joi, martie 28, 2024

Trei presedinti: Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Basescu si statul de drept

Poate ca a sosit momentul unei comparatii intre cei trei presedinti ai Romaniei din perioada 1990-2012. Ii cunosc relativ bine si cred ca pot propune aici un inceput de discutie. Sa sugerezi, precum Ion Iliescu, serviciile psihologilor in raport cu un sef de stat care trage un semnal de alarma privitor la degradarea statului de drept este o performanta pe care o asteptam de la El Crin, cu a sa propensiune spre demagogia grotesca. Sa nu observi cum discursurile peneliste pun sub semnul intrebarii optiunea euro-atlantica a Romaniei este o proba de orbire pentru un om politic cu o minima doza de responsabilitate democratica. Dar este oare Ion Iliescu un asemenea om politic? Ar merita scris un studiu despre felul cum inteleg fostii sefi de stat din Romania post-decembrista sa mistifice realitatile zilei de azi. Acolo unde orice om cu bun simt detecteaza sugrumarea justitiei independente, Ion Iliescu si Emil Constantinescu identifica, in consens cu duumvirii din fruntea USL si cu magistrul Felix, lupta impotriva „tiraniei basesciene”.

Sa trimiti in derizoriu faptul ca Uniunea Europeana nu-si ascunde ingrijorarea despre tot mai pronuntatul deficit democratic din Romania nu este insa surprinzator de la patronul detasamentelor de asalt securisto-mineresti din iunie 1990, idolul, alaturi de Petre Roman, al muncitoarelor de la APACA si al purtatorilor de lanturi de la IMGB („care face ordine”). La ora actuala, in loc sa se ocupe de pescuit ori de filatelie, Ion Iliescu iese vijelios in arena, adica in fata Spitalului „Elias”, spre a mai trage o sageata in directia Basescu. Nu-l stanjenesc puseele nationaliste ale lui Crin Antonescu si ale oamenilor acestora, anti-occidentalismul toxic promovat in special de PNL, cu sprijinul trustului „Intact”. Pe Ion Iliescu, ca si pe ceilalti membri ai grupului care a organizat lovitura de stat esuata din 3-6 iulie, il deranjeaza identificarea precisa a efectelor actiunii de de-democratizare a Romaniei.

Ion Iliescu ar trebui sa stie ca statul de drept din Romania nu s-a consolidat datorita PSD, ci in pofida mafiei pe care a pastorit-o in aceste peste doua decenii. Ca oamenii sai au contribuit la deteriorarea fulgeratoare a ceea ce s-a cladit incepand, practic, din 1997. In cazul lui Iliescu, este vorba de consceventa intru respingerea pluralismului veritabil. In cel al lui Emil Constantinescu, lucrurile sunt mult mai grave. Cum triste sunt si in cazurile acelor intelectuali care inchid ochii la spectacolul de mahala perpetua oferit de Becali, maculandu-se in compania acestuia si cautionand anihilarea liberalismului romanesc sub iresponsabila conducere antonesciana.

Ion Iliescu face parte din istoria comunismului romanesc si apare, evident, in „Lumea secreta a nomenclaturii”, cartea aparuta la Humanitas si care va fi lansata duminica 25 noiembrie la Targul Gaudeamus. Supravietuirea acestei caste, prin convertirea puterii politice in putere economica, i se datoreaza in mare masura. La fel si colosala proliferare a coruptiei. Nu conteaza daca el, Ion Iliescu, este personal corupt. Ceea ce conteaza este faptul ca a patronat o retea de interese mafiotice care a parazitat si paraziteaza viata economica si sociala din Romania. N-as da decat exemplul milionarului George Copos, unul dintre favoritii lui Ion Iliescu.

Nu discut in acest scurt text ce-a facut sau ce n-a facut Emil Constantinescu in timpul mandatului sau prezidential. Nu minimalizez reformele din domeniul justitiei si izbanzile din politica externa (au jucat roluri importante in aceste domenii Valeriu Stoica si Andrei Plesu). Intamplator, sunt printre aceia care ii acorda un mare credit pentru curajul demonstrat in politica externa, pe vremea cand Iliescu si PDSR-ul il glorificau pe Slobodan Milosevici si condamnau actiunile NATO. Am spus-o intr-un mesaj citit la lansarea tetralogiei profesorului Constantinescu la Ateneul Roman si publicat in revista „22”, deci dupa incheierea mandatului sau: E bine sa nu uitam padurea din cauza copacilor. Prima mare bresa, de fapt una decisiva, in sistemul iliescian a fost victoria CDR. Atunci a avut loc alternanta, criteriu esential pentru judecarea realitatii si calitatii democratiei. Au urmat insa numeroase esecuri datorate pe de o parte rezistentei indarjite a structurilor securist-nomenclaturiste, dar si, pe de alta parte, lipsei de vointa politica a echipei Constantinescu, fragmentarii fortelor anti-totalitare.

In clipa de fata, o spun cu tristete, nu pot sa nu observ ralierea d-lui Constantinescu cu cei care, in anii 90, erau principalii sai adversari. Oameni care au atacat in chip infam traditia PNT-CD, care i-au calomniat fara rusine pe Corneliu Coposu si pe Constantin Ticu Dumitrescu. Poti sa fii critic in raport cu Traian Basescu si fara sa te infratesti cu Felix si cu Iliescu. Ar fi mai decent. Emil Constantinescu ar fi putut oferi, in aceste momente de descumpanire, un exemplu de echilibru. N-a facut-o. I-a convenit mai mult sa fie megafonul international al „Antenelor”. Scriu aceste randuri nu pentru a sustine o formatiune sau alta in campania electorala. Nu fac decat sa exprim public, cu deplina sinceritate, reflectiile mele despre destinele acestor trei oameni politici si pentru a onora cuvintele pe care mi le-a adresat in urma cu aproape doua decenii, in iunie 1993, Corneliu Coposu: „Curajul sinceritatii de tinuta si atitudine pe care il afisati este un model care, din nefericire, nu este prea des intilnit in societatea noastra”.

http://tismaneanu.wordpress.com/2009/05/06/corneliu-coposu-si-nationalismul-liberal/

Miza jocului politic actual din Romania este limpede: viitorul statului de drept. Cine crede ca este vorba de vorbe fara noima, de focuri de artificii electorale, se inseala amarnic. Pentru a fi europeana, Romania are nevoie de justitie independenta. Este ceea ce intelege Traian Basescu si nu inteleg Ion Iliescu si Emil Constantinescu. Ori inteleg si nu le pasa.

Distribuie acest articol

65 COMENTARII

  1. Dle Tismaneanu m-ati dezamagit inca o data..
    Daca ati fi avut argumente la comentariul meu as fi inteles argumentele Dvs, dar l-ati taiat pur si simplu fara nici un argument…
    Realitatea nu o puteti taia on-line…
    Din fericire….

  2. D-le Tismaneanu eu cred, si exemplul merge si la alti ex-presedinti, ca dupa ce acestia isi termina mandatul si oarecum ies din viata politica se decupleaza de tot. Devin melancolici si totodata mult mai neglijenti. Prin urmare o radicalizare a lor o vad adesea si as pune mai degraba de seama senilitatii. Si oricum nu as da crezare la ce mai spun ei acum, unii din ei vor continua sa-si cosmetizeze pentru posteritate, perioada lor de ‘domnie’. Dl lliescu a facut acest lucru in mod constant, in legatura cu revolutia, iar alt exemplu interesant pentru discutia de aici veti gasi in persoana lui Gorbaciov.

  3. Numai cineva care nu a avut niciodata de-a face cu justitia din ultimii ani ar putea spune ca aceasta este independenta si se incearca acum sugrumarea ei. Domnule Tismaneanu, traiti intr-o lume ce nu are legatura cu realitatea din Romania.

  4. Comparatia intre A, B si C nu ar trebui sa contina doua paragrafe despre cum A este mai rau decat C si doua paragrafe despre cum B este rau pur si simplu. Sa nu arati partile negative ale lui C sau sa nu gasesti lucruri bune despre A sau B inseamna sa dai dovada de partizanat algebric. Adica faceti parte din intelectualii „ceisti”.

  5. Si unde e comparatia celor 3 presedinti de stat ai Romaniei in articolul de mai sus? Nu am citit acolo decat despre 2 presedinti. Chiar nu reusisti sa gasiti nimic critic la Basescu?

    • Cred ca am spus limpede ca este o propunere de inceput al unei discutii. Nu am examinat politicile sociale, economice etc. Chestiunea care ma intereseaza acum este raportarea la statul de drept si la comunitatea euro-atlantica (UE si NATO). Recititi, v-as ruga, titlul articolului. Nu va impiedica nimeni sa aveti alt punct de vedere decat al meu.

      • Chiar si asa, inceputul acestei discutii nu il contine si pe Basescu (contrat tilului), este doar critic masiv catre ceilalti 2. De ce era nevoie de un astfel de inceput de discutie clar partinica?
        Nu vreau sa trageti concluzii ca sunt anti sau pro Basescu, dar, imi puteti raspunde la urmatoarea intrebare:
        De ce nu mai putem avea parte noi cititorii de analize, articole si chiar inceputuri de discutii impartiale?
        Situatia asta se repeta identic si la TV.

        • Dar cine va impiedica? Sper ca nu eu. Sunt atasat de aceasta platforma, de HotNews, de revista „22, de „Evenimentul Zilei”, scriu cand mi se pare ca am ceva de spus. Exista ziare in Romania, exista radio-uri, exista atatea bloguri, exista comentatori cunoscuti care spun adeseori lucruri diferite de cele pe care spun eu, ceea ce este bine si este normal. Dvs credeti ca sunt partizan. Eu cred ca sunt obiectiv. Oricum, cred ca urmaresc atent dinamica lumii post-comuniste, pot face comparatii, am referinte care depasesc frontierele Romaniei.

          • Credeti ca referintele dumneavoastra care depasesc granitele Romaniei va garanteaza impartialitatea in lupta politica sterila interna?
            Unui om politic ca Basescu care a rupt atatea aliante politice in timp, care a condus in mod autoritar PD-ul in tot acest timp, mimand congrese si reforme interne (ale partidului) nu i se poate reprosa situatia actuala a justitiei ?

            • Regret ca nu am timp sa va raspund. Dar aveti in mod cert o problema cu Traian Basescu. Izolarea Romaniei la ora actuala, ingrijorarile UE si ale Statelor Unite par sa nu va spuna mare lucru. Nimic grav, nu sunteti singur(a) :)

      • Ca sa mai pun si io o caramida la discutie, completez cu ceva despre Basescu. Cand ma gandesc la el imi vine in minte broasca aia care vru sa fie mai mare decat boul: s-a umflat pana a crapat.

          • Ce sa fac, domnule Profesor?! azi, dupa o zi in care am ridicat Germania pe noi culmi de civilizatie si progres, sunt cam zgarcit la vorba. Si sunt si putin necajit: as fi dat orice sa fi avut 3 de Constantinescu, dar daca ne-am procopsit cu 2 de Iliescu …
            Mai tineti minte aia cu „Iliescu pentru noi / este Ceausescu 2!” ?

            • Problema este ca sub Emil Constantinescu s-a cam batut pasul pe loc cu o perseverenta pe care vad ca o admirati. Un singur exemplu dintr-o mie: De ce nu s-au democratizat Arhivele Nationale in acei ani, in pofida faptului ca profesoara Zoe Petre avea influenta stiuta, pe post de consilier prezidential la Cotroceni?

            • Batutul pasului pe loc poate fi diagnosticul corect dintr-un punct de vedere. Eu in perioada respectiva am simtit pentru prima oara ca se poate si altfel: ca pluralismul isi face simtita influenta, ca echilibrul nu e creat printr-un status quo infinit, ci dimpotriva, ca involburarile de atunci, tensiunile si detensiunile ce le-au urmat au pus incet-incet viata in matca corecta. Ca dovada echiar mandatul lui Iliescu, ce a urmat. Cu toate acuzele de coruptie si cu aroganta de atunci, drumul spre adevarata democratie incepuse in vremea lui Constantinescu si nu mai putea fi oprit. Pur si simplu, chiar si fostii comunisti incepusera sa vada lucrurile altfel. NU era inca definita, conturata directia Romaniei, dar stiau cu totii ca inapoi la ceausism nu se mai poate. Asta consider ca a fost schimbarea cea mai mare si mai benefica pe care a suferit-o Romania in ultimii 20 de ani.
              Meritul lui Basescu a fost ca, in mandatele sale, s-au conturat cele doua ideologii si, cu toate derapajele ideologice, segregarea fronturilor imi pare absolut necesara pentru starea antagonica, care sa ne duca spre progres. Inca nu stim sa ne luptam, recurgand prea ades la mistificare si imperativ, refuzand modelarea unui sistem cutumiar care sa completeze si sa flexibilizeze prevederile constitutionale, oferind alternative viabile pentru orice impas institutional. E momentul sa incetam a mai gandi exclusiv statistic si sa ne orientam tot mai atent spre individ si individualitate. Asa cred eu.

    • Momentan nu e cazul ,iar aici nu e nici locul sa discutam „hibele ” lui Basescu.Atat cate le are si in orice caz comparativ cu ceilalti ex-presedinti. Aici se discuta mult mai aprofundat niste pericole potentiale la adresa Romaniei. Fie ca-ti convine, domnule GABI, fie ca nu.

        • M-am saturat de „impartiali”!

          Sunt satul si pana peste cap de „obiectivi” si „obiectivitate”. Absolut toti cei care se pretind impartiali, aici si in alte parti, au o jena sa discute despre tentativa de lovitura de stat din vara pana nu epuizeaza subiectul EBA. Sau unde a stat si de unde-i platit Tismaneanu. Sau cate aliante politice a rupt Basescu si ce posete scumpe a avut Udrea.

          Am sa susbtitui, mental, cuvantul „impartial” cu cuvantul „ticalos”, ca sa va fie clar!

          • E musai ca cei de o alta opinie sa fie „ticalosi”?
            Pur si simplu, in toate dezbaterile, Basescu a devenit garantul justitiei independete in Romania, garantul aderarii noastre la UE si in NATO.
            Fara el brusc, tara asta se prabuseste.
            Domnule Luk, cimiterele Romaniei sunt pline de oameni de neinlocuit.
            Tara asta are o obsesire cu oamenii astia providentiali care ei insisi reprezinta „statul”. Nu ne-am vindecat inca de boala conducatorului unic si absolut (Ceasusescu) si drept urmare il folosim pe Basescu ca substituent al omului providential, lumina Romaniei de la capatul tunelului.
            Asa sa fie oare? Doar atat putem?

            • Nu domnule gabi nu putem doar atat. Putem mult mai mult. Puteti dumneavoastra de exemplu sa completati cele spuse de autor si sa faceti o analiza a relatiei dintre Basescu si statul de drept.
              Impartialitatile nu ne intereseaza pe aici la nivel individual, ea va iesi la iveala inevitabil la nivel colectiv. Democratia nu opereaza cu oameni perfecti impartiali ci cu sume de pareri individuale inevitabil partiale. Deci exprimati-va parerea. Daca aveti vreuna, bineinteles alta decat faptul ca autorul articolului ar trebui atacat.

            • Nu domnule, musai este sa ai curajul de a gresi. Sa ai o opinie a ta, sa nu te ascunzi dupa „impartialitate” si „obiectivitate”. Cei care fac asta sunt, in proportie covarsitoare niste lasi. Iata ce spunea Constantin Radulescu-Motru, acum mai bine de 100 de ani:

              <>

              A facut multe Basescu, dar n-a pus in pericol statul de drept, asa cum au facut astia. Pe langa ce s-a intamplat asta-vara, EBA, Udrea sau chelia lui Basescu sunt complet irelevante. E limpede?

            • Mai pun o data citatul:

              Omul de caracter, la români, nu este acela care este consecvent cu sine însusi, ci acel care n-a iesit din cuvântul grupului, adica acela care a urmat totdeauna clopotul turmei. De consecven¡a cu sine însusi a grupului cine se întreaba?

            • Domnule Luk,

              Niciodata nu v-am citit asa de suparat.

              Subscriu parerilor Dvs.: in vremuri extrem de tulburi nu poti ramane impartial, decat daca esti ticalos, pentru ca ne paste pericolul unui nou „The Devil in History”.

              Nu avem suficienta intelepciune in a ne alege grupurile.
              Nu avem suficienta experienta in a cere si a persevera in cererea adresata grupului la care am aderat sa isi respecte valorile statuate – a se vedea unicitatea cazului Monica Macovei in PDL si in ARD.

  6. Ar avea sens un inceput de discutie daca n-ar fi absolut evident ca aceasta discutie TREBUIE sa ne arate ce bun e TB. De fapt asta vreti sa spuneti si nimic mai mult. Nu trebuia sa irositi atatea randuri pentru asta.

    • Deci stiti chiar mai bine decat mine ce-am vrut sa spun. Imi amintesc de o autoare din „Observator Cultural” care, cand i s-a dovedit ca un intelectual public nu afirmase niciodata ceea ce dansa ii atribuia cu semnele citarii, a spus, „Nu importa daca a spus-o, important este ca ar fi putut sa o spuna” :)

      • Domnule Tismaneanu,

        atunci cand mai multi cititori, printre care ma numar si eu, sesizeaza aceeasi „nuanta” partizana a textului dumneavoastra, problema care se ridica nu mai priveste ce anume ganditi cand sunteti singur cu dumneavoastra insiva, ci strict modul in care ati scris textul. Iar textul e evident partizan, nicidecum obiectiv. Recursul la instanta auctoriala, care, in fapt, ar dori sa impartaseasca altceva decat textul pe care l-a produs, e superfluu.

        Cu bine,
        Andreea Istrate

  7. Pentru cei doi „comunisti batrani si tristi” Iliescu si Constantinescu o justitie independenta nu are nici o valoare. Asta pe mine nu ma deranjeaza. Ce ma deranjeaza e ca sunt mult prea multi romani care isi fac griji mai mult de blidul din fata nasului decat de importanta unei justitii independente. Si acesti romani vor decide in Decembrie viitorul tarii mele.
    In piramida nevoilor caldura din casa si mancarea lor si mai ales a copiilor lor este cu mult mai importanta decat justitia independenta din Romania. Eu unul nu pot sa-i invinuiesc pe oamenii astia ca ii voteaza pe cei ce le asigura mancarea din blid. Cum s-a ajuns in situatia asta?

    • Eu sunt inca mai idealist decat dumneata: eu as vrea sa nu avem nevoie de justitie. si atunci nu ne-ar pasa de e independenta sau nu. Sa aibe toti blidul plin si sa nu ravneasca la bunul altuia. Ia zi, n-ar fi mai bine?!

  8. Domnule Tismaneanu,

    Credeam ca faceti o analiza serioasa. Pomeniti cumva latura buna a presedintiei lui Constantinescu dar il blamati pentru ca acum e anti Basescu. Bine, precizand ca s-a alita cu Iliescu etc. Dar probabil uitati ca atunci cand Basescu a devenit presedinte in 2004 primul lucru pe care l-a facut a fost sa-l laude pe marele presedinte Iliescu (pentru mandatele echilibrate) blamandu-l pe Constantinescu pentru mandatul sau. Sa inteleg ca ati uitat ce mare fan era actualul presedinte al lui Iliescu.
    A fost fan pana s-a prins ca nu prea are asa mult de castigat. Cel putin electorat de dreapta asa cum brusc a devenit si el.
    Dar logica articolului oricum se pierde rapid. Pentru ca eu nu l-am auzit pe Constantinescu spunand ceva impotriva statului de drept sau vituperand asemenea lui Antonescu si Ponta (mai putin) impotriva SUA sau UE. Daca il critica pe Basescu il critica pentru multele intrebari care se pun. In primul rand serviciile secrete. Despre ce vorbim acolo? Un sistem stufos si ale carui costuri cresc si in timp de criza? In al doilea rand pentru cum intelege Basescu statul de drept. Nu se poate ca la pranz sa spui ca ar trebui oameni anchetati legat de alegeri iar seara procurorii sa treaca la atac. Inteleg ca trebuiau sa o faca dar prea pare a comanda, nu? Poate ca totusi Constantinescu poate pune intrebari legate de casa din Mihaileanu. legate de banii sau afacerile familiei prezidetiale. Oricat s-au chinuit baietii din servicii nu au reusit sa prezinte fapte de coruptie legate de Constantinescu, atat cat a fost presedinte dar si in afara functiei.
    Despre ce stat de drept vorbim cand in Parlament s-a petrecut ce s-a petrecut din 2009 incoace. Situatia din vara isi are inceputul in 2009. Din 2009 au inceput sa se voteze total dupa muschii puterii (vezi alegere judecator curte constitutionala, legea pensiilor-numarare voturi si apoi validare de catre presedinte, UNPR etc). In vara s-a depasit orice limita dar asa inteleg baietii astia de cartier din ambele tabere sa se joace…Nu poti sa le ceri prea mult.
    Despre ce stat de drept putem vorbi cand CC spune ca presedintele poate refuza numirea unui ministru dar nu poate refuza a doua nominalizare? Despre ce stat de drept putem vorbi cand presedintele insinueaza ca la referendum s-au fraudat 3 milioane de voturi cu toate ca procuratura a gasit 100.000 (nu ca nu ar fi blamabil orice numar)?
    Asa ca lucrurile sunt mai complicate iar Dvs din pacate alegeti sa le prezentati dintr-o tabara clar conturata. V-am citit si alte articole, unele mai bune, altele mai putin. Atata timp cat il atacati pe Iliescu nu am vreo problema. A facut prea mult rau. Cu Constantinescu insa gresiti grav. A facut si el greseli si trebuie spuse dar perceptia lui asupra democratiei nu cred ca se compara cu cea a lui Basescu. Si implicit si a statului de drept.

  9. Domnule Tismaneanu aveti dreptate, Romania trece printr-o criza politica profunda, cauza se regaseste in trecutul apropiat, in modul de organizare al partidelor politice. Imediat, dupa caderea regimului totalitar comunist, din nefericire toate partidele politice fara exceptie au fost organizate dupa structura partidului comunist. Nici PNTCD-ul lui Corneliu Coposu, cel care a avut un rol major in infiintarea CPUN-ului, forma incipienta a democratiei postdecembriste si nici PNL-ul lui Radu Campeanu n-au fost organizate intr-o structura moderna, democratica. Statutul si modul de organizare al partidelor politice au generat structuri de conducere care au functionat si inca functioneaza dupa reguli similare unor gasti de cartier. Seful de partid este inconjurat de o clica abonata permanent la functii publice si candidaturi permanente la alegerile parlamentare. Toate partidele politice au preluat un concept promovat de Ion Iliescu in administratia publica locala si anume alegerea primarului pe functie executiva, adica ordonator principal de credite. In acest fel puterea primarului este practic nelimitata in cheltuirea banului public, el organizand licitatii, incheiind contracte de lucrari publice, semnanad facturi si ordine de plata. Pentru orice partid, primarul este „celula de partid” a lui Ion Iliescu, care controleaza pana la ultimul catun comunitatile locale. Pana la integrarea in UE, rolul primarului era mai mult unul politic, dar dupa 1997 odata cu absorbtia fondurilor europene rolul lui a devenit extrem de important in acordarea de lucrari publice clientelei de partid. Geniul politic al lui Corneliu Coposu, l-a propus pe Emil Constantinescu candidat la presedentia Romaniei in 1996, invingand-ul pe Ion Iliescu, dar din nefericire in zilele noastre si-a dat arama pe fata facand front comun cu Ion Iliescu si Dan Voiculescu, impotriva UE si SUA. Cu toate carentele de comportament cotidian ale lui Traian Basescu, el are un mare merit in orientarea Romaniei catre Occident, dar nu trebuie sa uite ca pilonul coruptiei in Romania este alegerea primarului pe functie executiva. Solutia este ca primarul sa fie ales doar pe functie deliberativa, iar primariile sa fie conduse de functionari publici (ordonatori principali de credite) cu inalta calificare. Si inca odata aveti dreptate, discursul antioccidental al USL trebuie luat foarte in serios.

  10. si totusi ,de ce s-a sucit la 180 ,Constantinescu ? Dinescu,Hurezeanu,Stelian Tanase ,Parvulescu…alte exemple de santajati , loviti cu bani

    • Tanase & Alin Teodorescu au fost scutierii fideli ai stangii, doar si-au zburlit putin parul sa nu semene a chica prea proletara, ca tehnica de camuflaj ideologic – asta inca de pe la sfarsitul anilor 80 – mai ales fata cu trimisii occidentali. STanase niciodata nu a gandit altfel decat la stg. demn urmas al familiei lui.

  11. Domnule Tismaneanu, epoca Ion Iliescu nu are nici o legatura cu statul de drept, deci sa ne oprim aici. Constantinescu a fost si ramane o fantoma politica, epoca sa fiind una de stagnare. Despre Basescu putem spune ca a incercat ceva, vom vedea ce a reusit. Din pacate, Presedintele nu a avut de partea sa un partid care sa-l sprijine in lupta pentru statul de drept sau in lupta contra coruptiei. Lupta pentru statul de drept ar putea fi o tema principala de campanie pentru ARD, din pacate mesajul transmis de ei, in acest sens, este slab. Doar Presedintele a abordat aceasta tema in interventia sa la televizor, si a mai pus-o pe tapet.
    Conceptul de stat de drept nu este „popular” pentru mare parte din cetatenii romani. Ei considera ca o majoritate de 50%+1 se poate afla mai presus de lege. Asta este o problema grava la care eu nu gasesc o solutie in viitorul apropiat. Poate cand va aparea o forta politica care sa puna in centrul atentiei suprematia legii si nu problemele economice, sociale.

    • Sunt pe fuga, regret ca nu voi mai putea raspunde in zilele urmatoare. Va multumesc pentru comentariul pertinent. Despre EC, nu stiu daca stagnare este termenul cel mai adecvat. Ma gandesc la tergiversare…

      • Tergiversare?!
        Cand m-am nascut, nasul de botez a ingropat un butoias cu vin in livada, cu gand sa-i de-a cep la nunta mea. M-am insurat relativ tarziu, abia la doi ani dupa terminarea facultatii, fiind, dupa stiinta mea, ultimul din an care a facut pasul respectiv. Nasul ardea de nerabdare sa dezgroape comoara dar, pentru ca beneficiarul nu era inca pragatit, a asteptat. Licoarea a fost cu atat mai buna.
        Aceto balsamico sau Whiskey-ul bun au si ele nevoie de timp. Iar mancarea e cu atat mai gustoasa, nu atat prin ingredientele continute, cat prin momentul la care sunt servite.
        Tergiversare sau cumpatare?!

        In cazul de fata, prioritatile cercetatorilor or fi fost legate de AN sau de CNSAS, dar un presedinte al tuturor nu poate fi atras doar de o anumita cerere.

    • Presesedintele Basescu a avut un partid care l-a sprijinit neconditionat, cum puteti ignora acest lucru? Nu vad de ce se insista a se spune ca PDL e rau si Basescu e bun pentru ca fara PDL nu se putea vorbi de Basescu si invers.
      Suntem acum in dizgratia UE si a SUA nu DOAR din cauza USL, suntem acolo din cauza USL si a lui Basescu in egala masura. PDL-ul si Basescu au inventat in ultimii 2-3 ani fortarea la maxim a legilor si regulamentelor, iar USL, odata ajunsi au folosit exact aceleasi fortari de regulamente si legi.

  12. Doua observatii. In primul rand, cred ca orice inceput de analiza comparativa intre cum si ce au facut cei trei presedinti isi cam pierde din credibilitate cand, in primul paragraf, apare scris „El Crin”. Ce sens avea?
    In al doilea rand: care este explicatia pentru faptul ca toata lumea care spune ca acum avem o justitie independenta, inclusiv Traian Basescu, sustin ca justitie nu poate fi independenta decat daca Traian Basescu este presedinte iar PDL este la guvernare. Mie mi se pare ca aici este o contradictie. Daca justitia chiar este independenta nu are nevoie de ei. Daca are nevoie, atunci nu este independenta.
    De fapt si o a treia observatie. Nu cred ca lumea este in alb si negru. Daca nu imi place Basescu nu inseamna ca imi place USL. Si reciproca e valabila. Daca nu sunt de acord cu Basescu, nu inseamna ca sunt impotriv statului de drept. Intotdeauna exista mai multe variante. Ba chiar mai multe cai de a ajunge in acelasi loc.

    • Le-as lua pe rand. In primul rand El Crin merita sa fie tratat asa cum Patriciu l-a tratat pe Basescu in bancul cu pinguinul…Deci ramane asa cum am stabilit El Crin…

      In al doilea rand justitia s-a dovedit a fi atacata la baioneta atat timp cat Basescu si PDL-ul au fost aruncati peste bord: vezi vara 2012. Cred ca nu mai este nevoie de alte explicatii si totusi trebuie sa iti spun, daca nu ai inteles pana acum, ca democratia in RO este inca extrem de tanara, iar justitia nu este consolidata si inca nu a prins coaja, nefiind complet coapta, dar acum sub Pivniceru se va coace rau de tot…

      In ultimul rand daca esti pro El Crin este clar ca esti anti Basescu. intre cei trei crai numai Antonescu este in aceasta postura „fericita”. Pro Basescu nu inseamna anti El Crin pentru ca nu se vede antipatia nestapanita, paranoica, fata de seful PNL-ului. Astept cu interes cand PNL o sa =si manance seful, vai ce o sa mai fie atunci….

  13. Domnule Profesor,

    Mi-e teama ca o comparatie intre cei trei presedinti nu va aduce prea multa lumina.
    Cred ca o esantionare cronologica cu urmarirea factorilor constanti in ecuatie: Iliescu (PCR) si Felix-Vadim (Securitatea) precum si lupta constanta dintre aripile pro si anti occidentale ale FSN-ului si Securitatii ar fi mai utila:
    Va propun urmatoarele esantioane:
    Iliescu-Roman, Coposu, Campeanu
    Iliescu-Vacaroiu, Constantinescu-Radu Vasile-Ciorbea
    Iliescu-Nastase, Basescu-Boc,Tariceanu-Varujan
    Iliescu-Ponta-Dragnea, Basescu-Ungureanu, Antonescu-Fenechiu

    Remarcabile la Basescu sunt evolutia si capacitatea de lupta. De condamnat sunt lipsa de cultura si iesirile cu iz rasist.

    Ar fi de asemenea utila (nu neaparat in acelasi context) discutarea fenomenului Europa uber alles, trepidatiile cu pusee nationaliste ale tarilor de la marginea EU in conditii de criza si jocul pe termen mediu/lung al Rusiei in Europa si Orientul Mijlociu pe fondul unei administratii americane slabe.

  14. Cand il privesc pe Constantinescu acum si totodata imi aduc aminte de celebra: „m-au invins structurile”, nu pot sa nu ma intreb: despre ce „structuri” era vorba? Sau dupa ce l-au invins, au reusit sa-l si converteasca? Se pare ca da…

    • Era vorba de „structurile secu´din presa” noastra atit de libera. Printre alte nume „celebre” si SRS alias Deleanu, cel cu care s-a aliat acum Constantinescu, fiind si el oprimat de tiran.

      Ii recunosc lui Constantinescu doua merite: linia dreapta spre NATO si bagarea la Zuchthaus a lui Cosma, amnistiatul lui Iliescu. Altfel, lasitatea lui de om marunt ni l-a readus la putere pe Iliescu si cu el, oribila politica de partid-stat a lui Nastase.
      Nu-i vorba, ca din 9 decembrie ne vom intoarce la ea, cu un nume noi, dar obiceiuri vechi, atit de dragi lui Papasa. Va trai sa vada si comunismul complet reabilitat. Nu e de colea la 100 de ani. Lenin si Stalin ar muri a doua oara. De ciuda.

  15. Sigur, momentul revizuirii atitudinii presedintilor este foarte bine ales si poate avea un impact in audienta.
    Precum precursorii acestora, Gheorghiu-Dej si Ceausescu N., presendintii alesi Iliescu, Constantinescu si Basescu am putea spune ca nu au adus nimic bun tarii, sistemului democratic si nu au slujit statul de drept si au fost ceaa ce nu merita nici o tara din lume.
    Cu totii au fost mici tiarni tiranizati de mafia din jur, tocmai confreria politruca mentionata in articol care a imprimat soarta tarii.
    Din pacate soarta jocului nu este statul de drept si nici cea a democratiei si nici a pietii libere, valori si dileme perene de la Caragiale si pina azi.
    Miza este cum ne descurcam noi si cum ne rezolvam interesul si va improscam cu minciuni pentru ca masele sa aiba cu ce se ocupa.
    Iliescu stia bine ca nimanui nu ii pasa de „drepturile omului” sau democratie si de vitrina politica ci totul tine de interes imediat.
    Daca cuiva ii pasa de valori in ’90 am fi avut alta conducere si nici unul dintre presedinti nu ar fi intrat in functie.
    Problema de baza este ca in tara nu exista nici un partid cu organizare si functionare democratica ci un centralism excesiv.
    Contextul extern face ca miine sa pupam pantofii congresmanilor partidului comunist chinez si sa ii imploram sa ne transforme in colonie.
    Interesant ca in cadrul congrseului a fost intonat un cintec copie al imnului Romaniei care a precedat „Treci culori” si a marcat prima parte a domniei lui Ceausescu.Ironia a facut sa ne aducem aminte de cuvintele „te slavim pamint socialist” sigur ca ar fi palcut si lui Iliescu sa fie invitat.

  16. Pe langa deosebiri cei trei invocati au ceva fundamental in comun: sunt veritabili reprezentanti ai societatii romanesti contemporane. Aceasta trasatura poate fi extinsa si la distinsii lor contracandidati. Si mai au ceva in comun: niciunul nu este/a fost bun. Fiecare si-a adus contributia la mizeria in care ne scaldam. Iar daca incercam sa intuim ce ne asteapta/cine va urma am avea suficiente motive sa ne luam lumea-n cap! Deoarece asa ceva nu este posibil trebuie sa incercam sa schimbam ceva.
    PS: Basescu este raul cel mic, despre ceilalti as dori sa nici nu mai aud, sa-si vada de batranetile lor si sa ne las in pace!

  17. De când România are preşedinte, România nu a fost niciodată „stat de drept”, asta pentru că abuzul politic a fost la el acasă în tot acest timp. Mai mult, de la 1991 încoace România nu a mai avut, conform constituţiei, nici „şef de stat”.

  18. Un blog sau o rubrica permanenta intr-un jurnal finctioneaza ca un vehicol al ideilor, din infruntarea carora ar trebui sa iesim mai lamuriti asupra problemelor lumii in care traim.
    Asta presupune insacapacitate de ideatie si minima bunacredinta, deci un minim de cultura si educatie a participantilor. Altfel, respectivul vehicol se transforma intr-un soi de hartie de muscamor care atrage tot felul de insecte dificil de suportat datorita gratuitatii insanitatiloe pe care le emit. Din aceasta perspectiva aveti toata compasiunea mea.
    Din alt punct de vedere, fiind de acord cu pericolul evident al derivei democratiei romanesti actuale, asemanatoare celei precursoare anilor 1940 ca tendinte si conditii, ceeace mi se pare cel mai grav este faptul ca,, dupa doua decenii de inculturalizare accentuata a populatiei romanesti, putem vorbi despre disparitia cvasitotala a valentelor reflexive ale acesteia si inlocuirea lor cu pure mimetisme si automatisme care contureaza maidegraba zona patologicului decat pe cea sociala. Puntile sunt taiate si prapastia ne inconjoara.

  19. Romania,in cei 45 de ani de comunism,a crescut precum un bonsai,stramb si pipernicit.La fel si oamenii ei,inclusiv conducatorii care s-au succedat la putere in anii de dupa lovitura de stat din ’89,pusa la cale de Iliescu si camarila. Intrucat acumularea,in timp,a tarelor educationale si ofensiva permanenta a bolsevismului capitalist a carui propaganda a perpetuat situatia din epoca de aur,amplificandu-i efectele negative ale acesteia,s-au degradat si mai mult valorile si mentalitatea. Incercarile timide ale unor factori de progres din societatea romaneasca,s-au lovit si se lovesc in continuare de zidul rezistentei acelor structuri care au tras si trag tara inapoi,cu toate ca am intrat in UE si ar trebui sa ne reformam,pentru a ne defini ca si stat modern in concertul European. Daca in anul de gratie 2012,nu ne vom trezi,dupa dusul fierbinte al referendumului care a scos la iveala adevaratele tare ale politicii dambovitene,cred ca omologii nostrii din UE,vor trece la masuri de sanctionare a derapajelor politicienilor nostri si de suferit va suferi poporul roman si nu cei ce l-au condus pana in prezent. Istoria trunchiata si perversa,cu care ne-au daruit Iliescu ,Constantinescu si chiar Basescu(in parte) in toti acesti ani au strambat si mai mult „bonsaiul” Romania,ducandu-ne pe marginea prapastiei,atat economic cat si politic. Pana cand acest popor nu se va trezi si va deosebi graul de neghina,inlaturand tarele trecutului,nu vom scapa nici de neo-bolsevici si nici de propaganda lor cancerigena. Daca in decembrie se va repeta istoria cu inrosirea hartii,tara asta,ca si poporul ei vor intra in glaciatiune pentru multi ani si copii nostri,pe buna dreptate, ne vor blama.

  20. Oricum ai lua-o Basescu e cel mai slab presedinte postdecembrist. Ce se intampla in Romania se intampla in mai toata Europa. Se contureaza din ce in ce mai clar doua curente: unul pro UE coagulat in jurul lui Traian si al PDL si altul care cauta o alternativa, inca destul de vag conturata, reprezentat de USL. Niciodata dea lungul istoriei Romania nu si-a hotarat singura destinul si asta pentru ca fatalmente e prost plasata din punct de vedere geopolitic.

    • D-l Coe, cine isi uita sau ignora istoria e condamnat sa o repete. A vedea adunatura de puscariasi din jurul unui plagiator drept o „alternativa vag conturata” este o miopie impardonabila, ca sa nu spun mai mult. Alternativa pe care o furnizeaza USL este FOARTE CLAR conturata, si tocmai de aceea sunt de acord cu D-l Tismaneanu, indiferent de gafele/derapajele presedintelui Basescu.

  21. Ceea ce scrie V. Tismăneanu este parțial corect. Dar analiza nu merge la esență. Nu contează atât de mult ce înțelege sau a înțeles Iliescu, Constantinescu, Băsescu, sistemul, Constituția au lacune pe care numai un grup de specialiști prestigioși , competenți le-aqr putea elimina. Primo – republica trebuie să fie PARLAMENTARĂ, nici un președinte într-o republică semi- prezidențială nu va face nimic, în acest caz nu strică nici restaurarea monarhiei constituționale. Secundo – justiția depinde de prea mulți factori, independența ei este viciată de prevederi contradictorii în Lege, în mod normal Curtea Constituțională trebuie să fie organul cu cea mai mare putere în stat, acum ea este formată din oameni numișți de diverse grupuri de interese. Nu sunt nici pe departe competent în dreptul constituțional, dar nu pot să nu observ că tot haosul legislativ pornește de la fundamentul sistemului. Atât Iliescu, cât și Băsescu puteau fi trmiși la limbare de mult, într-un stat normal, iar faptele lor puteau fi judecate sub incidența Codului Penal ( la Iliescu, mineriadele, la Băsescu, Flota și alte fraude). Toată stima pentru autorul articolului, dar tot la bazp trebuie umblat, nu la caracterul lui A, B sau C.

  22. Ceea ce ii reprosez eu lui Constantinescu privind inapoi, este lipsa de curaj in a spune adevarul. Cred ca in Romania de atunci aceasta era cea mai puternica asteptare. Avea putere imensa Emil Constantinescu in acei ani, mult mai multa decat are astazi Traian Basescu, insa nu a avut nici curaj, nici viziune, nici discernamant in alegerea partenerilor pentru a impinge Romania inainte.

  23. Putem vedea totusi si un aspect pozitiv, care se datoreaza mai mult presiunii/modernizarii romanilor decat presedintilor in sine, si anume faptul ca acestia AU REPREZENTAT O EVOLUTIE: Iliescu a fost mai bun decat Ceausescu (macar faptul ca a incetat sa ne vada ca niste „rozatori” de tinut in foame, intuneric si frig, o minima recunoastere a faptului ca suntem oameni si nu cifre); Constantinescu a intors fata spre Vest (episodul Iugoslavia este relevant, atunci opinia publica nu l-a inteles si nu a sprijinit alegerea pro-NATO) si chiar si faptul ca CDR s-a sfaramat fara vlaga are o fateta pozitiva, a fost o expresia unui pluralism necunoscut pana la acel moment (1996 ar fi putut fi o inlocuire a unui partid-stat cu un alt partid-stat, nu a fost asa, de vazut exemple din alte state ex-comuniste unde alternativa a degenerat), iar Basescu a fost un pas inainte fata de un presedinte de dreapta pur simbolic, catre un presedinte de dreapta care incearca sa promoveze o agenda (ca suntem sau nu de acord cu ea, asta tine de democratie), simplul fapt ca „face” in loc sa astepte sa faca altii si nu se impaca in avans cu infrangerea reprezinta un salt pentru mentalitatea romaneasca in general (aici propun si sa nu se mai sublinieze in scoala, prin Miorita, cat de grozavi sunt romanii ca sunt fatalisti). Per ansamblul societatii romanesti, desi suntem departe de ce am vrea si am putea fi, suntem totusi departe si de anii 90, cand chiar si cvasi-totalitatea intelectualilor se temeau de ciocoi, de fascisti si de unguri (retorica aceasta este in recrudescenta, dar acum se adreseaza unor clase sociale mai defavorizate educativ si intelectual).

  24. Romania s-a saturat de ilegalitati si abuzuri! Cel mai important lucru este sa votam si să nu lăsăm gașca lui Traian Băsescu și a PDL să se întoarcă.

    • Sa votam, ca sa vina gasca lui Ponta, Antonescu si Felix… sau a lui Dragnea… sau a lui mazare… sau a lui oprisan…
      Hai, Ioana, ca ai de unde sa alegi, a cui gasca vrei sa vina la putere?
      Sau poate il asteptati pe „nabab” de la puscarie! Cum care nabab… siti voi care, cel cu 4 case…

    • Ioana,

      Fii sincera cu tine si te uite bine in oglinda!

      Parlamentul prin Comisia juridica a decis demararea actiunilor impotriva unui deputat din PDL.
      Acelasi Parlament insa a refuzat sa dispuna masurile in consecinta in alte cazuri, ca sa numai vorbim despre Mircea Diaconu.

      Fii corecta si lasa pozitiile partinice!

      De furat au furat atat PSD-istii, PNL-istii cat si PDL-istii.
      Nu ii scuza nimic si trebuie sa raspunda in fata legii.
      Dar sa fie aplicate aceleasi masuri pentru toti si pentru toate in Parlament.

      Locul putreziciunii natiei noastre este Parlamentul!
      Sa-l asanam in dec. 2012!

      Locul sensibilitatii noastre: Justitia- statul de drept!
      Sa aparam si sa veghem!

  25. Cum inca Basescu este in functie nu o sa comentez despre domnia sa pentru simplul motiv ca astept incheierea fireasca a mandatul sau si apoi voi comenta dupa toate faptele si contributille domniei sale.

    Nu pot sa comentez despre III – intai statatorul comunismului cu fata umana – pentru simplul motiv ca tot ce a putut sa faca acesta mai important a fost sa multumeasca minerilor si, ulterior, in 2001, dupa revenirea la putere, sa spuna in ianuarie, la Focsani, ca „proprietatea privata este un moft”… Ce se mai poate spune despre aceasta persoana? Nimic! Stau si ma intreb totusi ce spun cei care l-au votat atunci, mai au oare nostalgii despre vremurile acelea sau si-au schimbat parerile?

    Cel mai interesant caz este de departe cel al lui Emil Constantinescu.
    Avand in vedere ca propulsarea sa se datoreste in mare masura seniorului Coposu, imi dau eu de data asta intrebari fara raspuns:

    1. Ce i-a lipsit domnului Constantinescu de a putut trece dintr-o barca in alta?
    Are bani care sa ii asigure un trai decent, are o pozitie recunoscuta, ce i-a lipsit deci? Seniorul a stat in puscarii, a ramas fara prieteni, fara sotie, fara mijloace materiale indestulatoare ca sa ii asigure existenta, a fost urmarit si tracasat zi de zi de catre securitate si NU A CEDAT. Domnul Constantinescu cu mult mai liber decat seniorul ca capotat…

    2.Se uita oare in oglinda si discuta cu domnia sa despre aceste derapaje de la dreapta la stanga si vice-versa?
    Dialogul interior este extrem de important si cred ca Constantinescu in sinea sa este un personaj onest, capabil de un dialog cinstit cu sine despre sine. Deci ce isi spune cand se vede in oglinda acum si ce isi spunea cand se vedea in oglinda odata?

    3. Unde este fisura?
    Emil Constantinesuc este un intelectual, stie si intelege doctrinele, a studiat „pe bune”, si-a luat pe baza de merit titlurile si totusi ceva l-a facut sa claceze. Ce si mai ales de ce a ajuns la acest comportament absolut uluitor?

    In fata acestor intrebari fara raspuns cred ca este o problema de caracter.
    Romania este o tara de oameni mici si cazul Basescu este unul exceptional, cred ca aproape unic.

    Exceptia, ca de altfel orice exceptie, trezeste in masa dorinta de a o elimina pentru ca ea creaza discomfort pentru restul, majoratea majoritatilor la care ar trebui sa se supuna si aceasta exceptie, daca nu cedeaza de buna voie, sa fie eliminat prin alte procedee…

    Ei bine, ce va urma dupa Basescu?
    MRU? In nici un caz! Prevad aceeasi evolutie ca si in cazul Constantinescu.
    Trebuie o persoana mai puternica si nu o vad. Aceasta este dilema mea!

    Restul este istorie!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro