Home » Analize »Global / Europa »Reactie rapida » Citesti:

UE în faţa unei noi decizii dilematice: continuarea sau relaxarea sancţiunilor împotriva Rusiei? Care va fi poziţia României, dacă Germania va propune relaxarea?

Valentin Naumescu iunie 1, 2016 Analize, Global / Europa, Reactie rapida
34 comentarii 3,402 Vizualizari

Pe 28-29 iunie, Consiliul European va trebui să decidă dacă menţine sau ridică (ori cel puţin relaxează) sancţiunile împotriva Federaţiei Ruse, impuse în 2014 şi prelungite periodic, ca urmare a anexării Crimeei şi apoi a agresiunii militare evidente asupra Ucrainei, stat asociat al Uniunii Europene. Rezultatul dezbaterii ar putea avea darul de a se constitui într-un semnal sever, fără compromisuri, al exigenţelor europene faţă de un stat agresor sau, dimpotrivă, al unei victorii a regimului de la Moscova, care legitimează definitiv politica de intimidare a lui Putin în Estul Europei.

Teoretic, criteriul unic al acestei dificile decizii, care pare deja să dividă statele membre, este respectarea sau nu a Acordului Minsk II, prin care Germania şi Franţa au încercat în februarie anul trecut să negocieze cu Moscova, Kievul şi separatiştii pro-ruşi din Donbas (înarmaţi şi coordonaţi de trupele speciale ruse) încetarea războiului din estul Ucrainei şi, pe cât posibil, o reglementare fie şi provizorie a situaţiei politice şi administrative a regiunii.

Singurul consens care există în acest moment, printre liderii politici şi specialiştii europeni, este că Acordul de la Minsk nu a fost respectat în totalitate iar situaţia regiunii nu este nici pe departe clarificată, existând riscul (dacă nu certitudinea) trecerii treptate a confruntării spre forma cronicizată a unui conflict îngheţat. Aş crede mai degrabă că decizia nu va fi una tehnică, bazată pe analiza strictă a prevederilor Acordului de la Minsk, a responsabilităţilor specifice şi a evoluţiilor concrete de pe teren, ci una de sinteză politică, bazată pe reflectarea balanţei intereselor politice şi economice ale statelor membre, în special ale marilor puteri care au capacitatea de a coagula o masă critică la Bruxelles, într-un sens sau altul. Iar lucrurile se văd astăzi foarte diferit, la Berlin sau la Vilnius, la Paris sau la Varşovia, la Bucureşti sau la Atena ori Budapesta.

Ceea ce divide în mod esenţial, cel puţin în momentul de faţă, cu aproape patru săptămâni înaintea Summitului, Uniunea Europeană, este atribuirea exclusivă a vinei acestui semi-eşec de o parte sau de cealaltă a conflictului ruso-ucrainean, dar mai ales opţiunea strategică privind conduita viitoare a Uniunii în relaţia cu Rusia. Există argumentul conform căruia Rusia nu şi-a retras trupele din regiune şi continuă să infiltreze abuziv frontiera estică a Ucrainei, necontrolată de guvernul de la Kiev, cu armament şi muniţie pentru separatişti, după cum există şi opinia că partea ucraineană nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate la Minsk şi nu a realizat revizuirea constituţională care să garanteze autonomia administrativă a regiunilor estice.

Semnalele sunt destul de confuze. Preşedintele Comisiei Europene se pregăteşte să facă luna aceasta o vizită în Rusia, la forumul economic de la Sankt Petersburg. Prin vocea ministrului de Externe, Berlinul începe să sugereze că sancţiunile şi-au atins limitele de eficacitate şi nu sunt, de fapt, un scop în sine[1]. Nici Parisul, dornic să-şi reia cât mai repede afacerile suspendate cu Rusia, nu este departe de acest punct de vedere „conciliant”. Aflat în vizită la Atena zilele trecute, Putin a obţinut din partea premierului grec Alexis Tsipras o declaraţie indirectă de sprijin, reflectată într-o critică a lui Tsipras la adresa „cercului vicios al militarismului Vestului, al retoricii Războiului Rece şi al sancţiunilor”. Într-adevăr, pare incredibil că premierul unei ţări falite, aflată de ani buni la mila creditorilor occidentali, păsuită şi repăsuită de vreo patru ori, acum pe punctul de a obţine o restructurare masivă a datoriei (adică ştergerea unei mari părţi a datoriei neplătite a statului grec) îşi acuză Clubul din care face parte şi care l-a ajutat să supravieţuiască, solidarizându-se cu o Rusie zâmbitoare, dispusă să îi promită un ipotetic ajutor financiar dacă Atena îi susţine cauza la Bruxelles. Polonia, în schimb, pledează pentru menţinerea politicii de pedepsire economimcă a Rusiei, atâta timp cât în Ucraina impasul nu s-a rezolvat iar Rusia nu a dat înapoi niciun metru, Varşovia argumentând că relaxarea sancţiunilor ar slăbi şi mai mult autoritatea Uniunii Europene ca actor pe scena globală.

„Pas cu pas”, spune Frank Walter Steinmeier, în stilul caracteristic, „sancţiunile ar putea fi ridicate”[2], fiindcă nu au adus un progres substanţial în reglementarea conflictului din Ucraina. Morala? Agresorului nu ai ce să-i faci, decât să cazi la pace cu el. Dreptul forţei e mai puternic decât forţa dreptului, asta ar spune în esenţă, contrar principiilor declarate ale Uniunii Europene, ridicarea sancţiunilor la adresa Rusiei fără restabilirea situaţiei de dinainte de 2014. Ce ar trebui aşadar să înţeleagă de aici ţările postsovietice din Estul Europei? Simplu: că Germania şi Franţa nu sunt dispuse să suporte la nesfârşit costurile sancţionării economice a Rusiei, pentru a da implicit garanţii de securitate statelor mici din regiune. Gata, ajunge! Ce a fost a fost, Ucraina trebuie să se descurce, să-şi normalizeze relaţia cu Rusia, Republica Moldova la rândul ei să aibă grijă ce face, polonezii, balticii şi românii s-o lase mai moale cu intransigenţa pe banii altora, căci echilibrul european de putere trebuie să meargă mai departe, mizele colaborării cu Moscova fiind incomparabil mai mari decât suveranitatea şi integritatea teritorială a unui stat vulnerabil, care oricum a dezamăgit ca prestaţie în ceea ce priveşte reformele şi combaterea corupţiei. Dacă aşa va fi, pastila înghiţită în zona noastră va fi amară iar trimiterile, fie şi doar speculative, la pactul germano-rus care a precedat cel mai mare abuz din istoria Europei vor (re)deveni inevitabile.

Dar Bucureştiul? Ce va spune România la Summit-ul de la sfârşitul lunii? Va rămâne oare politica noastră externă consecventă cu propriile poziţii de anul trecut, susţinând menţinerea sancţiunilor împotriva Rusiei (în fond, Moscova nu a dat semne că a cedat ceva din agresiunea asupra Ucrainei) sau se va plia pragmatic pe poziţiile conciliante ale Berlinului, probabil şi ale altor state membre, acceptând relaxarea sancţiunilor, cu toate consecinţele economice, strategice şi simbolice care decurg de aici? Nu trebuie pierdut din vedere că viitorul Consiliu European va avea loc la doar câteva zile după Brexitul din 23 iunie, iar în cazul unui rezultat favorabil ieşirii Marii Britanii din Uniune întreaga reuniune a liderilor europeni va fi dominată de acest subiect, orice altceva trecând în mod evident pe plan secundar sau fiind chiar amânat de la dezbatere.

Răspunsul la întrebările de mai sus, atunci când îl vom afla, ne va sugera conduita României pe termen mai lung şi, foarte probabil, în mai multe dosare complicate de pe masa Bruxelles-ului. De obicei, deciziile sensibile de acest tip includ considerente integrate, preluate din mai multe perspective şi dosare, respectiv cu evaluarea unor consecinţe şi interese care decurg dintr-o agendă mai largă. Apropierea consistentă de Berlin, dacă este luată în considerare ca opţiune strategică pe termen lung în politica României la nivel european, necesită alinieri şi convergenţe pe diverse teme, care pot funcţiona ca marker, inclusiv pe soluţia la criza imigranţilor. Pe de altă parte, avem toate motivele să credem că Statele Unite nu vor privi cu ochi buni o relaxare a sancţiunilor europene împotriva Rusiei, o astfel de decizie fiind percepută ca o abandonare ruşinoasă a Ucrainei, a principiilor şi valorilor occidentale şi a strategiei de încurajare a perspectivei europene şi euro-atlantice a fostelor republici sovietice din Estul Europei. E inutil să spunem că regimul Putin ar ieşi consolidat dintr-o astfel de victorie la Bruxelles iar posibilităţile Uniunii Europene de a descuraja asertivitatea Rusiei în regiune ar deveni aproape nule.

Vor fi probabil voci care vor argumenta că Uniunea Europeană e una, şi NATO e alta, iar statele membre au libertatea să „joace” tactic şi strategic diferit în cele două organizaţii, relaxând sancţiunile economice împotriva Rusiei la nivelul Uniunii, dar întărind prezenţa militară a NATO pe Flancul Estic. Germania e în fond un bun exemplu pentru acest dualism, fiind înclinată să-şi îmbunătăţească rapid şi substanţial relaţiile economice cu Rusia, deci să renunţe la sancţiuni, dar în acelaşi timp să-şi crească participarea militară (cu trupe rotaţionale şi echipamente) pe Flancul Estic al Alianţei Nord-Atlantice. Chiar şi aşa, discursul României la viitorul Consiliu European va trebui să rezolve dileme de poziţionare deloc simple, legate de articularea noastră principială dar inteligentă, pragmatică dar totuşi şi coerentă în sistemul relaţiilor internaţionale actuale, în care Marile Puteri par că îşi redefinesc raporturile.


[1]http://thebricspost.com/unclear-if-eu-will-renew-sanctions-against-russia-german-fm/#.V0510jV96Uk

[2]http://www.politico.eu/article/german-foreign-minister-ease-russia-sanctions-step-by-step/

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "34 comments" on this Article:

  1. Vlad spune:

    Vad ca v-ati conturat un discurs in varianta Merkel-baltic-Volkswagen o sinteza din variantele pe care le-ati propus … adica tentativ pro european, tentativ pro american si tentativ defensiv in raport cu Rusia …

  2. Emil spune:

    O să fie un semnal extrem de puternic şi aici la noi, să vedeţi pesedeul după alegerile locale, dar mai ales după cele generale…..

  3. DanT spune:

    “Ucraina, stat asociat al Uniunii Europene” – nu e stat asociat, deoarece olandezii au refuzat prin referendum ratificarea tratatului.
    Sancţiunile nu au nici o legătură cu rezolvarea problemelor din Ucraina. Indiferent ce face Occidentul (sancţiuni, înarmarea Ucrainei, război, orice) Rusia nu se va retrage din Crimea şi Donbas, deoarece sunt în joc interese fundamentale ale Rusiei.
    Nimeni n-a avut vreodată intenţia să respecte integral acordul de la Minsk. Rusia nu-şi va retrage sprijinul pentru separatişti, instaurarea controlului ucrainean la frontieră e o glumă, Ucraina nu va acorda autonomie separatiştilor.
    Bine ar fi ca realismul să trimfe, şi UE să-şi normalizeze relaţiile cu Rusia. E aberant să stai îmbufnat la nesfârşit că de ce-a ocupat Rusia Crimea şi Donbasul. Viaţa merge înainte.
    Sigur că ţările post-sovietice (excepţie Ţările Baltice) nu pot adera la NATO şi UE. Rusia a transmis mereu semnale că va recurge la forţă pentru a le împiedica. Poate că ar fi fost bine ca nici Occidentul să nu le fi încurajat în direcţia asta. S-ar fi putut evita conflictul din Ucraina.
    România ar trebui şi ea să o lase mai moale cu retorica anti-Rusia. Interesul României ar fi tocmai să sublinieze diferenţa enormă dintre noi şi Ucraina: noi suntem membri UE şi NATO, cu toate avantajele care decurg de aici, iar Ucraina nu e. În loc de asta românii se comportă ca şi cum situaţia noastră ar fi legată de situaţia Ucrainei. Nu e.

    • victor L spune:

      Esti monumental:
      ” E aberant să stai îmbufnat la nesfârşit că de ce-a ocupat Rusia Crimea şi Donbasul. Viaţa merge înainte.
      Sigur că ţările post-sovietice (excepţie Ţările Baltice) nu pot adera la NATO şi UE. Rusia a transmis mereu semnale că va recurge la forţă pentru a le împiedica.”
      Oare rusii stiu ca au in Romania un avocat atit de dedicat? Ar fi pacat sa nu :D
      “E aberant să stai îmbufnat la nesfârşit că de ce-a ocupat Rusia Crimea şi Donbasul”
      “E aberant să stai îmbufnat la nesfârşit că de ce-a ocupat Rusia Crimea şi Donbasul”
      “E aberant să stai îmbufnat la nesfârşit că de ce-a ocupat Rusia Crimea şi Donbasul”
      ………………………………………………………………………………………………………………………………..
      E aberant sa aberezi in felul asta.

      • Dan Nicolescu spune:

        Vreau sa spun dela inceput ca sint un anti rus inversunat in politica si un si mai inversunat antimarxist si anti comunsit. Sint un mare rusofil in ceeace priveste literatura, arta plastica, muzica, teatrul si baletul.
        Acestea fiind zise, sa lamurim putin lucrurile.
        UE si NATO nu vor intra niciodata in conflict militar cu Rusia pentru Ucraina ( fie ca este vorba de Crimeea fie de Donbass ) sau Moldova ( Basarabia )
        Dintre tarile din flancul estic al NATO si UE, Finlanda, Tarile Baltice, Polonia, Cehia, Slovacia, Romania , Ungaria Romania si Bulgaria au avut statut de independenta si frontiere stabilite prin tratatele dela Versailes si Trianon.
        Cu o remarcabila exceptie: Alipirea Basarabiei la Romania nu a fost recunoscuta de Statele Unite.
        Ulterioarele modificari de frontiere, in 1939, 1940 si 1945 au fos confirmate saui nfirmate la Helsinki in 1975, cind s-au stabilit asa zisele : ” frontiere de dupa cel de al doilea razboi moncial “.
        deci, daca tinem cont de mentiunile de mai sus privind Statele Baltice si Basarabia, atunci frontiera Rusiei cu Ucraina si frontiera de pe Nistru, au un mare semn de intrebare, ele erau atunci frontiere interioare ale fostei URSS, mostenitoarea fiind Federatia Rusa, asa ca … asta este motvul retineriii UE .

      • Emil spune:

        Nu e avocatul, e unul din trollii rusiei şi ai lui putler.

    • Bogdan B. spune:

      Interesul Romaniei este sa nu fie iar ocupata de Rusia pentru ca traiul sub cizma ruseasca e mai prost decat traiul fara cizma lor de la 1866 incoace. Asta este adevarat si pentru Ucraina (inclusiv partea de est si Crimeea).

      Daca acceptam premiza dumneavoastra ca rusilor nu le pasa decat de interesele lor fundamentale (nu stim daca ele includ re-ocuparea Romaniei ca le-ati mentionat cam abstract), cei care spera sa faca afaceri cu rusii trebuie sa poata demostra ca le pot afecta aceste interese fundamentale la o adica.

    • Josef Svejk spune:

      Dumneavoastra primiti ceva de la muscali (macar de o bere, o maslina, ceva, acolo) ca sa debitati enormitatile astea absurde, sau va aberati asa pe gratis de amorul artei? :-D

      Puteti sa ne explicati ce anume ii da Rusiei dreptul sa decida soarta altor natiuni indepdendente (tarile post sovietice)?! Nu va faceti iluzii. Atata vremea cat incropelile Rusiei nu reusesc sa atraga pe nimeni (CSI, Uniunea Euro-Asiatica si toate celelalte abuireli clocite de senilii de la Kremlin) tendintele centrigfuge ale tarile fost sovietice se vor amplifica. Lukasenko va muri si el sau va fi rasturnat. Bielorusia va lega cu limba scoasa la periferia UE. Azerbaidanul, Kazahstanul si Turkmeninstanul incep sa se indeparteze vizbil de Rusia. In pofida faptului ca si-a instalat o maimuta la presedintia Georgiei tara se indeparteaza si ea de Rusia care nu poate sa-i ofere investitiile necesare. Doar Kirgistanul si Armenia par sa fi ramas ferm in ghearele Rusiei. Atat adoar ca astea sunt tari sarace care dreneaza resursele si asa putine ale Rusiei si care la randul lor vor fugi di ograda ruseasca cu prima ocazie…

      Lumea civilizata a invatat dupa doua razboaie mondiala catastrofale ca nu trebuie sa se ajunga cu nici un chip la o intelegere cu agresorul. Sigur ca nu exista motive justificate pentru un conflict deschis cu Rusia de dragul Ucrainei, dar nu exista nici motive de ridicare a sanctiunilor. Rusia, prabusita economic reprezinta o tentatie mult oprea mica ca sa justifice un crompromis atat de mare. Si apoi nu trebuie uitata ca profiturile de pe urma viitorului (si inevitabilului) colaps rusesc sunt mai mari decat tocmelile cu regimul putlerist. :-D :-D :-D

    • Harald spune:

      @DanT – Rusia va fi nevoită să demonstreze că e capabilă să se opună aderării la NATO și/sau UE a fostelor republici sovietice. Cu Obama proclamând un reset în relațiile cu Rusia și cu Merkel jucând în permanență la două capete a fost destul de simplu pentru Rusia să lase impresia că se poate opune. Dar nu e decât o impresie de moment, iar câteva mii de trolli nu pot compensa dezastrul economic și demografic pe care-l traversează Rusia.

      Putin e deja un om bătrân, iar generația lui și a cârtițelor plantate de el în Germania se duce încet-încet spre ”loc cu verdeață”. Prin 1980, URSS-ul lui Brejnev afișa o stabilitate de neclintit deși era putred de jos și până sus, se ajunsese ca nici măcar Biroul Politic să nu mai cunoască adevărata stare a economiei. Rusia de astăzi nu e cu nimic diferită, doar mijloacele de propagandă pe care le folosește sunt în pas cu vremurile.

  4. Dan Nicolescu spune:

    Dintre tarie mici, membre ale UE, din zona estica, Ungaria si Grecia ( poate si Austria ) jooaca acum, din interese diferite pentru fiecare din ele, cartea Ruseasca, intr-un mod compatibil numai cu profilul liderilor lor, nicidecum cu interesele nationale, sau euroene
    Orban este un tip dictatorial , asemenea lui Putin, viseaza la Ungaria mare, ca si Putin la refacerea imperiului ruso/ sovietic .
    Tsipras este un comunist, care vede in Rusia lui Putin arma care il va apara , daca nu financiar, atunci chiar si militar de rechinii capitalisti.
    Erdogn cu Turcia lui neo imperiala si neo fundamnetalista, da acum robleme UE, dar va da in curind de furca si USA, in momentul foarte aprooat cind intereslee se vor ciocni violent in problema kurzilor si NATO nu cred ca va conta prea mult timp pe ei. Erdogan si Putin sint doi lideri prea asemanatori ca structura ca sa nu se inteleaga in viitorul apropia, mai ales daca Putin intelege din timp pericolul separatist pe care il reprezinta musulmanii din Federatia Rusa si amenintarea potentiala a republicilor turcice din Asia centrala.
    Si mai e ceva. Sub umbrela Rusiei putiniste, conflictul secular Turco- Grec s-ar putea aplana dupa modelul sovietic.
    Ce fac tarile dela mijloc, intre Ungaria si Grecia, adica Romania si Bulgaria ? Bugarii tac , iar Romanii dau din coada bezmetic, cind cu Deveselu si USA, cind cu nemtii , dar opinia publica in Romania este volatila iar politicienii mirsavi. Indiferent de asta, se va putea rezista ?
    Nu cred.
    Probabil ca cea mai inteleapta solutie ar fi acceptarea de catre toata lumea a unei zone de finlandizare dela Finlanda la Grecia, incluzind tarile baltice, Ucraina , Ungaria, Romania si Bulgaria.Polonia si Austria ar trebui sa ramina definitiv atasate Eniunii Europene. Ar fi in fon un fel de UE cu doua viteze. O eventuala victorie a lui Trump in USA, ar facilita o astfel de solutie.

  5. victor L spune:

    Cei “care vor argumenta că Uniunea Europeană e una, şi NATO e alta, iar statele membre au libertatea să „joace” tactic şi strategic diferit în cele două organizaţii” sint ori iresponsabili ori fac pe fata jocul Rusiei.
    UE fara NATO ar fi fost harcea-parcea demult. De fapt, nici acum, cu jocul la doua capete, nu se simte prea bine.
    Daca Europa nu a invatat nimic prin cedarea de la Munchen si prin tratatul Ribentrop-Molotov, ori din recentele actiuni ale Rusiei putiniene, atunci asta sa-i fie soarta.
    Rusii nu vor avea mila atunci cind nu vor mai simti nicio impotrivire.

    • victor L spune:

      Romania nu este atit de puternica incit sa joace si pe Axa Bucuresti-Londra -Washington, si cu arborele cotit prin Berlin. Apararea Berlinului de americani a fost facuta, de un “cretin” care a spus ca e si el berlinez.
      NB,
      ramine o enigma: cine este adevaratul autor al expresiei “Pas cu pas”?
      – Frank Walter Steinmeier”
      – Klaus Iohannis?

  6. golan spune:

    Nimeni in Europa nu mai poate ridica sanctiunile pana cand acordul de la Minsk nu este implementat complet. Decizia nu mai depinde de Germania sau Franta sau niciun alt membru individual. Va fi nevoie de consens absolut pentru orice schimbare de pozitie.
    Ca atare Romania trebuie sa-si foloseasca aceasta parghie pentru a mentine in vigoare sanctiunile pana cand situatia din zona se va schimba in practica. Si momentul in care isi va schimba pozitia trebuie aliniat cu ceilalti parteneri garanti ai securitatii, adica SUA si Marea Britanie, nu in functie de ce vrea Germania.
    Germania trebuie sa joace rolul politistului bun in acest teatru ieftin, la fel ca Franta si Italia. Toate 3 au raporturi comerciale cu Federatie Rusa mult prea mari pentru a risca prea mult, dar este si o situatie care trebuie schimbata considerabil pentru ca in sine reprezinta un risc de securitate pentru Europa, problema pe care trebuie sa o rezolve singuri. Iar pana una alta, sanctiunile trebuie sa ramana in vigoare, lasand si o portita diplomatica de imbunatatire a situatiei. Pe de alta parte, atitudinea germanilor si a restului europenilor este din ce in ce mai ostila Rusiei, un trend bun din perspectiva mea si a noastra a romanilor, SI asta se vede in poltiica externa a Germaniei dispusa sa disloce trupe in tarile baltice pentru asigurarea securitatii. Noi nu permitem o schimbare de pozitie pana cand nemtii nu se implica practic in asigurarea granitelor de est. Dupa aceea se poate reveni la o atitudine pragmatica si din punct de vedere economic si diplomatic.

  7. Sebastian spune:

    Pozitia Romaniei ar trebui sa fie urmatoarea:

    Nu suntem de acord cu nici o relaxare a restrictiilor decat in cazul in care Rusia ne da inapoi tezaurul.

  8. EccE spune:

    Multumesc d-le profesor Naumescu pentru analiza. Insa nu simt ca am ajuns prea departe citind materialul. Dvs nu sunteti constras de political corectness si asteptam propuneri sau solutii luminate la aceasta situatie serioasa, daca nu dramatica, in opinia mea.

    Putin a facut foarte clar ca pentru tara sa interesele strategice primeaza intereselor economice. El nu simte foamea din burta populatiei si va accepta sanctiunile fara nici o retinere, daca nu ar reprezenta si o atingere pentru orgoliul sau. Adica, sanctiunile ii creaza o problema de imagine si nu una de continut. In nici un caz nu isi va cenzura actiunile de frica acestor sau a noi sanctiuni.

    Ce ar trebui sa faca Romania la summitul din 28-29? In conditiile in care tocmai am fost amenintati in cel mai explicit mod, la cel mai inalt si credibil nivel? Rep Moldova este ca si pierduta de pe orbita noastra.

    • Harald spune:

      Față de 1985 sau față de 2005, R.Moldova este mult mai clar orientată spre România, atitudinile pesimiste sunt total nejustificate într-o asemenea chestiune. Pentru că orientarea R.Moldova spre România are la bază realități etnice, demografice și lingvistice pe care Rusia nu le poate contracara cu nimic. Într-o zi, indiferent dacă peste 5 sau peste 10 ani, Rusia va negocia o înțelegere prin care să își retragă trupele din Transnistria, la fel cum și le-a retras și din fosta RDG. De bunăvoie și nesilită de nimeni :P

      Iar interesele strategice ale Rusiei nu sunt cele pe care le promovează Putin. Omul e blocat în schemele de gândire ale Războiului Rece, se visează Brejnev și se comportă ca Andropov, dar de învățat ceva nou e mai greu pentru el la vârsta asta. Interesele strategice ale Rusiei ar fi să vină vest-europenii să-i construiască uzine și căi ferate de mare viteză pe banii lor, dar pentru asta e nevoie de un nou lider la Kremlin. Pentru Putin, ăsta e în realitate ”interesul strategic al Rusiei”, să rămână el la Kremlin pentru tot restul vieții :)

  9. eu****** spune:

    Acum sincer de ce sa mai aiba dileme RO?
    Nu a spus raspicat tzarul ca ataca RO? Ce mai vrei evropeanule?

    Daca Germania are jocuri de glezne cu tzarul trebuie ca Ro sa execute miscari similare?
    Nicicum. Situatiunea este clara si desi gramada cu lobby-ul corespunzator.

    Hai acum ca inca este calda declaratia Tzarului si de abia a fost procesata si aruncata cu bolta spre mass media cea a Presedintele RO!!!!!

    Oricum PM a raspuns explic si rapid!

    Bleah – plierea pragmatica pe declaratiile conciliante ale Germaniei!!!!
    Nu stiu daca cineva nu cumva a inghiti ceva sau a baut ceva care dauneaza grav sanatatii.
    Multa sanatate!

  10. Josef Svejk spune:

    Evident ca, camasa e intotdeauna mai aproape de piele ca sumanul :-D . Cea mai mare prostie a tarilor estice e sa spere ca vor fi vesnic aparate de UK, Germania, Franta, etc si ca tot ce trebuie sa faca e doar sa stea cuminti in bancile lor. Asta e inconstienta curata.

    Cea mai buna solutie e reducerea la minimum a oricarei dependente economice de Rusia, descurajarea “investitiilor” rusesti si mai ales investitii in armata, dupa modelul Poloniei. Relatiile economice cu Rusia sutn profitabile doar pentru tarile ce au un ascendent asupra Rusiei. Rusia e o tara putreda in plin proces de descompunere. Cu toate astea are inca suficienta forta sa provocae probleme unui adversar slab si la fel de nevolnic ca si ea. Exemplul Ucrainei (tara la fel de corupta, putreda, si lipsita de perspective ca si Rusia) e relevant in acest sens.

    E foarte putin probabil ca Rusia sa indrazneasca in viitorul previzibil un atac frontal impotriva unei tari NATO, insa e foarte probabil sa incerce sa provoace zavere locale si/sau sa puna osul la intetirea conflictelor interetnice.

    Chiar daca un conflict militar deschis nu e foarte probabil intarirea capacitatilor militare a tarilor estice e esentiala. Forta militara conventionala a Rusiei e intr-o stare foarte precara. Recrutii sunt exclusiv oameni saraci si needucati care nu-si pot permite sa plateasca spagile modeste necesare scutirii de serviciul medical. Sunt tratati mai rau ca animalele. Corpul ofiteresc e de asemena format din gainari corupti pana la os.

    Practic Rusia nu a mai fost capabila sa produca nici un sistem nou de armamament de la prabusirea URSS. S-a limitat doar sa dea cu vopsea peste vechile echipamente sovietice si sa le rasboteze. O intarire si modernizare vizibila a fortei muilitare a tarilor vecine, dupa care Rusiei ii curg balele, va provoca o reactie pavloviana a acesteia: Se va angaja intr-o noua cursa a inarmarilor. Rusia nu se poate retine asa cum holericul nu se poate abtine sa nu se scape in pantaloni :-D Chiar si o cursa a inarmarilor modesta, considerand starea dezastruoasa a economiei rusesti, ii va veni Rusiei de hac asa cum a terminat si URSS-ul. Iar conducerea actuala a Rusiei e suficient de tampa, fudula si isterica ca sa se angajazeze inntr-o astfel de intreprindere inutila ce i-ar putea fi si fatala.

  11. mary spune:

    dar ce, Romania voteaza in functie de cum voteaza Germania sau in functie de interesele proprii?

    • Vlad spune:

      Romania nu exista … Ceea ce numiti Romania sunt doar cativa diplomati seriosi ca domnul Naumescu, sau chiar doar domnul Naumescu … In rest ‘elita’ care e realeasa an de an, poate cu mici si foarte rare exceptii, Nicusor Dan ?, are de castigat, la propriu: bani, doar din asocierile cu interesele politice ale altor tari. Singurul lor interes e banul si de unde pica: inchirierea fortei de munca locala la corporatii, investitii straine si taxele aferente. Domnul Naumescu e probabil singurul preocupat de proiectul european si de politica externa a tarii.

  12. victor L spune:

    Se pare ca dilema Romaniei a fost rezolvata de mama Merkel; va rasufla usurat si Iohannis :P
    “Cancelarul german, Angela Merkel, susţine că nu există niciun motiv pentru care UE să renunţe la sancţiunile impuse Rusiei pe fondul anexării peninsulei Crimeea, fostă provincie ucraineană, în 2014, a declarat un purtător de cuvânt al Guvernului german, citat de Reuters.”
    Mediafax.

  13. mihai spune:

    Cinic vorbind, de ce sa ratam imensele oportunitati de afaceri cu Rusia, profitabile pentru noi, europenii ? Daca ii putem jecmani pe rusi, sa o facem ! Noi ne vom intari economic, rusii vor slabi. Pe de o parte Occidentul ar putea sa incurajeze afacerile profitabile cu Rusia, iar pe de alta parte sa intareasca angajarea politica si militara in Europa de Est, inclusiv in Ucraina, sub toate formele posibile, pentru a slabi influenta ruseasca. Romania ar putea negocia aici, sa sustina relaxarea sanctiunilor economice (din care si noi am putea castiga bani), conditionat de asigurarea unui suport politico-militar mult mai puternic al NATO in zona noastra.

    • Harald spune:

      În vremurile moderne, a face afaceri nu înseamnă ”jecmănire”. China a făcut afaceri excelente cu Occidentul în ultimii 30 de ani și n-a ”jecmănit-o” nimeni. Rusia e încă ancorată în ideologie, chiar dacă nu mai e vorba de ideologia comunistă.

  14. Ela spune:

    Astazi UE are, in opinia mea, mai multe si mai grave probleme cu Turcia, decât cu Rusia.
    Mentinerea sanctiunilor contra Rusiei ar fi un semnal implicit de cedare (la termen…) la santajul Turciei, ceea ce ar echivala cu o fragilizare suplimentara a cooperarii din interiorul UE, deja in extrema dificultate, datorita imigrantilor care o asalteaza, dupa mai toate malurile Mediterranei!
    E normal ca tarile Baltice sa fie mai sensibile la vecinul Putin, decat la ipocrizia si lipsa de loialitate a lui Erdogan, de care nu se simt amenintate direct…ceea ce e o eroare de judecata, dar e de inteles…!?? Intrebarea care se pune, totusi!!!, ar fi: interesul CUI trebuie sa primeze?
    Daca, asa cum se spune in popor, nimic nu este intamplator, s-ar putea ca aceste crize repetate care par sa fi culminat (sper sa nu fie si mai grav de atat!) cu “invazia barbara”, sa reprezinte inceputul reinventarii UE, in sensul de “uniune reala”!
    Ma indoiesc ca Romania sa aiba o pozitie ferma si transanta, nu cred ca-si poate permite…Versatilitatea politicii noastre este istorica, si poate chiar necesara?

    • Harald spune:

      Turcia nu amenință să invadeze Bulgaria sau Grecia. Și nici nu avertizează alte state UE că au devenit ”țintă” sau că se află ”în raza de acțiune”. Există fricțiuni și cu Turcia, dar rolul Turciei în Europa s-a cam încheiat în urmă cu 100 de ani. Rusia a avut tancuri la Praga și Berlin mult mai recent. e firesc să fie considerată o amențare militară și în prezent.

  15. MariS spune:

    Întrebarea din titlu nu mi se pare atât de dilematică. Cred că la summitul UE de la sfârşitul lunii nu se va lua în calcul relaxarea sau stoparea sancţiunilor împotriva Rusiei. Ele vor continua până la o soluţionare rezonabilă a situaţiei zonale. Problema, însă, cu adevărat dilematică e la adresa Ucrainei: să cedeze ceva Rusiei (Crimeea, de exemplu) în schimbul câştigării Donbasului şi a parcursului european sau să nu cedeze nimic şi să stea legată, cu mâinile prinse în menghina rusească, riscând un colaps economic ori o nouă basculare politică pro-rusă? Cât timp va mai dura până când segmentul pro-european al Ucrainei va aluneca în apatie, dezamăgire şi nu va mai fi dispus să sufere? Aceste întrebări ar trebui discutate cât mai repede de liderii ucrainieni împreună cu liderii UE şi SUA.

  16. CALIMAN EUGEN spune:

    1.Lucrurile sint ceva mai complicate, decit le poate prezenta o analiza sintetica dintr-un articol, care evita considerentele si problematica economica.UE si NATO au facut eroarea de a se intinde economic si militar in spatiul strategic al Rusiei – iar Putin a reactionat logic, simtindu-se amenintat de acelasi model de revolutie portocalie, care l-a maturat pe Ianukovici.Dupa aceea, odata cu ,,democratizarea”, urma ca averea energetica a Rusiei sa devina straina – ca a Romaniei!Nu vorbim oare de realizarea unor interese strategice si economice majore ale Rusiei, in politica lui Putin, prin blocarea Ucrainei intr-un conflict inghetat?A renunta la sanctiunile pentru pedepsirea unui Putin, pe care l-ai determinat sa reactioneze asa cum a facut-o, inseamna doar recunoasterea erorii, iar nu renuntarea la principiile si valorile occidentale!UE a facut eroarea si ea trebuie sa o repare, incetind ,,conflictul” economic!
    2.Acolo unde era vorba mai ales de o extindere a pietei UE, de interese economice ,,mercantile” si consecintele lor militare, este lipsita de acoperire stiintifica, incercarea de a ,,transfera” lucrurile in domeniul valorilor si principiilor morale.Partile care gresesc, trebuie sa-si asume eroarea si rezolvarea consecintelor – imposibila pina cind UE se afla in razboi economic cu Rusia.Iar din aceasta situatie, populatia ucraineana sufera cumplit – de la victime umane la dezastrul social si economic, al unei tari si pina atunci suferinde in aceste domenii.
    3.Avind in vedere situatia data, Putin nu poate sa dea inapoi, chiar daca ar dori sa o faca, asa ca aflat in defensiva economica, va compensa situatia, cu o permanenta extindere a ,,ofensivei” din zona militara.

  17. Lucifer spune:

    Tocmai s-a dat răspuns la prima parte a dilemei.Merkel și Juncker au declarat aproape simultan că vor susține sancțiunile contra Rusiei.Partea doua a dilemei(insinuarea cu ce va face România…) este și ea rezolvată,cel puțin indirect:România va face ce fac și ceilalți.

  18. Catalin spune:

    Romania va trebui sa aleaga intre un jucator regional(UE) si un jucator global(SUA). Nu mi se pare o alegere chiar atat de dificila. Pentru prima data in istoria tarii noastre “muscalii” nu mai pot galopa in voie la noi iar asta se datoreaza americanilor si unor lideri politici care, la vremea lor, au avut de ales si au ales bine(parerea mea). Trebuie sa ne obisnuim sa traim in conflictul asimetric deja in derulare la noi. Sa nu uitam ca Germania ramane in continuare tara care a contribuit la separarea Basarbiei de tara si la cedarea unei parti din Ardeal. Indiferent de retorica existenta intr-un moment sau altul al istoriei nemtii raman legati ombilical de rusi: daca nu intelegem acest lucru vina nu e a lor, nici a rusilor ci numai a noastra.

  19. volodea spune:

    Gopodin Dat T, sunt colonel Volodea Makarovici, din cadrul FSB, Pe aceasta cale, va anunt ca v-a fost virat salariul lunar pentru propaganda pro-Rusia. De asemenea, va anuntam ca veti avea o prima de 30% pentru concediul de vara. Cu stima!



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Valentin Naumescu


Valentin Naumescu

Valentin Naumescu este doctor în ştiinţe politice, conferenţiar la Facultatea de Studii Europene de la Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, Departamentul de Relaţii Intern... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)