vineri, martie 29, 2024

Trei observatii pe tema alegerilor din SUA

La solicitarea colegilor de la Hotnews.ro si Cotributors.ro, trei reactii improvizate pe tema alegerilor din  SUA.

1. Noul context politic american

Cred ca Theophyle a acoperit deja problema satisfacator. Nu are rost sa repetem cele spuse de el.  Sunt nuantari de facut, dar ele sunt, pana la urma, secundare. Este de subliniat mai ales observatia potrivit careia noua situatie este „extrem de dificila” pentru Presedintele Obama. Acesta „pastrand o majoritate minima in Senat, nu se va putea plange ca nu si-a putut duce programele la bun sfarsit pentru ca nu a avut majoritate in niciuna din camerele Congresului”. Altfel spus, nu va putea repeta manevra facuta de Clinton cand, dupa o rasturnare electorala similara in 1994, ambele camere au trecut sub control republican.

Actuala situatie este ideala pentru republicani  cu atat mai mult cu cat unele dintre cele mai detestate si detestabile figuri ale stangii politice americane (cum ar fi Barney Frank – unul din principalii artizani ai crizei  imobiliare si implicit ai celei finainciare) au supravietuit macelului electoral, ramanand sa reaminteasca publicului de ce „marea curatenie” nu va fi terminata pana cand ramura democrata a stangii extreme asociata cu Obama -si inclusiv acesta- nu vor parasi definitiv prim-planul scenei politice.

De asemenea,  trebuie subliniat ca dominatia absoluta a democratilor din ultimii ani (control al Presedintiei, Senatului si Camerei Reprezentantilor) a fost mai degraba o anomalie. Odata cu alegerile din noiembrie, sistemul politic american revine insa la tendinta sa naturala: aceea de guvernare impartita („divided government”). Democratii au Casa Alba si Senatul, republicanii au Camera Reprezentatilor.

Politica americana a functionat in majoritatea istoriei sale in sistem de impartire a puterii intre cele doua blocuri majore. Fondatorii sistemului Statelor Unite au creat un mecanism constitutional si electoral menit sa tina in frau „factiunile” (asa cum se numeau partidele la acea vreme). Putin blocaj – poate putin cam mult, spun unii – a fost impregnat de la bun inceput in sistem tocmai pentru a apara mai bine libertatile tuturor in fata unei clase politice alcatuite „nu din ingeri, ci din oameni”, asa cum spunea James Madison.

2. Presa americana si stangismul

Rezultatul alegerilor este o imensa infrangere pentru presa americana oficiala. Victoria republicana si in speta victoria “Tea Party” este o lovitura data marilor organizatii mass media americane al caror partizanat fatis pro-democrat si pro-stanga este notoriu.

Ca cititorul roman sa inteleaga mai bine despre ce e vorba, sa mentionam o simpla serie de observatii factuale, acumulate in mod sistematic ca urmare a unor cercetari extinse pe mai bine de trei decenii. Toate cercetarile pe aceasta perioada (desfasurate de organizatii prestigioase precum Princeton Survey sau Pew Research) arata ca numarul ziaristilor cu vederi de stanga este covarsitor mai mare decat al celor de dreapta. Mai mult, acest numar s-a aflat in ultimele trei decenii in continua crestere. Potrivit ultimelor sondaje, s-a ajuns azi la situatia ca numai undeva intre 7% si 10% dintre jurnalistii americani se considera de dreapta. Implicatiile pentru modul cum este reflectata de  presa politica americana sunt evidente….

Faptul este evident si din triangularile cu alti indicatori obtinuti din evaluari paralele: in ultimii 20 de ani candidatii republicani au primit numai in jur de 20% din votul jurnalistilor. Reprezentarea presei pe langa presedinte a fost pe masura. De pilda, raportul voturilor corespondentilor acreditati la Casa Alba intre 1976 si 1992 a fost urmatorul: la alegerile prezidentiale din 1976, 11 contra candidatului republican – 2 pentru; la cele din 1980, 8 contra candidatului republican – 2 pentru; 1984: 10 contra presedintelui republican – 0 pentru; 1988: 12 contra presedintelui republican – 1 pentru. Cum era de asteptat, in 1992 scorul Clinton vs. Bush a fost de 9 la 2. Extrapolarile la ceea ce a urmat dupa sunt simple si cazul mediatic Obama este binecunoscut. Implicatiile acestei situatii pentru modul in care viata politica este prezentata publicului de catre presa, sunt si ele evidente.

In acese conditii nu este greu de raspuns  de ce, de exemplu, New York Times, desi se pretinde obiectiv, nu a reusit sa sustina niciodata un candidat prezidential republican in ultimii 50 de ani; de ce din vocabularul jurnalistic aproape ca a fost eliminat termenul “extremist de stanga”, in vreme ce referirile la “extremismul de dreapta” abunda; de ce toti presedintii republicani, de la Eisenhower la G.W. Bush, au fost nevoiti sa lupte cu o imagine distorsionata pana la caricatura; de ce initiative majore, precum ofensiva strategica a lui Ronald Reagan impotriva URSS, au fost subminate si privite cu rezerva, daca nu cu ostilitate; sau de ce atatea ezitari in a retrage propagandistului stalinist Walter Duranty Premiul Pulitzer, desi intre timp s-a dovedit ca reportajele din New York Times pentru care a primit premiul erau in fapt fictiuni ale propagandei bolsevice, cu care alimentase publicul american timp de ani de zile.

In ceea ce priveste comparatia cu restul electoratului, toate analizele incepand din 1964 pana azi arata ca jurnalistii sunt semnificativ mai la stanga. In plus, analize segmentate punctual pe fiecare din chestiunile publice de importanta, arata ca acestia au un reflex constant de stanga, ce contravine “tendintei naturale” a publicului american. Faptul ca, din pozitia lor, jurnalistii au incercat in mod programatic sa modifice aceasta tendinta si masura in care au reusit este o alta discutie.

In cazul alegerilor de fata, nu au reusit. Mai mult, mai ales prin ceea ce a facut in ultimii ani in sustinerea neconditionata si propagandistica a Partidului Democrat si a administratiei Obama, jurnalismul American oficial este compromis. Felul abject in care a fost  tratat  Fenomenul Tea Party – marele invingator al acestor alegeri – nu numai ca nu va fi uitat dar va continua sa aiba efecte in anii ce vin.  Acestea inca nu sunt vizibile dar jurnalismul din SUA se transforma sub ochii nostri in mod profund. Iar motorul acestei transformari este revolta unui segment important al cetatenilor americani satui de propaganda corectitudinii politice si de manipularile fatise in favoarea Partidului Democrat.

3.Ce implicatii are pentru Romania rezultatul alegerilor din SUA?

In nod normal,  ar fi trebuit ca azi sa existe un mare castigator in Romania: anume partidul asociat, prin afinitate doctrinara si familie politica Partidului Republican. Acest partid, se presupune, ar fi trebuit sa fie in contact continuu cu colegii republicani si sa fie bine pozitionat fata de schimbarile ce vor avea loc in conducerea ierarhiei parlamentare americane. Data fiind simpatia veche si constanta pe care republicanii o au pentru Romania, nu ar fi fost greu. Si dat fiind faptul ca din cercurile republicane s-a semnalat de ceva vreme deschiderea fata de partidul roman in cauza, sarcina partii romane era cu atat mai usoara.

Dar pentru ca cele de mai sus sa se intample, ar fi fost nevoie ca acest partid romanesc sa si stie ca exista in Washington DC un partid numit Partidul Republican care urmeaza sa castige niste alegeri importante. Ar fi trebuit ca acest partid romanesc sa aiba in Washington DC niste contacte constante si functionale cu partenerul american. Ar fi trebui sa aiba o vaga idée ca orice partid mare european tine o linie deschisa de comunicare si coordonare in Washington. Si bineinteles ar mai fi trebuit sa aiba o cat de vaga idee despre cum pot fi valorificate evolutii precum rezultatul alegerilor de fata, fie pentru interesele nationale, fie pentru interesele partidului nostru. Conditii greu de indeplinit…

Care este numele acestui partid? Vorbim, desigur, despre marele partid de dreapta roman, partidul a carei conducere este atat de bine organizata, atat de vizionara, atat de bine conectata la realitatile intenationale, atat de abila in planurile-i strategice, ca nici liderii sai nu mai stiu daca sunt doar un partid sau forte ale naturii. Nu, nu vorbim despre PNL (care nu mai este de dreapta si nici nu e clar daca mai este partid). Vorbim despre  marele PDL, un partid care, in viziunea si atitudinile sale medieval- precolumbiene,  nu a aflat  inca de existenta unor reguli elementare ale diplomatiei de partid moderne. Da: vorbim despre partidul pentru care folosirea faxului sau a oricarei tehnologii moderne de comunicare, pentru a raspunde unei invitatii la dialog transmise de partenerii internationali din propria familie politica, ramane in continuare o aspiratie demna de a fi trecuta in platforma-program la congresul urmator

Distribuie acest articol

29 COMENTARII

    • (Hai sa glumim … despre psd)

      Articolul este citit si aici in tara si peste ocean, nu este loc de gluma.

      Foarte bun articolul chiar daca a fost scris in viteza. Felicitari.

      • Gluma d-lui Aligica este pe seama noastra, atata timp cat nu aduce dovezi concrete (nu partizane) ca presa ar reflecta doar, ori majoritar, vederile de stanga.
        Sa fii extremist de stanga in SUA este chiar greu, fiindca in SUA pana si stanga este in general mai de dreapta decat liberalii europeni.

        • Intr-adevar, o fi greu sa rezisti ca politician de extrema stanga, dar nu ca om de presa ori pretins elitist universitar, artist etc.
          Dimpotriva, in media si in zona „artistilor” sau in zona universitara (o „anumita parte” a zonei universitare, in orice caz – vezi Harvard, fief-ul lui Noam Chomsky) este extrem de greu sa rezisti fiind de dreapta.
          „The closing of american mind” (Allan Bloom) e o lectura utila.
          Stanga americana (Partidul Democrat) e mai la dreapta decat stanga europeana doar pentru ca le-o impune tipologia electoratului (americanii par a fi mult mai putin amatori de experimente socialiste, au facut acum unul si cred ca se trezesc), dar asta nu inseamna ca nu exista factiuni de extrema stanga in Partidul Democrat.

          • Probabil dumneata vorbesti de medii liberale, aflate in general in regiuni care voteaza consecvent cu democratii. In partea mea de lume (stat masiv rosu din Sud), la orice crasma se vizioneaza Fox News, ziarele locale sunt syndicated, job networking-ul se face la biserica, iar ziarul studentesc (universitate importanta de stat, nu din cele locale private, exclusiv crestine) publica mascari cu Obama si interviuri cu profi de politologie in care mentioneaza expres ca au vazut carti de Marx pe rafturile lor, banuindu-i de criptocomunism, in ciuda declaratiilor contrare ale acestora.

  1. in sfarsit vedem si altceva inafara de balarii de 3 lei, chestiuni care ne privesc direct si indirect daca vrem sa fundamentam o democratie in tara asta, modele de urmat
    felicitari
    avem nevoie si de miscari conservatoare care sa ne pastreze valorile traditionale, nu numai fumuri, bautaura si sex, nu traim intr-o epoca de piatra sa nu se pese de nimic, vrem sa conservam niste puncte de reper si o directie sanatoasa la fel cum vor si cei din tea party
    conform wikipedia cei care formeaza tea party sunt exact baza societatii americane, educati, sanatosi, maturi si in deplina putere intelectuala, sociala si economica, felicitari lor dovedesc ca nu se lasa manipulati de media si de tot felul de guru care nu deosebesc dreapta de stanga
    e ceva in neregula cand esti sustinut de toate posturile tv si de toate vedetele, inseamna ca nu te poti sustine singur si asta e primul semn de slabiciune

    astept ca si la noi sa se ralieze oamenii care stiu ca trebuie sa facem ceva hotarator ca sa ne alegem conducatorii si drumul tarii spre mai bine.

  2. nimic de mirare în ceea ce privește presa de peste ocean (am urmărit mai atent NY Times) și simpatiile ei pro-democrate/stângiste.
    o mostră, chiar aici: http://opinionator.blogs.nytimes.com/2010/11/02/how-obama-saved-capitalism-and-lost-the-midterms/
    cât despre publicul larg, acesta s-a cam prins cum stau lucrurile cu schimbarea (în bine) propovăduită acum doi ani de Obama & co. realitățile economice americane arată clar că timpul iluziilor a luat sfârșit.

  3. Am mai avut odata elogii la adresa autorului. Si de data asta nu ma pot abtine sa nu am pareri la fel de elogioase.
    Articolul merita toata atentia, d-le Aligica. Si va fi luat in seama cu siguranta. „O sama „de gazetari perevertiti de stangismul periculos al lumii in care traim(de fapt ,un fel de neocomunism) va vor lua la puricat si va vor denigra. M-am saturat pana peste poate de scarbosul nostru demers ultatrastangist ale ultimelor evolutii politice interne. Desi sunt un sarantoc sadea….

  4. Felicitari pentru articol.
    Dar nu cred ca „marele partid” se va trezi degraba.
    Nu stiu dece imi face impresia ca e o adunatura.

    • Pe mine unul nu ma mira ca Basescu si PDL (totusi, elemente reformatoare in Romania) nu vor sa se asocieze cu ultraconservatorii lui Boehner.
      Mai ales ca s-a terminat cu flacara violet, iar de acum nu mai au nici republicanii vrajitoare. Din pacate nici Radu Mazare nu isi va cauta prieteni inspre republicani, acum ca Richard Iott a pierdut cursa pentru Camera, de cand cu hainele naziste.

      A ramas vechea asociere confesionala – exista niste pastori neoprotestanti romani cu influenta in cercurile conservatoare americane care fac pe mijlocitorii politici intre parlamentarii+primarii+consilierii locali romani si colegii americani de rugaciune ai pastorilor. Atata tot ca, per ansamblu, daca comunitatile americane neoprotestante sunt inalt conservatoare (cu tot ce tine de asta, sexism, rasism, anti-intelectualism), transplanturile lor pe taram mioritic sunt inca progresiste, data fiind confuzia persistenta postcomunista a valorilor.

      Nu mi-e greu sa prevad ca PSD ori o alta miscare politica bazata pe acapararea puterii si pe promovari in sistemul „good ol’ boys” sa inlocuiasca opiul socialist cu cel religios, in care caz analogia cu partidul Republican va deveni completa.

  5. presa toata e de stanga? sa nu rad!!!
    toate radiourile de stiri sunt de dreapta extrema, fox news (cea mai vizionata televiziune de stiri), wall street journal si multe alte exemple.
    Slavirea asta a „Tea Party” ma face sa rad! Unde erau cand Bush & co creau deficite imense?
    Unde erau cand Bush & co distrugeau constitutia? Sunt niste ipocriti!

    • Fox news a lua dreapta in brate acum cativa ani (s-a prins probabil ca e o paine de mancta pe zona asta, de vreme ce toata media sustinea „progresistii” si „pacifistii”).
      Dar in rest? ce impresie iti face CNN?

  6. Yuri Bezmenov un fost agent KGB a expus infiltrarea vederilor stangiste in scolile, universitatiile si media americana inca din 1980 cand a dat acest interviu – atunci putea parea nebun, acum realitatea ii da dreptate :

    Partea 1 : http://www.youtube.com/watch?v=B_LtOpqh6Mo
    Partea 2 : http://www.youtube.com/watch?v=LacINAOTQ4I
    Partea 3 : http://www.youtube.com/watch?v=e4k6b1_YG3Y

    Si inchei cu un citat al lui Norman Matton Thomas, lider ar Partidului Socialist al Americii :

    „The American people will never knowingly adopt socialism. But under the name of „liberalism”, they will adopt every fragment of the socialist program, until one day America will be a socialist nation, without knowing how it happend”.

  7. Foarte bună analiza presei mainstream americane. În sfîrşit, descrie cineva şi pe meleagurile noastre deraierea sinistră a jurnalismului. Va fi foarte interesant de urmărit reacţia dinozaurilor eşuaţi in următoarele zile..

  8. Societatea Fabiana are o mare legatura cu neo-liberalismul promovat in ultimii ani. Sa definim neo-liberalismul in termeni cat mai simplii : comunism pentru mase, capitalism pentru corporatii – totul sub masca corectitudinii politice, a libertatii sexuale si a egalitatii superficiale.

    Si acum sa revenim Societatea Fabiana :

    is a British socialist movement, whose purpose is to advance the principles of Democratic socialism via gradualist and reformist, rather than revolutionary, means. It is best known for its initial ground-breaking work beginning late in the 19th century and continuing up to World War I. The society laid many of the foundations of the Labour Party and subsequently affected the policies of states emerging from the decolonisation of the British Empire, especially India. The emblem of the society is the proverbial wolf in sheep’s clothing.

    Today, the society is a vanguard think tank of the New Labour movement. It is one of 15 socialist societies affiliated to the Labour Party (sa nu uitam cate camere video CCTV au pus in Londra, peste 4 milione).

    O prezentare succinta deosebit de interesanta – The Fabian Society & World Communitarianism
    http://www.youtube.com/watch?v=LKW862_h-W4

    Obesiile stangistilor (incluzand Uniuniea Europeana) sunt :

    0. Taxe, taxe, taxe
    1. Centralizare si statism
    2. Statul ia tot, apoi imparte „frateste”
    3. Legi, comisii si comitete si ministere care te sfatuiesc si iti „arata calea”
    4. Birocratie

    …. repet comunism pentru mase, capitalism pentru corporatii… acest lucru deja exista si se numeste China. Elitele saliveaza la Visul Chinez, o planeta de sclavi obedienti care muncesc 12 ore pe zi pentru a-si cumpara un Louis Vuitton din Mall crezand ca sunt capitalisti.

  9. de ce din vocabularul jurnalistic aproape ca a fost eliminat termenul “extremist de stanga”, in vreme ce referirile la “extremismul de dreapta” abunda – Pentru ca e ridicol sa vorbesti despre extrema stanga in America. Ba chiar si de stanga este un pic cam exagerat sa vorbesti. Daca insa esti extremist de republican care se crede in centru (centrul lumii, buricul pamantului) normal ca altii sa ti se para de extrema stanga, iar Obama un fel de Gheorge Gheorghiu Dej.

    Apropo de majoritaatea ziaristilor care sunt numiti de stanga de care autor… Clopotul lui Gauss arata ca majoritatea se gaseste de-a stnaga si de-a dreapta centrului. Cei 20% pe care-i considera Dragos Paul Aligica de dreapta sunt pe la marginea clopotului. Si daca o fi asa cum zice republicanul nostru din sanul Americii, care sa fie explivcatia? De ce sunt atatia comunisti in presa Americana? Sunt idioti? Sunt platiti? Care sa fie cauza? Ca trebuie sa aiba dl. Aligica o explicatie. Doar ca n-o spune.

    • „The closing of american mind” – Allan Bloom s-a tradus in romaneste (Criza spiritului american).
      In vreo 400 de pagini va ofera raspunsul la intrebare.
      Banuiesc ca nu va asteptati sa vi se poata raspunde la asa intrebare printr-un comment de 6 randuri.

      • Pai nu ma asteptam sa mi se raspunda deloc. Erau intrebari retorice. (Sunt sigur ca va prinseserati) Multumesc pentru recomandarea de lectura. Sunt convins ca cele 400 de pagini nu vor reusi sa raspunda ci sa nasca intrebari. De data asta intrebari, intrebari, nu retorisme. Ceea ce nu e rau. Dupa ce citesc va caut eu. Multumesc.

  10. As vrea si eu sa particip la marele entuziasm produs de acest articol, da eu sunt realist, domnilor, e criza, e criza, mai ales in USA, daca in aceasta perioada ar fi fost republicanii la butoane ar fi patit ce patesc acum democratii, cu sau fara vina lor. Implicatiile alegerilor americane pt. Romania sunt absolut nule, nada, zero, nichts.

    Va rog eu lasati gargarea despre dreapta, stinga, pur si simplu nu exista asa ceva, niste chestii inventate de niste ziaristi-analisti sa cistige si ei un banut!

  11. sa nu exageram cu presa pro/stinga. Se uita de abuzul mediatic la care a fost supus Clinton dupa scandalul Monica? Se uita de faptul ca presa statea in genunchi in fata lui Bush in perioada 2001-2003? Eram acolo si asistam uimit la ce se intampla, nu imi venea sa cred. Asa ca, sa nu exageram.

  12. Ce-a facut Obama in astia 2 ani de cand a fost ales?

    Se poate compara el cu Bush junior, care in primii 2 (doi) ani de mandat

    – si-a angajat tara in doua razboaie incununate cu un triumf militar si dplomatic fulminant?

    – a rezolvat problema somajului in SUA, aducandu-l de la 4.2% in 2001 la 6.3% in 2003 si la 7.6% in 2008?

    – a echilibrat bugetul statului de la un surplus de 128 miliarde dolari in 2001 la un deficit de aproape 400 miliarde dolari in 2003, adaugand niste maruntis acolo – un trilion de dolari – la datoria publica a SUA in numai 2 ani, datorie ce s-a dublat de-a lungul celor doua mandate ale sale?

    Pai, pe langa junior, Obama e mic copil. Ce dracu’ a facut el in astia 2 ani, domnu’ Aligica?

    http://whatthefuckhasobamadonesofar.com/

  13. Procentul de ziaristi care-i sustine pe republicani mi se pare irelevant – e important procentul din cei care au acces la cei mai multi cititori / telespectatori. Lipseste Fox News din analiza dumneavoastra, foarte partinitoare de altfel. De unde atata elan pro-republican?

    Plus ca daca intr-adevar ar fi cum spuneti, cum explicati popularitatea unor zvonuri total aberante despre Obama: ca e musulman, ca nu s-a nascut in State, etc?

    In plus, daca cifrele dumneavoastra legate de ziaristi chiar ar fi adevarate, nu s-ar explica poate prin apropierea mai mare a republicanilor de companii si lobby-uri decat de „societatea civila”?

  14. Citat: „Rezultatul alegerilor este o imensa infrangere pentru presa americana oficiala. Victoria republicana si in speta victoria “Tea Party” este o lovitura data marilor organizatii mass media americane al caror partizanat fatis pro-democrat si pro-stanga este notoriu.”
    ____

    Am si eu o nedumerire apropo de afirmatia de mai sus. Fox News, care il toaca marunt pe Obama din 2008, nu face parte din „presa americana oficiala”? Nu e tot una dintre „marile organizatii mass media americane”? E cumva un post TV pirat underground?

  15. Felicitari pentru articol, chiar daca, pe masura ce inainteaza, devine mai mult un pamflet decat o analiza „sine ira et studio”. Cifrele prezentate sunt tendentioase iar adjective gen „abject” asociate presei tarii libertatii sunt cam exagerate. Fara asta, opinia ar fi doar de aplaudat.

    Fara indoiala, presa americana are tendinte „stangiste”. Dar:
    – faptul ca doar 7-10% din jurnaliste se considera de dreapta nu ne spune decat ca autorul vrea sa ne prezinte numai o parte a realitatii. Orice om educat se va astepta ca o majoritate a jurnalistilor sa se considere la centrul spectrului politic si „unbiased”. Pentru a ne face o parere, ar trebui sa stim daca cei care se considera de stanga sunt 5 sau 50%?
    – jurnalistii sunt, spre deosebire de Romania, aproape o elita de educatie si „cultura” (nu e vorba de cultura clasica; definesc:: inters pentru accesul la informatie care nu are legatura nici cu profesia, nici cu viata cotidiana, nici cu entertainment-ul). In plus, majoritatea traiesc in mediul urban. Daca ne uitam la sondaje, vedem ca lucrurile se verifica: majoritatea americanilor din mari centre urbane educati si cu interes pentru cultura voteaza democrat deci jurnalistii sunt niste exponenti ai acestei categorii.

    In plus, majoritatea jurnalistilor au interes pentru international si isi intrebari privind succesul insolent ar unor tari nordice gen Norvegia. In ciuda unor politici care in SUA ar fi taxate mai mult decat de socialiste, chiar de „commies”, Norvegia este astazi o tara mult mai bogata si prospera decat SUA. La dreapta SUA nu mai e nici o tara dezvoltata – si aceste comparatii ii influenteaza, desigur, pe jurnalisti.

    Presa deci este si va continua sa incline spre democrati (si nu, nu as numi New York Times tocmai obiectiv, asa cum nu as numi Fox News obiectiv…). Totusi, republicanii au toate sansele in doi ani daca joaca un joc (nu foarte simplu) al echilibrului:
    – pe de o parte refuza orice incercare de „reach across the aisle” din partea democratilor si mentin presiunea critica asupra si delimitarea de guvernul Obama;
    – pe de alta parte, limiteaza capacitatea de daunare a propriilor factiuni extremiste (si regret, n-as defini Tea Party in general ca o factiune extremista, dar merge in multe din propuneri spre extrema spectrului si deriva lui spre extrema pare sa se accentueze); sa nu uitam, Obama a castigat pentru ca a reusit sa mobilizeze stanga muta; dupa doi ani de guvernare, in care au intrat si greseli si o dramatica criza economica, Obama nu ar mai reusi acest lucru; cu conditia sa nu fie ajutat de teama de extremismul de dreapta;

    In plus, republicanii au nevoie de o personalitate credibila si nu trebuie sa mai faca uriasa greseala numita Sarah Pallin.

  16. nu-mi vine sa cred cat de naivi pot fi unii incat sa sustina ca tea party e un partid responsabil…unde exista responsabilitate in fundamentalismul religios si lipsa totala de solidaritate? unde este responsabilitate in razboiele sustinute in orientul apropiat? unde este responsabilitate in conservatorismul desantat si obtuzismul religios?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Dragos Paul Aligica
Dragos Paul Aligica
Dragos Paul Aligica este publicist al Revistei 22, cerceteaza si preda sisteme economice comparate si analiza institutionala la George Mason University si este membru fondator al Centrului de Analiza si Dezvoltare Institutionala din Bucuresti.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro