente sau chiar pozitiv despre Bashar al-Assad (acelaşi Assad de astăzi!), în ceea ce priveşte colaborarea acestuia cu Rusia împotriva ISIS, până la a ordona foc împotriva armatei siriene este un drum lung, pe care Trump l-a parcurs în câteva ore, cu seninătate, ca şi când nimic din ceea ce ar fi spus în anii din urmă nu ar fi existat. Dar, repet, cea care a fost în esenţă greşită, populistă şi ipocrită era opţiunea de atunci, nu cea de acum, care este perfect justificată moral, în urma atacului chimic asupra civililor;
  • Un ultim aspect relevant: echipa administraţiei Trump, pe linie de securitate, este în plină fierbere, după eliminarea subită a „monstrului sacru” Steve Bannon din Consiliul Naţional de Securitate, ideologul dur al campaniei lui Trump, care se pare că nu ar fi fost de acord cu lovirea Siriei, pe motivul că intervenţia militară este inconsistentă cu platforma electorală a lui Trump, cu apropierea de Rusia şi cu teza non-intervenţionismului. Plecarea lui Bannon din NSC (posibil, curând, şi de la Casa Albă), urmând demisiei fostului consilier de securitate naţională Michael Flynn, precum şi ascensiunea influenţei pe care o au în Biroul Oval noul consilier de securitate, generalul H.R. McMaster şi chiar ginerele preşedintelui, Jared Kushner, arată că startul administraţiei Trump este tensionat, haotic şi contorsionat, cu multe crize şi dispute interne, multe din ele cauzate de însăşi uriaşa surpriză a victoriei în alegeri şi de inexistenţa unei echipe rodate, sudate, cu afinităţi şi similarităţi ideologice şi programatice;
  • Prin declanşarea atacului asupra Siriei, pregătit sau nu, conştient sau nu, preşedintele Trump „a trecut Rubiconul”, intrând în acest mandat pe drumul fără întoarcere al intervenţionismului şi înfruntării strategice a Rusiei, chiar pe terenul unde Putin îşi simţea victoria aproape, drum din care va ieşi ori foarte bine, ori foarte rău. Când iei decizia să ataci, cale de mijloc nu mai există. Alea jacta est!

*

Zarurile au fost aşadar aruncate. Trump a mutat surprinzător, spectaculos şi onorabil în impasul din Siria (aproape dus de valul opiniei publice, aş spune), după cel mai sinistru atac asupra civililor, comis fără cea mai mică urmă de raţiune (nici măcar militară, politică sau strategică, ca să nu mai vorbim de cea umanitară) de către trupele guvernamentale ale regimului al-Assad. Tirul celor 59 de rachete Tomahawk a fost aplaudat de majorităţi relative ale opiniei publice din Statele Unite, Uniunea Europeană, Turcia, ţările arabe sunnite, a divizat Siria, a ostilizat Rusia şi Iranul, lăsând în schimb Chinei, chiar în ziua vizitei oficiale a preşedintelui Xi Jinping în Statele Unite/Florida, sentimentul ameninţător că America are un preşedinte imprevizibil, care poate oricând acţiona impulsiv, şi mai ales că acest tip de acţiune, sau unul la scară mai largă, ar putea fi declanşat asupra Coreei de Nord, deşi între cele două situaţii există foarte mari diferenţe.

Suntem în preziua vizitei secretarului de stat Rex Tillerson la Moscova, în care se vehiculează informaţii contradictorii despre primirea/refuzul primirii ministrului de Externe american la Kremlin, de către preşedintele Putin. Primirea în sine nu este esenţială. Oricum, în declaraţii energice din zilele trecute, diverşi demnitari ruşi au exprimat deja indignarea Moscovei cu privire la „atacul asupra unui stat suveran”, „trecerea liniei roşii de către Statele Unite” etc. Avem toate motivele să credem că discuţiile lui Tillerson la Moscova, indiferent de nivelul la care vor fi purtate, vor fi deosebit de aspre şi de reci, cu atât mai mult cu cât secretarul de stat american a afirmat cu subînţeles că „nu ştie dacă Rusia a fost complice sau nu la atacul cu arme chimice din Siria, dar Rusia a eşuat categoric în Siria”, în obiectivul asumat la nivel internaţional în septembrie 2015, de a distruge armele chimice ale regimului sirian şi de a proteja populaţia civilă.

51% dintre americani au fost de acord cu lovirea Siriei, în condiţiile în care, cu câteva zile înainte, rata de aprobare pentru Donald Trump scăzuse sub 45%. Deci, a fost un câştig de imagine politică internă, cel puţin pe termen scurt. Asta cu atât mai mult cu cât lui Trump nu i-a ieşit mai nimic din proiectele electorale: ordonanţele de interzicere a intrării cetăţenilor din statele musulmane au fost suspendate de judecători, anularea reformei din sănătate (Obamacare) a fost abandonată în Senat din cauza lipsei de suport chiar în Partidul Republican, îndemnul iniţial adresat statelor europene de a părăsi UE, după modelul Marii Britanii, nu a fost urmat de nimeni iar Trump, apostrofat de liderii europeni, şi-a revizuit declaraţia şi a lăudat Uniunea Europeană, s-a renunţat la ideea părăsirii NAFTA, după întâlnirea cu preşedintele chinez Xi Jinping a descoperit „un mare prieten” (?!), nu e clar cum va fi cu Zidul de la frontiera mexicană etc. Confuzia privind politicile lui Trump a devenit cvasi-totală, în America şi în întreaga lume. Cu bunele şi cu relele unei asemenea incertitudini…

Pentru Trump, oportunitatea acestei lovituri externe a venit într-un moment în care el şi administraţia sa erau în declin politic intern, în curs de anchetă la FBI pe tema campaniei prezidenţiale şi a legăturii cu Rusia, şi cu o echipă de consilieri în curs de dezintegrare, cu grave incongruenţe stilistice şi de substanţă. Nu spun că aceste probleme s-au soluţionat definitiv, ele pot reveni oricând, dar clarificarea lor s-a amânat pentru o perioadă iar Trump a câştigat timp preţios, în care ar putea lua decizii utile.

Dacă va exista o continuare a semnalelor politice pe linia celui transmis Siriei şi Rusiei, după atacul chimic şi reacţia americană, Donald Trump şi Statele Unite se reprofilează în sistemul internaţional, ca primă mare putere a lumii, garantă a unor valori şi principii cu care lumea civilizată nu poate fi decât de acord. Iar Rusia va fi marea perdantă a acestei reinventări. Nici China nu va fi foarte fericită să revadă America redevenită atât de energică şi viguroasă în apărarea libertăţilor şi drepturilor omului.

Dacă nu există însă o strategie de urmat în Siria, şi totul a fost sub imperiul unui impuls trecător, momentul va fi curând pierdut şi toată lumea va realiza că nu a fost decât un foc de paie. Pe termen lung, dacă Trump nu susţine ceea ce a început iar Bashar al-Assad rămâne la putere, cu Rusia controlând situaţia militară pe teren, America şi Occidentul vor avea mult de pierdut. Dramul de speranţe pe care ni-l puneam în Statele Unite, de a apăra în continuare oamenii nevinovaţi de abuzurile regimurilor de pretutindeni, se va rispi ca un fum.

Sper ca imprevizibilul Trump şi echipa lui, aşa schimbătoare cum este, la propriu şi la fugurat, să realizeze că au intrat într-un moment crucial în planul politicii externe şi de securitate, definitoriu pentru restul mandatului. Pentru tot ceea ce înseamnă valorile în care credem, libertatea şi demnitatea umană, unitatea şi supremaţia Occidentului, ordinea şi securitatea în vecinătăţile spaţiului euro-atlantic, ţinerea la respect a regimurilor autoritare, împiedicarea terorii etc., pentru toate aceste interese, care sunt şi ale noastre, le ţinem pumnii să reuşească în acest nou „proiect”.

Nu împărtăşesc neapărat entuziasmul altor analişti şi comentatori români privind „reinventarea” glorioasă a lui Donald Trump şi perspectivele victoriei imediate în Siria, aşteptând cu un optimism mai degrabă rezervat şi precaut evoluţiile din zilele şi săptămânile următoare. Mă tem să nu se stingă rapid entuziasmul legat de „noul Trump” şi să constatăm că a fost vorba de o mişcare corectă, dar conjuncturală. Este de aşteptat oricum şi replica lui Putin, marele umilit al ultimelor evenimente din Siria. Acum se joacă nu numai destinul acestei preşedinţii americane atipice ci şi reconfigurarea sistemului internaţional, pe termen lung.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "37 comments" on this Article:

  1. Absurdistan spune:

    Ce pacat ca administratia Trump nu angajeaza toti chibitii pomposi (present company excluded, no offense intended, honi soit qui mal y pense, etc.) sa le gestioneze politica externa, cu infinita lor intelepciune, cu “puncte cheie” [banuiesc ca asta inseamna "idei principale"] de circiumioara, absolut imbatabile.

    Specialisti cu patalamele grele la mina, cu o indreptatire nemaipomenita in guvernarea nu numai a unei tari ci si a planetei intregi.

    Vai, daca ar deveni Grandiosii Chibiti presedinti…. ce pace universala s-ar mai pogori asupra bietei umanitati. . . pacea de *dupa* viata!

    Cum zic texanii, “If wishes were horses, beggars would ride” – daca aspiratiile ar fi armasari, le-ar calari cersetorii.

    PS Ce minunate sint unele idiomuri. Citeodata le traduc la americani zicale de-ale noastre si le inteleg foarte bine, se distreaza copios!

    • unu' spune:

      Oh, dar mai minunate ca orice idiomuri, traduse sau nu americanilor (merge si “la americani”, ca e grea romana americana), sunt aceste pseudonime(ni), unele cu nume predestinate, care, spre deosebire de “chibitii pomposi, sau specialistii cu patalamale grele la mana” ne servesc, CAM DES, cogitari pe cat de profunde, pe atat de argumentate logic si, mai ales…INDISPENSABILE.
      Un pic de odihna, baieti, macar de Paste ?

      • Absurdistan spune:

        Eu unul sarbatoresc Ramadanul, nu Pastele, dar multumesc de grija pe care ne-o purtati, a propos de rien.

        Se poate spune si “le explic la copii” si “copiilor”. La fel si cu “tradusul” pentru americani.

        Oricum, ma bucur ca aveti ragaz sa va ingrijiti si de educatia lingvistica a amerlocilor needucati ca mine si de lupta de clasa impotriva chiaburului Trump. Pacat ca nu mai traieste Octav Bancila, ca imortaliza pe pinza neinfricata brigada de actiune daco-geto-traca! ( :

        Dincolo de glume, “Sarbatori Fericite” tuturor cititorilor “Contributors” si, ca sa ma pun bine, moderatorului care ne citeste comorile de intelepciune!

        • unu' spune:

          Ranchiuna fata de ” ‘telectualii umanisti cu patalamale” incepe, se pare, in clasele primare, cand te chinuie gramatica. Pe urma, treci la cea engleza, care-i mai simpla. Iar logica-i mai grea ca gramatica…Cat despre aia de-o predau eu, stiu cat de (si de cine) e urata, APRIG.

          Sarbatori Fericite!

          • Absurdistan spune:

            Da, domnule profesor, va multumesc pentru critica, dar aratati si dv. mila crestineasca fata de noi, amerlocii inculti si fara nici un fel de diplome. De mici ne-am detestat invatatoarele martire care incercau sa ne bage stiinta de carte in cap…. si numai nu se prindea de noi.

            De aceea am si fugit in SUA, ca aici nu exista cultura si oamenii confunda “subectu” cu “predecatu” si ne putem si noi simti in largul nostru, fara sa ne chinuie mama gramatica. De aceea il admiram pe domnu’ Trump, pentru ca e incult si mitocan ca si noi.

            Look on the bright side – a noastra va fi imparatia cerurilor!

      • r2 spune:

        Sa fim seriosi, tot ce spuneti dvs intra in fisa postului de forumist. Vorbim si noi de politca mare cum insista unii sa vorbeasca despre mecanica cuantica – metafore multe, ecuatii – zero. Dar eu nu vad nimic rau in asta. E doar un forum, iar noi suntem niste ilustri anonimi. Are rost sa ne suparam? Mai ales ca vin si sarbatorile, vorba dvs :D

        Si daca tot am facut introducerea asta, permiteti-mi sa-mi spun si eu indispensabila parere de chibit. Intrucat Trump este dpv intelectual total depasit de problemele administratiei (din ciclul “nobody knew health care could be so complicated” – e de apreciat ca omul e sincer) rezulta logic ca batalia reala se da in spatele scenei intre grupuri de interese care se ofera sa il tina de mana si sa gandeasca in locul lui, sa ii prepare ideile sub forma de piure si sa i le dea incet, cu lingurita. Cazul fericit ar presupune doua lucruri (va dau cuvantul meu de chibit). 1. Administratia sa scape de clovni ideologici si alti deranjati la cap si de agenda lor pacalita (sunt semne ca se intampla lucrul asta) si 2. Intre profesionisti sa castige unii mai responsabili. Poate iese totusi bine tura asta. Dar cat timp lumea voteaza utopii populiste din ciclul “there is going to be so much winning, you’re going to be sick and tired of winning”, pana la urma o sa se impuna clovnii. Cine stie, la capitolul promisiuni or fi ridicat prea sus stacheta evanghelistii aia TV.

        • Absurdistan spune:

          Abilitatea oamenilor inteligenti de a-si asuma fara filtru ultima mica teorie citita in vreun ziar este cu adevarat remarcabila. Daca vreun giscan zgribulit de la NY Times concepe o compunere bazata pe o birfa la a treia mina despre cine il influenteaza saptamina asta pe Presedinte, cititorul fidel ia compunerea de buna si o re-recita fara cricnire. Saptamina viitoare „punctele vorbite” (ar zice specialistii) se schimba, dar sint recitate cu aceeasi fidelitate.

          Intre timp, Presedintele „intelectual depasit” (pentru ca asa au decis chibitii) nu gindeste in termeni statici, lineari, ci 3D. De exemplu: in mod surprinzator, dupa intilnirea cu Presedintele Trump, Xi Jinping a mai comunicat la telefon cu acesta. China a parasit o Rusie izolata in sprijinul pentru Assad in Consiliul de Securitate, chestie pe care „intelectual nedepasitul” Obama, educat la Harvard pe puncte si „origine sanatoasa”, n-a reusit-o in opt ani de zile de diplomatie cica inteligenta.

          Mai devreme, tot saptamina asta, China a anuntat refuzul unor incarcaturi de carbuni din Coreea de Nord.

          Rusia a incercat sa „pedepseasca” SUA – ministrul de externe al SUA sa nu se intilneasca cu Putin – dar s-au razgindit in ultimul moment, Putin personal s-a intilnit cu Tillerson vreme de citeva ore, in spatele usilor inchise.

          China anunta un posibil embargo petrolier impotriva Coreei de Nord si presa de stat scrie din ce in ce mai raspicat ca activitatile nucleare coreene trebuie stopate. Oare de ce? Pai depasitul de Trump a dat a intelege ca ori se rezolva problema in vecini ori vor fi considerate alte optiuni.
          Atit in privinta Siriei cit si a Coreei de Nord Rusia tocmai a devenit mai izolata decit a fost vreodata.

          Inseamna asta ca s-au rezolvat problemele? Vai nu, cica ce putin au facut in mai putin de trei luni (-: Ceea ce inseamna insa este ca se lucreaza cu o viteza, o imaginatie si o gindire strategica ce au lipsit cu desavirsire de ani buni (vreo opt, sau mai multi de fapt, vreo 24) in ORICE actiune de politica americana.

          Partea cea mai savuroasa a ceea ce se intimpla este ca, asa cum s-a intimplat si in timpul campaniei prezidentiale din 2016, cei care il subestimeaza prosteste pe Donald Trump ii fac acestuia un serviciu si el zimbeste pe sub mustata portocalie. Sarbatori fericite! (-:

          • r2 spune:

            Am fi avut o baza de discutie, un punct de pornire, daca am fi putut cadea de acord ca omul se exprima absolut jenant iar comparatiile cu tele-evanghelisti si used car salesmen nu sunt intamplatoare. Daca e un geniu al politicii, e unul in disguise, mai exact unul foarte bine deghizat in pacalici tv, narcisist, inclult si obsedat de ratinguri. Dar din ce spuneti dvs, lucrurile nu stau deloc asa. Nu e deghizat in nimic. Suntem noi, ca bieti chibiti, incapabili sa intelegem geniul si profunzimea exprimarilor lui (eu inca ma lupt cu referintele lui repetate la desertul cu ciocolata servit in timp ce ordona bombardarea Siriei, de exemplu). Dar oricum de aici incolo discutia isi cam pierde sensul. Am un zbor lung in cateva ore, asa ca profit si eu de ocazie sa va urez sarbatori fericite.

          • Missouri spune:

            Da, observ ca amicii americani ofera argumente lucide iar raspunsurile contin numai insulte personale, acuzatii ca sint in solda nu stiu cui, si ca sa li se dea necredinciosilor cu biblia in cap. Este si asta o forma de recunoastere a realitatii pina la urma. Si de sarbatorire a Pastelui in stil romanesc, se pare.

        • unu' spune:

          Bag sama ca n-avem acelasi post ! Unii au Postu Mare, altii mananca neobosit.
          Sper ca ati citit ambele comentarii si aveti capacitatea de a deduce cine era “suparat” :-)

          Numai bine

          • Absurdistan spune:

            Eee, cum tot cica e post, sa ne amintim de saracul Isus in Matei, 15: “Nu ceea ce intră în gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea spurcă pe om.”

            Din punctul acesta de vedere, se observa ca cei care se lauda ca tin postul de mincare in Saptamina Mare si-au depasit planul cincinal in activitatea “spiritual” descrisa in verset. (-:

            Catre r2, ca sa nu mai scriu o postare separata, ca nu mi-am primit chenzina inca, aveti deptate, nu sintem de acord absolut deloc asupra potentialului acestei presedintii. Asta e situatia. Si avem si un simt al umorului diferit. Felul in care povesteste Trump cum l-a informat pe Tov. Jinping despre lovitura din Siria in timp ce serveau o felie “minunata” de tort are un “comedic timing” demn de Toma Caragiu. Mi-ar fi placut sa fiu de fata.

            E OK, deosebirile sint OK, vom supravietui cu totii. Sau nu. Dumnezeu cu mila. ( :

            • unu' spune:

              Continuati lectura din Carte, pana la paragraful cu “paiul si barna”. Atunci opriti-va si recititi ceea ce am scris, fiecare. Indeletnicirea de Mistificator Profesionist e tragica, dar un moment de auto-analiza va poate aduce linistea, de care aveti nevoie. Si pe care v-o doresc.

            • Absurdistan spune:

              Nu e “Cartea”, e una intre multe carti. Mai apoi ati trecut de la Isus la Freud. Puteti sa ma analizati “pina se intorc vacile de la pascut” (a propos de idiomuri, “till the cows come home”) cita vreme nu trimiteti vreo nota de plata.

              In rest tot ce scrieti este sa va laudati singur ca sinteti profesor de nu se stie ce, un magistru al gramaticii si va mai si erijati in intruchiparea unica a pacii, ba chiar si a adevarului, caii si vietii.

              Sint impresionat, dar pe masura probelor. Cam subtiri.

  2. Good Point spune:

    O excelenta analiza, confirmata intru totul si de “Mr. Paleoconservative” (Patrick J. Buchanan), fost colaborator apropiat al lui Richard Nixon:

    http://buchanan.org/blog/trump-enlisting-war-party-126799

    • Riga Crypto spune:

      Nice trick! Aplauze.

    • victor L spune:

      Patrick J. Buchanan nu spune nimic, doar pune intrebari.
      Si incheie triumfal:
      “De ce este Assad mai responsabil pentru toate decesele din Siria decât cei care luptă să-l răstoarne și să-l omoare?”
      Corolar “Dece sa fi fost Ceausescu mai responsabil pentru toate decesele din Romania decit cei care au luptat sa-l rastoarne”. Si altii sa-l omoare :P
      Se pare ca la asta s-au gindit cei care au inchis dosarul Revolutiei; pen`ca nu se poate afla cine a fost mai vinovat: cei care au treas, sau tontii care au inspirat gloantele.

  3. Victor Ghidu VPG spune:

    Uitați de confirmarea lui Gorsuch la Curtea Suprema. E adevărat ca e mai degrabă realizarea lui Mitch McConnell decât a lui Trump, dar va avea efecte pe termen relativ lung pentru conservatorismul american. Dacă mai nominalizează încă un judecător de calibru asemănător până la terminarea mandatului, Trump va fi influențat echilibrul Curții Supreme a SUA pentru cel puțin 20 de ani. Dacă prinde și un al doilea mandat, e foarte probabil să mai nominalizeze cel puțin încă un judecător, poate doi.

  4. John spune:

    D-le Naumescu,

    Trump este un fanfaron care a ajuns la Casa Alba intr-o conjunctura nefericita pentru America. Eu il stiu din presa de scandal de cel putin 30 de ani. El apartine lumii de entertainment si business si n-are nici cea mai vaga idee de istorie, politica sau civilizatie. El e, practic, un analfabet functional. Din aceasta cauza in timpul mandatului sau vom asista la cele mai controversate decizii (citeste:idioate) luate vreodata pe scena politicii mondiale.

    • remus spune:

      da, aveti dreptate, dar in cazul asta a procedat corect !

    • North of 60 spune:

      @John
      Trump este un showman si nimic mai mult. Gandeste si actioneaza prin “public performance” sau, mai exact he’s acting. Este un actor care cu indulgenta poate fi inclus in categoria soap opera TV shows. Indiscutabil The Apprentice a avut cel putin la inceput audienta buna. Trump a scapat de bankrupcy multumita cash-flow-ului generat de TV shoul-ul mentionat mai sus.
      Nu este important asta. Important (si scarry) este faptul ca strategia White House se orienteaza dupa barometrul public si ia decizii militare si politice accordingly. O strategie economica, militara si de relatii externe implica analize facute de profesionisti si o detasare de factorii subiectivi si populisti.
      USA este pe cale sa piarda statutul de the main beacon of democracy in lume. Semnalele sunt clare: se desfac si se refac aliante in toata lumea pentru ca leaders-ii natiunilor fac tot posibilul sa-si acopere spatele.
      Asta este problema. Ramane un vid ideologic in lume iar the Western values asa cum le stim de la sfarsitul WWII vor fi inlocuite. Cu ce? Cu un mercantilism corporatist care nu de doi bani pe citizens? Cu o eficienta economica bazata pe stock shares performance unde cetateanul de rand are aceeasi valoare cu materia prima folosita in industrii? Cumparam si lolosim ce este mai ieftin si mai eficient.
      Asistam la o schimbare de paradigm ideologic si social fara precedent in ultimii 70 de ani.
      Ce vina are Trump din punctul meu de vedere? Este la panoul de comanda si apasa pe butoane fara sa aibe cea mai mica idee despre functionarea aparatului. That’s scarry. Oamenii ar trebui sa inceteze sa-si piarda vremea cautand esente ascunse in actiunile d-nului Trump. Super-decizii luate in baza unor analize adanci si profunde din care specialistii nu pricep nimic pentru ca nu este nimic de priceput acolo.
      Cineva mentiona mai sus (cred ca era r2) ca incet-incet la White House incep sa apara specialisti care spre sa inlature mizeriile de extrema dreapa (fascista) de tip Stephen Bannon. Daca se reuseste asta, in urmatorii 4 ani vom asista la un controlled damage show. That’s the best case scenario. The worst case? Well, intr-o buna zi Trump se hotareste brusc ca este cazul sa faca un gest grandios ca sa-si ridica rating-ul public in mod spectacular. Daca tot avem armament nuclear de ce sa nu-l folosim? Mai gaseste unul sau doi dementi care sa-i valideze decizia and we’ll be in shit up to our ears.
      Happy Eastern folks! We might get lucky and overcome the shit storm because it’s there, one can see the writing on the wall.

  5. victor L spune:

    Cind traia Saddam Hussein, multa lume se arata oripilata de felul sau de a conduce Irakul; ar fi vrut sa fie CUMVA inlaturat. S-au gasit niste zurbagii americani sa-l inlature, dar inca din timpul atacului, au inceput circotelile: Franta, Germania si Rusia s-au intilnit spre a se coordona impotriva cotropitorului american. Sper ca nu s-a uitat.
    Acum, s-ar vrea inlaturarea lui Bashar al-Assad din Siria, dar nici nu a inceput bine Trump, ca au inceput sa curga vorbele impotriva. Mai ales de la europeni (“rezolvarea situatiei siriene trebuie facuta politic, nu militar” ministra afacxerilor externe a UE), ca de la Rusia si Iran nici nu e de asteptat altceva.
    Plingem de mila sutelor de mii de morti, de suferintele celor in viata, dar ipocrit. Ne-am facut din americani un cleste cu care sa putem lucra in foc, sa nu bagam noi mina.
    Am vrea (unii) ca americanii sa rezolve problemele, dar sa avem si dreptul de a-i blagoslovi. Cum credem de cuviinta. Dupa interese.
    Revine aceiasi intrebare: unde-i Merkel in politica lumii? ca in UE face ce vrea.

    • unu' spune:

      Eterna recunostinta a Lumii Intregi pentru starea INFLORITOARE a Irakului de azi. Ca si pentru
      nepretuitele comentarii cu care, precum toata liota de experti universali care se manifesta aici, ne
      luminati viitorul.
      Ceva vacanta de Paste ?

      • victor L spune:

        Ca sa ramii tu de serviciu?!
        Nu realizezi ca devii ridicol reprosindu-ne comentariile :P in timp ce tu faci la fel :D

        • unu' spune:

          Vad ca stii sa numeri doar banii, nu si comentariile. Ai fost promovat, “contribui” si pe Hot News, pare ca nu-ti ajunge ce castigi cu Trump in bursa.
          Profita de Saptamana Mare si intreaba-te daca …merita. Oricum, vad ca ai compànie, lipseste (deocamdata) doar celebrul “soldat”.

          • victor L spune:

            Ce cauti aici?
            Mergi la Biserica.
            Sau si acolo cauti fire de gilceava!

            • unu' spune:

              Caut doar sa avertizez MIILE DE CITITORI sa nu se lase indusi in eroare de cei cativa SEMANATORI DE CONFUZIE, care-si exerseaza profesiunea pe aici.

            • victor L spune:

              Am inteles: tu, care ai un nume rasunator, @ unu`, nu te compari cu altii “Oh, dar mai minunate ca orice idiomuri, (…), sunt aceste pseudonime(ni), unele cu nume predestinate,”
              @ unu` nu este predestinat?
              Am mai inteles ca nu suporti alte opinii, ci doar de la @ unu` :P
              Unicul?

  6. Adi spune:

    “Pe termen lung, dacă Trump nu susţine ceea ce a început iar Bashar al-Assad rămâne la putere, cu Rusia controlând situaţia militară pe teren, America şi Occidentul vor avea mult de pierdut. Dramul de speranţe pe care ni-l puneam în Statele Unite, de a apăra în continuare oamenii nevinovaţi de abuzurile regimurilor de pretutindeni, se va rispi ca un fum”
    Sa inteleg ca lui Trump, dupa trei luni de mandat, cu o echipa, asa cum spuneti, haotica si in plina fierbere, i se cere sa rezolve repede, asa, cam pana pe la vara, situatia din Siria, unde maretul laureat al Nobelului pentru pace si preten al tuturor amaratilor planetei i-a lasat pe rusi sa se faca stapani pe o situatie ce balteste de vreo cinci ani? Si daca nu, faptul ca nu s-a dat lovit cand linia rosie a fost trecuta va fi taxat ca actiune de imagine? Daca se dadea lovit, ar fi fost acuzat ca nu reactioneaza si isi face politica paguboasa pentru restul lumii democratice de izolare a Americii?
    Eu zic sa va hotarati: omul are sau nu basca?

  7. Gabi spune:

    Hmmm.. raspunsul lui Putin a venit in forma obisnuita, adica minciuna cu “americanii sunt de vina” desi ei au blocat in CS al ONU cercetarea bombardamentelor cu agent chimic. Dupa raspunsurile de la Moscova e clar ca au fost descumpaniti. Aducerea in discutie a perioadei Bush-Blair si a invaziei Irakului pe baza unor supozitii false e o incercare de a spune, in primul rand in societatea lor, ca asa cum pe America n-a interesat-o adevarul asa nici pe ei nu-i intereseaza. Si asta ma duce cu gandul la adevaratul motiv al lui Putin si anume acela de a ramane stapanul cetatii asediate. Se fac 100 de ani de revolutia bolsevica cand si-au descoperit pasiunea de a impune altora regulile “societatii” lor. Stiu ca altii au pierdut un imperiu si nu si-au gasit nici un scop deci nu vor sa li se intample acelasi lucru.
    In rest daca Trump “indiguieste” Rusia, o obliga sa cheltuie mai mult (cu Ucraina, cu Orientul apropiat, cu Europa de Est) o sa avem un joc cunoscut in care lipsa de pricepere economica si de coeziune interna (de fapt rusia incearca sa exporte si azi, altora, lipsa sa de coeziune interna) se va vedea in timp. Nu azi, nu maine, dar pana la urma nu poti minti pe toata lumea despre orice, tot timpul.
    Daca ne uitam la GDP viitorul e clar si nu e in favoarea Rusiei. Ca sa nu mai spun ca si-n trecut a fost la fel. La prabusirea URSS doar cresterea anuala in GDP al Americii era aproape egala cu tot GDP al URSS. Si poate de aici schimbarea declaratiilor fata de UE. O fi aflat de istorie :)
    Deci n-as miza pe un Trump in genul Bush ci pe un gambler. Adica cu lovituri sporadice o sa-si cresca popularitatea si o sa incerce sa faca jocurile ca un entertainer.
    Psihologic vorbind acesta pare Trump.

  8. Liviu spune:

    1. Singura alternativa la Assad sint extremistii islamisti – deci, Assad e cea mai buna solutie.
    2. De ce trebuie Trump sa rezolve problema siriana ? De ce trebuie Trump sa dreaga ce au facut Obama si Hillary ?
    3. E o iluzie sa creada cineva ca Trump o sa faca razboi nuclear cu Rusia de dragul islamistilor.
    4. Secularizarea e singura optiune care da o sansa de dezvoltare unei tari musulmane: a inteles-o Mustafa Kemal – Ataturk si timp de 70 de ani opera lui a dat rezultate. Acum, Erdogan va distruge totul si Turcia va deveni din nou o zona inapoiata.
    5. Asa ca, din nou, Assad e raul cel mai mic.

    • Decebal spune:

      Al Assad are un defect fundamental si iremediabil, care, in final, il va duce la pierzanie: este aliatul domnului Putin… :)

      Dintre domnii Obama si Putin, era clar care era liderul mai “imprevizibil”. Dintre Trump si Putin, nu mai e asa de clar… Un staff inteligent poate folosi asta in mai multe feluri…

      Inteleg ca domnul Putin a iesit de dupa deget si s-a intalnit cu domnul Tillerson, pana la urma. Si inteleg ca agenda discutiilor n-a fost facuta publica. Nu stiu cat de linistit mai doarme domnul Al Assad, dupa intalnirea asta…

      • Liviu spune:

        Assad = Assad = fratele lui geaman = varu-sau = orice alta ruda = oricine nu modifica nimic din politica siriana.

        Aranjamentul asta convine cel mai mult statului evreu – un dictator secular e de preferat unui imbecil teocrat, care nu viseaza decit la martiraj si alte asemenea prostii. Israelul nu doreste sa foloseasca arma nucleara, dar nu va ezita daca nu exista alte solutii. Si dupa cit sint de capabili, sint convins ca au arme extrem de curate, adica cu reziduuri minim radioactive.

  9. MariS spune:

    “Tirul lui Trump asupra Siriei: impulsivitate, foc de paie, imagine pe termen scurt, mesaje spre Rusia şi China, gest moral sau strategie externă câștigătoare?”

    Cred că e mai degrabă un test, o mişcare tactică şi un mesaj. Şi mai cred că îl subestimăm pe Trump. Totuşi el a reuşit să ajungă preşedintele celei mai puternice ţări, cu aproape toată media şi “intelighenţia” împotrivă. Ca să-i înţelegi jocul trebuie să-i studiezi toate mutările cu atenţie, nu doar una. Mai trebuie subliniat şi că joacă tare. Prin anii ’70 se disputa meciul Fischer – Spasski pentru titlul mondial la şah câştigat, până la urmă, la scor de Fischer. Acum se joacă politic şi geostrategic. Să sperăm că Trump a calculat corect.

  10. unu' spune:

    @victor L, @Absurdistan et al.

    NU, n-ati inteles. “Unu’”, printre altii, care scrie “din joi in Pasti”, nu este “Absurdistan”
    care scrie (SISTEMATIC) absurditati. Ca sa te convingi e suficient, daca ai UN MINIM DE
    OBIECTIVITATE, sa citesti PRIMUL COMENTARIU LA ACEST ARTICOL. ARTICOL NEUTRU, PLIN DE INTREBARI si ALTERNATIVE si CARE NU ESTE ANTI-TRUMP !
    Comentariu adresat de un “pseudonimeni” unui autor cu nume, prenume si “patalamale” !

    Ceea ce fac este doar o REACTIE. La ceea ce faceti VOI, pe acest FORUM.
    Opiniile VOASTRE nu ma deranjeaza personal, sa fiti sanatosi.
    Dar MODUL SISTEMATIC in care LANSATI FUMIGENE, ADEVARURI PARTIALE si CONFUZIE, APARAND CU ORICE PRET ANUMITE TEZE FIXE, imi provoaca o legitima SUSPICIUNE ASUPRA MOTIVATIEI VOASTRE si MA OBLIGA (moral) sa REACTIONEZ.

    Cand cineva pare inteligent si informat, dar are “INTERVENTII CHEIE”, pe teme FIXE, in care
    ajunge sa sustina cele mai ABSURDE LUCRURI, pe care le apara cu DINTII SI CU GHEARELE, eu vad doar TREI explicatii posibile:

    1. Tipul e idiot.
    2. Tipul e nebun.
    3. Tipul are interese … neclare.

    In oricare dintre variante, ceea ce ma intereseaza este sa transmit un AVERTISMENT CITITORILOR ca avem o problema. Cineva care nu citeste sistematic ceea ce scrieti VOI, nu realizeaza situatia.
    Promit sa revin, de cate ori ma obligati, si sa EXEMPLIFIC TEZELE ABSURDE PE CARE LE SUSTINETI !
    Hai sa vedem ce iese. In orice caz, sper ca macar CITITORII vor afla care dintre variantele 1., 2. sau 3. este cea reala !

    Pentru ultimul comentariu @Absurdistan:

    Ati citat din Biblie, am numit-o “Carte”. Nu CARTEA, cu articol HOTARAT; tot gramatica , bat-o vina. Am spus in comentarii precedente (si in dialog cu altii) ca predau MATEMATICA. Nu cred ca m-am laudat cu ceva pe acest forum. Doar mi-am exprimat, REPETAT, DEZACORDUL CU MODUL INACCEPTABIL IN CARE INCERCATI SA PROMOVATI FALSE ADEVARURI.
    Promit sa revim cu detalii, ca sa priceapa toata lumea cum stau lucrurile.
    Pe curand !

    • victor L spune:

      @ unu`,
      pentru cineva care ne zice “Un pic de odihna, baieti, macar de Paste ?” mare ipocrizie trebuie sa detina pe tastatura :P daca a “sacrificat “de Paste” pretiosu-i timp cu atitea postari.
      De genul:
      “1. Tipul e idiot.
      2. Tipul e nebun.
      3. Tipul are interese … neclare.”
      :P

    • Absurdistan spune:

      Vad ca pe unii i-a “pacificat” Pastele, in stilul asteptat.

      Daca chiar credeti ca FOLOSIND MULTE MAJUSCULE deveniti mai elocvent, VA ROG CONTINUATI!!! Alti cititori s-ar putea sa deceleze isterie, dar nu lasati asta sa va impiedice din misiunea demascatoare de importanta colosala.

      Cit despre analizele logice asupra “intereselor mele neclare” de “nebun” si de “idiot”, da, sigur, sint platit si in ruble si in dolari, si de Putin si de marioneta sa Donald Trump (care este extrem de ingrijorat de parerile lui “Unu’ ” ).

      As mai lua si yuan renminbi dar nu mi-a oferit nimeni inca.

      Ceea ce nu intelegeti este ca nu reusiti sa ma jigniti. Am vazut genul acesta de reactii irationale si pur emotionale inca din noaptea alegerilor. A fost un bonus neasteptat. (-:

      https://www.youtube.com/watch?v=FgSHPJXOHEw&t=82s

      Cheers!



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Valentin Naumescu


Valentin Naumescu

Valentin Naumescu este doctor în ştiinţe politice, conferenţiar la Facultatea de Studii Europene de la Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, Departamentul de Relaţii Intern... Citeste mai departe


E randul tau

Copilul nu este proprietatea părinților. Niciun om nu poate fi proprietatea altui om. Am explicat ...

de: Cristi Danilet

la "Familia pe înțelesul tuturor – Partea a patra: Părinții nu au drept de viață și de moarte asupra copiilor"

România. O iubire din care se poate muri – Gabriel Liiceanu

Gabriel Liiceanu: „Nimeni nu poate spune când alege cineva să nu mai trăiască pentru că viața i-a fost trasă prea jos. Nimeni nu poate spune când anume o societate, acumulând o cantitate de disperare, scârbă și revoltă incompatibile cu pofta minimă de viață, își atinge punctul ei de fierbere. La noi, la români, lucrul acesta e cel mai puțin previzibil. Raportul poporului nostru cu limita a rămas până în clipa de față un mister. Românii numesc «minune» o reacție colectivă pe care nimic n-o prevestește. Și care, raportată la lungile perioade de letargie care o preced, e cu atât mai neverosimilă."

Cauta articole

august 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iul    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)