vineri, martie 29, 2024

Toporișca lui Mercader și chiliasmul leninist: 75 de ani de la asasinarea lui Troțki (Un eseu de Marius Stan și Vladimir Tismaneanu)

Motto: „Hence it comes about that all armed prophets have been victorious, and all unarmed prophets have been destroyed.”–Niccolò Machiavelli

În urma cu 75 de ani, pe 21 august, la Coyoacán, in Ciudad de Mexico, agentul NKVD Ramón Mercader, infiltrat sub numele Jacques Mornard, izbea cu o toporișcă în creștetul celui care lucra intens la o biografie a lui Stalin, fondatorul Internaționalei a IV-a, organizația globală care se pretindea singura cu adevărat fidelă moștenirii lui Lenin. În 1918, în plin război civil, cel mai apropiat colaborator al lui Lenin, numărul doi în ierarhia bolșevică, comandantul Armatei Roșii și comisarul poporului pentru afaceri externe, Lev Davidovici Troțki, dicta un text incendiar în care își propunea să-l strivească fără cruțare pe teoreticianul social-democrat german Karl Kautsky.

Muribundul Lev Davidovici Troțki, acum 75 de ani, in spitalul din Mexico City…

Apărut în 1920 sub titlul “Comunism și terorism”, volumul lui Troţki rămâne până azi un manifest în favoarea violenței nesăbuite, de nimic îngrădită, împotriva celor decretați drept inamici ai revoluției. A fost reeditat (la editura londoneză Verso) cu o entuziastă prefață semnată de idolul neo-stângiștilor de pretutindeni, hegeliano-marxistul lacanian Slavoj Žižek. În plină ofensivă a stângii radicale, excitată dramatic de criza economică, se pare că mistica revoluționară troțkistă a redevenit actuală. Nu mai vorbim de filmul “Frida” despre pictorița Frida Kahlo, în care el viejo revolucionario apare ca un personaj demn de tot respectul, un venerabil filosof prigonit de canaliile staliniste, între care David Alfaro Siqueiros, celebrul pictor muralist.

Asasinul lui Troţki, comunistul catalan Ramón Mercader (1913-1978), imediat după crimă

Sigur, a fost calomniat, hărțuit, urmărit și în final ucis, dar nu putem uita care au fost idealurile lui Troţki: distrugerea civilizației burgheze, a statului de drept, lichidarea țărănimii “individualiste”, revoluția mondială cu orice preț și cu orice risc. Victimele acestor morbide experimente nu contau, erau parte a unei grandioase aventuri istorice. O mentalitate contagioasă care i-a influențat pe Mao, Pol Pot, Guevara, Raúl Sendic, Mario Firmenich, Andreas Baader și pe atâția alți iluminati, adică posedați, revoluționari. Am aminti, în acest sens, biografia, câtuși de puțin măgulitoare, datorată istoricului britanic Robert Service. Să spunem de la început că termenul “troțkism” a fost o invenție propagandistică a triumvirilor (Stalin, Zinoviev și Kamenev) pentru a-l contrapune doctrinei presupus pure a leninismului. În fapt, în datele sale esențiale, viziunea lui Lev Troțki despre revoluția comunistă coincide cu aceea a lui Lenin. În pofida momentelor de coliziune dinainte de 1917, Troțki a împărtășit până la moarte ceea ce numim cosmologia bolșevică sau, altfel spus, chiliasmul leninist.

Câteva date biografice: născut în 1879 într-o familie evreiască relativ înstărită din Imperiul Țarist, tânărul Lev Bronstein a aderat la mișcarea revoluționară clandestină. Hiper-dotat intelectual, cu o ușurință devenită proverbială de a compune fulgerător pamflete explozive, orator electrizant, cel care a adoptat numele conspirativ „Troţki” a devenit o voce influentă în Partidul Social Democrat al Muncitorilor din Rusia. Poseda, chiar excesiv, ceea ce se cheamă carismă. A fost inițial un favorit al veteranilor socialiști, între care Pavel Borisovici Akselrod, pe care ulterior îl va stigmatiza drept renegat. Ca și Lenin, Troțki nu se încurca în sentimentalisme “mic-burgheze”. Moralitatea era, pentru el, o chestiune de eficiență, strict instrumentală: era moral ceea ce servea revoluția, era imoral ceea ce o slăbea ori o împiedica.

În 1903 a fost printre cei dintâi care au intuit primejdia despotismului promovat de cel pe care l-a numit Maximilien Lenin (aluzie la iacobinismul fondatorului bolșevismului). La rândul său, Lenin n-a rămas dator: l-a numit “Iudușka”, o aluzie la personajul lui Saltîkov-Scedrin din romanul “Domnii Golovliov”. În 1905, Troțki s-a aflat în fruntea Sovietului din Sankt Petersburg, a devenit un simbol al furtunii revoluționare. Arestat, surghiunit, în final ajuns în exil, a scris articole și broșuri care militau pentru două teze esențiale: continuitatea procesului revoluționar dincolo de faza liberal-constituțională, deci dincolo de pluralismul burghez, și natura planetară a revoluției comuniste. A ajuns la București în perioada Războaielor Balcanice, a scris lucruri interesante despre acele conflicte, s-a cunoscut cu Dobrogeanu-Gherea.

În 1914, ca și Lenin, Karl Radek, Rosa Luxemburg și Karl Liebknecht, a condamnat “războiul imperialist” în numele internaționalismului proletar (care capotase jalnic). A fost printre cei care au invocat necesitatea înființării unei noi Internaționale. A ajuns în Statele Unite, a continuat să scrie exegeze marxiste și comentarii politice. După 1912, când ruptura din social-democrația rusă s-a consumat irevocabil, Troțki a refuzat să adere la vreuna din cele două facțiuni aflate într-o ireconciliabilă adversitate (bolșevicii conduși de Lenin și menșevicii conduși de Julius Martov). Era extrem de sceptic, în acea perioadă, în raport cu elitismul bolșevic, cu marele risc de a înlocui dictatura proletariatului prin aceea a partidului, apoi prin aceea a Comitetului Central și, în final, a secretarului general și a clicii acestuia. Când a izbucnit Revoluția din februarie 1917, Troțki a decis să revină de urgență în Rusia. Din clipa reîntoarcerii, a devenit principalul locotenent al lui Lenin, l-a susținut pe acesta în toate proiectele de acțiune subversivă. În a sa “Istorie a Revoluției Ruse”, Troțki avea să scrie că dacă Lenin și el însuși nu s-ar fi aflat la Petrograd în noiembrie 1917, Revoluția Bolșevică n-ar fi avut loc. Nu greșea, deși ca marxist ar fi putut să o spună mai puțin emfatic (parcă masele fac istoria, nu “eroii”!).

Natalia Sedova (1882-1962), sotia lui Lev Troțki

Lucrarea despre comunism și terorism veștejește fără urmă de reținere ceea ce Troțki diagnostica disprețuitor drept moralitatea filistină de tip quaker. Ca violență a limbajului, se află la paritate cu pamfletul lui Lenin “Revoluția proletară și renegatul Kautsky”. Revoluțiile sunt întemeiate pe violență, nu există nicio justificare pentru timiditate, pentru jumătăți de măsură. Ca și Lenin, propunea o filosofie ultra-partizană a politicului: Care pe care?

Violența exterministă era sacralizată în fraze care te fac să te înfiori. Nici cea mai mică urmă de compasiune pentru cei aneantizați în malaxorul unei revoluții fantasmate. Lenin a dorit să-l numească în fruntea Cekăi, poliția secretă bolșevică. Troțki a refuzat din rațiuni personale, nu pentru că i-ar fi repugnat teroarea în masă. În martie 1921, alături de Lenin și ceilalți corifei bolșevici, a decis suprimarea insurecției de la Kronstadt. Spre a relua distincția lui Albert Camus, bolșevicii erau revoluționari, marinarii de la Kronstadt erau revoltați. Gulagul s-a născut în timpul în care Troțki era mâna dreaptă a lui Lenin.

În ultimii ani de viață ai lui Lenin, Troțki a cerut militarizarea sindicatelor și a susținut alte măsuri menite să sufoce minimele vestigii democratice. Abia în clipa când a realizat că riscă să piardă în lupta cu supraveghetorul aparatului, Koba Djugașvili, cunoscut ca Stalin, Troțki a devenit un îndârjit avocat al democrației interne de partid. Dar nu a pus sub semnul întrebării religia partidului așa cum o revelase Lenin. Citând în 1924 dictonul englez, “Right or wrong, it’s my country”, Troțki își mărturisea, de o manieră de-a dreptul evlavioasă, iubirea de Partid: “Right or wrong it’s my Party”. Această psihologie a devoțiunii necondiționate avea să facă ravagii în deceniile următoare. Pe ea a pariat Stalin în anii Marii Terori.

De ce a pierdut Troțki în lupta cu Stalin, personajul pe care l-a descris drept “cea mai eclatantă mediocritate din Comitetul Central”? Tema cere un eseu separat. Să spunem aici că una din rațiuni a fost non-bolșevismul lui Troțki din perioada de până la revenirea în Rusia în 1917. Suferea, așadar, de un deficit de legitimitate pe care Stalin, Zinoviev și Kamenev, dar și Buharin, au știut să-l exploateze și să-l hiperbolizeze. Apoi, era starea de epuizare a aparatului bolșevic, lipsa de suport pentru frazeologia bombastic-internaționalistă a facțiunii troțkiste (din care a făcut parte și Cristian Rakovsky).

După 1933, în exil, Troţki a început să opereze cu conceptul de totalitarism pentru a descrie sistemele birocratic-dictatoriale din URSS și din Germania nazistă. A respins însă cu manie ipoteza că statul întemeiat de Lenin și de el în 1917 era de la început un experiment totalitar. A preferat să vadă în Stalin un trădător al programului pretins emancipator al bolșevismului, a scris rânduri înflăcărate despre tânărul Lenin. În ultimii ani de viață a încercat să termine o biografie a lui Stalin. N-a apucat, dar ultimele rânduri spun clar cum vedea el istoria comunismului rus sub Stalin: dacă Iuda ar fi ajuns să scrie versiunea sa asupra patimilor lui Isus, el ar fi apărut drept adevăratul discipol, iar ceilalți apostoli drept trădători infami. În articole și în corespondența personală îl numea Cain-Djugașvili. Acesta, la rândul său, citea zilnic “Buletinul Opoziției”, făcea însemnări atente pe cărțile inamicului său mortal. Pregătea metodic răzbunarea finală.

În noiembrie 1927, la exact zece ani de la revoluția pe care, împreună cu Lenin, o inițiase și o condusese, Troțki a fost exclus din PC(b) al URSS și deportat în Kazahstan. După un an era expulzat din URSS și i se retrăgea cetățenia sovietică. A locuit, împreună cu soția sa, Natalia Sedova, mai întâi în Turcia, apoi în Franța și Norvegia. Ultimii ani i-a trăit în Mexic, singura țară care a acceptat să-i ofere azil politic după 1938. A fost ucis cu o lovitură de toporișcă (piolet, icepick) în creștetul capului, în timp ce-și hrănea iepurii, în grădina vilei ultra-păzite din Coyoacán, de către Ramón Mercader, comunist spaniol și agent NKVD pozând în militant troțkist.

La colțul străzii așteptau într-o mașină confirmarea veștii că “Iuda-Troțki” a fost lichidat Caridad Mercader, agenta NKVD, mama lui Ramón, și amantul acesteia, colonelul NKVD Leonid Eitingon. Printr-un decret special, strict secret, Mercader a fost decorat cu „Ordinul Lenin”. Arestat de poliția mexicană, a făcut douăzeci de ani de închisoare. Nu a recunoscut niciodată că primise ordinul de a-l lichida pe Troțki. După 1960, a trăit întâi la Moscova, apoi în Cuba castristă. A murtit in Cuba, este inmormântat la Moscova.

Așa s-a încheiat, într-o baltă de sânge, viața lui Lev Troţki, profetul monoman și egocentric, cel pe care istoricul Dmitri Volkogonov l-a numit “demonul revoluției”. Stalin a jubilat. Operațiunea specială, o răfuială gangsterească, imaginată de Lavrenti Beria personal și condusă din umbră de omul său, generalul NKVD Pavel Sudoplatov, reușise. Stânga anti-stalinistă a trăit acel moment ca pe o tragedie absolută. Unul dintre cei care au rămas apropiați de fostul comandant suprem al Armatei Roșii a fost romancierul Victor Serge, prieten al lui Panait Istrati. Titlul uneia din cărțile sale captează acea situație istorică sufocantă: “S’il est minuit dans le siecle”. Biograful lui Troţki, Isaac Deutscher, autorul trilogiei “The Prophet Armed’, “The Prophet Unarmed, și “The Prophet Outcast”, menționează acest cântec din 1940, o baladă populară compusă de un autor anonim:

Murió Trotsky asesinado de la noche a la mañana porque habían premeditado venganza tarde o temprana.
Pensó en México, este suelo hospitalario y grandioso, para vivir muy dichoso bajo el techo de este cielo.
Por fin lo venció el destino en su propia residencia, donde el cobarde asesino le arrancó ahí su existencia.
Un zapapico alpinista este asesino llevó, y al estar solo con Trotsky a mansalva lo atacó.
Fue un día martes por la tarde esta tragedia fatal, que ha conmovido al país y a toda la capital…

Visul revoluției mondiale murise definitiv odată cu Pactul Hitler-Stalin. Fiul și cel mai apropiat colaborator al lui Troțki, Lev Sedov, murise cu câțiva ani mai devreme, în împrejurări suspecte, într-o clinică din Paris. Alt fiu, Serghei Sedov, a fost lichidat în URSS în timpul Marii Terori, deși rupsese orice legături cu părinții săi. Internaționala a IV-a, înființată ca alternativă la Comintern (Stalintern) s-a dovedit o sectă marginală, devorată de lupte intestine. Karl Radek, Cristian Rakovsky, Ivan Smirnov și alte figuri proeminente ale opoziției de stânga au pierit cu toții în vâltoarea sângeroasă a stalinismului dezlănțuit. Ideea societății fără clase, a comunității perfecte, a (Supra)Omului Nou, a unei revoluții totale care să salveze omenirea de barbarie s-a dovedit o imensă, catastrofică himeră.

Cat priveste evreitatea lui Troțki, să cităm o istorie faimoasă: „It is related that the chief Rabbi of Moscow, Rabbi Jacob Maze, once appeared before Trotsky to plead on the behalf of the Russian Jews. Trotsky answered him, as he had done on various occasions, that he was a Communist and did not consider himself a Jew. To this Rabbi Maze replied: „Trotsky makes the revolutions, and the Bronsteins pay the bills.” (Troțki face revolutiile, iar Bronsteinii platesc oalele sparte).

Vaduva lui Troțki, Natalia Sedova, a scris, impreună cu Victor Serge o carte intitulată „The Life and Death of Leon Trotsky”. A stat lângă el contre vents et marées. In utlimii ani de viață, s-a intrebat dacă revoluția bolșevică n-a fost o imensă eroare, ceea ce a dus la despărțirea de Isaac Deutscher si alti zeloți. A avut doi fii, Serghei și Lev, ambii uciși de Stalin. A apucat Congresul XX și Raportul Secret. Ba chiar și expulzarea mumiei lui Djugașvili din Mauzoleul lui Lenin…

Distribuie acest articol

25 COMENTARII

  1. Superb articol, dle. profesor Tismaneanu. Ar fi foarte nimerit asa cum ati pomenit, un eseu despre motivele pentru care Trotki nu a ajuns succesorul lui Lenin.

    Si ca sa facem un pic de istorie contrafactuala, cum credeti ca ar fi aratat Uniunea Sovietica cu Trotki la carma in locul lui Stalin? Ar mai fi avut loc marea teroare? Ar fi fost capabila URSS sa iasa victorioasa din razboi?

    • Nu știu cum ar fi arătat URSS și dacă ar fi supraviețuit in forma pe care i-am știut-o până la sfârșit. Dar în ce privește capacitatea militară, trebuie spus că Trotski a fost artizanul victoriei bolșevice și nu Stalin. În timpul războiului civil, cel de-al doilea s-a demonstrat un comandant slab, doar un activist. Stalin a fost cel care a insistat pentru menținerea sistemului de soviete în rândul trupelor, sistem compromis în repetate rânduri de la înființarea lui, față-n față cu trupele germane. Troțki a fost cel care a admis inserarea foștilor subofițeri țariști, din care mulți apoi au ajuns generalii executați de Stalin, temător de bonapartism. De altfel, Stalin a fost un prost comandant și în al doilea război- el este artizanul mongolizării Europei de Est și Centrale, dar victoriile sovietice, ca și imensul efort industrial, nu i se datorează lui.
      Domnule profesor, înțeleg că v-a iritat filmul Frida- totuși Salma Hayek nu este o cripto-comunistă :)

      • Nu e vorba de cripto-comunism aici, ci de personajul Frida Kahlo. Nu intereseaza in acest context optiunile celei care o interpreteaza. In plus, muzica este superba :) Relatiile dintre Trotki, Frida Kahlo si Diego Rivera pot face subiectul unui alt articol. Pe noi ne intereseaza aici raportul lui Trotki cu ceea ce numim chiliasmul leninist. Pe dreapta, gasiti „Dosar Lenin”, veti putea constata in ce cadru interpretativ plasam acest articol, Marius Stan si cu mine.

  2. „A fost ucis cu o lovitură de toporișcă (piolet, icepick) în creștetul capului, în timp ce-și hrănea iepurii…”
    Sudoplatov spune in memoriile lui ca Mercader l-a lovit pe Trotky in timp ce se afla la masa de scris. Mercader i-a povestit lui Sudoplatov cum nu a reusit sa-l omoare din prima pt. ca Trotky a facut o miscare neastepata si pioletul a nimerit oarecum pe langa.

    • Chair credeti ca Sudoplatov este autoritatea suprema? Chiar credeti ca este esential unde, spatial vorbind, s-a aplicat lovitura de toporisca? Din tot articolul n-ati gasit altceva de comentat? O idee, macar una :) Mai e ceva, Trotki a luptat, dovada fotografia lui Mercader. Poate va uitati la ea, v-ar sugera unele lucruri…

      • Problema nu e cum ar fi aratat URSS cu Trotki comandant suprem, ci cum va arata Europa in cativa ani cand corectitudinea politica va suferi un mic upgrade si va imbratisa complet viziunile unor criminali precum Marx sau Trotki …

      • Bineinteles ca nu e ceva esential si nu cred trebuie sa o luati ca pe o critica; nu am incercat asa ceva.
        Daca tot ati adus vorba…Nu-mi pot inchipui in planul de asasinare al lui Trotky o sursa mai buna decat Sudoplatov, in afara de Mercader. Sau exista?…
        Hmmm…daca Trotky a luptat, nu confirma ca lovitura initiala si-a gresit tinta (pt. ca Trotky a facut acea miscare neasteptata)?
        Va apreciez scrierile (articole sau carti) si imi permit sa va spun ca ati promis intr-un comment mai vechi un articol legat de calculele facute de germani cand l-au impachetat pe Lenin in vagon si l-au trimis sa dezbine inamicul. Ce au gandit atunci? Si-au inchipuit ca vor „scapa de dracu’ si vor da de ta-su”?
        Ganduri bune.

  3. nu stiu daca mercador sau troiski au faurit / marcat istoria. poate sint mai degraba niste excrescente crescuite pe un tesut deja bolnav. ma intreb totusi daca in lipsa techologiei moderne (relativa libertate de a comunica si imprastia ideile fara a fi cenzurat) democratiile / plutoctatiile actuale (de oriunde) n ar fi evoluat in aceeasi directie ? iti poti imagina lumea organizata in felurite moduri, dar n as crede ca modelul actual este unul bun sau perfectibil. dimpotriva. unul anacronic cu progresul technologic si evolutia stiintifica.

  4. Cel putin din punct de vedere al reprezentativitatii, problema pentru care si Brucan l-a refuzat pe Iliescu sa ocupe sefia vacanta a statului, la Revolutie, Trotky nu avea cum sa ajunga sau sa reziste pe locul pe care post-leninistii l-au asezat pe Stalin.

    Ideile care i-ar fi conferit lui Trotky o periculozitate extrema si globala, sa ne gandim numai la ce bani si la ce sprijin i-ar fi venit dinspre marea finanta si media evreiesti, sunt cele privind revolutia permanenta si revolutia mondiala, care ar fi inaugurat si sustinut o super teroare fara de sfarsit, rosie si la figurat si la propriu.

    Foarte probabil, urmasii sai politici, conceputi printr-o mono si inchisa politica de management resurse umane, ar fi facut aproape imposibile perestroika si glasnostiul, care au semnat actul de deces al comunismului.

    Privind asasinarea atat de barbara a lui Trotky de catre Mercader, comparabila, azi, cam cu crimele salbatice ale Statului Islamic, de facto Anti-Islamic, probabil ca daca Stalin ar fi avut trupe navy seals si controlul asupra regiunii ar fi fost un episod relativ ca cel referitor la uciderea terorisului Osama ben Laden.

    Cum in hermeneutica unui text trebuie tinut cont nu numai de profilul autorului ci si de cel al personajului, indiferent ca este prezentat ca erou sau antierou, cred ca pentru inramarea credintei oarbe a lui Trotky ar fi fost mai nimerit un concept din religia iudaica. Cel de chiliasm este din crestinism si exprima credinta mistica intr-o imparatie de o mie de ani a lui Hristos pe pamant, proprie unor secte (adventisi, martorii lui Iehova etc.).

    Fapte bune!

    • Asadar, spuneti dvs: daca Trotsky ar fi ajuns stapanul URSS, finantele si media evreiesti i-ar fi sustinut programul de revolutie mondiala, chiar daca (adaug eu) in urma revolutiei ei (bancherii, media) ar fi fost victime sigure (dupa cum au fost si in URSS). Concluzia: reflexele antisemite dauneaza logicii.

  5. Consider ca esecul luiTrotski in competitia cu Stalin, a fost un factor favorizant declansarii celui de Al Doilea Razboi Mondial!Desi nu se considera evreu -din cate imi amintesc spunea”iudaismul e o religie, eu sunt ateu, deci nu sunt evreu”-este exclus sa fi facut Pactul cu Hitler din 23 aug. 1939!Considerand talentul lui exceptional de organizator, ar fi modernizat Armata Rosie, ar fi repetat Antanta,Marea Teroare n-ar mai fi avut loc.
    Concluzie: ar fi fost mai bine pentru intreaga omenire!
    Idem, daca nu era asasinat Kirov,inlocuindu-l pe Stalin!
    Supozitii!”Istoria o fac masele, nu personalitatile”!

  6. Incontestabil Lev Davidovici a fost cel mai dotat intelectual conducator comunist din toate timpurile. Cititi-i Autobiografia din 1930 sau articolele din timpul raboaielor balcanice (ambele traduse si in romaneste) si apoi comparati cu teoriile revolutionare ale lui Lenin sau Problemele lingvistice vis-a-vis de Marr – ultima capodopera stalinista, toate absolut ilizibile azi. Si mai are Lev Davidovici bile albe: conducerea razboiului civil dintr-un tren blindat (modelul trenului lui Strelnikov din Doctor Jivago) plus curajul personal de a fi in linia intai cand era nevoie – ca la Kazan in 1918 si contra lui Iudenici la Petrograd in 1919. Trotzki era impunator pe cal si entuziasma trupele trecandu-le in revista – vi-i inchipuiti pe Lenin sau pe Stalin calare? Generalissimul a incercat o singura data sa mearga pe front – in noiembrie 1940 langa Moscova – dar s-a intors din drum cand a auzit canonada artileriei. Trotzki a fost negociatorul de la Brest Litovsk – cunostea limbi starine si spatiul central european foarte bine (America era bonus). Si totusi…..Lev Davidovici are numele strans legat de Red Terror pe care a si teoretizat-o ca instrument extrem al luptei de clasa (ideea era ca la teroarea alba nu poti raspunde decat cu teroarea rosie, numai ca raspunsul a fost inzecit daca nu insutit). Si cu romanii a avut cate ceva Trotzki – dupa lichidarea trimisului guvernului bolsevic in Moldova ca sa faca si la noi revolutie – Semion Rosha -, in calitate de narkom innostranyh del Lev Davidovici a dat ordinul de confiscare a tezaurului Romaniei la Moscova si a rostit celebra formula: activele romanesti sunt interzise oligarhiei de la Bucuresti, dar vor fi pastrate de guvernul sovietic si returnate poporului roman cand va lua puterea. Ar fi fost mai bine cu Trotzki la Kremlin decat cu Stalin? In niciun caz – Lev Davidovici era un fanatic mai rau ca Robespierre (Lenin macar a initiat NEP-ul) si ar fi utlizat teroarea rosie din plin pentru triumful revolutiei mondiale. Gradul de inteligenta nu este direct proportional cu realismul, omenia si intelepciunea.
    PS Sedova era A DOUA lui sotie.

    • Eu stiam ca fraza referitoare la Tezaurul romanesc ii apartine lui Lenin. Cel putin asa se spunea inainte de 1990.
      – Informatia dvs. e certa?

  7. Am vazut recent un documentar american in care se spunea ca Lenin a fost scos din exil de catre imparatul german Wilhelm II si finantat sa se intoarca la Sankt Petersburg pentru a starni revolutia bolsevica, din care imparatul ar fi castigat iesirea Rusiei din razboi si o posibila victorie rapida pe frontul de Vest. Planul a reusit si Lenin l-a insarcinat pe Trotzki cu negocierile de pace-de fapt o capitulare pentru Rusia.
    Ne-ati putea da mai multe amanunte? De fapt, asta spune ca Lenin a fost agent german?

    • Commemorari legate de vremuri de trista amintire…
      In 1917 Rusia tarista urma sa fie distrusa si pe timp de razboi noua Republica Rusa invinsa. Revolutionarul Leon Trotsky a plecat cu vaporul din New York ca sa ajunga cat mai repede la Petrograd la soviet, el fiind certat cu autoritatile ruse din 1905 cand era fruntas la sovietul de la Sankt Petersburg. [pe vremea aceea la new york era un mare filantropist jacob schiff care a fost dusman al rusiei tariste]
      De la Zurich pleaca cu trenul spre Rusia tovarasul Lenin si alti 30 revolutionari sub supervizia servicilui secret german pe ruta Elvetia-Germania-Suedia-Finlanda/Rusia. Un pretin dea lui Trosky a mers se pare: Alexander Parvus. [exista si un film inspirat de aceastta calatorie (cu urmari nefaste) ‘Il treno di Lenin’ (1988)] Nemtii sus plasati au gandit: a la guerre comme a la guerre, numai sa invingem pe frontul de est.
      Abia prin octombrie/noiembrie vine ceasul preluarii puterii de catre „adevaratii revolutionari”, iar mult asteptatea pace vine abia in martie 1918. Din pacate au urmat alte razboaie si stari de conflict legate de uniunea sovietica (si nemuritorul nationalism si setea de putere).

  8. S-au ”ciocnit” doctrina Trotzki cu doctrina Stalin. Revolutia continua a lui Trotzki s-a dovedit nerealista . Cea lui Stalin cu aceea industrializare faraonica pentru o armata gigantica pe fondul invrajbirii „”capitalistilor”” ar fi reusit daca Hitler nu ar fi atacat URSS ( constient sau nu de perfidul Albion care l-a momit pe Adolf spre est .
    Imi este frica sa ma gandesc cum ar fi aratat Europa daca Stalin ar fi atacat , Nu este politically corect sa spui ca Germania nazista a salvat Europa de vest de comunism….

    PS- Problema pusa de John este reala dar Lenin nu a fost spion al Germaniei ,Fiecare parte si-a vazut interesul . Daca Lenin poate fi incadrat intr-o conspiratie , aceasta ar avea legatura cu bancherii americani de origine……… si cu o etnie din Rusia care si-a vazut statul distrus cand rusii incep primele forme de organizare ……. si altele dar nu vreau sa fiu acuzat de antisemism

  9. Well … Troțki a primit ce a meritat. Pacat ca nu l-au omorat mai devreme. Cazul este o pilda despre „fratia” comunista, despre modul cum aceste bestii se incaiera intre ele.

    Ce bine ar fi fost daca se incaierau mai devreme si in Romania – poate comunistii s-ar fi ucis intre ei si am fi fost si noi liberi cu o clipa mai devreme.

    Blestemata sa ii fie amintirea, atat lui cat si emulilor lui.

    „Patria si Dreptul Meu!”
    .

  10. Discut cu colegi francezi despre comunism si am o senzatie acuta ca ei cred ca exista un comunism bun (dar care nu a fost implementat cu adevarat pana acum) si comunismul rau (care este o deviere de la comunismul bun). Senzatia mea este ca nu poate exista comunism bun. Unul dintre motive ar fi ideea unei dictaturi a proletariatului pusa in opozitie cu ideea decadentei oricarui alt tip de societate – ceea ce duce inevitabil la generarea unui ideal de om si la ideea distrugerii fizice sau morale a tuturor celorlalti oameni. Si mai periculos inca este ca idealul acesta de om este dinamic, se schimba destul de mult si arbitrar in timp, asa ca la un moment sau altul orice om poate deveni tinta unei campanii de distrugere fizica sau morala. Ceea ce poate duce la o generatie de indivizi fara niciun reper moral fix, cu o moralitate adaptabila.
    Poate ca asta este de fapt dorinta reala a teoreticienilor comunisti?

  11. Cum a scapat totusi sotia lui Trotki?

    Inteleg ca a avut o sotie si doi fiii. Ar fi interesant de stiut ce parere avea Trotki despre familie.

    A fost asasinatul sau util sau vorbim doar despre o razbunare viscerala?

    Toate astea se petreceau putin inainte de nasterea nazismului. Putem vorbi despre un „spirit al epocii” – adica despre un fel de „rau inerent” al perioadei?

  12. S-au publicat in 2015 in romana memoriile lui Totki, sub titlul Viața mea. Autobiografie. Aș fi curios daca le-ați parcurs. Ele ne arata totuși un cursus honorum a unui revoluționar de profesie, evident discutabile ca interpretare, însă bune ca fundal istoric si ca umplere a unui vid de informație.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro