Home » Analize »Global / Europa » Citesti:

Trauma perspectivei europene, vecinătatea UE și ecourile cazului moldovenesc

Denis Cenusa decembrie 3, 2019 Analize, Global / Europa
3 comentarii 692 Vizualizari

Intențiile Uniunii Europene de a integra vecinătatea sa estică într-un model normativ-instituțional funcțional, calitativ și democratic, acumulează noi surse de imprevizibilitate. Condițiile în care trebuie să opereze noua Comisie Europeană, condusă de Ursula Von de la Layen, începând cu 1 decembrie 2019, sunt fragile și ostile. Fragilitatea constă în clătinarea standardelor democratice din interiorul UE. Regimurile politice asemănătoare celor din Polonia, Ungaria, Bulgaria sau Malta slăbesc statul de drept la nivel național, dar și se legitimează prin afilierea la partide pan-europene. Ostilitatea contextului european pare inevitabilă din cauza elementelor de dezintegrare (“Brexit”), retorica naționalistă anti-europeană și competiția unor proiecte integraționiste găzduite de regimuri bazate pe „verticală a puterii” (IPN, 5 Noiembrie 2019). Aceste dosare vor concura pentru atenția Comisiei Europene cu chestiunile de ordin comercial (SUA), ambiental (“Acordul European Verde”) sau de securitate (aplicarea tehnologiei 5G) (Politico.eu, 29 Noiembrie 2019).

În interiorul vecinătății estice

Trei procese politice paralele, cu urmări incerte, impun o privire nuanțată asupra relațiilor UE cu țările euro-optimiste ale Parteneriatului Estic. Primul impuls cu efecte politice inevitabile constă în reconceptualizarea condițiilor de extindere a UE, care devalorizează puterea de atracție a perspectivei europene. Or, revizuirea mecanismului de extindere, sugerată de Franța la indicațiile președintelui Emmanuel Macron, poate traumatiza perspectiva europeană, convertind-o într-un obiectiv greu tangibil. Sporirea exigenței, ramificarea criteriilor de (re)evaluare și inserarea unui mecanism de descalificare și suspendare a negocierilor de aderare diversifică costurile politice pentru forțele pro-europene din Balcanii de Vest, dar și din Parteneriatul Estic (Euroactiv, Noiembrie 2019).

Al doilea proces derivă din facilitarea unui dialog constructiv cu Rusia, fără condiționarea unor acțiuni reparatorii în raport cu dreptul internațional și/sau arhitectura de securitate europeană. Din contra, cu sprijinul Franței, Rusia a revenit în forță în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, anterior exclusă pentru acțiunile sale contra Ucrainei (IPN, 7 Octombrie 2019). La fel, Parisul solicită radierea îngrijorărilor NATO legate de amenințările reale proliferate neîncetat de către factorul rusesc (Bloomberg, 28 Noiembrie 2019). Privită ca un gest de capitulare în fața agresiunilor rusești de ordin militar, informațional și anti-democratic, restabilirea dialogului cu Rusia deocamdată rămâne în exteriorul pereților instituțiilor UE. Cu o rezistență neutralizată de propriul apetit pentru gazele rusești, Germania denotă o abordare destul de permisivă față de bunăvoința “macroniană” vizavi de Rusia. Normalizarea relațiilor cu regimul lui Vladimir Putin, odată injectată și în circuitul sangvin al structurilor europene, aduce cu sine riscul trivializării discursului pro-european în țările asociate – Ucraina, Moldova și Georgia.

Al treilea conglomerat de procese originează din inconsistențele politice lăuntrice din vecinătatea estică pro-europeană a UE. Egoismul de partid și cel individual obstrucționează interesele strategice naționale, dar și prevalează asupra angajamentelor de integrare europeană în domeniul statului de drept.

Guvernanții ucraineni sub președinția lui Volodymyr Zelenesky luptă selectiv cu influențele oligarhice. Astfel, ex-președintele Petro Poroșenko este vizat în peste 10 dosare criminale, în timp ce Igor Kolomoisky, devalizator al Privatbank cu costuri pentru bugetul public de circa 5 miliarde USD, atacă nestingherit instituțiile statului, precum Banca Națională a Ucrainei (Intellinews, 28 Noiembrie 2019). Iar subestimarea planurile rusești în Donbas agravează pozițiile strategice ale Kievului, deja subminate de luptele politice din SUA (“traficul de influență trumpian proiectat în exterior”) și ignorate de către Franța (implementarea “Formulei Steinmeier”) și Germania (“Nord Stream 2”).

Tentativele de renovare a sistemului politic georgian consumă căile instituționale și ajungându-se la măsuri de soluționare a problemelor de guvernanță prin “puterea străzii” (Agenda.ge, 30 Noiembrie 2019). Protestele opoziției unite (circa 30 de partide politice) urmăresc spargerea legitimității regimului politic, dependent de oligarhul Bidzina Ivanshvili, prin democratizarea sistemului de vot pentru scrutinul din 2020 (GeorgiaToday, 29 Noiembrie 2019).

În Moldova, alianțele de guvernare se dezbină sub presiunea reformelor structurale, de altfel, compensate cu jonglarea activă a vectorilor geopolitici (3DCFTAs, 18 Noiembrie 2019). Ca rezultat, linearitatea reformelor necesare pentru a consolida instituțiile democratice și a le proteja de corupție politică se află în pericol (NewEasternEurope, 27 Noiembrie 2019).

Reajustările factorului rusesc în vecinătatea estică a UE

Prezența rusească se relansează în Europa de Est, chiar dacă o parte din regiune este antrenată în exerciții mai avansate de integrare europeană. De la faza incipientă de confruntare în raport cu agenda europeană (anii 2013-2014), îmbrățișată de Ucraina, Georgia și Moldova, Rusia trece într-o etapă de ajustare a intereselor sale la realitățile locale aflate într-o tranziție anevoioasă spre modelul european de funcționare. Penetrarea normelor europene, remodelarea fluxurilor comerciale și schimbările demografice sunt percepute de Rusia drept un moment oportun pentru a reintra în joc. Scopul nu pare a fi excluderea definitivă a elementului european, ci reajustarea pentru o coabitare cu acesta.

Acțiunile factorului rusesc în vecinătatea estică a UE produce cel puțin trei comportamente în interiorul elitelor politice, care cresc predispoziția față de Rusia sau predispun la diminuarea factorului rival – cel european:

- Intensificarea agresivității regiunilor separatiste (“Osetia de Sud”) în Georgia permite distragerea atenției georgienilor de la înrăutățirea climatului democratic. Totodată, guvernanții apropiați de oligarhul Ivanishvili folosesc insecuritatea provocată de Rusia pentru a domoli critica partenerilor europeni față de defectele statului de drept. Astfel, calitatea reformelor decade, iar energia publică este mișcată în direcția asigurării securității și ordinii publice, ceea ce poate stimula gândire autoritară, dacă rolul instituțiilor democratice descrește.

- Exploatarea aspirațiilor de pacificare în zonele expuse ingerințelor militare ruse caracterizează întocmai suprapunerea obiectivelor politice ale liderului ucrainean Volodymyr Zelensky cu strategia Rusiei de înghețare a conflictului în Donbas. Indirect, factorul rusesc devine util pentru noua forță politică ucraineană, dar și pentru europeni care prioritizează relațiile cu Moscova. În realitate, ambele sunt în pierdere din cauza cedărilor făcute părții ruse pentru “o pace cu orice preț”. Astfel, guvernanții ucraineni ruinează legitimitatea necesară pentru reformele asociate cu avansarea spre standardele europene. Totodată, actorii europeni validează superioritatea geopolitică a Rusiei și contribuie la subminarea autorității integrării europene în vecinătatea estică.

- Valorificarea crizelor politice, precum participarea Rusiei la tranziția pașnică a puterii în Moldova, a propulsat forțele pro-ruse la guvernare (3DCFTAs, 1 Septembrie 2019). Echilibrarea aspirațiilor europene preexistente în procesul decizional cu un interes deschis pentru interacțiunea cu exponenții integrării euroasiatice constituie o investiție semnificativă în promovarea ideii unei coabitări a celor doi vectori geopolitici. Exemplul moldovenesc poate inspira alte operațiuni similare ale Rusiei în regiune. Înainte de aceasta, guvernul minoritar bazat pe Socialiștii pro-ruși are nevoie de resurse interne și externe pentru a stabiliza bugetul (3DCFTA, 27 Noiembrie 2019), iar președintele Igor Dodon trebuie să câștige al doilea mandat în 2020.

Ecourile cazului moldovenesc

Situația din Moldova scoate în evidență punctele de cotitură politică ce pot impacta agenda europeană și care sunt aplicabile, într-o oarecare măsură, în alte țări din regiune. Mai exact, se observă o relație de cauzalitate între prezența factorului oligarhic, caracterul său destructiv pentru dinamica politică internă, “înălbirea” forțelor pro-ruse și, în final, echilibrarea benevolă a orientării geopolitice.

Elementul oligarhic constituie o dereglare a sistemului democratic, care neînlăturat produce efecte negative pentru alternanța puterii și vitalitatea instituțiilor. Regimul oligarhic a discreditat prezența UE în Moldova și poate face același lucru în Ucraina și Georgia, dacă nu devine obiectul condiționalității politice și a reformelor sectoriale, în particular în domeniul justiției. Discreditarea UE în cazul moldovenesc a rezultat din tolerarea forțelor politice, asociate atât cu influența oligarhică, cât și cu vectorul european, a căror imagine s-a degradat serios și în mod irecuperabil.

Pe fundalul unei dezamăgiri în forțele pro-europene vechi, sistemul politic are nevoie de timp pentru a genera noi partide politice, care să devină credibile pentru publicul de orientare mai occidentală, mai exigent față de reforme.

În asemenea circumstanțe de confuzie politică, forțele cu atitudine conservatoare față de reforme, apropiate de profilul politic dezirabil pentru Rusia, devin mai atractive pentru electorat. În consecință, deși integrarea europeană este păstrată în vigoare, aceasta este relativizată și echilibrată prin normalizarea relațiilor cu Rusia sau chiar cu vectorul euroasiatic.

În loc de concluzii…

Acțiunile UE, la fel ca și inacțiunile acesteia, în vecinătatea sa nu doar slăbește pozițiile sale și pe cele ale forțelor pro-europene, dar și reprezintă o invitație deschisă pentru actorii politici, cu obiective strategice contrare integrării europene. Traumatizarea perspectivei europene este un răspuns greșit la problema eficiența integrării europene, care poate avea costuri (geo)politice pe termen lung. Totodată, neangajarea în măsuri de prevenire a fortificării factorilor oligarhici în vecinătatea estică conține amenințări pentru durabilitatea sentimentelor pro-europene din societate.

Urmărind e(in)voluțiile din Ucraina și Georgia, deducem că UE a învățat foarte puțin din cazul moldovenesc în privința efectelor tolerării elementelor oligarhice. De aceea, reajustarea factorului rusesc, similar modelului moldovenesc, capătă nuanțele unui scenariu tot mai real.

Articol aparut pe site-ul Ipn.md

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre:



Currently there are "3 comments" on this Article:

  1. Kurt spune:

    Repetă Presedintele E. Macron doctrina politică (naţionalistă) franceză a lui De Gaulle? Europa de la Atlantic până la Ural? Europa patriilor? E. Macron a precizat la Aachen 2019 (reluarea tratatului de la Elysee 1963 De Gaulle- Adenauer): statul „naţional suveran” francez va exista încă 30 de ani, nu există nici un pericol ca statele naţionale în UE să dispară repede într-o „Federaţie Europeană” în viitorul apropiat. Refuzarea începerii tratativelor de aderare pentru Albania şi Macedonia de Nord (cancelara Merkel e pentru tratative, sprijină azi NATO) din partea franceză şi înlocuirea lor cu o aderare treptată cu mai multe stagii de aderare până la participare ca membru deplin dă de gândit?

    ….”…. UE a învățat foarte puțin din cazul moldovenesc în privința efectelor tolerării elementelor oligarhice. De aceea, reajustarea factorului rusesc, similar modelului moldovenesc, capătă nuanțele unui scenariu tot mai real….”……

    Moldovenii au votat în 25 de ani de repetate ori. Suveranul, cetăţenii moldoveni votează liber, egal şi secret. Eroare în cabina de vot la suveranul moldovean? Nu votează cum văd unii Dâmboviţeni sau Moscoviţi? Moldova după anul 2030 în UE.32?

    Sciziunea est- vest în UE la Bratislava 2016 unde estul a refuzat acceptarea „principiilor normative comunitare” (constitutive pentru EWG 1957 şi UE.2004/2007) a primit imediat un răspuns din Paris de la F. Hollande: „Europa cu două viteze”. E. Macron a declarat la Sorbonna 2017 şi la Bucureşti 2017 că va „refonda” UE. Invitaţia lui E. Macron nu a primit până azi un răspuns de la Bucureşti. Cum va vota Bucureştiul în problema înlocuirii principiului „unanimitate de voturi” în consiliile ministeriale UE prin „majoritate dublă calificată”? Pentru sau contra proiectului francez?

    Cred că un orizont mai larg, european, dă răspunsuri mai concrete la aceleași întrebări puse aici de repetate ori.
    Statutul Schengen vor primii candidaţii care respectă unele cerinţe UE cum e acceptarea unor contigente mici de refugiaţi (din Grecia, Italia, Spania). Schengen e azi suspendat (Danemarca a construit un gard spre RFG și controlează graniţa cu Suedia).

    • tramP spune:

      De ce NU, cand Gorbaciov vorbea despre EUROPA de al Atlantic la Vladivostok!
      (e adevarat, nu stim si daca Reagan era de acord cu el – desi dadea tot timpul din cap intelegator in rolul sau de presedinte istoric victorios, daca privim la un JFK)
      Iar de moment ce Gorbaceov inca mai traieste, avand in vedere comportamentul lui Putin si relatia lui cu acesta pp ca PLANUL ar fi putut fi reinviat de Trump daca nu aparea scandalul cu implicarea rusilor… doar ca sa saboteze Putin UE impreuna, ambii fiind vizibil incomodati de UE si mai apoi de China in cazul rusilor!

  2. Lucifer spune:

    Europa este într-o perioadă de frământări interne aproape disperate. Atacată din toate părţile( geopolitice), Europa nu vede altă soluţie pentru ea însăşi decât o structură “tare” de autoritate franco-germană asupra bătrânului continent. Ca politică externă, Europa vrea să evolueze spre poziţia de “mare putere”, la concurenţă cu SUA, China şi Rusia. În particular, Europa franco-germană preferă mai degrabă Rusia decât SUA+NATO.
    Cam astea sunt condiţiile geopolitice ale Europei şi care se manifestă în Est prin:
    -dezangajare politică şi economică pentru ţări ca Ucraina, Moldova, Georgia, dar şi Balcanii de Vest
    -acceptarea Rusiei ca jucător politic dominant în zonă.
    Să mai constatăm că SUA are o politică ambiguă în Europa de Est, ca exemplu Moldova şi Ucraina.

    Ar trebui ca ţări ca Polonia şi România să aibă o politică mai agresivă în Est, mai ales că au şi interese naţionale. Nu se poate accepta ca să fie realizată joncţiunea Germania-Rusia în Est fără o minimă opoziţie locală. A miza numai pe SUA+NATO este o politică care, la o adică, se poate arăta periculoasă. O întrebare de felul :CE facem dacă SUA pleacă din Europa? ar trebui să ne alerteze în cel mai mare grad.

    Pentru Moldova, România trebuie să se considere vinovată. Toate demersurile Româneşti au fost nişte înfrângeri ruşinoase (războiul din Transnistria, formatul 5+2, sprijinirea regimului Plahotniuc, guvernul pro-rus din Moldova), etc. Ne trebuie un plan puternic pentru Moldova care poate să înceapă prin coagularea unor partide pro-româneşti, dar şi prin conjugarea eforturilor unor instituţii româneşti(…)



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Denis Cenusa


Denis Cenusa

Denis Cenușa este cercetator la Universitatea din Giessen si Expert-Grup, Chisinau, si cecetător la Universitatea din Giessen. Citeste mai departe


Lansare carte

Sâmbătă, 23 noiembrie, se lansează noul volum al profesorului Constantin Crânganu. Amanunte, aici.

E randul tau

Salut acest articol, și îl felicit pe autor. Problema prezentată de dânsul este cum nu se poate ...

de: Bradut Bolos

la "De ce legislația din România încă lasă mult de dorit?"

Carti recomandate de Contributors.ro

DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU ROMÂNIA ÎN CONTEXT REGIONAL

Carte recomandată de contributors.ro

Cauta articole

decembrie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)