joi, martie 28, 2024

Ucide şi fugi, nu revendica nimic: cât de atipic e atacul terorist din Boston?

Locuitorii din SUA sunt deja supra-expuşi fenomenului terorist, şi asta chiar şi dinainte de fatidicul an 2011. Cine nu a auzit, de pildă de faimosul atac din Oklahoma City, desfăşurat pe 19 aprilie 1995? Personajul sinistru numit Timothy Mc Veigh a ajuns să fie imaginea tipică a teroristului autohton, provenit din rândurile extremiştilor non-islamici. Acesta a vrut să „pedepsească” guvernul de la Washingon pentru „relele” comise în Irak, dar şi pentru acţiunile în forţă din Vietnam, Libia, Japonia (Hiroshima şi Nagasaki) etc. A ucis 168 de persoane nevinovate. Mergând pe o logică de acest tip, mai lipsea să afirme că a detonat bombele spre a pedepsi uciderea şi deportarea pieilor roşii de către albi în secolul al-XIX-lea, spre a le acapara pământurile. America e plină de astfel de pseudo-justiţiari. Unii acţionează în grup, alături de alţi „lunatici”, alţii sunt „lupi singuratici”, organizând şi planificând minuţios atacul, fără vreun ajutor.

Într-o epocă în care globalizarea presupune circulaţia aproape liberă a informaţiei iar internetul oferă acces inclusiv la tehnologie nucleară, potenţialii terorişti în general pot face rost de explozibili, uneori şi de muniţie şi arme. Bombe artizanale, precum cele detonate luni la Boston, se pot fabrica şi din îngrăşăminte agricole şi din alte substanţe chimice relativ uşor de procurat. Unii terorişti le fabrică, alţii le cumpără, aşadar organele specializate ale statului (mai ales serviciile de informaţii) au o anumită şansă să îi intercepteze în cursul acţiunii respective. Mai greu e să captureze „lupi singuratici” care procură din surse obişnuite substanţe chimice folosite în fel de fel de activităţi civile normale. Mc Veigh a folosit peste două tone de nitrat de amoniu (NH4NO3, baza compusului numit ANFO) şi nitrometan, plus combustibil de automobil. A rezultat ANNM, un explozibil şi mai periculos. ANFO este un explozibil folosit de mineri dar şi de muncitorii în construcţii, aşa că doar cumpărarea repetată, din aceleaşi surse, de către indivizi „ciudaţi” ar putea determina alertarea autorităţilor şi, cu noroc, prinderea suspectului.

Deşi grosul americanilor se aşteapă ca teroriştii cu bombe să fie toţi posesori de turbane şi cititori înrăiţi ai Coranului, iată că nu întodeauna este aşa. Chiar dacă majoritatea celor mai căutaţi terorişti ai Americii– Adam Gadahn, Omar Hammami, Jedad Mostafa, Abdul Yasin (http://www.nationaljournal.com/nationalsecurity/who-are-the-american-terrorists-20130320) – sunt islamişti cu multe crime la activ, Mc Veigh nu era mahomedan dar a purces la atac spre a combate ceea ce el numea „tirania” guvernului federal considerat de el vicios şi agresiv. Aşadar un procentaj de 10-20% din teroriştii home-grown provin din rândul extremiştilor albi, ultra-religioşi (sectari) sau nu, dar oricum conservatori, anti-guvernamentali, ori dintre anarhişti şi adepţii unor filosofii criminale.

Acum FBI-ul anchetează cu frenezie atacurile desfăşurate în zona unde se desfăşura maratonul anual de la Boston. Să remarcă faptul că atacul acesta nu a fost reclamat de nimeni, deşi teroriştii islamişti aproape mereu le revendică cu mândire. Bomba a ucis relativ puţine victime (trei) dar a rănit numeroşi spectatori, circa 180. Pare să fi fost vorba de o bombă artizanală de tip „oală sub presiune” (pressure cooker), plină de cuie mărunte. Asemenea maşinării infernale sunt utilizate în multe zone ale lumii precum India, Pakistan, Afganistan sau ţări africane. În mai 2010, un atentator a încercat să folosească ceva similar spre a ataca zona Times Square din New York. Oala sub presiune (în copilăria mea ceauşistă i se spunea „oală minune” şi se importa din RDG, dacă nu mă înşel, fiind foarte apreciată de gospodinele de atunci) se cumpără din magazinele de electro-casnice şi serveşte ca recipient pentru explozibil şi diversele cuie şi şuruburi menite să sporească nivelul de letalitate. În 2004 şi 2010, Departamentul de Securitate Internă din SUA şi apoi şi FBI au cerut cetăţenilor să raporteze cazurile în care observă astfel de pressure cookers abandonate pe străzi sau în parcuri (http://info.publicintelligence.net/DHSpressurecookerieds.pdf). Aceste obiecte erau considerate posibile IED (Improvised Explosive Devices) şi existau chestionare pentru Customer Survey.

Ce ar fi de constatat aşadar? Evident, inamicii Americii nu mai au forţa, organizarea şi logistica necesare spre a repeta evenimentele din 11 septembrie 2001. Poate că vor dar nu mai sunt în stare. America a învăţat să se apere, cetăţenii sunt vigilenţi, organele de securitate foarte active. În plus grupurile teroriste bine organizate şi cu număr mai mare de militanţi au fost demantelate iat site-urile de internet suspecte sunt monitorizate atent. Nici măcar un atac de talia celui de la Oklahoma nu s-a mai produs de multă vreme. Sau precum cel din 1993 de la World Trade Center, comis de Rahman Yasin. Atacatorul sau atacatorii de la Boston par să fi fost nişte marginali care au recurs la arme ieftine, uşor de confecţionat şi la explozibili accesibili. Au cărat cele două-trei bombe în plase (sarsanale) şi le-au lăsat aproape de traseul maratoniştilor, detonându-le cel mai probabil prin mecanisme electronice obişnuite (poate prin telefoane mobile). Nişte diletanţi patetici, nu-i aşa? E posibil. Dar iată că au avut succes şi au reuşit să atragă atenţia asupra deficitului de securitate existent la nivelul populaţiei civile. Adminsitraţia Obama va trebui să îşi facă politica de securitate ţinând cont şi de asemenea criminali care pot ucide între, să zicem, unu şi o sută de cetăţeni, folosind instalaţii improvizate dar letale. Probabil că „oala minune” plină de explozibil şi de cuie nu costă mai mult de câteva sute de dolari dar produce pagube imense, vieţile umane neputând fi echivalate în bani. Aşadar, teroriştii „săraci” ştiu că au acces la adevărate „multiplicatoare” de eficienţă, ceea ce le permite să ducă un soi de război asimetric şi neconvenţional. Dacă toţi aceşi inşi frustraţi şi fanatizaţi, care urăsc America, s-ar decide să se adune într-o pădure, să formeze o armată clandestină şi să atace oraşe, clădiri oficiale sau unităţi militare desigur că ar fi distruşi în maxim câteva zile. De aceea, ca şi adepţii războiului de gherilă (altă strategie prin care cel slab îl poate ţine în şah pe cel puternic), teroriştii se ascund în sânul populaţiei civile, nu au haine militare, steaguri, nu acţionează pe un câmp de luptă şi nu respectă vreo lege a războiului. De fapt există un câmp de luptă: tot teritoriul SUA! Comunicatul FBI de ieri le cerea cetăţenilor americani să fie vigilenţi şi să anunţe dacă au vecini, rude sau colegi de muncă suspecţi pe care i-au văzut la maraton în public sau i-au auzit vorbind adesea de acest eveniment şi de vizite în Boston. Un îndemn la ceea ce noi numim cu dispreţ „turnătorie”, dar ceva extrem de util în identificarea suspecţilor. Civilii trebuie să aibă o minimă educaţie de securitate şi să observe indivizii suspecţi de terorism, după care să anunţe autorităţile. Prin urmare există şi turnătorie utilă societăţii, lecţia asta ar trebui să o învăţăm şi noi românii, încă marcaţi de relele comunismului. Ştiu că mulţi cititori vor privi cu suspiciune un asemenea sfat, dar mi-l asum.

Judecând după folosirea acestei oale sub presiune şi după metoda de amplasare, să fie oare teroriştii pakistanezi sau afgani? Sau poate yemeniţi, ştiind că Al Qaeda din Yemen instruia on line în 2010 adepţii să fabrice bombe „în bucutărie”. Să fie aşadar extremişti islamici? Nu e sigur. Chiar şi un alt Mc Veigh ar putea învăţa de pe internet cum să îşi construiască o bombă artizanală de tip „oală”.

Cum putem defini terorismul? În ciuda a nenumărate încercări, nu există până acum o definiţie largă şi cuprinzătoare acestui fenomen, acceptată de toţi experţii din lume. Sintetizând, ar fi vorba de acţiunea unui actor social de a recurge la violenţă sau la ameninţarea cu violenţa spre a produce frică şi descurajare în rândurile populaţiei statului ţintă şi a crea presiune asupra factorilor de decizie din acel stat. Actorul terorist este un individ sau un grup iar scopul este de a convinge prin coerciţie „ţinta” să se supună dorinţelor sale. Se pot distinge acte teroriste ce au un scop politic clar, de viitor sau acte de răzbunare şi masacru.

Astfel încât, deşi nu s-a întrunit un consens general sau unul foarte larg în general recunoaştem spontan un act ca fiind terorist, chiar fără a identifica exact toţi parametrii.

Elementele definitorii ce se regăsesc în cele mai multe definiţii sunt:

  • Agentul este un grup sau o persoană
  • Acţionează în numele autorităţii de stat sau contra acesteia
  • Violenţă extremă, cauzatoare de deces sau rănire
  • Producerea de teamă prin ameninţare sau vătămare a populaţiei civile (grupul ţintă) – efect psihologic calculat
  • Act politic, de impunere a voinţei (puterii) – coerciţie sau persuasiune
  • Acţiune premeditată, planificată, dar imprevizibilă pentru victimele potenţiale
  • Victime alese simbolic, prin apartenenţa la un grup-ţintă, sau, mai rar, aleatoriu
  • Presiuni asupra guvernelor şi opiniei publice spre a accepta solicitările teroriştilor
  • Destabilizarea instituţiilor oficiale  politice, economice, juridice şi a societăţii
  • Încălcarea deliberată a regulilor sociale şi a legislaţiei statului ţintă
  • Publicitate prin mass media

Atacatorii din Boston, neasumându-şi atacurile, se privează de publicitate şi de presiunea directă asupra guvernanţilor. Teroriştii speră, în general, ca prin imaginea obţinută să atragă numeroşi adepţi, fonduri şi alte forme de sprijin. Aşa a procedat Al Qaeda cu succes pînă în 2001, când a început să fie lovită teribil de superputerea americană. În schimb, toţi teroriştii reuşesc să semene panica, să reducă încrederea cetăţenilor în capacitatea statului de a îi apăra, ei destabilizează într-o anumită măsură  societatea. Cred că în Boston a fost un atac de răzbunare, un masacru al cărui scop politic nu e încă foarte clar, deşi poate fi intuit.

Dar cît de protejat e cetăţeanul de rând în faţa teroriştilor? SUA au cheltuit peste 1000 de miliarde USD în „războiul global contra terorismului”, cel soldat cu războaiele din Afganistan şi Irak. Au învins în mare parte Al Qaeda, acel grup care a plannificat atacurile din 2001. Bin Laden e mort, locotenenţii săi aşişderea, doar câţiva mai ascunzându-se în locuri misterioase. Nu mai au loc mari atacuri contra unor ţinte civile ori militare din SUA sau faţă de obiective americane din strănătate. În schimb, diverşi extremişti religioşi sau nu, planifică atacuri punctuale precum cel din Times Square şi ulterior din Boston. Cel mai adesea organizaţi în grupuri mici, formate din prieteni, rude sau, mai rar, prin internet, ori chiar „lupi singuratici”, teroriştii nu renunţă la modul lor de a lupta cu superputerea militară a lumii. Nu ştiu dacă e vroba de islamişti sau de adepţi ai extremei drepte americane, de inşi frustraţi din motive personale, ori chiar de interlopi certaţi cu legea. Oricum am lua-o este o luptă de disperaţi, de laşi, de marginali. Şi orice mi-aţi spune, personal îi consider inclusiv pe atacatorii kamikaze tot laşi deoarece nu au curajul de a îşi asuma altfel decât prin moarte consecinţele actelor lor şi în plus atacă mai ales civili neînarmaţi.

Să mai spunem, în final, că cele mai multe acte teroriste sunt repetitive şi destul de banale: nu există multe scenarii la îndemâna atentatorilor. Fie pun bombe, fie aruncă substanţe toxice, ori atacă cu arme automate, gama opţiunilor este limitată. Un atac precum cel de la 11 septembrie a avut o mare doză de originalitate şi a presupus o planificare minuţioasă. Atacul comis de norvegianul Anders Breivik în vara anului 2011 are şi el un element de noutate şi complexitate, combinând clasica bombă în locuri aglomerate (dar fără sinuciderea atacatorului, exact ca în Boston) şi un scenariu ulterior de atac cu arme automate contra civililor. Primul atac a vizat civili, fără a selecta anumite ţinte, al doilea a vizat tineri politicieni acuzaţi de criminal că „permit” islamizarea ţării! În atacul din Boston, a fost vorba de bombe puse în locuri aglomerate, unde oamenii nu sunt nici măcar bănuitori. Simplu, clasic, eficient, tragic.

Aparut pe lapunkt.ro

Distribuie acest articol

29 COMENTARII

  1. „Dar cît de protejat e cetăţeanul de rând în faţa teroriştilor?” Buna intrebare, domnule autor. Daca nici SUA, superputerea, dupa cum spuneti, nu au cum anticipa si preveni atacurile, oricat de buni experti antitero ar avea, ce sa mai zicem de Romania, Bulgaria. Asta e realitatea…Teroristul e mereu cu un pas inaintea celui care il combate.

    • Spre deosebire de Coreea de Nord unde nu se petrec atentate, in Statele Unite, autoritatile nu se ocupa de spionarea cetatenilor si prin extensie a oricarui nauc care are ce are cu guvernul local, federal sau e suparat pe viata si vrea sa plece din lumea aceasta cu cati mai multi in suita.

      O recomandare – Un documentar israelian extrem de interesant si de bine realizat – „The Gate Keepers” . va va permite sa intelegeti care sunt obligatiile serviciilor secrete intr-o societate democratica si ce inseamna reusita in dejucarea unui atentat. .

  2. Bine, bine, dar ramine intrebarea „de ce?”.
    E prea usor sa spui: dom’le, teroristii sint nebuni (indiferent ca sint fanatici religiosi sau chiar bolnavi psihic). Sau ca politica externa a SUA genereaza aceste reactii.
    Undeva, in lume, ceva se intimpla insa. O stare de tensiune se acumuleaza in capul unuia; probabil ca o serie de factori – mama lui a baut multa cafea cind era insarcinata, violenta din filme, ipocrizia political correctness, a fost dat afara de la serviciu si in locul lui a fost angajat un arab, sau un frate arab a fost ucis de o bomba americana, sau un imam i-a spalat creierul? – duc la cresterea continua a acestei presiuni si apoi e nevoie doar de o scinteie.
    Chiar nu inteleg aceste porcarii, mai ales cind sint atit de abjecte: bomba pusa ca sa-i schilodeasca pe niste maratonisti amatori?
    In lupta anti-tero cred ca ar trebui sa fie implicati mai mult psihologii si psihiatrii si din ce in ce mai putin soldatii.

    • Sigur este ceva si la capsor, dar cu manutele s-au pus toate obiectele acelea acolo si tot cu manuta via capsor s-a programat sau s-a actionat pentru detonarea lor!

      Psiho-pupu controlezi daca monitorizezi FB si/sau alte mesaje, dar obiectelele distrugatoare cine/cum le urmareste?

  3. Pentru unii sunt teroristi, pentru altii eroi. Cind armata SUA ucide personal civil nevinovat cum pot fi numiti acei militari, sau statul care i-a trimis acolo?? Totul depinde de unde privesti domnule autor. Cum se poate apara un stat fara resursele militare ale SUA? Cu aceeasi „teroristi” inspirind teroare in mijlocul populatiei civile. Nu sunt adeptul acestor actiuni, dar cind esti inghesuit….. probabil oricine ar face la fel.

      • Depinde pe cine-ataca.
        Daca ne ataca pe noi si pe-ai nostri, sunt criminali. Daca-i ataca pe cei pe care-i percepem drept dusmani (pe rusi, de exemplu), sunt eroi, luptatori pentru libertate etc.

        • Am avut gura pocita, se pare. Ceceni. Luptatorii pentru libertate de ieri, criminalii de azi, sau pe cine nu lasi sa moara, nu te lasa sa traiesti.
          Cred ca in noaptea asta curge vodca-n valuri si se cutremura Kremlinul de la ce petrecere s-o fi incins acolo. Nici ca puteau spera tovarasii la o mai buna razbunare.

  4. Dupa cum zicea cineva mai sus, cred ca trebuie sa ne uitam si la motive. De exemplu de ce in Romania astfel de atentate sunt extrem de rare? Idea e ca daca zgandari un cuib de viespi fii fara grija ca vor exista repercursiuni. Iar americanii au cam zgandarit majoritatea „cuiburilor de viespi” din lumea asta.
    Insa sunt cazuri si cazuri, iar daca ne luam dupa cat rau au facut germanii, rusii si japonezii in ultimul secol ar trebui ca ei sa fie tinte predilecte la tot felul de tacaniti, dar uite ca nu prea se intampla la ei. Toata lumea are ce are cu americanii. Probabil asta tine si de nevoia lor de a se impauna cu razboaiele lor, considerate de ei juste, pe cand locuitorii tarilor respective le percep exact pe dos. Pentru asta nu e neaparat vina americanilor cat si a inapoierii din anumite tari. De exemplu nu am vazut nici un evreu mergand sa se arunce in aer in berlin pentru ca majoritatea prietenilor, familiei si cunostiintelor i-au fost omorate de nazisti. De asemenea utem sa dam vina si pe razboiul rece si pe educatia data de rusi anumitor populatii .

    Intradevar astfel de atentate sunt tragice, dar sunt multe altele de care nimeni nu stie. Se intampla destul de frecvent in tarile islamice/africane unde sinucigasi isi arunca in aer compatriotii pentru convingeri stupide(in general religioase). Foarte rar se vorbeste despre acele atentate , si ce e mai rau , foarte putini fac ceva in privinta asta. Daca nu e nici un interes economic, atunci mai bine ii lasam sa se omoare intre ei.

  5. Suntem asa de inversunati in a condamna pe cei care fac sa explodeze bombe si altele asemenea, dar de ce nu scrieti nimic despre dictatura bancilor, despre inversunarea cu care se opun oricarui control civil, guvernamental sau parlamentar? De ce nu scrieti despre cei care aduc populatia in starea de a ucide sau a se sinucide?

    Oare chiar totul trebuie pus pe seama psihologiei, a visurilor si a problemelor din copilarie?

    Ne lipseste cu desavarsire un spirit obiectiv. Nu conteaza ca il aduci pe om in starea de a se arunca pe el si inca cateva sute poate in aer, conteaza doar durerea pe care o provoaca guvernului, dar invers nu.

    Nu apar sub nicio forma schizofrenicii (de orice natura), dar nu mi se pare normal sa arunci intotdeauna vina pe individ si sa nu te uiti si la cel care provoaca.

    • Ce ar fi sa te duci dumneata la un doctor? Ai probleme serioase din moment ce la un articol despre un atentat terorist, incepi sa aiurezi despre bancile (?!) care i-au facut pe criminali sa ucida.

      • Vlad, cu toata parearea de rau, dar esti la fel de manipulat ca si multimea de rand. Exemplul dat de mine cu bancile – a fost doar un exemplu. Daca ai citit si restul comentariilor ai fi vazut ca sunt multe alte exemple despre care nu vrem sa vorbim penturu ca sunt incomode.

        Ceea ce eu am comentat a fost latura tendentioasa a articolului de a impinge doar intr-o directie discutia. Da, am tot respectul pentru victime! Dar asta nu inseamna sa trec cu vederea greselile si crimele comise de mult laudatul guvern american, si nu numai.

        Ca sa nu fiu nevoit sa ma duc la doctor, iti dau un exemplu pe masura articolului: cum imi explici miile de morti civili din Afganistan, Irak si Pakistan? Mentionez negru pe alb ca nu sunt musulman si nici simpatizant. Cum explici civilii morti in actiunile CIA sub acoperire sin America latina?

        Alea nu sunt tot atentate? Acolo nu o curs sange? Acolo nu au murit oameni care aveau rude dragi?

        Adevarul crud al societatii noastre este ca ne-am pierdut busola. Calaul ajunge erou si victima acuzat.

        Daca ai putere de manipulare ca si guvern, asta nu inseamna ca este si legitima sau morala sau legala.

        • Draga omule,

          Daca acei care au plasat oalele nu au declarat „scopuri considerate de ei inalte” poti sa asumi asta matale? Ii cunosti ai stii ce au avut in vedere? Ai ceva informatii despre ceea ce au planuit?

          Acum ca au fost identificati si prinsi se poate spune ca sunt extremisti musulmani, iar ratiunea atentatelor, daca exista vreuna in capul lor, va fi in curand decodata! Psiho=-pupu pana atunci!

  6. Lipsit de sens e orice atentat domnule Cioculescu.
    Unii dintre cei ce produc atentate nu urasc America, urasc ideea ca America are legi federale. Si e condusa de la Washington.

    E ca si cum ati afirma ca legionarii care i-au ucis pe Iorga sau pe Armand Calinescu nu iubeau Romania.

  7. Pentru exactitate si fara pretentia de a-i gasi scuze lui Timothy Mc Veigh, dar principala lui problema au fost cazurile Waco si Ruby Ridge, nu politica externa a SUA.

    • Exact! Nici eu nu-i caut scuze, dar nici nu ma mira ce a facut pentru ca Waco si Ruby Ridge au fost doua mizerii guvernamentale indescriptibile. Crime absolut salbatice si gratuite.

      Autorul de mai sus dezinformeaza cu aerul ca vorbeste despre banalitati gen teorema lui Pitagora, cam ca in articolele din Pravda care incepeau cu „Dupa cum se stie…”:
      -„Cine nu a auzit, de pildă de faimosul atac din Oklahoma City, desfăşurat pe 19 aprilie 1995? Personajul sinistru numit Timothy Mc Veigh etc.”?
      Si asta dupa ce zice despre sine ca e
      – „Dr. Şerban F. Cioculescu (n. 1972), cercetător ştiinţific în domeniul studiilor de securitate la Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară etc.”.

      Deoarece nu cred ca nu stie adevarul, inseamna ca se indeletniceste cu rescrierea istoriei in scopuri propagandistice, cea mai manoasa ramura a acestei asa-zise stiinte in vremurile minunate pe care le traim.

      Iar asta (dupa ce l-a adus in discutie pe McVeigh fara nici un motiv, cind inca nu exista nici un suspect!) spune cam totul despre autor, pozitionare ideologica si inregimentare :
      „Aşadar un procentaj de 10-20% din teroriştii home-grown provin din rândul extremiştilor albi, ultra-religioşi (sectari) sau nu, dar oricum conservatori, anti-guvernamentali, ori dintre anarhişti şi adepţii unor filosofii criminale.”

      10-20% sint albi? Si asta e mult sau putin fata de citi albi (72.4%) traiesc in USA?

      De aici rezulta, dar ma indoiesc ca asta voia autorul sa arate cu degetul, ca 80-90% din teroriştii home-grown
      1. NU provin din rândul extremiştilor albi, ultra-religioşi (sectari) sau nu, dar oricum conservatori, anti-guvernamentali, ori dintre anarhişti şi adepţii unor filosofii criminale,
      CI
      2. DIN RINDUL celorlati 27.6%, adica al negrilor, asiaticilor, evreilor, hispanicilor etc. neextremisti, atei sau nu, dar oricum de stinga (socialisti, progresisti etc.), pro-guvernamentali, ne-anarhisti si adepti ai unor filosofii pasnice.

      P.S. Isi aminteste cineva ce scria presa despre Jared Loughner imediat dupa atac, fara nici o verificare? Extremist alb, conservator etc., toate etichetele binecunoscute. Cind au aflat ca era un votant democrat, au inceput sa o lase mai moale, iar din clipa in care s-a aflat ca mama lui Jared si Gabrielle Giffords frecventau aceeasi sinagoga s-a pus definitiv batista pe tzambal. Mi-e teama ca tovarasii propagandisti o vor pati la fel si cu minuitorii oalelor minune din Boston.

      Despre Kermit Gosnell nu scrie nimeni nimic. De ce, tovarasi?

      “For over two decades…Kermit Gosnell convinced people to snip the necks of the perfectly healthy babies. Several per day. Week after week after week, year after year, baby after baby after baby,” .

      “That means this man killed more children in a single month than all the school shootings in the history of America combined, and no one in the media says anything.”

      De ce, tovarasi?

  8. Follow the traces!
    Sigur se va afla cine a pus bombele si mai ales cine le-a detonat!

    Ca sa fie prevenite – urmareste paternuri, elementele care definesc bomba si mai ales persoanele interesate de informatii mai multe despre.. si monitorizarea internetului,,,Nu scapa nimeni, numai ca trebuie probabil o baza mare de date, pe care, periodic, o suprapui cu alte informatii

    Cred ca suntem inca doar la inceput in confruntarea cu teroristii – varianta moderna..
    Ucid si scapa si cybercriminals!

  9. „America a învăţat să se apere, cetăţenii sunt vigilenţi, organele de securitate foarte active. În plus grupurile teroriste bine organizate şi cu număr mai mare de militanţi au fost demantelate iat site-urile de internet suspecte sunt monitorizate atent.”

    Cind ai trecut ultima oara prin miinile angajatilor TSA? Ia cauta pe youtube: „6 year old girl groped by a TSA goon. What is this country coming to? ”

    „SUA au cheltuit peste 1000 de miliarde USD în „războiul global contra terorismului”, cel soldat cu războaiele din Afganistan şi Irak.”

    Mda, cam atit a costat, asa l-au numit si cu atit s-a soldat: doua razboaie inutile. Ai uitat de cei 4.500 de soldati americani morti si de cei 35.000 raniti. Pentru mai multa precizie, hai sa citam din Wall Street Journal:

    “The decade-long (Iraq) effort cost $1.7 trillion, according to a study … by the Watson Institute for International Studies at Brown University. Fighting over the past 10 years has killed 134,000 Iraqi civilians … . Meanwhile, the nearly $500 billion in unpaid benefits to U.S. veterans of the Iraq war could balloon to $6 trillion” over the next 40 years.

    A meritat?

    • Si am uitat ceva foarte important: cine plateste, de fapt, tot banetul asta?
      Raspunsul il gasiti citind articolul When the Government Goes Bankrupt. Citez:

      „The federal government is still paying interest on the $30 billion it borrowed to wage World War I nearly 100 years ago.”

      Nu-i asa ca nu stiati si ca nu va vine sa credeti?

  10. Citez: „America e plină de astfel de pseudo-justiţiari. Unii acţionează în grup, alături de alţi „lunatici”, alţii sunt „lupi singuratici”, organizând şi planificând minuţios atacul, fără vreun ajutor”. O concluzie prea mare si o discutie prea generala bazata pe prea putine evenimente.

    Exista o puzderie acte solo de tras cu pistolul sau mitraliera in multime, care nu sunt atacuri teroriste in sensul clasic ci acte complet incoerente si sinucigase ale unor bolnavi psihici. Dupa 11 sept n-am auzit de vreun atac terorist SUA. Nici solo nici in grup nici cu nici fara fara amprente fundamentalist islamice. Doar tentative esuate cu exploziv in pantofi sau in chiloti. Boston ar putea fi de fapt primul act terorist de dupa 11 sept. Nu stim inca daca cineva a revendicat ceva dar se pare ca exista doi faptasi fara intentii sinucigase, un scenariu diferit si fata de 11 sept sau fata de Oklahoma.

      • Citeste mai atent prima propozitie din al doilea paragraf, acolo intra si Fort Hood al tau, adicatelea niste descreierati neafiliati

        • descrieratul neafiliat Nidal Hasan a strigat „Allahu Akbar” in timp ce impusca oameni.
          un alt act terorist soldat cu morti, a fost cel de la ambasada americana din Benghazi, deci teritoriu american.

          uite aici o lista cu doar citeva dintre atentatele din ultimul an si ceva, si reactiile invariabile de tip strut cu capul in nisip, care le fac posibile http://inliniedreapta.net/please-dont-be-a-muslim/

          cit despre „un procentaj de 10-20% din teroriştii home-grown provin din rândul extremiştilor albi, ultra-religioşi (sectari) sau nu, dar oricum conservatori, anti-guvernamentali”, presupun ca un stingist ca McVeigh care a omorit oameni din cauza razboaielor americii impotriva islamistilor si comunistilor, era un „conservator”, poate chiar din tea party.

          cu ocazia fiecarui atentat, presa se imbulzeste cu reactii de genul: „da doamne sa fie unul home grown extremist alb, un conservator din tea party”. un tipar pe care l-am putut vedea in toata splendoarea lui zilele acestea. la fort hood s-a intimplat la fel. problema este ca de fiecare data, „conservatorul” din tea party se dovedeste a fi islamist sau extremist de stinga, ori islamist, socialist si fan al lui obama la un loc, cum a fost cazul la Boston. cu toate astea, nici un articol despre astfel de atentate nu foloseste mai putin din jumatatea spatiului acordat pentru a vorbi despre teroristi conservatori, antitaxe, si din 2008, din tea pary.

          a ramas inca in folclor faptul ca oswald, cel care l-a ucis pe jfk, a fost un fanatic conservator, cu toate ca practic s-a stiut mereu ca omul il ura pe jfk pentru pozitia luata vis a vis de cuba comunista, era comunist si a facut vizite in urss.

          toate aceste incindente sint instrumentalizate de ideologi fara scrupule, ajutati de presa covirsitor de stinga (din europa, sua si de aiurea). asta e motivul pentru care a devenit un gest reflex sa se scrie articole in care se cauta „conservatori”care ucis oameni din cauza taxelor, pt ca dupa citeva zile sa se afle, invariabil, ca e vorba ori de islamism, ori de extrema stinga.

          apoi, cind lumea incepe sa uite, ciorba este reincalzita, iar comunistul oswald ajunge conservator.

          (breivik s-a antrenat in bielorusia si era fan declarat al metodelor al qaeda )

            • Red, fanatic dus cu pluta bine de tot, in cazul de fata, nu poti fi decit tu. Nu trebuie decit sa urmaresti ce s-a mai aflat in ultimele zile. esti un fanatic al relativismului, care, in cazul descreieratului de la fort hood, ar fi trebuit sa discearna un mobil al crimei, si anume, allahu akbarul strigat in timp ce mitralia in stinga si in dreapta. chiar daca tu insisti sa nu iei in considerare realitatea, ea continua sa existe, iar motivul pentru care atentatele astea se intimpla sint o anumita interpretare a islamului, si anume, cea corecta. daca asta pe mine ma face fanatic dus cu pluta bine de tot, pe tine te face idiot. util, dar idiot.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Serban F. Cioculescu
Serban F. Cioculescu
Şerban Filip Cioculescu (n. 1972, în Bucureşti) a absolvit Facultatea de Litere şi Facultatea de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti, obţinând ulterior din partea acesteia diploma de master în relaţii internaţionale. Începând din anul 2009 este doctor în ştiinţe politice al Universităţii Bucureşti. În prezent este angajat ca cercetător ştiinţific principal gradul II în domeniul securităţii internaţionale la Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară din cadrul Ministerului Apărării Naţionale și de asemenea profesor invitat în cadrul Facultăţii de ştiinţe politice a Universităţii Bucureşti (2005-prezent). A publicat circa o sută de articole în domeniul securităţii, relaţiilor internaţionale şi geopoliticii în diverse reviste ştiinţifice prestigioase din ţară şi din străinătate. A efectuat stagii de pregătire ştiinţifică în Africa de Sud, China, Coreea de Sud, Canada şi Franţa. Preocupări: teoria relaţiilor internaţionale, studiile strategice, geopolitică, organizaţii internaţionale, diplomaţie. Volume de autor: Introducere în teoria relaţiilor internaţionale, Editura Militară, Bucureşti,2007, România postcomunistă în ecuaţia strategică a vecinătăţilor: Balcanii, Marea Neagră şi Orientul Mijlociu Extins, Ed. Universităţii Bucureşti, 2009, Terra incognita? Repere pentru „cartografierea” haosului din relaţiile internaţionale contemporane, Ed. Militară, Bucureşti, 2010, Viitorul nu ia prizonieri, Ed. Rao, Bucuresti, 2013 si China. De la strălucirea ascunsă la expansiunea globală, Ed. Cetatea de Scaun, Targoviste, 2018.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro