Idei şi puncte cheie:
- Indiferent dacă Acordul Minsk II rezistă sau nu, Ucraina a pierdut războiul cu Rusia;
- Niciunul din scenariile vehiculate în prezent (îngheţarea conflictului, federalizare, înarmare din Occident şi escaladarea confruntării militare, autonomie crescută acordată separatiştilor sau recunoaşterea „republicilor populare” Doneţk şi Lugansk) nu mai poate restabili situaţia dinaintea crizei;
- Kievul a pierdut practic controlul politic, administrativ şi economic asupra Donbasului (de Crimeea nici nu mai vorbim), pentru multă vreme de acum înainte (spunem aşa doar pentru că în limbajul analizei politice nu se recomandă folosirea termenilor „pentru totdeauna” sau „niciodată”);
- La nivelul politicii internaţionale, problema esenţială aflată în discuţie nici nu mai este Ucraina în sine, ci ordinea politică în Europa, aranjamentele de securitate în zona care a aparţinut până în 1991 Uniunii Sovietice şi continuarea paradigmei integrităţii teritoriale a statelor suverane (mai este sustenabilă sau nu?);
- Occidentul a sprijinit formal Ucraina, dar sprijinul şi angajarea efectivă de resurse şi riscuri din partea puterilor occidentale este mult sub nivelul necesar învingerii agresiunii militare a Rusiei;
- Ce opţiune va alege România, dacă Statele Unite, Marea Britanie şi Polonia vor merge pe soluţia militară în Ucraina, iar Germania şi Franţa pe discuţii interminabile şi fără rezultate cu Rusia lui Putin?
- Niciuna din ţările Parteneriatului Estic (Belarus, Ucraina, Republica Moldova, Georgia, Armenia, Azerbaijan) nu se va putea desprinde curând din zona gri, a unei „neutralităţi” care înseamnă menajarea sensibilităţilor specifice ale Rusiei în regiune, şi nu va adera la Uniunea Europeană sau la NATO;
- În planul teoriei relaţiilor internaţionale, consecinţa pe termen lung poate fi prăbuşirea paradigmei promiţătoare a constructivismului social (Wendt, 1999) şi a conceputului parfumat de „soft power” (Nye, 2004), pe care le tot predăm studenţilor noştri de ani buni, şi întoarcerea la consecinţa evaluării cinice a şcolii realiste: tot ceea ce contează cu adevărat într-o confruntare directă este superioritatea militară a statelor (hard power).
*
Probabil, Acordul Minsk II nu va rezista. Angela Merkel a spus, de fapt, de la bun început că nu-şi face niciun fel de iluzii. Încheiat în pripă, superficial şi forţat, după o noapte agitată, parcă la rugămintea disperată a franco-germanilor şi la discreţia zeflemitoare a lui Putin (detalii interesante în analizele de la European Council on Foreign Relations[1]), Minsk II nu este decât încercarea jalnică a europenilor de a cumpăra timp, înainte de marile decizii strategice. Şi, mai ales, de a demonstra Statelor Unite că pot gestiona Războiul Estului fără livrarea de armament american. Aici este, cred eu, cheia înţelegerii acestei nerăbdări exagerate a europenilor de a vedea un armistiţiu semnat, fie el şi confuz sau dezavantajos pentru Ucraina: evitarea discuţiei despre înarmarea Ucrainei, temă grea, care începe însă să se coacă pe băncile Congresului SUA dominat de majoritatea republicană.
Personal, nu cred nici în soluţia înarmării Ucrainei. Ar creşte doar distrugerile şi numărul de victime. Ar putea duce la extinderea războiului, poate dincolo de bazinul Donbas. Superioritatea militară a Rusiei pe teren se va menţine oricum, prin noi „convoaie umanitare” şi infiltrări de trupe speciale în regiune. Livrările de armament, presupunând că vor fi aprobate de Statele Unite, vor fi limitate cantitativ şi evident nu vor fi însoţite de militarii bine antrenaţi, care să ştie să le folosească eficient. Ajutorul militar al Occidentului nu va fi atât de puternic încât să producă o forţă de distrugere mai mare decât cea pe care este dispus să o angajeze Putin, de la o distanţă mult mai mică, pentru a nu se retrage din estul rusofon al Ucrainei. Să privim cât de mult durează distrugerea ISIS în Irak şi Siria (pentru că se tergiversează decizia logică şi inevitabilă a intervenţiei terestre), în fond o bandă de criminali înarmaţi cu arme uşoare, ca să înţelegem ce tevatură ar urma prin înfruntarea militară a Rusiei, într-o regiune pe care în mod evident Moscova nu vrea să o părăsească.
Pentru Ucraina nu mai sunt soluţii de menţinere a integrităţii teritoriale. E prea târziu. Războiul e pierdut. Prin negocieri politico-diplomatice nu se va face decât să se legitimeze treptat „partea separatistă” şi să se consacre ideea autonomiei lărgite, dacă nu a federalizării, ceea ce înseamnă în esenţă pierderea controlului politic, administrativ şi economic al Kievului asupra zonei. În cel mai moale scenariu, Donbasul va fi o nouă Transnistrie sau o nouă Osetie de sud în „Vecinătatea Estică a Uniunii Europene”.
Pe termen lung, separarea este inevitabilă şi va ajunge să fie dorită chiar de Ucraina, ca să oprească cel puţin pierderile bugetare şi plata beneficiilor sociale de stat, într-o regiune care i-a fost smulsă cu forţa şi care îi va deveni din ce în ce mai ostilă.
Germania şi Franţa vor încuraja, discret şi interesat, o astfel de pace. Ascultaţi-l pe detestabilul Sarkozy, viitorul Preşedinte al Franţei, spunând clar că nu e nimic rău dacă cei din Crimeea au ales Rusia şi că Ucraina nu are vocaţia de a deveni membră a Uniunii Europene[2]. Ucraina este perdantul sigur, în orice scenariu (cu costuri mai mari sau mai mici), în timp ce Moscova îşi va plăti scump, economic cel puţin, vechea obsesie imperială de influenţă, control şi neapropiere a puterilor occidentale în teritoriile învecinate Rusiei. O va plăti însă şi o va menţine.
Dar ce urmează în Europa după deznodământul previzibil al războiului ucrainean? Care vor fi „învăţămintele” acestui război, „morala” lui? Cât de mult se va restabili din autoritatea istorică a Rusiei asupra regiunii? Ce vor înţelege de aici naţiunile mici din Estul Europei şi comunităţile etnice locale despre principiul integrităţii teritoriale a statelor suverane şi despre capacitatea Occidentului de a îl apăra? Mai este oare ordinea politică actuală suficient de credibilă şi de impunătoare, inclusiv Uniunea Europeană şi NATO, în faţa diferitelor tentative populiste de dezintegrare a sistemului? Cum se explică „defectarea” unor ţări mici din blocul occidental, precum Ungaria şi Grecia, care aleg (e drept, din motive diferite) să privească tot mai interesate spre Rusia şi China? De ce spune fostul secretar general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, că Rusia va testa Alianţa printr-o mişcare surprinzătoare[3] (de exemplu, asupra Letoniei), pentru a vedea cum şi dacă se aplică celebrul articol 5?
Întrebările curg, una după alta, iar răspunsurile sunt dificile sau nu sunt deloc. Înfrângerea Ucrainei va schimba etosul Europei. „Vecinătatea Estică a Uniunii Europene”, adică noua Europă de Est, va rămâne captivă pentru încă o generaţie în zona unei neutralităţi gri, care convine de minune Moscovei. Vom reevalua în societăţile noastre „postmoderne”, cuprinse de naivitatea discursului contestatar de esenţă anti-americană, importanţa NATO. Vom trăi şi vom simţi altfel aici, în regiune. Vom înţelege că, în faţa forţei brute a artileriei şi tancurilor, atunci când vine vremea, trebuie să opui o forţă militară cel puţin egală ca să nu capitulezi. Asta e de când lumea, războiale le câştigă statele care au armate mai puternice sau care fac parte din alianţe (funcţionale!) mai puternice. Restul sunt poveşti.
În fine, dacă se va ajunge vreodată la a opta între abordări occidentale diferite pe teme de securitate (de exemplu, o dezbatere privind abordarea americano-britanică versus franco-germană în cadrul Alianţiei Nord-Atlantice), deşi sperăm să nu se ajungă prea curând la asemenea clivaje strategice care ar schimba în rău lumea în care trăim, aş crede că avem deja destule argumente şi motive, din trecut şi din prezent, să stăm fermi alături de puterile de limbă engleză, care „întotdeauna câştigă războiul”, aşa cum aflăm din jurnalul fostului nostru ministru de Externe, Grigore Gafencu. Mai simplu spus, securitatea în Europa este de neconceput în absenţa Statelor Unite, oricâte bune intenţii ar avea în prezent Germania şi Franţa.
NOTE________________
[1] http://www.ecfr.eu/article/commentary_the_minsk_ii_agreement_the_long_game429
[2]http://www.globaltruth.net/?p=1634
[3] http://www.the-american-interest.com/2015/02/06/expect-russia-to-test-article-v/
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Stimate domn
Cred ca e una din cele mai interesante, cu punctul pe I mare pe care le-am citit . Din pacate va dau dreptate . Se pare ca popoare le din aceasta zona sint blestemate sa fie la rascruce de drumuri de secole .
Prin ce a facut Putin a dat clar un semnal ca linia rosie e trasata si daca SUA nu se potoleste ei pot merge si mai departe cu tactica pasilor marunti, o tactica atit de draga Ungariei vecine si neprietenoasa. Har+Cov din RO reprezinta un fel de Donbas+Lugansk pe care guvernantii nostri le ignora. Poate nu stiati ca formatiuni paramilitare din Ungaria isi faceau antrenamentele in muntii din Harghita. SRI-ul dormea.
Ref la pen-ultimul paragraf, intrebarea e ce vom face noi ? si cred ca o solutie este o armata super profesionista de vre-o 150k +armament de ultima generatie astfel incit sa nu vedem prin zona litoralului omuleti verzi cu kalasnikoave crezindu-se in Crimea .
Cu o armata de 60.000 de oameni Ucraina nu are nici o sansa sa isi apere teritoriul
Populatia totala din Republica Moldova scade continuu iar peste 10 ani va ajunge la 2,600,000 milioane locuitori din care aproape jumatate vor fii ANTI ROMANIA (un numar redus de oamenii) . Ucraina se va sparge si rusia NU TREBUIE lasata sa ajunga cu armata pana la Dunare, dar NATO sa UNEASCA mica regiune BUGEAC cu Republica Moldova sau Romania. Sa fie cat mai mult INTERNET in Republica Moldova, transnistria (in afara de orasul Tighina) sa nu mai apartina de R. Moldova care numai probleme aduce.
“If you have sacrificed my nation to preserve the peace of the world, I will be the first to applaud you. But if not, gentlemen, God help your souls.”
Czechoslovakian foreign minister Jan Masaryk to Lord Halifax as reaction to announcement of allies’ betrayal in 1938.
@virgil
Thanks! :)
http://www.historytoday.com/jw-bartlett/munich-agreement-signed
Apreciez optimismul, dar nici chiar asa!
„Ucraina a pierdut razboiul” este din pacate perfect adevarat.
Insa „ramanem captivi in zona gri”???
Ar fi excelent asta, insa nu sunt de loc sanse!
Este extrem de probabil, ca sa nu zic SIGUR, ca vom fi inglobati in zina ROSIE, republcii periferice ale Marii Federatii a lui Putin!
Cred ca ati inteles gresit! Dl. Naumescu se refera la statele din zona gri ca fiind cele din fostul URSS Ucraina, Moldova, Georgia , Belarus.
Noi, Romania, suntem din fericire de ceva vreme stat UE si membru NATO. Nu este o garantie absoluta dar suntem intr-o pozitie infinit mai buna decat Ucraina sau Moldova.
Obiectiva si exhaustiva analiza. Secesiunea Ucrainei este inevitabila. Iar razboiul militar cu Rusia va fi evitat. Astea stim pina acum.
Ce nu stim? Nu stim si nu discutam inca despre noua setare a relatiilor cu Rusia. Cum vom accepta agresiunea Rusiei pe termen lung? Ce vom face, caci avem nevoie de gaze? Dar avem nevoie si de o Rusie stabila, rezonabila. Ce-i de facut?
Relatiile cu Rusia vor ramine pe muchie de cutit multi ani.
As vrea sa va impartasesc optimismul, dar nu cred ca e evident ca razboiul cu Rusia va fi evitat… deocamdata, a fost doar amanat. Dar din pacate, „amanare” poate insemna ca „mai tarziu va fi mai sangeros”.
Cred ca scenariul cel mai bun la care putem spera acum e ca armata ucrainiana sa invinga Rusia.
Poate parea naiv dar nu e 100% nerealist… in Afghanistan parca USSR au pierdut 16k trupe, si 50k raniti – a fost suficient ca sa fie o infrangere decisiva. Ukraina nu e departe e a produce un numar similar de victime in randul rusilor…. dar trebuie sustinuti, ca sa reuseasca sa faca asta. Cred ca, din pacate, alegerea acum e intre „proxy war” si „direct war”, nu intre „razboi” si „pace”.
Rusia nu are forta demografica de a sustine un razboi la scara mare. Si nici populatia rusa nu-si doreste razboi. Daca nu porneste un razboi nuclear, in maxim 1 an Rusia pierde razboiul din UKR.
Putin are 80% sustinere, asa e. Dar si Bush a avut 90% in razboiul din Irak! Cand rusul de rand o sa aiba in cercul lui de cunostinte cat doua-trei victime, iar nivelul de trai o sa fie tot mai prost, s-ar putea sa scada entuziasmul pentru razboi.
Marele pericol e sa nu porneasca razboiul nuclear…. ca din pacate decizia asta e in mana lu Putin si a acolitilor lui, nu „in mana poporului rus”.
@virgil
Putin le spune acum rusilor, in cel mai inalt nivel de propaganda dupa WW2, ca razboiul din UKR este despre „apararea independentei noastre si dreptul nostru de a exista”, bla, bla…
Putin si cei ca el, oricând vor întâlni o problemă importantă, care cere supunere din partea oamenilor, vor folosi „patriotismul” şi „naţionalismul” pentru a mobiliza oamenii rapid.
Îşi răspândeşte propaganda în fiecare zi, învelindu-şi strategiile cu diferite principii şi teorii şi susţinând că este mereu corect.
Comunistii au folosit mereu metodele combinate ale terorii şi presiunii uriaşe şi ale îndoctrinării colective forţate pentru a aduce oamenii la o stare de spirit războinică… metodă similară cu cea folosită de fasciştii germani.
Rusia va testa in cel mult 4-5 ani integritatea NATO si va avea razboi. In acel moment Ucraina va putea fi inarmata legal si va duce raboi impotriva Rusiei. Romania trebuie sa-si intareasca capacitatea de aparare si de sprijin pentru NATO.
O analiza remarcabila, de precizie matematica.
Apropo de razboaie posibile, iata un comentariu de pe net : “Ma voi duce bucuros la razboi cu rusii, dar inainte de asta imi voi folosi arma sa-i impusc pe toti politrucii la care pot sa ajung. Am sa-i impusc inaintea rusilor chiar si cu riscul sa fiu condamnat de tribunal. Si ca mine gandesc foarte multi fiindca asta este singura sansa a Romaniei. Ar fi o tampenie sa mergi la razboi si sa lasi in tara agentii inamicului, liberi sa te injunghie pe la spate! Coruptia este arma folosita de rusi impotriva Europei. „
va referiti la Geoana?
Nu eu ma refer, ci autorul necunoscut citatat si nu stiu daca si Gioana intra pentru dlui in turma respectiva. Daca pun eu mana pe metralera imi trebuie o turma foarte mare caci daca in 1990 nu s-au soldat conturile va dati seama ca in functie de raportul dintre actiunea celei cu coasa si a puiernitii de extraterestrii reptilieni (aia care ies din oua pe o nava cosmica intr-un film cu Sigurney Weaver(Aliens) si sunt foarte gretzosi) numarul poate fi excedentar sau ceva mai redus. Cred ca m-as ocupa si de oua cum face si Sigurney daca le pot identifica in mod cert. =))
Ar mai fi de spus ca Ucraina a ajuns in aceasta situatie datorita coruptiei si subdezvoltarii.
Poate rusii din Donbas ar fi stat linistiti daca nu vedeau mizeria politicienilor de la Kiev.
Si Americanii trebuie , daca mai pot , sa vina cu firme multe si bani in aceasta zona , altfel rusul prinde tupeu. Europenii sint penibili. Racordati la conducta de gaz a Rusiei incearca cica sa duca un razboi economic cu rusii care si au gasit un nou tar in persoana putinului.
rusul daca mai face un singur pas, dupa parerea mea va fi razboi. dar nu l va face pentru ca ar fi sfarsitul lui putin. nu cred ca rusii l ar urma in aceasta aventura.
lovitura in donbas se poate sa fi fost preemptiva pentru a consolida la nivel de status quo anexarea crimeei.
dar daca vede ca ii merge va mai face si alte prostii
Oricare ar fi alternativa, EST-VEST, mai e cineva capabil in tara asta sa prevada costurile si sa ia o decizie in cauza ? Vestul (NATO) e doar pretextul pentru controlul resurselor naturale (petrol, gaz, minerale, energie). Orice prezenta NATO pe teritoriul Romaniei va fi platita cu varf si indesat economic. Pe de alta parte, nu ma astept ca daca il vom impratisa pe Putin vom avea parte de un tratament mai bland, chiar si numai economic. Iar o armata puternica a Romaniei care sa ne protejeze in forta interesele nu se poate construi pe sistemul politic actual.
Mici Antante am mai avut dar fara efect pozitiv… Mai puneti la socoteala si vulnerabilitatile … etnice ale Romaniei si avem un tablou aproape complet a ceea ce ne poate astepta in urmatorii 20 de ani daca blocul neo-sovietic nu colapseaza din nou economic adica … de foame.
Din pacate mirajul stilului de viata occidental si-a pierdut mult din farmec pentru estici si nu mai poate potenta curand un alt deceniu opt. Ramane de vazut daca statul roman va rezista tsunami-ului si cu ce pierderi. Pt ca nu ne asteptam defel la castiguri.
Eu zic sa traiesti vreun an sau doi in Rusia dupa care mai discutam. Rar am vazut asa o propaganda prorusa!
Este improbabil ca Rusia sa depaseasca, in acest conflict, limitele Ucrainei. De altfel, Putin avertizase inca din primele momente ale prezidentiatului sau din 2000 ca Rusia va reactiona la orice tentativa de apropiere a NATO de granitele sale. Si se tine de cuvant, dar fara a extinde operatiunile Rusiei, direct sau hibrid, in afara Ucrainei, care este istoric strans legata de Rusia.
Sa nu uitam insa ca rusii de asteapta la un atac armat al vestului de prin 1945 (Operation Unthinkable) si, recent, conducerea militara rusa a declarat ca se pregateste pentru un atac NATO in urmatorii 4-6 ani. In acest contex sumbru, daca „vulturii neoconsi” si „cainii razboiului” vor initia actiuni ofensive armate impotriva Rusiei, un important teatru de operatiuni se va desfasura exact pe teritoriul Romaniei, mai ales zona extracarpatica. Si, onest vorbind, riscul ca acest conflict, odata declansat, sa includa lovituri nucleare este foarte ridicat, aproape cert. Deocamdata se desfasoara actiuni preparatoriii de „razboi psihologic”, prin hiperdemonizarea Rusiei, oarecum similar cu cele privind Iugoslavia si Irakul.
Deci orice obiectiv de politica externa a Romaniei TREBUIE sa prioritize de acum inainte mentinerea pacii aproape cu orice pret, altfel consecinta (greu evitabila) va fi distrugerea fizica a celei mai mari parti a acestei tari!!
Cum adica cu orice pret? Si intre 1945 si 1990 a fost pace pe la noi. Daca ala este pretul, va recomand calduros sa emigrati imediat la Moscova (sau oriunde unde va dorit in stepa, poate pe acolo nu va vor ajunge radiatiile), eu prefer sa merg pe mana neoconsilor si a cainilor razboiului.
Diplomatia Romaneasca apare ca extrem de imobila si lipsita de orice raspuns, e cea mai urata constatare.
Prima lectie este ca trebuie sa fim in stare sa mobilizam resurse si interese locale inainte de a astepta ceva de la Puterile Europene.
Prin comparatie, Polonia este foarte activa lansand initiative si programe regionale in care incearca sa adune cat mai multe resurse locale pentru situatia neplacuta in care o confruntare directa cu Rusia s-ar produce. Evident incearca sa asigure maximul de prezenta americana in Polonia.
La noi nu se aude nimic. Turcia este evident pivotul în cazul oricarei situatii conflictuale cu Rusia pe flancul nostru. Nu stim nimic despre vreo actiune de cooperare cu Turcia in afara de actiunile de rutina sub umbrela NATO. Poate ori fi unele secrete de care nu stim noi!!!!
Doi coruptia este o chestiune de securitate nationala. Ucraina se dezintegrat in primul rand datorita faptului ca era un stat nefunctional macinat de coruptie endemica.
In definitiv, un stat functional ar fi solutionat usor tulburarile din primavara lui 2014 din est. Formatiuni de scutieri care asistau la ocuparea sediilor in fata catorva zeci de reketi sustinuti vocal de cateva sute de pensionari.
Unitati de blindate care se impiedicau de o Lada veche…..
O analiza lucida a d-lui Naumescu.
Doua observatii:
Inca de la inceputul crizei liderii occidentali trebuiau sa sublinieze diferenta intre statele NATO (care trebuie aparate) si statele ne-membre (Ucraina). In loc de asta s-au comportat (si au existat declaratii) ca si cum credibilitatea NATO ar depinde de apararea Ucrainei. Ceea ce in sine era fals. Dar pentru ca ei au legat cele doua aspecte, credibilitatea NATO a avut intr-adevar de suferit. Diferenta de care vorbesc trebuie afirmata raspicat. Rostul Aliantei e sa apera tarile membre. Nu sa apere toate victimele impotriva tuturor agresorilor. Care mai e relevanta Aliantei daca uita aceasta distinctie?
Declaratia lui Rasmussen a fost iresponsabila. Rusia nu are intentii agresive la adresa Tarilor Baltice. Miza e prea mica si riscul – razboi cu NATO – prea mare. Le va ataca insa daca Occidentul se implica in Ucraina. E utopic sa te gandesti ca un conflict Occident-Rusia pentru Ucraina (o miza pe care Rusia o considera vitala) va putea fi limitat la teritoriul Ucrainei.
„There is no avoiding war; it can only be postponed to the advantage of others.”
Niccolo Machiavelli
Ca să câştigi un război, ai nevoie de trei lucrui: bani, bani şi bani (Napoleon Bonaparte)
Stimate domnule Valentin Naumescu,
Ucraina reprezinta un caz unicat prin natura relatiei cu Rusia contruita in ultimii 70 de ani. Miscarea Rusiei era de anticipat dupa ce Ucraina „a cotit” spre occident. Pana acum, nu am citit niciun articol in presa „quality” din Romania care sa faca o analiza a motivelor pentru care Rusia are un motiv temeinic sa tina de Ucraina cu dintii si sa nu fie interesata in alte state care au apartinut URSS in regiune.
O sa incerc sa faca eu o analiza scurta si amatoriceasca pe care as vrea sa o vad intr-un articol mult mai riguros.
Ucraina a fost, imediat dupa terminarea WWII, o destinatie a investitiilor URSS. A fost practic Mecca dezvoltarii strategie a URSS si am sa detaliez aici faptele (NU cunosc insa motivele Moscovei pentru asta, si de aceea accept o analiza rationala de la cei care „stiu”).
1. Birourile de dezvoltare si proiectare Antonov au fost mutate in anii ’50 de la Moscova la Kiev. Practic, intregul proces de proiectare aero-spatiala al URSS era concentrat in Kiev. Au fost mutati oameni, intregi laboratoare stiintifice si toata industria secundara. Dezvoltarea aeronautica a reprezentat pentru URSS un domeniu cheie tot acest timp, iar investitiile au fost pe masura.
In Ucraina inca se mai produce celebrul AN-124 care este folosit curent chiar de NATO, inchiriat de la o firma ruseasca. [1]
2. Industria de armament pe care URSS a construit-o in Ucraina, inclusiv in zona Donbass a fost, la fel, conectata cu industria de proiectare aero-nautica (militara si civila). Aceasta industrie s-a dezvoltat dupa caderea URSS cu sprijinul si interesul Rusiei. Astfel, Ucraina exporta in Rusia echipament militar si componente de care Rusia depinde si in momentul de fata. Ceea ce trebuie subliniat este ca aceasta industrie de armament pe care Ucraina o detine acum este o investitie a URSS de dupa WWII. [2][3]
3. Dupa castigarea independentei in 1991, Ucraina devenea a treia putere nucleara a lumii. URSS concentrase in Ucraina cel mai stufos arsenal nuclear. Tot din mostenirea URSS, a mai facut parte si o intreaga flota de avioane de lupta si alt armament conex. Din arsenalul strategic mai facea parte si flota de bombardiere strategice TU-160. Din cele 35 de unitati construite, Ucraina avea in 1991 19 bucati. 8 dintre ele au fost trimise in Rusia in urma unor negocierei si Ucraina a primit in schimb anularea unei parti din datoria externa catre Rusia. [4]
Din cele de mai sus, pot concluziona ca niciun alt stat din regiunea ex-URSS sau din influenta URSS nu se afla in aceeasi situatia ca Ucraina. Tot de aici pot concluzioan ca pentru industria aeronautica si de armament a Rusiei, inclusiv pentru securizarea unor contracte de livrare de achipament militar pe care Rusia le are in desfasurare cu India si China, Rusia trebuie sa-si mentina influenta asupra intregului lant de productie, ceea ce include productia de motoare pentru elicopoterele Mi-8/17 si Mi-26 care se desfasoara in Ucraina. Pierderea controlului asupra acelui element de productie din Ucraina conicide cu periclitarea capacitatii de export de tehnica militara a Rusiei in contractele pe care le are cu India, Pakistan sau China. [5][6][7]
India a si facut miscarea in care incearca sa-si minimizeze riscul in achizitia de elicoptere din Rusia daca cea din urma nu mai are capacitatea sa livreze. [8]
Concluziile unei astfel de analize ar face multa lumina in a devoala interesele Rusiei in Ucraina si ar demonstra de ce Rusia nu ar fi interesata sa „testeze” reactia NATO prin atacarea Letoniei. Cum as putea eu sa calific aceste declaratii ale unui fost inalt oficial NATO?! Propaganda si dezinformare? Pure speculatii? Care este motivul pentru care ar rasufla in media, sub numele unui fost inalt demnitar NATO, toate aceste declaratii?
Cel de-al doilea razboi mondial a fost declansat si purtat tocmai sub auspicile dezinformarii si manipularii. Mentinerea unei astfel de stari de fapt va creea acel teren fertil conflictului care serveste unor alte interese dar cu siguranta nu serveste intereselor regionale. De aceea, va sugerez sa faceti o analiza mai obiectiva, daca se poate, a conflictului din Ucraia si a motivarii acestuia. Multumesc.
[1] http://www.nato.int/cps/en/natolive/topics_50106.htm
[2] http://www.bloomberg.com/news/articles/2014-05-07/putin-eyes-ukrainian-arms-prize-as-troops-build-up-along-border
[3] http://www.rferl.org/content/russia-ukraine-military-equipment/25312911.html
[4] http://en.wikipedia.org/wiki/Tupolev_Tu-160
[5] http://rt.com/business/china-military-helicopters-394/
[6] http://in.rbth.com/economics/2014/05/14/russia_ready_to_supply_more_helicopters_for_the_indian_navy_35185.html
[7] http://timesofindia.indiatimes.com/india/Russia-to-manufacture-one-of-its-most-advanced-copters-in-India/articleshow/45476756.cms
[8] http://www.wsj.com/articles/india-chooses-sikorsky-for-1-billion-military-helicopter-deal-1417867938
As adauga ca este o nevoie de intelegere si a intereselor economice (in afara celor militare) a Rusiei in Ucraina.
In momentul de fata nu pare sa existe nimeni dispus sa opuna rezistenta Rusiei. Este foarte plauzibil ca Rusia sa mearga mai departe in Ucraina. Motive? De exemplu, un coridor terestru pentru Crimea. Unde se afla industria militara de care depinde Rusia? Doar in zona cucerita pana acum? Ce motive avem sa credem ca Rusia nu va avansa pana la Crimea, sau chiar pana la Odesa?
In al doilea rand, Uniunea Europeana trece printr-un moment de slabiciune economic si Putin stie asta. URSS s-a destramat din motive economice (in mare parte legate de caderea pretului petrolului in anii 80 si evenimente conexe). URSS ajunsese sa nu mai aiba bani pentru paine cand s-a destramat. Celelalte state comuniste aveau si ele probleme financiare mari si ajunsesera sa fie o piatra de moara pentru Moscova. De ce nu ar profita Putin de aceasta slabiciune cum a profitat si Vestul acum 25 de ani (cand Vestul era mult mai puternic economic decat este acum)?
Per total, eu cred ca ce s-a intamplat in Ucraina este doar inceputul. Ofensiva Rusiei(militara si ideologica) va fi oprita doar prin rezistenta economica si militara coordonata din partea Vestului. Nu vad acest lucru posibil la momentul actual.
Stimate domnule Tecu,
banuiesc ca ati vrut sa raspundeti unui alt post si, din greseala, ati raspuns postului meu. Din ce spuneti dumneavoastra acolo, nimic nu are legatura cu postul si linia de argumentatie pe care am propus-o eu. Opinia dumneavoastra nu contine niciun element analitic, ci doar speculatii care completeaza aceeasi lozinca a presei din Romania: „Rusia este intr-o ofensiva de recucerire teritoriala a spatiilor pierdute in urma destramarii URSS”.
Eu am motivat opinia mea prin care argumentez de ce cred eu ca acest conflict va ramane izolat la Ucraina si de ce interesele Rusiei acolo sunt cu ordine de marime mai mari decat il alte state din regiune.
1.Dezmembrarea Ucrainei, este o ,,gafa” a UE sau o varianta strategica a ,,blocarii” imperialismului rus?Cred ca autorul nu va raspunde, chiar daca ar sti adevarul…
Dupa Euromaidan si refuzul integrarii in CSI, UE putea sa declare Ucraina ,,placa turnanta” a relatiei politice, economice si energetice cu Rusia, in loc de a ,,translata” Uniunea si NATO, la granita Rusiei.Iata ca aceasta aventura este platita de altii, UE oferind imperialilor motivatia strategica si militara, de a ,,sparge” in bucati statul ucrainean.
2.Asa cum spune autorul, nimic nu mai poate restabili situatia dinaintea crizei.Viitorul este dupa scenariul Coreii, iar inarmarea Ucrainei nu poate face Rusia sa dea inapoi, dupa ce a ,,investit” (si pierdut) miliarde de ruble in luptele din Ucraina (cit si in ,,proiectul” esuat Ianukovici). Peninsula Crimeea nu ,,compenseaza” nici pe departe imposibilitatea creierii CSI datorata pierderii Ucrainei, asa ca de ochii rusilor, d-l Putin trebuie sa blocheze macar prezenta UE si NATO la granitele sale.Cam acesta-i proiectul sau ,,maximal”.
3.In discutie, nu s-a aflat niciodata ,,ordinea politica in Europa”, ci numai echilibrul economic si militar dintre UE si Rusia, ca ,,mostenitor” neoficializat al fostei URSS – asa ca sa nu mai iesim intr-un ,,colateral analitic”, care nu are nici o legatura cu situatia de fapt.
Derapajul analitic de la realitatea/problematica echilibrului geostrategic – politic Europa/UE si Rusia (incalcat de UE), nu poate conduce la clarificari si solutii imediate sau pe diverse termene.Adica poate duce doar la ascunderea (de ochii lumii a) adevarului!
4.Solutia exista, dar pe termen lung si consta intr-un proces rapid de pace, apoi sustinerea economica majora a Ucrainei de Vest, ramasa tara-tampon intre Europa-UE si Rusia-CSI, constructie aminata sine-die (si sub semnul intrebarii in viitor).
5.Exista intrebarea, (profund imorala prin raspunsul posibil), daca actuala situatie din Est aduce sau nu beneficii UE, care sa compenseze uriasele alocari financiare, necesare viitoarei reconstructii a ,,Ucrainei de Vest”.
Putem spune, ca prin ,,gafa” ori strategia (asumata), UE a blocat pe termen NEDEFINIT crearea CSI, datorind financiar reconstructia economica si industriala a ,,Ucrainei de Vest”, pentru stagnarea pe doua decenii a Rusiei.
Actuala situatie va fi considerata o miscare strategica inteligenta, care a bagat in ,,pioneze” economia Rusiei si a lipsit ,,imperialismul rus” de arma cea mai importanta in expansiunea sa: puterea si performanta economica, naruita de aventura in care a fost ,,atrasa”.
6.Tot ceeace mai ramine de facut, este pacificarea zonei, refacerea economica si intreg efortul financiar cu care UE va ,,rasplati” sacrificiul Ucrainei, pentru blocarea ,,ursului politic, economic si militar rus”, in pozitia unui ,,mansalier” general.
7.De mirare este, ca ,,strategul” Putin n-a inteles in ce capcana poate cadea, ratind crearea CSI si a ,,Asiei Economice”, contra peteculul peninsular Crimeea si a unui pseudo-stat ,,NovoRusia”, care nu-i va apartine cu adevarat N I C I O D A T A.Pe de alta parte, poate ca in lipsa de proiecte economice eficiente, a ales corect. A ales ,,mai putin decit nimic”, fiindca constructia CSI impunea o Rusie ,,motor economic” al Uniunii Asiatice. Din lipsa unui proiect (pe model asiatic) de ,,constructie industriala rapida”, Rusia nu avea cum sa iasa din stagnarea industriala actuala…
Va trebui apoi, ca Rusia sa imgineze si construisca un ,,proiect economic” magnific, pentru a o scoate din uriasa sa cadere economica.
Comentariu mult mai util si interesant decat articolul.
Cateva afirmatii hazardate din articol:
„Pentru Ucraina nu mai sunt soluţii de menţinere a integrităţii teritoriale. E prea târziu. Războiul e pierdut. Prin negocieri politico-diplomatice nu se va face decât să se legitimeze treptat „partea separatistă” şi să se consacre ideea autonomiei lărgite, dacă nu a federalizării, ceea ce înseamnă în esenţă pierderea controlului politic, administrativ şi economic al Kievului asupra zonei.”
Adica Germania, Italia, Belgia, Spania, Marea Britanie, Austria, Elvetia, sunt tari destramate, asupra carora capitala a pierdut controlul… Nu le spuneti cat de distruse sunt ca o sa provocati o sinucidere in masa a populatiei.
„La nivelul politicii internaţionale, problema esenţială aflată în discuţie nici nu mai este Ucraina în sine, ci ordinea politică în Europa, aranjamentele de securitate în zona care a aparţinut până în 1991 Uniunii Sovietice şi continuarea paradigmei integrităţii teritoriale a statelor suverane (mai este sustenabilă sau nu?);
Ati auzit de Yugoslavia? Dar de Kosovo? Culmea e ca Rusia a avertizat „creati un precedent periculos”. De care s-a servit si in Abhazia si in Osetia de Sud apoi…
„Niciunul din scenariile vehiculate în prezent (îngheţarea conflictului, federalizare, înarmare din Occident şi escaladarea confruntării militare, autonomie crescută acordată separatiştilor sau recunoaşterea „republicilor populare” Doneţk şi Lugansk) nu mai poate restabili situaţia dinaintea crizei;”
Ce va face sa credeti ca situatia dinaintea crizei era roza si ca ar trebui restabilita? Ati vazut sondajele din februarie 2014? Dar cifrele economice?
„Occidentul a sprijinit formal Ucraina, dar sprijinul şi angajarea efectivă de resurse şi riscuri din partea puterilor occidentale este mult sub nivelul necesar învingerii agresiunii militare a Rusiei”
Si care era nivelul necesar invingerii Rusiei? Razboi nuclear planetar fiindca niste regiuni cu peste 80% etnici rusi (atentie, nu vorbesc de rusofoni ci de etnici rusi) vor un statut special?
„Niciuna din ţările Parteneriatului Estic (Belarus, Ucraina, Republica Moldova, Georgia, Armenia, Azerbaijan) nu se va putea desprinde curând din zona gri, a unei „neutralităţi” care înseamnă menajarea sensibilităţilor specifice ale Rusiei în regiune, şi nu va adera la Uniunea Europeană sau la NATO”
Si asta de ce este asa o tragedie? Suedia, Finlanda, Austria, Elvetia, nu sunt membre NATO (si primele doua sunt foarte aproape de Rusia), Elvetia nu e nici membra UE… Interesul lor ar fi sa faca pace si acorduri economice si cu estul si cu vestul si sa prospere, nu sa starneasca conflicte vrand volens-nolens sa fie linia I a confruntarii NATO-Rusia.
E nasol daca intr-un final Ucraina accepta sa renunte la Donbas.
Pentru in acest caz, as vrea si eu Bugeacul.
Dar oare pot sa-l obtin, fie si cu mijloace mult mai pasnice, diplomatice?
De exemplu, as cataliza unirea Moldovei cu Basarabia de Sud (Bugeac), iar la schimb i-as da Ucrainei Transnistria (unde sunt ceva mai multi ucrainieni decat rusi, putina lume stie asta).
Apoi as face unirea Basarabiei cu Romania.
Din pacate, trebuie renuntat momentan la nordul Basarabiei (jud. Hotin), Herta si Bucovina de Nord intrucat ele se afla in zona pro-occidentala a Ucrainei si Occidentul nu ar accepta asa ceva.
Nu de alta, dar ar trebui sa dea Transcarpatia Ungariei si cateva regiuni din vestul Ucrainei, Poloniei.
Solutia este intarirea aliantei militare si politice, cunoscuta sub numele de Trilaterala Polonia-Romania-Turcia. Si neaparat trebuie cooptat un al patrulea membru: Finlanda.
Da, analiza este extrem de eaxcta, pertinenta si utila. Numai ca sunt multe intrebari de pus. Oare nu era mai bine ca occidentul sa nu incurajeze maidanul de la Kiev? Care ar fi fost reactia Rusiei daca lucrrile decurgeau altfel la Kiev? Sigur, nu se mai putea cu Ianukovici, dar de ce trebuiau sa vina occidentalii sa-i ajute pe maidanisti? Au mai fost revolte la Kiev, s-au paruit intre ei, pana la urma au intrat unii la mititica, au castigat altii, dar Moscova si-a vazut de treaba ei. A intervenit prompt in Crimea cand era clar ca la Kiev se canta in limba engleza. Credea cineva ca Rusia va lasa Sevastopolul in zona de influenta a Occidentului? Numai naivii puteau crede asa ceva. Si mi se pare normal: cum a reactionat JF Kenedy cand Hrusciov a dus rachetele in Cuba? Cat mai dura pana flota de distrugatoare americane (culmea, care patruleaza pentru pace si stabilitate!), ar fi andocat la Sevastopol, daca Rusia nu anexa Crimea?
Nu sunt rusofil (cum se vor grabi unii sa spuna), dar mi se pare ca foarte multi evalueaza lucrurile dupa doua standarde diferite substantial. Prea se impart lucrurile in alb si negru, mai exista, iata, si gri-ul despre care vorbeste autorul articolului. Si poate ca trecerea de la gri la alb este mai usoara daca se face mai lent (nu cu maidanul Kievului, unde s-a tras in demonstranti ca sa-i puna nebunului de Ianukovici in carca crimele; precum lui Ceasca in 1989 – 60000 de morti!!!)
Ukraina a piredut razboiul nu din cauza lipsei ajutorului din partea vestulului, ci din cauza ca a vrut sa-l piarda. Daca din primele zile exista un raspuns militar din partea autoritatilor ukrainene la actiunile rusiei vestul era obligat sa intervina. Toata lumea ce a vazut? 99.99% din unitatile militare din crimea sau predat fara sa traga un foc. Milita si populatia contribuind la preluarea fortata a crimeiei. In Donbas o mana de oameni au reusit sa destablizeze toata regiunea si iarasi armata militia si populatia nu intervin, ba mai mult sunt de partea separatistilor. Guvernul a avut nevoie de 2 luni sa incropeasca asa zisa operatiunea antiterorista. Ukrainenii din vestul si centrul tarii nu mai vor sa vada donbasul ca facand parte din ukraina, daca voiau se facea rand la mobilizare, se duceau sa lupte cu prastiile, nu cum fac anumite asa zise unitati voluntare – dati-ne armament, tancuri, veste antiglont, camere cu infrarosu. In iunie separatistii aveau 1000 de luptatori cu armament usor, chiar credeti ca nu puteau fi anihilati!
Foarte buna analiza, ca deobicei din partea dlui Naumescu.
Se poate spune si „Europa – Rusia 0 – 1”.
Inca o infringere usturatoare pentru franco-germani.
oricite bla bla-uri vor fi servite.
Subscriu: „aş crede că avem deja destule argumente şi motive, din trecut şi din prezent, să stăm fermi alături de puterile de limbă engleză, care „întotdeauna câştigă războiul”, aşa cum aflăm din jurnalul fostului nostru ministru de Externe, Grigore Gafencu.”
Se stie ca liderii sovietici „cedau” in mod deliberat teritorii cu majoritate rusofona (uneori la schimb cu teritorii cu minoritate rusofona – cazul Transnistriei) tocmai pentru a ajuta la „integrarea” populatiei (de fapt absortia) in marea familie sovietica.
Situatia de membru privilegiat al URSS le-a adus ucrainenilor avantaje serioase, inclusiv teritoriale. Drepturile istorice ale Ucrainei si Rusiei asupra regiunilor in cauza sunt discutabile, atunci a fost vorba de decizii politice interne.
Acum, merita ca occidentul sa se complice pentru apararea unor granite artificiale trasate de Stalin si Hrusciov, neconfirmate printr-un tratat de pace? N-ar fi mai simplu sa cerem partilor implicate sa rezolve problema bilateral?
Daca stam sa ne gandim, „solutia” Kosovo a decis revizuirea granitelor mergand pe ideea ca este un caz „irepetabil”. Mai mult, decizia s-a luat intr-un moment in care Serbia nu mai reprezenta o amenintare pentru populatia albaneza, luand in considerare fapte deja consumate.
Daca acceptam solutia Kosovo, trebuie sa acceptam ca si in acest caz exista toate premizele unei situatii „unice si irepetabile”.
In primul rand, granitele administrative interne (mai mult decat discutabile) ale URSS au devenit granite internationale de facto in anii 90 (initial in interiorul CSI), si nu sunt rezultatele unor tratate de pace. Deci revizuirea lor nu inseamna nicidecum denuntarea situatiei rezultate in urma celui de-al doilea razboi mondial, un principiu extrem de important.
In al doilea rand, majoritatea rusofona din estul Ucrainei este o realitate. ONU estineaza ca peste jumatate de milion de refugiati au plecat din zonele de conflict in Rusia in 2014. Sa nu uitam nici de unitatile militare „ucrainene” din Crimeea care au trecut de partea separatistilor fara sa ezite prea mult.
Deci alternativa e o rezolvare pe termen lung, cu sacrificii inevitabile din partea Ucrainei (daca renunta la fratia cu Rusia, trebuie sa renunte si la beneficiile acesteia), sau perpetuarea la infinit a sitatiei actuale. Ambele solutii convin Moscovei, deci Ucraina si comunitatea internationala trebuie sa decida.
Singura solutie pragmatica, care ar stopa ambiguitatile, ar opri Rusia definitiv si ar oferi o sansa dezvoltarii pe termen lung a Ucrainei ar fi ca in interval de 24 de ore sa se produca urmatoarele lucruri: cedarea oficiala si definitiva a partii deja pierdute din teritoriu, aderarea la UE si la NATO a noii Ucraine, blocarea si intarirea granitei noi cu Rusia cu forte militare NATO semnificative, stergerea datoriilor si lansarea unui „plan Marshall” pentru Ucraina. Poate parea radical si sunt 99.99% sigur ca lumea nu are politicienii de calibrul necesar pentru asta, dar pe termen lung se va vedea ca orice alt scenariu inseamna doar un blocaj permanent care nu va avantaja nici una dintre parti. In acest scenariu, dincolo de pierderea dureroasa a teritoriilor (pentru care acest scenariu ar aduce in plus doar acceptarea formala, pentru ca de facto ea deja s-a produs) si de senzatia ca Putin a castigat, ar permite cel putin doua lucruri: sansa Ucrainei de a se dezvolta dupa un model vestic, democratic si stoparea cand inca mai este timp a oricaror tentative rusesti de a continua expansiunea, prin trasarea unei linii rosii foarte explicite, in locul liniei punctate roz pe care o tot vedem… Compar situatia cu cea a unui ranit in razboi, cu un picior cangrenat care trebuie taiat pentru a avea o sansa de supravietuire.
Cred ca aveti dreptate. Ucraina, cu probleme mari de deficit bugetar, nu isi poate permite rabufniri sentimentale de reconstructie a unor zone devastate de razboi. Sa nu uitam ca, in marea majoritate, locuitorii acelor zone se bucurau de „eliberarea” ce a venit pe capul lor. Mai apoi, cu o enclava greu de controlat, nu poti intra in lumea civilizata. Asadar, da, Donbasul e pierdut, precum Crimeea. Dar la nivel inalt, nu se poate recunoaste asta deschis. Deasemenea, trebuie „aratate” eforturile facute pe calea dialogului cu piticul atomic. Pentru ca o mare parte a europenilor nu inteleg cu cine au de a face. Stim cu totii ca nu este timp de pierdut, si ca fiecare minut mareste factura cu soldati ucisi, insa cel mai important lucru in democratie este legitimarea folosirii fortei in fata agresorului. Da, trebuie sa-l facem sa ne umileasca, sa ne scuipe si sa ne terfeleasca. Dar nu disperati, cand se va decide terminarea jocului cu acest cartierist, vom putea scoate pistolul si vom termina cu ultimul exponent al unui jeg care a luat nastere acum un secol, si, promitand pacea pe pamant, a dus la groapa 100 de milioane de oameni. Cel mai mare cancer al omenirii, care nu face altceva decat sa sprijine terorismul si conflictele regionale de tot felul. Si sper ca vreti sa-i supravietuiti!
Marea greseala a Ucrainiei a fost ca nu a luptat pentru Crimeea si asa a deschis pofta Rusiei. N-as fi, totusi, chiar asa de sumbru… pe termen scurt Ucraina pare sa fi pierdut. Totusi sa ne amintim de anii 90 de conflictul din fosta Iugoslavia cand Croatia a revenit si a recucerit toate teritorrile pierdute. Scopul razboiului Ucrainiei cu Rusia nu cred ca este sa invinga Rusia. As spune ca e mai degraba de a provoca asemenea pierderi incat sa o faca sa renunte. Cat timp mai va putea Rusia sa reziste si sa pretinda ca nu furnizeaza ajutor rebelilor. Un conflict pe termen lung nu va fi usor pentru Rusia. In campaniile americane/rusesti din Afganistan si Irak unde nimeni n-ar fi crezut ca niste rebeli puteau sa provoace asemenea dificultati unor unitati militare regulate. Imi aduc aminte despre un citat al unui general american in care spunea ca Americii i-au trebuit 4 ani sa invinga Germania iar dupa aceeasi perioada de timp in Irak nu puteau sa calatoreasa in siguranta de la aeroport in centrul orasului. In Afganistan americanii au crezut ca o sa stea 10 ani si o sa-i coste 10 miliarde in aceasta perioada. In realitate i-a costat 1 miliard pe luna cu rezultate mai mult decat indoielnice.
Rusia mai are o mare problema… pretul la petrol e in scadere si sa nu uitam ca pretul la petrol in anii 90 a pus-o pe butuci si a trebuit sa se declare falimentara si sa ceara reesalonarea datoriilor.
numai bine
PS: banda de criminali ISIS are vreo 20-25000 membri toti cu experienta de razboi(fosti soldati, generali irakieni, ceceni etc). SUA in nemarginita lor intelepciune au pus pe liber armata si politia irakiana dupa cucerirea Irak-ului creandu-si instantaneu multe sute de mii inamici (plus famillile acestora)
prin mișcarea cu Ucrania, NATO a arătat Rusiei că îi este ostilă. Extinderea NATO e sursa tuturor relelor. Ipotza asta nu o testați deloc?
Ca sa presupunem ce va fi ar trebui sa stim ce a fost. Ori aici lucrurile nu mai sint nici asa de clare sau simple.
http://www.bbc.com/news/magazine-31359021
Ironia istoriei face ca, dupa ce am fost acuzati zeci de ani ca suntem cu fundul in doua luntrii, sa vedem acum Occidentul fix in aceeasi postura!
Criza din Ucraina se rezolva rapid si decisiv printr-un embargou total asupra Rusiei imediat dupa ocuparea Crimeei! Nimic nu intra, nimic nu iese. End of story, in maxim doi ani mureau de foame. Dar din lacomia nemasurata a companiilor occidentale „sanctiunile” s-au limitat la simple vorbarii, fara efect real asupra Rusiei. Toata Europa e plina ochi de turisti rusi, toate marile companii europene se inghesuie in genunchi sa faca afaceri cu rusii, cum sa piarda o astfel de pleasca? Acum constata ca Hannibal se apropie de porti dar in loc sa ia masuri decisive pentru a-l opri tot mai incearca sa-i cumpere bunavointa!
Romania trebuie sa realizeze ca este mai mult sau mai putin singura, ca nimeni din Occident nu va ridica un deget sa ne ajute, poate cel mult americanii, dar dr DUPA ce pleaca Obama! Cand s-ar putea sa fie mult prea tarziu!
Romaia trebuie sa se inarmeze rapid, sa elimine potentialele amenintari interne si sa se gandeasca la o solutie serioasa si credibila de a-si asigura integritatea teritoriala pe termen lung. Ar trebui sa luam exemplul Israelului.
Ca si ei, suntem incojurati de dusmani. Ca si ei, avem elemente interne ostile. Ar trebui sa invatam cate ceva din asta…
Occidentul a gresit incercand sa inghita o galusca mult prea mare: Ucraina.
Era mai bine sa foloseasca politica pasilor marunti: sa fi atras doar Moldova si eventual Georgia in sfera sa.
Am gasit undeva chestiile astea. Dle Naumescu sunt adevarate sau sunt minciuni?
„BUNII NOSTRI VECINI… UCRAINENII
Câteva motive ca sa nu-i plângem pe ucraineni:
1. In 1918 au dorit anexarea Basarabiei si doar prezenta militara a românilor a forțat retragerea acestei cereri;
2. în 1945 au dorit anexarea Basarabiei si doar presiunea lui Stalin a forțat eliminarea acestei pretenții;
3. în 1992 au participat cu trupe la războiul de pe Nistru, alături de trupele ruse împotriva celor românești, pentru a desprinde regiunea transnistreana, pe care si-o doreau atât de mult pentru ei;
4. din 1992 până în prezent au fost parte activa din formatul de negociere pentru regiunea transnistreana;
5. în mod permanent au susținut poziția Rusiei si au făcut tot ceea ce este posibil ca negocierile sa fie formale si sa eșueze;
6. cea mai mare parte a mafiei ce a condus Republica Moldova după 1991 este reprezentata de ucraineni si nu de ruși; aceștia aveau rolul clar dat de la Kiev ca Republica Moldova sa eșueze pe toate planurile; cei care au condus regiunea transnistreana, care promovează separatismul la Bălti, Cahul si Gagauzia sunt ucraineni si nu ruși; ucrainenii au dus o politica de distrugere a identității românești din teritoriile ocupate, mai dura chiar decât Stalin în restul imperiului;
7. in mod arbitrar, Ucraina deține următoarele teritorii românești: patru cincimi din Maramureșul istoric (ținuturile Apsei de Sus si de Jos, Barjavei, Izvoarele Tisei), nordul Bucovinei istorice, Bugeacul (Ismail, Cetatea Alba), Insula Șerpilor, cu toate dăruite lor de foștii sovietici.
8. timp ce câțiva ani ne-am certat pe la Haga, iar acum ei sunt foarte suparăți pe noi pentru pierderea platformei continentale;
9. una din problemele principale ce sta în calea reunirii celor doua state românești este tocmai Ucraina, ce manifesta o opoziție mai mare chiar decât Rusia;
10. ea vede în aceasta reunire eventuale pretenții teritoriale ale tarii noastre asupra teritoriului ucrainean;
11. prima măsura luata de „europeniștii ucraineni” a fost aceea de a interzice limbile regionale, inclusiv limba româna
12. Crimeea nu a aparținut niciodată Ucrainei, iar ucrainenii sunt minoritari acolo; ea a fost dăruita în semn de prietenie de către Nikita Hrușciov în perioada sovietica, un gest mai mult formal si niciodată efectiv;
13. În Crimeea prezenta ucraineana era mai mult formala. Putin vrea de fapt înapoi ceea ce îi aparține, adică bunurile pe care le avea înainte de căsătorie. Cererea Rusiei este una normala (din perspectiva dreptului istoric si nu cel internațional) din moment ce aceasta era un inel de nunta;
14. sper ca nu ați uitat cazurile Canalul Bastroe si nava Rostok.”
Evident ca eu personal in fata tuturor acestor ziceri chiar si adevarate fiind ele, prefer in continuare granita cu Ucraina ma degraba decat cu Rusia sau o Transnistrie extinsa.
Oricum prin Minsk II,Rusia a obtinut deja un castig important, pe care il urmarea de mult timp si anume, blocarea extinderii NATO spre Estul Europei si mai departe. Orice strateg realist al NATO realizeaza acest lucru , desi nu o spune cu voce tare. Cine ar mai putea pune in actualele conditii o asemenea problema si sa obtina acordul Rusiei, chiar tacit?
D-l Naumescu se intreaba: ” De ce spune fostul secretar general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, că Rusia va testa Alianţa printr-o mişcare surprinzătoare[3] (de exemplu, asupra Letoniei), pentru a vedea cum şi dacă se aplică celebrul articol 5?”
Intrebarea imi reaminteste de dilema Berlinului in privinta locului debarcarii aliatilor in Europa: Pas de Calais, cu distanta cea mai mica (deci tentant si de asteptat) sau, posibil in alta parte(ipoteza, putin luata in calcul, dar care s-a adeverit!). Eu nu cred in logica d-lui Rasmussen ci in aceea a Rusiei .Daca Rusia ar fi tentata sa testeze aplicabilitatea celebrului Art 5 , stiind ce riscuri le implica o va face intr-un loc din Estul Europei unde castigul unei asemenea intreprinderi ar merita-o.Anterior,cu siguranta Rusia se va intreba cu ce va ramane dupa si pentru viitor, pentru ca ea, de fapt asta va vrea, fara a se ajunge la un razboi.Or eu nu cred ca Letonia ar fi un obiectiv tentant pentru un astfel de test.Ce mai ramane d-le Naumescu in aceasta ecuatie:cost-rezultate?
Cine nu cunoaste istoria risca sa repete aceleasi greseli!
Problema Ukrainei devine tot mai mult Problema Romaniei, chiar daca Romania a prins din mers ultimul tren spre NATO, se pare ca este un tren fara locomotiva si prezenta ruseasca la gurile Dunarii vor frina si ceace a mai ramas din inertia trenului fara locomotiva.
Odata eram mindri de pozitia noastra geografica pentru ‘comertul de tranzit’ alta data ne plingeam ca am fost un cui in papucul marilor imperii. Rezistenta valului Carpatic in fata navalitorilor moderni pare sa fie compromisa din cause multiple, interne, externe, razboi asimetric or neconventional si parind ca si ultimul constant prieten – Marea Neagra – ne lasa expusi ba la soarele arzator al Asiei apropiate ba la crivatul Siberian.
Unde se va opri Rusia este ghicitoarea de pe urma, fiindca nici Europa si nici America nu stiu ce trebuie facut. Intrebarea ramine: daca Chamberlain ar fi fost ferm, ar fi stopat pe Hitler sa dea foc Europei? Poate ca ar fi fost mai rau: Hitler unit cu Stalin si Japonia ar fi pus America jos.
Cum ar fi aratat lumea azi?
Se pare ca Putin gindeste ca acum e momentul ca Rusia sa arate ce poate. Ce poate, in cazul ca ratiunea razboiului nuclear va invinge ratiunea existentei umane, o liniste calma si rece se va instaura pe aceasta planeta a razboiului. Homo homini lupus!