Home » Global / Europa » Citesti:

Un regat pentru un cal – ce au sacrificat europenii pentru a preveni Brexit?

Tana Foarfa februarie 26, 2016 Global / Europa
19 comentarii 3,108 Vizualizari

Cel mai dezbătut subiect la nivel european din această săptămână a fost fără îndoială întâlnirea Consiliului European din 18-19 februarie ce s-a sondat cu un acord unanim între ţările europene pentru a evita ieşirea Marii Britanii din UE. Care sunt totuşi detaliile „calului” sacrificat de ţările est-europene? Care sunt acum atitudinile din Regatul Marii Britanii faţă de acest acord şi viitorul referendum de pe 23 iunie?

Prevederile acordului şi poziţia ţărilor din Europa de est

Preşedintele Consiliului European Donald Tusk a anunţat, după lungi negocieri, adoptarea unanimă a acordului care ar asigura Marii Britanii un statut şi mai privilegiat în spaţiul comunitar. Concesiile sunt grupate în patru puncte principale: guvernanţă economică, competitivitate, suveranitate şi ajutoare sociale şi libertatea de mişcare. Dacă primele trei puncte subliniază particularităţile Marii Britanii, ultimul va fi aplicabil pentru toate statele membre. Premierul britanic David Cameron s-a declarat satisfăcut în particular de adoptarea restricţiei ajutoarelor sociale pentru migranţii europeni. Practic, timp de şapte ani, migranţii intra-comunitari care ajung în Marea Britanie nu vor mai putea beneficia de avantaje sociale/ajutoare de stat pe perioada în care îşi caută de muncă. Guvernul britanic poate cere migranţilor care îşi caută serviciu timp de şase luni să părăsească ţara, iar în cazul copiilor ce locuiesc în afara Marii Britanii pentru care părinţii primesc ajutor de la stat, alocaţiile vor fi indexate în funcţie de costul de trai din ţara de reşedinţă începând cu 1 ianuarie 2020.

Cameron a justificat aceste cerinţe ca un mijloc de luptă împotriva migraţiei intra-europene. Totuşi, această măsură este extrem de discutabilă atât la nivel principial, cât şi la nivel economic. Dreptul cetăţenilor europeni la beneficii de şomaj şi ajutoare de stat în ţări membre UE altele decât ţara natală şi dreptul la tratament egal al cetăţenilor europeni cu cetăţenii domestici sunt aspecte centrale ale jurisprudenţei, directivelor şi regulamentului de muncă ale UE. În plus, companiile britanice au nevoie de forţă de muncă, angajând până acum 2 milioane de salariaţi europeni. Ţările central şi est-europene sunt cele mai afectate de această decizie, deoarece grupul Vişegrad ce cuprinde Ungaria, Slovacia, Republica Cehă şi Polonia furnizează cel mai mare procentaj de lucrători migranţi în Marea Britanie. Mai mult, Irlanda doreşte în acest caz adoptarea unui acord bilateral cu Marea Britanie pentru a-şi asigura cetăţenii că vor beneficia în continuare de ajutoarele de stat.

Aceste schimbări se pot realiza prin două metode la nivel european: negocierea unor noi directive europene prin procedura legislativă normală, fapt ce ar necesita extrem de mult timp sau schimbarea clauzelor din Tratatele de la Lisabona, în particular principiile de tratament egal al lucrătorilor naţionali şi cei europeni. În ambele cazuri, orice schimbare referitoare la libertatea de mişcare a lucrătorilor în UE va afecta ţările est-europene precum Polonia, dar în special România şi Bulgaria, care abia extrem de recent au reuşit să beneficieze de acest drept.

Atât Donald Tusk dar şi Jean-Claude Juncker au subliniat faptul că nu va fi nevoie de o schimbare de tratat pentru acest acord, ci doar de propuneri legislative din partea Comisiei. În acelaşi timp, au lăsat şi o portiţă de scăpare: dacă Anglia votează pe 23 iunie să plece din UE, tot acordul cade.

Ca un fel de drept ce compensează sacrificiul făcut de ţările est-europene, ţările non-membre zonei Euro vor putea să deschidă şi să participe la o dezbatere cu liderii europeni despre aspecte legale ale Zonei Euro. Să credem oare că această propunere poate micşora sentimentul de excludere a ţărilor a căror monedă nu este euro din economia europeană şi ar putea conecta mai bine cele două pieţe economice din interiorul Uniunii? Puţin probabil, dacă stăm să ne gândim la următoarea clauză din acord: o excludere univocă a Marii Britanii de la orice referinţă la o „uniune şi mai mare” între ţările UE. Practic, Cameron şi-a asigurat protecţia împotriva discriminării statelor membre UE ce folosesc moneda unică şi a forţat liderii UE să recunoască faptul că UE dispune de mai multe monede. Totuşi, textul rămâne unul vag: instituţiile uniunii vor „facilita coexistenţa mai multor perspective”. Jean-Claude Juncker, preşedintele Comisiei Europene a insistat că documentul nu acordă niciun drept de veto Londrei în materie de decizie.

Singura parte mai puţin problematică a fost încurajarea liberei circulaţii de capital, bunuri şi servicii, deoarece Comisia Juncker face o prioritate din competitivitate pe piaţa europeană. Astfel, cei 28 de lideri au fost repede de acord cu clauze precum „ameliorarea competitivităţii” şi „luarea de măsuri concrete” pentru a avansa în acest aspect. Aceasta, deşi promisiunea de măsuri concrete nu este tocmai o măsură concretă în sine.

Poziţii pe scena politică britanică

Realizarea unui acord nu înseamnă automat ratificarea lui. David Cameron va trebui să îşi convingă compatrioţii să aprobe acest compromis prin referendumul care va avea loc pe 23 iunie 2016, cel care, prin votul poporului britanic, va decide dacă Marea Britanie va rămâne în Uniunea Europeană sau nu. Având în vedere creşterea influenţei eurosceptice în parlamentul britanic şi chiar în propriul Partid conservator, probabilitatea unui „Brexit” este foarte ridicată, în ciuda eforturilor depuse de prim-ministrul britanic la summitul de la Bruxelles.

Care este deci raportul de forţă? Alături de David Cameron, care se va implica integral în campania menţinerii Marii Britanii în UE, îi putem numi pe: cancelarul George Osborne, ministrul afacerilor interne Theresa May, ministrul sănătăţii Jeremy Hunt, ministrul transporturilor Patrick McLoughlin, David Mundell, ministru scoţian etc. Aceştia au lucrat alături de Cameron pentru a avea negocieri cu un rezultat cât mai bun pentru Marea Britanie. Aparent, majoritatea delegaţiei de deputaţi europeni ai conservatorilor, aflaţi în grupul european ECR, vor susţine la rândul lor un vot „BritIn”.

De partea cealaltă, liderul celor care susţin ieşirea Marii Britanii din UE s-a anunţat Boris Johnson, primarul londonez. „BoJo” cum este el cunoscut are şanse mari să devină viitorul lider conservator, indiferent de rezultatul referendumului. Alături de el se află ministrul justiţiei Michael Gove, ministrul muncii şi pensiilor Iain Duncan Smith, ministrul energiei Andrea Leadsom şi ministrul culturii, John Whittingdale. Această aripa critică acordul, susţinând că respectivele clauze sunt prea puţine, iar acordul nu are caracter obligatoriu din punct de vedere juridic.

Este notabil că în cele din urmă, totul pare a fi o răfuială din sânul Partidului Conservator britanic. Liniile politice trasate, alianţele care s-au format dar şi argumentele folosite semnalează că referendumul, Brexitul sau BritInul şi întreaga soartă a Europei sunt secundare pentru politicienii britanici faţă de soarta propriului partid.

Speculaţii despre referendum

Este „Brexit”-ul posibil? Dacă referendumul este câştigat de coaliţia anti-europeană, Marea Britanie va trebui să urmeze apoi demersurile prevăzute de articolul 50 din Tratatul de la Lisabona. Acesta prevede că ţara ce doreşte să părăsească UE trebuie să poarte negocieri cu celelalte ţări membre şi trebuie să ajungă la un acord în maxim doi ani, în cazul în care nu doresc să prelungească acest termen. Acordul va trebui să prevadă dacă Marea Britanie doreşte o ieşire totală din UE sau rămâne în spaţiul economic european. În acelaşi timp, englezii ar trebui să renegocieze toate zecile de tratate comerciale cu ţări terţe de care beneficiază în acest moment, să facă o imensă reformă legislativă care să suplinească absenţa celei europene dar şi să discute cu o Uniune jignită fiecare posibil capitol de cooperare în parte.

În ceea ce priveşte consecinţele, părerile diferă. Conform unui raport al think tank-ului conservator Open Europe, PIB-ul Marii Britanii ar putea ori să fie diminuat cu 2,2%, ori, în cel mai bun caz, să crească cu 1.6% până în 2030. În schimb o scrisoare semnată de liderii celor mai mari companii britanice ameninţă cu pierderi economice catastrofale, cu întreaga piaţă a serviciilor şi finanţelor părăsind City-ul. Pentru UE în schimb, în cel mai rău caz, costul ar fi colosal, reprezentând o pierdere de 14% din PIB, conform unui raport al fundaţiei nemţeşti Bertelsmann Stiftung. Pe plan politic, ieşirea Marii Britanii din UE ar provoca imediat organizarea unui nou referendum despre independenţa Scoţiei, care doreşte să beneficieze în continuare de avantajele de stat membru UE. Irlanda de Nord dar mai nou chiar şi Ţara Galilor au dat semnale clare că viitorul lor este în Europa, cu irlandezii din sud sprijinind puternic aceste declaraţii.

De asemenea, ieşirea Regatului Unit din UE ar încuraja dezbateri în Cehia despre organizarea unui referendum similar, a anunţat premierul ceh.

Dar, întrebarea rămâne: ce şanse sunt că votul referendumului din 23 iunie să valideze ieşirea ţării lui Cameron din UE? Şi aici analiştii au păreri diferite despre evoluţia votului. Ziarul „The Telegraph” a realizat 19 de sondaje de la Crăciun şi până în prezent, iar rezultatele au fost mixte: 7 sondaje au arătat că publicul doreşte să părăsească UE, în timp ce restul de 12 au arătat că publicul va vota pentru rămânerea Marii Britanii în UE. Organizaţia „What UK Thinks”, ce a ajutat la realizarea sondajelor, arată că procentajul este extrem de strâns. Tabăra celor care vor să rămână conduce din septembrie 2015, cu un procentaj între 51 şi 55 %. Însă un rol foarte mare va fi jucat de tabăra alegătorilor indecişi (ce reprezintă 15% din populaţia britanică), pe care cele două campanii britanice îşi concentrează toată atenţia şi puterea de convingere. Desigur, nu trebuie să uităm că există şi diferenţe tehnice ce influenţează votul. Graficele arată că în sondajele care au loc la telefon, britanicii manifestă o preferinţă mai mare pentru păstrarea ţării lor în UE decât cei care au fost chestionaţi pe internet.

Va fi extrem de interesant de urmărit în continuare cele două campanii pentru referendum. Va suferi UE un eşec? Va reuşi UE să ducă o campanie eficientă de promovare a avantajelor de a rămâne în Uniune, pentru a nu pierde un stat atât de important din punct de vedere financiar şi politic? Nu trebuie să uităm că, cel puţin la nivel declarativ, toţi politicienii şi liderii instituţiilor de pe continent au spus că nu se vor amesteca în campania din iunie, lăsând alegătorii britanici să decidă soarta întregii Europe. Că să-l parafrazăm pe Churchill, putem spune că niciodată nu a depins soarta atâtora oameni de decizia unui număr atât de mic. Rămâne să lăsăm tot vorbele lui Shakespeare, un alt insular, să ne răspundă la întrebări: „Eu viaţa doar pe-un zar mi-am pus şi vreau să-mi cerc norocul pînă pier.”\

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre:



Currently there are "19 comments" on this Article:

  1. Josef Svejk spune:

    Personal nu cred ca UK va parasi UE. Va fi ceva similar cu referendul pentru independenta Scotiei – un meci palpitant inchieat cu un rezultat previzibil.

    Ce conteaza cu adevarat aici e statul exceptional pe care-l obtine Marea Britanie ramanand cu o sama de bemneficii si cu cat mai putine dezavantaje. Pare o chestie egoista, dar pe termen mediu si lung va duce la o incetinire a ritmului integrarii europene deci e ceva bun pentru toata lumea. Integrarea europeana azi inseamna cedarea a cat mai multor atributiii ale statelor europene catre un organism birocratic opac, incompetent si adeasea de-a dreptul imbecil, pe care pe de-asupra nici nu-l alege nimeni. Adica o subminare cumplina a democratiei.

    Chiar daca birocratii inchistati ca mucegaiul in organismele europene ar putea fi alungati maine, integrarea europeana nu ar fi cu nimic mai simpla: Vorbim de 28 de natiuni cu limbi, traditii si o intelegere diferita a vietii.

    Ce e cu adevarat important si constructiv e pastrarea pietei comune si a liberei circulatii a cetatenilor si rezidentilor legali UE. Ce e peste asta, pare a fi mai degraba distructiv. Pe moment, cel putin.

    • roland spune:

      De pe la anul 800 e.n., incoace Europa nu a putut sa aiba un singur conducator, pt. toate natiunile (desi tendinte si cantidati/ofertanti au fost : Carol cel Mare,Frederic Barbarossa, Hitler, Napoleon). Inexistenta unei limbi comune a facut viata mai grea; iar pe langa acestea :
      - existenta unei religii cu mai multe diviziuni (rituri),nu de putine ori cu un comportament agresiv,
      - existenta unor si manifestari nevrotice a formelor de nationalism,
      - orgoliile, complexele si frustarile unor natiuni (ce izbucnesc agresiv, din cand in cand) ,
      - inexistenta unei armate comune (cu mici pasagii istorice – ex. cruciadele, razboiul de 30 ani),
      - existenta unei Germanii care pana la Bismark exista sub forma a 1000 de state,cu 1000 de regi si printisori miunusculi,
      - existenta unor bariere culturale, sociale, juridice si economice (ex. numai modul de abordare al proprietatii, sau existenta dreptului de preemtiune, ori a uzantelor si cutumelor a unor zone europene, tinzand spre globalozare – “Ponta again”) , ce inca fractureaza posibilitatea de unionizare,
      - imposibilitatea tuturor de a trece la moneda unica,
      - … etc.
      fac ca Statul europena confederativ, Statele Unite europene, … sau alta modalitate de existenta a Europei, sa fie un deziderat mult prea indepartat . Din cele mai negre vremuri, pana acum.
      Ca de obicei, ca dupa Maastricht, ca dupa Lisabona, putem spune sor “Uf! Ca am trecut-o si pe aceasta”.

      PS Ca de obicei “perfidul Albion” nu rezista tentatiei de a se amesteca in micile dizarmonii ale tarisoarelor europene, si tot ca de obicei, exista o mica cearta intre cei trei mari depozitari de tehnologie de pe glob: SUA, Germ si MB; fie direct, fie indirect, prin “sateliti” .

      • Josef Svejk spune:

        “Perfidul Albion” isi vede de interesele sale. E exact ceea ce trebuie sa faca oamenii politici responsabili. Fair play-ul e pentru competiitle sportive si nu pentru politica unde se decide soarta a milioane de oameni. Nu-i vorba de a se amesteca in galceava asa de dragul de a -si auzi vocea, ci de a obitne ceva concret si palpabil cu fiecare ocazie. Iar britanicii au stiut sa o faca si au sacii in caruta odata cu statutul exdeptional obtinut in UE. Bravo lor.

        Un om politic britanic remarcabil spunea ca (citez aproxiamtiv): “Imperiul britanic nu are prieteni si inaimici, ci doar interese imuabile”. Aceste cateva cuvinte rezuma esenta politici internationale. Cine nu le pricepe si mai ales nu le aplica e destinat sa devina ciuca batailor si mofluz profesionist.

        • rolnd spune:

          Lipsa aliatilor (ma rog,a prietenilor), precum si realizarea tuturor intereselor imuabile (calcand pe cadavre), naste antipatii, sau chia dusmanii. Britanicii o stiu cel mai bine, deoarece pe vremea cand “soarele nu apunea niciodata” in imperiu,erau tot atat de multe suflete ce blestemau imperiul si coroana (Eric Knight – “Above all”).
          La vremurile de azi, daca te musca o javra, “no problem”; problema este ca javrele au (re)devenit caini de rasa, sunt tot ma multi si extrem de agresivi. Sa nu imi spui povestesti de interesele si prietenia cu China si Germania, ca nu te cred. Exista si altii care, dincolo de realizarea intereselor, sau cel putin mascat, dupa interese, mai vor si altceva.
          Nu mi-o lua in ume de rau, dar si eu cred ca atunci cand vrei numai bani, lucrurile se rezolva; exista insa si alte popoare, ce nu vad numai banii, .. ci si altceva. Si ele sunt memebre UE. Si ele, intr-un fel, ori in altul au simtit interesele britanice.
          Si nu in ultimul rand, ar fi prea frumos, si prea demiugic ca britanicii sa vrea N U M A I bani. Ar fi asa, ca niste semizei , iar ei sunt niste bieti muritori.

  2. smaranda spune:

    Prevederile acordului nu arata si interesele intradevar sensibile ale englezilor. Asa cum am mai spus-o Londra este lider mondial (pe piata financiara) chiar dacă băncile HSBC şi Standard Chartered analizează dacă să îşi transfere sediile centrale din capitala britanică, din cauza unei taxe pe profiturile băncilor impusă de guvern şi a incertitudinilor referitoare la rezultatul referendumului privind apartenenţa Marii Britanii la Uniunea Europeană. Londra s-a plasat pe primul loc la toate categoriile, urmată de New York. Hong Kong, Singapore şi Tokyo. Banca central europeana a luat in ultimul an multe decizii care i-au nemultumit pe englezi, fara a avea putere de a contracara. Amenintarea cu parasirea uniunii poate satisface numai orgoliul ranit al englezilor, pierderile chiar daca sunt mari (de ambele parti) posibilitatile de refacere ale UE sunt foarte mari. Pe de alta parte Londra nu va mai fi lider pe piata financiara. Asa ca, pe cine ajuta asta?

  3. sensu spune:

    asta este rezultatul politicii de tip “inventam crize la care noi avem deja pregatita rezolvarea”
    politica interna exportata pe agenda publica a ue… etc…
    cred ca uk a suferit o mare infringere si a pus ue intr-o pozitie extrem de ingrata… cred ca singurul care a avut de castigat din toata criza este Putin si a lui partide extremiste eurosceptice care au rasarit ca si ciupercile dupa ploaie in tot spatiul asta european

    • Josef Svejk spune:

      Nope,

      UK si cameron personal au inregistrat o mare victorie. UK a obtinut un statut privilegiat in cadrul UE. Asta inseamna ca UE are mai mare nevoie de UK decat invers. Daca n-ar fi fost asa, atunci UE n-ar fi trebuit sa negocieze nimic cu Cameron ci ar fi trebuit sa-i spuna franc in fata: ” Daca ramaneti in UE e OK, daca plecati e iarasi OK”. Asta i-ar fi fortat pe englezi sa faca un pas inapoi fara a obtine NIMIC. adica o umilinta si infrangere cu nimic deosebite de cele 2 sau 3 respingeri a giorno (celebrul “Non!” al lui de Gaulle) ale candidaturii britanice la UE (pe atunci Piata Comuna) de la sfarsituyl anilor ’60.

      E evident ca UK ar suferi lovituri ireparabile daca ar parasi UE. E ceea ce elita britanica stie foarte bine. Numai ca pe de alta parte integrarea extinsa gandida de birocratii acefali de la Bruxelles e si ea foarte rea. Asa ca au gasit o cale inteligenta de a o evita. Sa speram ca si alte tari UE semnificative vor avea curajul si clarviziunea leader-ilor britanci ca sa-si salveze tarile de le pustiirile clocite cu inconstienta vesela de birocratia centrala a UE.

      • cinic spune:

        Svejk, ai [doar] umor. Cameron a obtinut dreptul ca celellate 27 de parlamente sa ratifice acordul. Rezultat? Daca in iunie nu trece referendumul, cate parlamente vor ratifica un acord devenit caduc?

      • Harald spune:

        E o victorie à la Pyrrhus. Anglia are deja de două ori mai puțini bani decât Germania pentru orice, iar neîncrederea pe care stârnit-o actualul circ nu va trece nici peste zeci de ani. Nu în ultimul rând, ce a mai rămas din industria britanică va fi înghițit cu fulgi cu tot de marile companii de pe continent. Deja DB Schenker e cel mai mare operator feroviar cargo din UK, iar Veolia și E-On sunt omniprezente.

  4. curios spune:

    PIB UE va scadea cu 14%, dar nu cumva PIB procapita va evalua diferit?
    Acum 20 de ani, Japonia -ca sa evite taxele UE_ si-a mutat fabrici auto in UK. Vor mai ramane?
    Mari companii USA au subsidiare in UK pt acelasi motiv. Vor mai ramane?

  5. euNuke spune:

    “Că să-l parafrazăm pe Churchill, putem spune că niciodată nu a depins soarta atâtora oameni de decizia unui număr atât de mic.”

    Totusi, sa nu exageram, primul Mare Comisariat, cel infiintat in 1917, era compus din vreo 16 comisari, spre deosebire de actualul care contine 28 de bucati, dar, e drept, si populatia asupra careia se decide in Centrala tehnocrata a crescut, e vorba de 500 de milioane de cetateni europeni fata de 90-100 de milioane de rusi si alti euroasiatici din vremea pionierilor sovietici. Trotsky ar fi mandru de opera stranepotilor sai… Ca doar nu va refereati la cetatenii britanici ce voteaza intr’un referendum pentru independenta lor, ca ar fi ca si cand ati pretinde ca declararea independentei la 1877 de catre o mana de saracani de la nord de Dunare ar fi fost un act criminal de secesiune ce ar fi afectat viata a sute de milioane de supusi ai bunului Sultan.

    • roland spune:

      Tot Churchill a spus-o dupa cel de al II-lea razboi ca : “am taiat porcul gresit”(referindu-se la Germania si URSS). Sa speram ca acu’ il vor taia bine; a doua incercare va fi mult prea indepartata, si de cu totul alta factura .

  6. victor L spune:

    Doar un gind, pe scurt: raminerea UK in UE este o garantie ca alianta franco- germana nu va putea sa-si faca de cap.
    Nu am nevoie de argumente: Istoria spune multe.

    • Tomis spune:

      Pai cam asta este singurul rol al UK in UE, sa puna altora bete in roate. Asa se intampla cand ai fost imperiu sute de ani si iti este greu sa te ajustezi la realitatea ca nu mai esti mare si tare – de ciuda incepi sa speri la moartea caprei vecinului.

      • victor L spune:

        Eu am precizat ca sint scurt.
        Citeste postarile lui @ Josef Svejk , el are rabdare. Daca nu le-ai citit. Iar daca le-ai citit si apoi ai postat ca raspuns pentru mine, nu mai e nicio speranta.

  7. Lucifer spune:

    Europenii trag de timp,dar tendințele divergente din UE care tind să devină antagonice vor duce la același deznodământ:UE în forma actuală nu (mai) poate să existe.Deja planul B a fost pus în discuție publică,respectiv un nucleu dur al zonei € cu statele cele mai dezvoltate din vest structurate într-un fel de federație.Ceilalți vor fi state asociate care,eventual,să păzească frontierele sau să fie piețe de desfacere pentru ”cei mai cei” din Europa.
    România trebuie să se miște cu atenție,să aibă o viziune pe termen mediu și lung,mai ales că mai avem nerezolvată și problema Moldovei.
    Pentru România poate este mai bine așa.Trebuie să ne vedem de interesele noastre,eventual să speculăm această perioadă agitată.

    • Harald spune:

      E mai mult decât posibil ca o Uniune hardcore (țările fondatoare + Spania + țările satelit ale Germaniei) să se descurce mult mai bine odată ce va scăpa de periferia oportunistă (UK + țările balcanice). Periferia oportunistă are cu totul alte mentalități decât Europa Centrală și un contact dur cu realitatea e tot ce i-ar trebui.

      În esență, UE a devenit vinovatul de serviciu pentru toate politicile inepte practicate de Londra, București sau Atena. Nimeni nu mai e responsabil pentru nimic, de parcă Bruxelles-ul e cel care a centralizat Anglia în jurul Londrei și a lăsat Midlands și Yorkshire cu 40 până la 100 de ani de înapoiere, de parcă Bruxelles-ul a oferit industria românească ”investitorilor” ruși și a adus USL-ul la guvernare sau de parcă Bruxelles-ul a obligat Atena să plătească 14 salarii bugetarilor.

  8. MariS spune:

    Hmm, cred că britanicii conservatori nu ştiu ce-şi doresc: ieşirea din UE ar însemna sfârşitul UK în formatul actual. Nu vor mai putea opri forţele centrifuge ale scoţienilor, irlandezilor, galezilor .. etc. Brexitul e o întreprindere sinucigaşă pentru Marea Britanie. Va trebui să-şi schimbe apoi denumirea, după dezmembrare, în .. Mica Britanie. Poate nu într-un an de zile, dar în cinci ani aproape sigur. Şi atunci la ce bun campania de a ieşi? Orgolii, orgolii şi iar orgolii.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Tana Foarfa


Tana Foarfa

A obţinut licenţa în Știinţe Politice la Université Libre de Bruxelles, iar în prezent urmează cursurile unui Master în Studii Europene la KU Leuven, specializarea ei fiin... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)