vineri, martie 29, 2024

UE: intre berea germana si ceaiul englezesc

Stiu – si nu ma invat minte – ca temele europene sunt pe ultimul loc ca interes pentru romani. Cu toate acestea, perseverez. Cauza o constituie importanta covarsitoare pentru Romania a deciziilor luate la nivel european.

In acest sens, in cateva din contributiile mele anterioare am cautat sa atrag atentia asupra unor dezvoltari extrem de importante pentru soarta continentului, implicit a noastra. Spuneam, de pilda, ca Europa s-a divizat déjà pe doua paliere – „Euro” si non-„Euro” – si ca integrarea continua silit (am numit-o “integrare negativa”) doar la nivelul tarilor membre ale zonei “Euro”. Acolo au ajuns sa se concentreze deciziile importante luate la nivelul intregii Uniunii. Tocmai de aceea, sustineam ca accederea Romaniei in zona “Euro” reprezinta, de acum, un obiectiv politic obligatoriu, nu numai monetar, fiscal si economic.

Iata ca, fie ca ne-a interesat sau nu, UE a ajuns intr-un moment crucial al existentei sale. Vinerea aceasta, pe 9 decembrie 2011, Uniunea va hotara fie sa modifice Tratatele in sensul propus de Germania si Franta, fie sa nu o faca, lasand lucrurile in suspensie (ceea ce ar fi cea mai proasta optiune, stiut fiind ca si o decizie proasta e mai buna decat nicio decizie …).

Personal, cred ca daca se accepta modificarea Tratatelor, vom avea doua rezultate: pe de o parte, mai multa integrare la nivel fiscal si bugetar intre tarile membre ale zonei “Euro”, cu o intarire generala a disciplinei in aceste domenii pentru toti ceilalti, iar, pe de alta, o consfintire juridica temporara a actualei divizari a Uniunii pe cele doua paliere: “Euro” si non-“Euro” (cu promisiunea ca se va incerca depasirea ei in viitor).

Daca nu se accepta modificarea Tratatelor, mi-e teama ca tarile membre ale zonei “Euro” vor incheia un tratat suplimentar, care sa prevada tot ce au stabilit intre ele in materie fiscala si bugetara, la propunerea Germaniei si Frantei. Act care va fi redactat astfel incat sa nu contravina Tratatelor care ii leaga pe toti cei 27. Rezultatul va fi un club “si mai select” (Clubul “Euro”), intr-un club deja “select” (comparativ cu cei lasati pe dinafara) – Clubul UE.

La prima vedere, rezultatul pare sa fie acelasi: divizarea Uniunii intre membrii zonei “Euro” si restul membrilor. Numai ca, la o analiza mai atenta, in cazul modificarii Tratatelor, divizarea va fi temporara, iar in al doilea, respectiv al incheierii unui nou tratat exclusiv intre membrii zonei “Euro”, ea are sansele sa fie de durata.

Ce trebuie sa faca Romania? Intrebarea, desi tardiva, caci mai sunt doar cateva zile pana la sumitul decisiv, merita sa fie pusa si sa primeasca un raspuns, atata timp cat autoritatile – adica cele care vor comunica decizia Romaniei in numele poporului roman – nu au depus nici cel mai mic efort pentru informarea opiniei publice, ca sa nu vorbim de consultarea democratica pe care erau obligate sa o faca. (Si asa, pe culoare, aici la Bruxelles, se discuta cata legitimitate va avea decizia – oricare va fi ea – luata de guvernele ne-alese, de tehnicieni, ale Greciei si Italiei …).

Desi nu avem date, caci autoritatile au preferat sa nu sufle o vorba despre miza sumitului la care vor participa reprezentand pe cei 22 de milioane de romani, din “semne” ne-am putut da seama ca Romania a fost tatonata de ambele tabere – una, a celor din afara zonei “Euro”, in fruntea careia pare sa se fi instalat Marea Britanie, alta, cunoscuta, a celor din zona “Euro”, condusa de Germania si Franta. Astfel, dna Udrea a luat ceaiul (putin intempestiv) cu Printul Charles la Londra, iar presedintele a facut o vizita (tot, putin intempestiva) la Berlin. De aici putem deduce, in principal, ca optiunea Romaniei este pentru modificarea Tratatelor, in sensul propunerilor Germaniei si Frantei si, in subsidiar, ca berea germana este mai buna decat ceaiul englezesc, chiar si in ciuda faptului ca acesta din urma a fost consumat si, probabil, recomandat de dna Udrea insasi …).

La acelasi rezultat ajungem si daca trecem dincolo de “semne” , facand o succinta analiza (care, banuiesc, ca cei care trebuiau sa o faca, au facut-o). Astfel, Romania este o tara continentala, aflata la celalalt capat al continentului fata de Marea Britanie. Intre noi, ca si in alte dati din istoria ultimilor 100 de ani, se afla Germania. Deci, optiunea noastra este, prin definitie, continentala, drept pentru care trebuie sa acceptam modificarea Tratatelor propusa de Germania si Franta. In plus, chiar si daca am accepta, de dragul argumentului,  sa sustinem optiunea britanica, cel mai probabil este ca singura tara care va avea de castigat va fi … Marea Britanie (ca nu degeaba este Mare), pentru care se va gasi pana la urma o formula satisfacatoare, asa cum s-a intamplat, dealtfel, in toate situatiile relativ similare de pana acum … Unde ne vom afla noi atunci?

Deci, daca acceptam formula modificarii Tratatelor propusa de Germania si Franta, vom avea de traversat “desertul”, respectiv perioada de timp pana la aderarea noastra la zona “Euro”. Ori, pentru a putea face cu succes acest lucru, avem atu-ul nostru traditional, la care am apelat cu succes si in cazul admiterii in NATO: ostasul roman!

Daca atunci, datorita performantei militare si sacrificiului sau, Romania a parcurs cu bine drumul de la Kandahar pana la Praga, acum Romania ar putea sa solicite asocierea la initiativa “Triunghiului de la Weimar”, initiat de Polonia, Germania si Franta in 2010 (cand a fost revitalizata o initiativa existenta din anii ’90), la care s-au alaturat déItalia si Spania.

Am merge inca o data pe mana Poloniei – cum am mai facut cu succes si in trecut, legat de NATO – care reuseste sa fie luata in calcul, in ciuda faptului ca nu este inca membra a zonei “Euro”.

Sunt convins ca, in ciuda diferentelor de situatie economica, atitudine, potential si capacitate administrativa dintre noi si polonezi, sub raport militar, Romania poate reprezenta o miza atractiva pentru principalii decidenti din UE,  ceea ce ne-ar spori sansele admiterii in clubul “select” al Uniunii.

Acest efort este necesar, daca dorim ca tot ce am facut anterior pentru admiterea in UE (si NATO) sa nu fi fost degeaba … Ar fi o eroare extrem de costisitoare sa ne oprim acum, numai pentru ca suntem comozi si nu vrem sa mergem mai departe. Odata intrati in acest tunel, nu exista decat un singur drum: inainte!

Distribuie acest articol

20 COMENTARII

  1. Problema cu Marea Britanie e ca nu ofera o alternativa la varianta Germaniei. Doar critica integrarea propusa de nemti dar nu ofera altceva in loc.

  2. Va prinde mai bine ipostaza asta, in care va puneti expertiza in slujba dialogului, decat cea in care strecurati diverse „soparle” in subiectele de discutie.

    Altfel spus, optiunile sunt doua: fie „atasati” de Germania (care, in subsidiar, are si ea destule reforme de facut in propria casa), fie in zona gri, unde ne pandeste reintoarcerea Rusiei la o pozitie expansionista (cand mijloacele si conjunctura ii vor permite). Sigur, mai este si a treia cale, a unei independente pro-active, dar noi nu prea excelam la capitolul asta si reactionam (cel mai adesea) doar cand suntem cu spatele la zid…

    Cam astea ar fi alegerea de facut…

  3. Dl Basescu a fost si la Londra anul asta.

    Insa intr-adevar Romania este acum mai aproape de Germania in privinta tratatelor UE.
    (macar cu o intrare in Schengen sa ne alegem din treaba asta :) ).

  4. „Astfel, Romania este o tara continentala, aflata la celalalt capat al continentului fata de Marea Britanie. Intre noi, ca si in alte dati din istoria ultimilor 100 de ani, se afla Germania. Deci, optiunea noastra este, prin definitie, continentala,[..]”

    Nu cumva optiunea noastra in primul razboi a fost Anglia (si impotriva Germaniei) si intre razboaie a fost tot Anglia? Cu Germania a fost doar cind nu trebuia.

  5. ” Stiu – si nu ma invat minte – ca temele europene sunt pe ultimul loc ca interes pentru romani. Cu toate acestea, perseverez. ”

    Va respectam opinia, dar daca aflam sursa acestei convingeri poate ne raliem si perseveram si noi . Pana atunci putem citi cu totii intr-un document accesibil tuturor ( EUROBAROMETER 71 – PUBLIC OPINION IN THE EUROPEAN UNION
    SPRING 2009 ) si coordonat de catre domnul Silviu Matei , urmarea asertiune :

    „ Positive perceptions of the EU are in contrast with considerations about Romania’s status
    within the Union.” (http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/eb/eb71/eb71_ro_en_exec.pdf )

    • foarte potrivita replica. si mie mi s-au parut cel putin nefericite consideratiile de la inceputul acestui articol. eu cred ca, dimpotriva, romanii inteligenti sunt mult mai interesati de politica UE decat de politica interna unde predomina actiunile penibile precum cererea de ieri a lui Ponta ca presedintele sa-si arate „mandatul” prin care se prezinta la reuniniune…

      sunt convinsa ca diplomatia romaneasca a lucrat bine de aceasta data, m-as referi numai la semnalele pozitive pe care le-am primit din partea Germaniei si faptul ca UK ne curteaza pentru a lua o pozitie de lideri ai zonei non-euro. cele doua se cam bat cap in cap dar in definitiv asta ne ajuta pe noi

      • Cred sincer , si de multa vreme ( http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/CULTURA/Integrarea%20Romaniei%20in%20UE%20de%20SS.htm
        ), ca romanii sunt mult mai interesati de Europa decat se afirma de obicei si cu atata usurinta. O tema atat de importanta nu poate fi expediata in derizoriu si tratata „ intre berea germana , ceaiul englezesc sau tuica romanesca ” indiferent daca acestea sunt luate „intempestiv sau nu” . Pe de alta parte , cred ca nimeni ( nici macar politicienii ) nu confunda o intreaga tara cu politicienii ei de moment si de aceea semnalele pozitive de care ati amintit se adreseaza de fapt tuturor romanilor .

        • Dle Simion,
          Chair nu aveti déloc simtul umorului? Folosirea termenilor de „bere germana” si „ceai englezesc” – tuica românească e licența Dvs – nu reduc prin nimic seriozitatea temei. Mai mult, cred ca ajuta la fixarea ei in mintea cititorului.

          • Eu speram ( si sper ) ca il avem amandoi , cert este ca titlul articolului Dvs va apartine in exclusivitate . Modesta mea contributie se refera numai la introducerea in ecuatie a celui de-al treilea element umoristic.

      • Afirmatia cu care am început contribuția se bazeaza exclusiv pe nr. mult mai mic de vizualizari realizat pe asemenea teme, comparativ cu cele referitoare la teme interne. Urmariti si cazul contribuției de fata si va veți lamuri.

        • Nu cred ca este corect sa fie facute generalizari ” despre romani ” intr-o problema atat de importanta pornind exclusiv de la numarul de vizualizari de pe un forum ( acesta nu este dat numai de tema in sine ci de modul in care poate fi tratata ) pentru ca nu ” toti romanii” stau pe acest forum . Exista date stiintifice certe in legatura cu interesul romanilor fata de aceste teme ( le-am amintit anterior ) si cred ca , bineinteles, le-ati urmarit si Dvs . In cazul contributiei de fata, ati preferat sa folositi numai primul tip de surse. Este si aceasta o optiune, dar in acest caz inceputul articolului se va referi atunci numai la cititorii forum-ului , deci nu la ” toti romanii” si lucrurile s-au clarificat.

  6. euro sau non – euro, cam asta ar fi intrebarea. Ei bine desi am inteles argumentatia dvs. eu consider ca pastrarea monedei proprii ar servi mult mai bine intereselor noastre actuale ( sa nu uitam ca nici macar nu suntem inca in carti pentru aderarea euro ).
    Marea Britanie nu doar din orgoliu a tinut sa isi pastreze moneda ci tocmai pentru a evita situatii ca aceasta in care suntem acum.
    Romania in schimb trebuie sa se roage de UE sa renunte la moneda, umilitor nu? ( as mentiona aici si episodul Schengen…). Am impresia ca scindarea e demult facuta in UE si nu in doua ci in trei : state euro, non – euro si euro second hand. Singurul stat care are de luat o decizie importanta acum este Germania deoarece sunt singurii competenti si responsabili in Europa.
    Franta dupa parerea mea e o gluma proasta, are deficit si aparat bugetar la fel de defect ca toata europa insa pentru ca Sarkozy inceput primul sa arate cu degetul spre ceilalti a distras atentaia catre ceilalti, iar acum se plimba toata ziua cu Merkel ca si cum ar fi ouat un ou.
    Aderarea la euro eu nu o vad ca pe un scop in sine ci doar ca pe o psibilitate sa ne dezvolta mai rapid, dar cand trebuie sa ne umilim pentru a ne ocupa locul meritat prefer sa spun pas.

  7. Temele europene nu sunt pe ultimul loc ca interes pentru romani, ci pentru sfera publica romaneasca, si -inca si mai rau- pentru politicienii romani.

    Fiindca sugerati sa mergem „pe mana Poloniei” hadeti sa ne uitam la interventia ministrului de externe Sikorski asupra crizei datoriilor suverane si rasunetul acelei luari de pozitie (de ex. in The Economist: http://www.economist.com/blogs/easternapproaches/2011/11/polands-appeal-germany). Cam la cati eoni distanta e expertiza, profesionalismul si implicarea europeana a ministrului polonez de pozitiile caldute, exprimate in limba de lemn si care de obicei nu spun absolut nimic ale ministrului nostru de externe?

    Nu-i rau sa ai ministrii care au terminat la Oxford (ca dl. Sikorski) sau la Sorbona (ca dl. Baconschi). Numai ca polonezul a studiat stiinte politice si economie iar Baconschi s-a ‘calificat la locul de munca” in relatii internationale dupa studii, nu ma indoiesc, stralucite, in antropologie religioasa. De ce sa te surprinda ca reactia domnului Baconschi la criza euro consta in promovarea construirii cat mai iute a Catedralei Mantuirii Neamului?

  8. Aici suntem de acord: e chiar frustranta lipsa dezbaterii si sa nu stim pozitia pe care Presedintele o va avea in cadrul Consiliului European.
    Am aboservat acest tipar, de a ne pune in fata faptului implinit, de a ne anunta postfactum asupra ceea ce a hotarat atunci cand este vorba de afaceri europene sau afaceri internationale.

    Mai e o ora, poate ne va spune de pe aeroport…

  9. Intai problemuta de forma: ori scriem „summit” ca in engleza ori ii dam direct traducerea in romana. Stuto-camila „sumit” nu o recunosc nici in RO nici in EN.

    Forma:
    1. Daca intrebati un economist o sa va confirme faptul ca ne sta mai bine in afara EMU.Cand intri in ea, trebuie sa fii pregatit si RO nu este, mai are multe de facut. Asa ca ce am avut si ce am pierdut?

    2. Strategic militar: mi-e teama ca iarasi altii au scos castanele din foc pentru noi, si nu prea sunt legati de Europa. Nu vede Bruxelles-ul nici prea departe si nici prea consistent. Vezi pct.1.

    Atitudinea de la Bruxelles pare asa de socialista ca nu ma mira numeroasele ezitari, confuzii si decizii aiurite. Este bine, daca se poate spune asa, ca Grecia i-a dat peste cap si ca ii obliga la actiune, ca altfel…

    Pana la urma revenim la cuvintele domnului Plesu care spunea ceva de genul: „Este mana lui Dumnezeu ca functionam cu asa lideri…:

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ioan Mircea Pascu
Ioan Mircea Pascuhttp://ioanmirceapascu.ro/
Om politic, membru PSD, profesor la SNSPA, europarlamentar, fost ministru al Apararii Nationale, expert in relatii internationale.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro