Home » Global / Europa »Sinteze » Citesti:

Un strop de istorie politica…

Ioan Mircea Pascu decembrie 21, 2011 Global / Europa, Sinteze
21 comentarii 1,334 Vizualizari

In penultima mea postare, in care argumentam ca, la sumitul trecut, Romania trebuia sa mearga pe mana Germaniei si Frantei si nu pe cea a Marii Britanii, afirmam ca, geografic, Germania se afla mai aproape de Romania decat Marea Britanie.

Atunci nu am simtit nevoia sa intru in amanunte, insa cineva mi-a atras ulterior atentia ca aceeasi situatie geografica nu a impiedicat cooperarea romano-britanica in anii interbelici, ceea ce este adevarat. Drept pentru care am facut o scurta analiza a datelor care s-au schimbat fata de perioada respectiva, pe care vreau sa o impartasesc cu cititorii postarii de fata. Ea nu are, deci, rigoarea stiintifica a unei analize istorice pure, ci se doreste doar o interpretare politica a faptelor istorice. (In general, insa, este deosebit de important ca factorii decizionali din domeniul securitatii, apararii si politicii externe sa fie la curent cu principalele repere istorice ale tarii, pentru a intelege mai bine ratiunile care au stat la baza deciziilor luate la un moment dat sau altul de predecesorii lor. Numai asa se va putea asigura o anumita continuitate in domeniile respective).

Odata cu aparitia – relativ brusca – a Rusiei pe granita noastra de est (la inceputul secolului al XVIII-lea), Moldova in primul rand, dar si Tara Romaneasca (mai putin Transilvania, aflata sub austrieci) au inceput sa resimta tot mai mult pericolul rusesc. Poate ca si acesta a fost unul din motivele pentru care turcii, profitand de “cazul Brancoveanu”, au decis – la 1714 – sa puna domni in cele doua tari direct din Fanarul Stambulului, intrerupand guvernarea cu domni pamanteni. Aceasta situatie a tinut pana la Revolutia lui Tudor Vladimirescu, cand, dupa o scurta perioada de revenire a domniilor pamantene,  ambele principate ajung sub ocupatia militara rusa. Dupa infrangerea Rusiei in Razboiul Crimeii (1853-1856), mai précis in 1859, utilizand o lacuna in reglementarile impuse de marile puteri, cele doua principate isi aleg acelasi domn, un act politic care a dus inevitabil la unificarea lor.

Primul Razboi Mondial  – care a consfintit caderea imperiilor in Europa – a creat dintr-o data doua oportunitati istorice pentru Romania: pe de o parte, i-a permis unificarea statala prin venirea Transilvaniei, Bucovinei si Basarabiei in granitele firesti ale statului roman, pe de alta, a diminuat presiunea directa a marilor puteri de pe granitele noastre (cu exceptia celei exercitate de Rusia, care si-a continuat existenta imperiala sub forma URSS).

Astfel, principala problema de securitate a Romaniei dupa primul razboi mondial a devenit pastrarea status-quoului teritorial in Europa, implicit a statului unitar roman. Iar acest lucru s-a facut pe trei planuri. Primul a fost prin intermediul sprijinului total acordat Ligii Natiunilor, organizatia creata la nivel continental exact in acest scop. Al doilea a fost prin intermediul initierii unor aliante regionale, menite sa tina sub control revendicarile teritoriale ale Ungariei (pentru aceasta a fost creata Mica Antanta intre Cehoslovacia, Romania si Iugoslavia) si ale Bulgariei (scop in care a fost creata Mica Antanta balcanica: Romania, Iugoslavia, Grecia si Turcia). Este de mentionat ca toate aceste aliante regionale au fost sustinute de Franta si Marea Britanie. In sfarsit, al treilea plan l-a constituit un model de actiune politico-militara si economica, menit sa contrabalanseze noile forte care se faceau simtite in Europa interbelica.

Acest “model” este si cel asupra caruia vreau sa ma opresc mai mult, pentru a-mi explica afimatia din postarea amintita. Mai intai, prima “ecuatie” care trebuia rezolvata de Romania in perioada interbelica era aceea de a contracara pericolul de la rasarit (Rusia, care, se pare, a considerat intotdeauna Romania un obstacol artificial creat de occidentali, pornind de la latinitatea noastra, pentru a o impiedica sa ajunga la Stramtorile Marii Negre, nu s-a impacat niciodata cu revenirea Basarabiei in granitele firesti ale statului roman). Contracararea pericolului rusesc s-a facut (in afara incheierii unei aliante cu Polonia) prin stabilirea de relatii preferentiale cu tarile Europei Centrale si Occidentale. Numai ca, aici apare necesitatea unei “sub-ecuatii”, care trebuia sa contrabalanseze forta economica a Germaniei cu ponderea politico-militara a Frantei si Marii Britanii. Drept urmare, desi, sub raport comercial si economic, Romania interbelica nu s-a putut sustrage fortei de absorbtie a “aspiratorului” german, ea a cautat sa dezvolte cat a putut raporturile politico-militare cu Franta si Marea Britanie.

Insa, asa cum a demonstrat istoria, Germania devenise déjà prea puternica pentru a mai putea fi “controlata” de Liga Natiunilor si, cu atat mai putin de Franta si Marea Britanie. Iar in conditiile in care Germania a reusit sa-si asigure “spatele” prin Tratatul Ribbentrop-Molotov, situatia Romaniei a fost pecetluita. Pierzand pe rand Basarabia, parte din Transilvania si Cadrilaterul, obtinand in schimb garantarea teritoriala din partea Germaniei (ceea ce a stopat apetitul expansionist al URSS, care vroia si restul Bucovinei si Moldovei), Romania nu a avut decat o singura calea: sa mearga complet pe mana Germaniei, ceea ce a si facut, cu rezultatele cunoscute, pe care nu vreau sa le comentez acum si aici.

Ajunge doar sa spun ca Actul de la 23 August 1944 nu a fost anti-german, ci pro-romanesc! Dupa Stalingrad, conducerea Romaniei a inteles ca URSS a preluat definitiv initiativa si, inevitabil, ca tara va fi nevoita sa se opuna ocupatiei directe a teritoriului national de fortele militare sovietice. Or, tocmai ca sa evite o infrangere militara si, in consecinta, ocupatia militara a tarii, autoritatile romanesti au fost cele care au intiat si dus la capat Actul de la 23 august 1944.

Rezultatul, dincolo de faptul ca iesirea noastra de jure din razboiul contra aliatilor s-a petrecut abia la 12 septembrie 1944, timp in care sovieticii ne-au tratat ca inamici, a fost ca autoritatile romane au fost cele care au intampinat fortele sovietice, atunci cand au intrat in Bucuresti, pe 29 august 1944! Astfel, Armata Rosie a avut un interlocutor real si legal in autoritatile romanesti, cu care, de voie, de nevoie, a fost silita sa cooperareze pentru asigurarea tuturor celor necesare pentru continuarea operatiunilor sale militare de pe teritoriul romanesc.

Din cate cunosc – sigur, istoricii de meserie stiu mai bine –  Regele ar fi oferit germanilor o perioada de timp ca sa se retraga in liniste din Romania, fara sa li se opuna rezistenta. Aceasta oferta ar fi fost insa respinsa de germani, care, prin Generalul Gerstenberg, cel care a comandat represiunea revoltei de la Varsovia, a dat curs ordinelor venite de la Berlin si a dispus bombardarea Bucurestilor pe 24 august 1944. (Ceva adevar trebuie sa existe in aceasta supozitie, intrucat, in zilele imediat urmatoare actului de la Bucuresti, Molotov se referea explicit la faptul ca, in conditiile cerute anterior de romani pentru acceptarea unui armistitiu, figura si acordarea unui termen de 15 zile pentru retragerea trupelor germane din tara).

As adauga ca acelasi obiectiv l-au urmarit si polonezii, atunci cand s-au ridicat impotriva germanilor in Varsovia, odata ce trupele sovietice atinsesera Vistula. Numai ca, intrucat ei nu erau expresia unor autoritati poloneze “pamantene” (statul polonez fusese desfiintat dupa ocuparea lui de germani si sovietici in 1939), ci ai guvernului polonez din exil de la Londra, Armata Rosie – care avea si ea proprii candidati pentru noul guvern polonez de dupa eliberare -  a facut o “pauza de mars” la portile Varsoviei, urmarind cum germanii eliminau rezistenta poloneza legata de Londra …

Daca punem in balanta revolta poloneza si Actul de la 23 august, ambele urmarind acelasi scop, vom observa ca cel de-al doila a reusit, chiar si daca numai partial. Aceasta pentru ca, spre deosebire de Polonia, Romania nu facea obiectul interesului occidental (tocmai de aceea, Churchill o si cedeaza in proportie de 90% URSS-ului, in octombrie 1944). De asemenea, crucial, statul roman, desi ciuntit dupa cedarile fortate din 1940, a ramas in picioare, cu organizare si autoritati, care au putut astfel efectua Actul de la 23 august si, ulterior, coopera cu autoritatile militare sovietice.

Ce s-a schimbat intre timp? Sigur, Marea Britanie si Franta tot dincolo de Germania au ramas, iar Rusia, in “revenire de forma”, incepe sa devina tot mai amenintatoare. Diferanta substantiala este ca, de data aceasta, Romania se afla ancorata institutional in Vest! Tocmai acesta a si fost sensul eforturilor noastre de a valorifica rapid si complet “fereastra de oportunitate” oferita de schimbarile profunde din partea de rasarit a continentului, intervenite odata cu 1989.

(Ceea ce am gresit este ca, odata intrati, am considerat ca ne putem culca pe lauri si nu am mai intreprins nimic pentru a ne consolida statutul astfel castigat in interiorul institutiilor occidentale respective. Tocmai de aceea, acum cand , in EU, are loc o concentrare si mai mare a deciziei, iar NATO se afla in pragul ajustarii la situatia creata prin diminuarea angajamentului american, noi ne aflam la marginea proceselor respective …)

Uniunea Europeana nu mai este doar o institutie comerciala, creata in jurul unei “Piete Comune”, ci o constructie care are de acum o importanta dimensiune politica si, iata, in ultimul timp, financiara, fiscala si bugetara. Ori, in aceste conditii, ponderea Germaniei se face simtita in toate aceste planuri, nu numai in cel economic si comercial. Aceasta este diferenta fata de greutatea si rolul Germaniei din perioada interbelica. Optiunea unor raporturi politico-militare preferentiale cu Franta si Marea Britanie, pentru a “contrabalansa” ponderea Germaniei pur si simplu nu mai exista! Iar daca, mai mult, am incerca sa ne incapatanam sa credem ca ea exista totusi, am sfarsi prin a ne auto-exclude in fapt din Uniune.

Aceasta pentru ca, spre deosebire de Germania si Franta, care au o miza directa in salvarea “Euro”, deci in integrarea pe mai departe a UE, Marea Britanie lasa sa se inteleaga ca isi urmareste doar propriul interes national, fiind preocupata de ce se intampla acum in Uniune doar in masura in care beneficiile  participarii sale la “piata unica” ar fi in pericol …

Sigur, Marea Britanie isi poate permite o asemenea pozitie. Romania, nu! Asta ca sa nu mai spun nimic despre faptul, la fel ca in trecut, interesul britanic pentru tara noastra este, aparent, minim. Ori, atunci pentru ce sa faca Romania un gest sinucigas, refuzand inscrierea in efortul european de salvare a “Euro”, printr-o integrare fiscala si bugetara corspunzatoare?

Marea Britanie, care a mai pierdut batalii si inainte, va duce, cum aratam déjà in ultima postare, o batalie acerba de ariergarda. In plus, evolutia lucrurilor este departe de a fi liniara, situatia putand sa se modifice radical de la o zi la alta, ceea ce nu exclude ca si Romania sa faca ajustarile necesare pentru a-si armoniza pozitia cu noile situatii. In plus, respectul traditional al romanilor pentru Marea Britanie ramane. Numai ca, destinul Romaniei va fi cel al integrarii pe mai departe a Uniunii Europene. Iar atata timp cat acesta depinde de deciziile luate la Berlin si Paris, interesul nostru national va impune sa mergem in aceeasi directie.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "21 comments" on this Article:

  1. Tudor spune:

    Analiza este buna, cu cateva amendamente. Primul nu este in mod real important dar ma zgarie pe creier. E vorba de faptul ca politica interbelica nu a fost falimentara decat in masura in care tarile implicate au ramas indecise pana a fost prea tarziu. Daca exista interes, probabil ca, in momentul anexarii Cehoslovaciei, Germania ar fi putut primi un pumn in nas urat, chiar si fara participarea Frantei si Marii Britanii. Wehrmachtul era inca fragil iar Cehoslovacia avea suficienta putere industriala incat sa poata rezista sprijinita de Polonia si Romania. Pacat ca marile puteri au fost moi (ca si noi de altfel) iar Polonezii si-au facut socoteli meschine.

    In privinta politicii actuale, ramane sa stabilim obiectivele. Daca vrem integrare pana la capat in UE, este evident ca trebuie sa mergem pe mana Berlinului si Parisului, desi cred ca asta inseamna renuntarea pe termen lung la orice planuri cu Basarabia. Pana la urma, interesele comerciale ale Germaniei vor prima fata de o mana de pamant pe care o revendica o tara de linia a doua din Uniune.

    Cealalta varianta, mai riscanta, ar fi sa incercam sa intram de facto in nucleul dur al NATO si sa devenim unul din pilonii politicii UK si SUA de mentinere sub control a influentei Rusesti. Cum nu avem o pozitie strategica suficient de buna, acest lucru nu se poate face decat ca in al doilea Razboi Mondial: cu bani, oameni si sange. Asta inseamna acceptarea de baze militare straine, investitii consistente in servicii si armata, cresterea la maximum a capacitatii expeditionare a Armatei Romane, implicarea benevola in mai toate campaniile NATO la distanta si urmarirea unei diplomatii active cu toate tarile nealiniate din vecinatatea Rusiei. Si mai e ceva foarte necesar: scoaterea din ethosul promovat in scoli a povestii cu “eu imi apar saracia si nevoile si neamul”. Trebuie repusa in valoare si reinstaurata atitudinea mandra si agresiva a Romaniei regale. Sa nu uitam niciodata ca Romania intre 1866 si 1938 a fost o tara care dadea peste ochi vecinilor cand era cazul, care se incontra cu puterile regionale in materie de lovituri de stat (vezi cazul Bulgariei la sfarsit de secol XIX) si in care intrarea in primul Razboi Mondial a fost primita pe strazi cu urale fi si fluieraturi. Daca nu suntem in stare sa redescoperim acel popor, nu neaparat apucator sau expansionist, dar mandru si belicos, mai bine fugim repede sub manatua Germaniei si le dam si guvernarea ca altfel ne zbatem degeaba.

  2. Alexandru Jecu spune:

    Germania nu are vocatie politica. Este cel mai mare contributor economic si prin urmare trebuie respectata.Germania nu va reusi niciodata sa propuna o solutie politica pentru Europa.Noi toti ,europeni, suntem obligati sa ne asociem. Traim, la nivelul Europei, ceea ce a trait fiecare etnie, in sec. XlX , paradoxul de a-si constitui fiecare un stat sub impulsul unui imperativ natural,fara merite nationale, cum se pretinde. Trebuie sa ne constituim ca Europa fara voia noastra. Mai tarziu vom spune ca constiinta europeana….bla,bla…. Europa se constituie cu sau fara voia Germaniei.Dar noi toti, vrem, nu vrem, suntem obligati la acest proiect. Sa avem doar bunul simt sa aceptam aceasta ierarhie care are drept criteriu contributia economica si de valori a fiecarui participant. Adica sa nu abuzam de smecherie si nesimtire romaneasca, de fapt a tuturor neispravitilor europeni, stim noi care. Ca in orice comunitate ne vom stratifica dupa legea lui Gauss.Dumnezeu sa binecuvanteze Europa!

    • Ioan Mircea Pascu Pascu spune:

      Daca pana acum credem ca nu ni se oferea sansa de a fi inclusi in circuitul politicii europe, acum stiu ca … am declinat oferte!? Ceea ce este si mai grav …

  3. Aiurea spune:

    (Geo)Politic cred ca aveti dreptate cu cateva amendamente “culturalo-economico-istorice” sa le zic asa pentru trecut dar cu alte reflexii in viitor. Dupa parerea mea pericolul major pentru EU si Romania in subsidiar il reprezinta tipul de societate pe care-l construim, mai putin amenintarile unuia sau altuia din polii de putere din lume azi. Rusia are o problema cu partea ei de SE unde chinezii cei multi vad langa ei Siberia cea goala (de oameni, nu resurse) iar declinul lor demografic nu pare sa se sfarseasca curand. De asemenea “modelul” de societate de tip sovietic si acum rusesc, duce in final la rezultate economice deja vazute. La sf ultimului deceniu 8 intreg pibul sovietic era egal in termeni de valoare cu cresterea economiei americane y-o-y. Avand in vedere cresterea economica a Chinei si ambitiile ei in marea Chinei de Sud primul portavion/politica cu privire la HK) Africa, etc cred ca putem spune fara a gresi ca virgula China incearca sa devina o super-putere globala dintr-o putere mare. Rusii vor avea de ales incotro sa-si indrepte privirea rece si albastra. Nu neg ca trebuie sa ne pregatim daca-si vor indrepta-o din nou catre Vest. Personal nu cred ca asta se va intampla.
    MB are singura grija de ea, are commonwealth-ul, a fost prima tara din lume unde pe timpul cand noi aduceam modernizatori straini ei aveau mai multa populatie la orase decat la sate, are traditia de a gandi in alti termeni geografici, are lingua universalis, are alti supusi decat Germania sau Franta (incompatibili impreuna) si alta putere militara cel putin momentan.
    Si cred ca parte din respectul de care vorbeati in articol vine si din acest ADN diferit dar in esenta european. Si vorbind deschis despre alegerea lor nici nu cred ca e gresita. Nu stiu unde e pericolul mai mare: la leveraging financiar fara suport real sau la austeritatea ruinanta pe perioade lungi. Poate doar o noua revolutie stiitifica ne salveaza fie pe toti fie pe unii. Din pacate stiinta are mersul ei diferit de cel economic.
    Revenind la partea culturala din sintagma de inceput as spune ca aici e buba cea mare. Societatea apuseana europeana pare ca se indreapta decandenta spre inceputul unui nou Ev Mediu. Parca nu mai vad nimic din ce propuneau Luther sau Calvin, nimic descris de Weber (ceea ce se intampla azi in finantele americane/europene e exact contrariul) nici macar nimic de Huntington (sic!). Pare ca s-a terminat benzina cum exact cred ca dl. Neagu Djuvara descrie. Din anii 1920 cand crestinatatea a fost la apogeu in termeni de populatie si intindere ne-am tot cocosat si in curand nu va mai ramane mare lucru de Europa. Unita sau neunita. Cat despre Romania oare ce destin poate sa aiba atata timp cat nu are invatamant (cei care se afirma in ciuda lui pleaca), nu are sistem sanitar, n-o sa aiba sistem de pensii de stat (sigur, cele private investesc in bondurile statelor supraindatorate!), curba demografica e descendenta, politicienii (care vin din societatea asta, nu alta) au un singur gand (cu cativa nu se face primavara), are conducatori fara orizont si maniheisti sau manageri inchipuiti si netrecuti prin business-ul privat, serviciile secrete sunt implicate in politica si afaceri, coruptia e pretudinteni la ea acasa, etc, etc..?!

    • Ioan Mircea Pascu Pascu spune:

      Aveti dreptate in analiza: societatea occidentala si-a pierdut suflul, mai bine spus modelul actual al ei si-a pierdut suflul si trebuie serios imbunatatit, daca nu vrea sa se scufunde in uitare … Numai ca noi nici macar modelul acesta invechit nu am reusit sa il construim ca lumea; am facut o imitatie, pe care am impregnat-o cu “pamantenisme” (scuzati cuvantul) de cea mai proasta calitate …

  4. dinescu spune:

    Cred ca ati putea domnule PASCU sa analizati, asa ca niste “repere istorice”, si relatia Germania Rusia. De cate ori i-a fost bine Germania a batut palma peste Europa cu Rusia ( a se vedea Gazprom mai nou). Ajantajul reciproc: Germania acces la resursele Rusiei, aceasta la tehnologie, amandoua impotriva celuilalt vest ( SUA mai nou).

    • Ioan Mircea Pascu Pascu spune:

      Aveti dreptate, problema este ca acum nu mai suntem singuri in zona respectiva, ci facem parte din aceleași organizații ca si Germania …

  5. Ardan spune:

    ˝geografic, Germania se afla mai aproape de Romania decat Marea Britanie.˝

    Utilizati criteriul proximitatii ca argument universal.
    Inseamna ca pentru a va asigura coerenta judecatii, in mod necesar rezulta ca aplicand acelasi criteriu va rezulta ca deoarece geografic Rusia se afla mai aproape decat America, Romania trebuie sa mearga pe mana Rusiei.Da sau nu? Daca da , de ce? Daca nu de ce? Dealtfel acelasi criteriu al proximitatii, formulat aproape ad literam (Rusia e aproape, America e departe) e promovat de diplomatia rusa formala si informala (ca sa zic asa).Curios, din toata analiza dvs. lipseste America.Ca sa nu mai spunem ca si discursul dvs. despre euro-atlanticism este anulat de criteriul proximitatii.

    ˝Astfel, principala problema de securitate a Romaniei dupa primul razboi mondial a devenit pastrarea status-quoului teritorial in Europa˝

    Principala problema de securitate a perioadei se poate rezuma la prevenirea coalizarii perdantilor zonali ai Primului Razboi.Perdantii zonali ai Primului Razboi erau URSS in descendenta imperiala rusa, Ungaria in descendenta imperiala Austro-ungara, Germania in descendenta imperiala si ea.Asa ca rolul alocat Romaniei era nu atat de a fi orientata impotriva unuia sau altuia dintre actori cat de a fi interpusa unei coalizari a perdantilor Sistemului Versailles.De exemplu in 1919 s-a interpus coalizarii a 2 perdanti (URSS si Ungaria).Cand perdantii, recte URSS, Imperiul III German si Ungaria s-au coalizat in final, Romania a fost transata la masa de macelarie a acestora.

    ˝NATO se afla in pragul ajustarii la situatia creata˝

    Dupa formula lordului Ismay, scopul NATO a fost “to keep the Russians out, the Americans in, and the Germans down”.Cum credeti ca ar putea sa se ajusteze NATO la exact inversa functiei initiale, adica la o configuratie de tipul “to bring the Russians in, the Americans out, and the Germans up” ?
    De fapt proiectul Eurasia despre care vorbea premierul rus nu se refera la o noua URSS cum in mod fals s-au alarmat unii.Ci la ceva mai mare, asa cum probabil ca stiti prea bine.La o uniune continentala Europa-Rusia, la o Eurusie cu excluziunea Americii de pe continent.Caz in care ˝Vestul˝ la care va referiti ar deveni irelevant ca si subiect omogen iar toate garantiile de securitate ale Romaniei s-ar putea spulbera.Ma rog, o consolare palida ar fi aceea ca Romania nu s-ar gasi singura intr-o astfel de situatie cosmaresca.

    • Ioan Mircea Pascu Pascu spune:

      Criteriul proximitatii functioneaza exclusiv prin prisma fortei generate de puterea apropiata. Eu am facut o paralela cu situatia interbelica, in care, pana sa ajungem la francezi si britanici, trebuia sa trecem de germani. Acum problema nu se mai poate pune asa si am aratat pentru ce. Iar daca Rusia va deveni din nou puternica, va trebui sa facem fata si acelei situatii. SUA a iesit din criteriu, daca pot spune asa, intrucat este o putere globala, capabila sa isi proiecteze forta oriunde in lume. Ori noi tocmai pe asta am contat, intrand in NATO: ca vom scapa de forta puterilor apropiate – care nu ne-au fost prietene – prin interpunerea americana. Deci, argumentul proximitatii geografice trebuie citit in acesti termeni. Pe urma, am vrut sa subliniez ca noi suntem o tara continentala prin definitie si, ca atare, suntem aproape fortati sa mergem cu cel mai tare de pe continent. Am facut-o de fiecare data cand aceasta tara a fost Germania, desi inclinatiile noastre firesti nu erau pentru ea.

  6. costa spune:

    Totul foarte adevarat, dar cei din virful PSD cunosc aceste lucruri? De ce vorbiti in doua limbi?
    A vorbit profesorul Pascu sau pesedistul Pascu?Cind Ponta reclama o apropiere de rusia(normala pina la un punct) si ducerea in derizoriu a UE, atunci cum comenta domnul Pascu? Cind Basescu vorbeste necontenit de exact acelaeasi chestii, atunci cum s-ar pozitiona domnul Pascu? In final eu cred ca este mai mult zgomot cu acest articol.

    • Ioan Mircea Pascu Pascu spune:

      Faceti o distinctie falsa, despicand firul de par in patru: a vorbit IMPascu, care, cand a fost ministru s-a ghidat după cele scrise si le-a aplicat in practica, altfel nu intra România in NATO exact in acea perioada! Iar daca vorbiti de “zgomot” acela e mai degrabă comentariul Dvs impregnat de politica prost inteleasa! La mulți ani!

  7. CFG spune:

    Bun articol, bine scris, argumentat.

    Are strecurate si cateva greseli.

    Am sa incep cu una care nu se refera la Romania. Sovieticii nu s-au oprit la Vistula, nu i-au ajutat pe polonezi impotriva fascistilor “intrucat ei nu erau expresia unor autoritati poloneze “pamantene” ” ci pentru ca polonezii care au luptat cu arma in mana sa fie ucisi de hitleristi si astfel sa nu mai poata constitui o piedica in calea cuceririi sovietice..

    In articol se face confuzie intre intentii si rezultat. Intentiile precum “ca sa evite o infrangere militara si, in consecinta, ocupatia militara a tarii,” au fost doar a unora dintre cei care participat la 23 August ’44. Un Bodnaras si posibil Patrascanu nu aveau aceste intentii ci din contra.
    Rezultatul, diferit de intentiile unora, a fost capitularea neconditionata a Romaniei, ocuparea (cucerirea) tarii si subjugarea de catre imperiul de la Rasarit. In Octombrie ’44 un Churchill nu putea sa ceara mai mult de 10% din ceea ce sovieticii detineau in proportie de 100% sau sa CEDEZE, cum scrie autorul, 90%.
    Mai mult, cei care s-au trezit cu alt rezultat decat cel dorit (“evite o infrangere militara si, in consecinta, ocupatia militara a tarii”) au ales discursul ‘era singura varianta’ pentru a ascunde amatorismul de care au dat dovada intr-un moment de cotitura in istoria unei tari. Sunt multe dovezi ca existau si alte conditii, una fiind cum scrie autorul “figura si acordarea unui termen de 15 zile pentru retragerea trupelor germane din tara” (in anumite conditii de renuntare la lupta pe teritoriul Romaniei din partea germana).

    Dupa cum ar trebui sa stie un fost ministru al Aparari, pe teritoriul Romaniei sunt 3 porti. Luptele se dau pentru apararea portilor cum este cea de la Focsani-Namoloasa (care fusese amenajata din timp) nu pe aliniamentul Iasi-Chisinau.

    Este surpinzator cum astfel de pozitii vin din partea unui bun analist. Nu mai este surprinzator cand rationamente prezente in propaganda comunista timp de decenii sunt scrise pentru a fi citite de un public convins de adevarul singurei variante posibile in 23 August ’44 sau necesitatii absolute ca evenimentele sa se desfasoare cum s-au desfasurat in August ’44.

    Romania a capitulat la 23 August ’44, orice carte de istorie din Vest scrie astfel. A urmat nu eliberarea de jugul fascist ci cucerirea tarii de catre sovietici. Acestia nu au adus libertatea ci un regim criminal si propriile valori.
    Nu uitam propaganda: “Stalin si poporul rus, libertatea ne-au adus”. Unii au crescut cu ea!

    In rest, articolul este bjne articulat si argumentat.

    Sper ca comentariul meu sa fie publicat. Multumesc.
    CFG

  8. Ioan Mircea Pascu Păscut spune:

    Speram ca interpretarea superificiala, care lăsa sa se înțeleagă ca, daca am fi luptat pana la capăt, a, fi scăpat de comunism nu își va găsi loc in acest context. M-am inselat! Ce am scris eu nu reprezintă “propaganda comunista” cum sunt acuzat. Mai degrabă, interpretarea a ceea ce am scrie eu este “propagandistica”. Eu nu am spus altceva, cand am spus ca sovieticii au făcut o “pauza de mars”, numai ca am lăsat sa se subinteleaga, nu am spus-o direct. Deci, nu e nicio greșeală. In al doilea rand, comunistii romani din tara, inclusiv Bodnaras, au fost aspru criticati de comunistii veniți de la Moscova ca, prin acțiunea lor, au dejucat planurile marele ale URSS fata de România, care prevedeau înfrângerea militară a României pe câmpul de lupta!? Dar probabil ca autorul comentariul nu este la curent cu aceste fapte … Churchill nu avea nicio intentie sa se bată pentru România, a abandonat-o pentru a păstra 90% din Grecia, deci nu a făcut niciun sacrificiu, nici forțat, nici nefortat! Iar guvernul care trebuia sa înlocuiască guvernul Antonescu, trebuia, conform planurilor anterioare actului de la 23 August, sa fie condus de Iuliu
    Maniu. Numai ca, la momentul de nevoie, Maniu s-a ascuns, fugind de responsabilitate. Așa a ajuns Sanatescu, șeful casei militare de la Palat, prim ministru!? In ce privește cele trei porti – care, in epoca rachetelor de croaziera de azi, nu mai reprezintă nimic, pentru niciun ministru al apărării roman din aceste timpuri, nici atunci nu reprezentau mare lucru in calea inaintarii sovietice; problema devenise politica, nu mai era militară chiar si la momentul respectiv. In sfârșit, oricum ati dori sa interpretati evenimentele de atunci, trebuie sa fiti de acord, daca aveți cât de cât putina onestitate, ca soarta noastră ar fi fost mult mai grea daca am fi fost infracțiuni militar pe teritoriul țării. Poate ca astăzi am fi fost sprijinirii mai mult de Germania, insa cine se putea opune atunci tavalugului militar sovietic? Nici occidentalii, care ne-au cedat cu cinism rusilor!

    • CFG spune:

      Sa nu mai conteze gandirea/logica cand esti in politica?

      Sa le luam pe rand.

      De acord cu pauza de mars, se poate subintelege cu au vrut ca hitleristii sa masacreze patriotii polonezi si sa nu o faca ei. Totusi exprimarea cum ca nu erau “expresia unor autoritati poloneze “pamantene” ” nu-i face mai putin patrioti si aduce o umbra fata de faptele acestora … Prin Varsovia August ’44 stim acum cum pot sa procedeze in vreme de razboi unii si altii …

      Confuzia dintre intentii si rezultate.
      Una au dorit o parte dintre cei participanti la 23 August ’44 si altceva a fost rezultatul. Intentia nu este tot una cu rezultatul.

      Romania a fost infranta in August ’44 si pe campul de lupta. Chiar daca decizia politica a fost de capitulare, sovieticii si-au atins obiectivele, inclusiv de capturare a soldatilor si ofiterilor romani. Ca sa-l amintesc pe Sun Tzu, nu este cel mai bine sa distrugi armata, ci sa o capturezi fara lupta. Sovieticii au stiut ce vor si au obtinut. Comunistii veniti de la Moscova trebuiau sa critice pe cei din tara cum pot si cum stiu.

      Atunci, in ’44 portile si locurile obligatorii de trecere (poduri de exemplu) aveau alta importata decat astazi in epoca rachetelor. S-a vazut in Septembrie ’44 in operatiunea Market Garden. Cu atat mai mult cu cat sovieticii in WWII au decis sa-si foloseasca deviziile de parasutisti altfel, constransi mai mult de evolutiile din ’41-’42.
      Astazi, in epoca rachetelor, rute de aprovizionare sunt inca necesare, vezi situatia actuala din Pachistan. Chiar daca importanta portilor, astazi, este diminuata, valori din valurile unu si doi tot au mai ramas.

      In August ’44 nu era vorba de a te opune cu orice pret tavalugului ci de a nu fi cucerit. Romania a capitulat neconditionat atunci, conditiile convenite cu Aliatii nu s-au mai aplicat … Odata cuceriti, ne-au fost impuse conditiile cuceritorului sovietic (12-13 Septembrie ’44).

    • Ardan spune:

      # Pascut

      ˝In al doilea rand, comunistii romani din tara, inclusiv Bodnaras˝

      Fraza e oarecum inexacta.
      Daca va referiti la etnicitate, cred ca nu exista nici un dubiu ca Bodnaras nu era etnic roman.Ca era din tara, iarasi e partial adevarat.Revenise in tara ca agent sovietic din 1935, dupa ce in prealabil dezertase din armata si se refugiase in URSS.
      Dar poate cand va referiti la comunistii romani din tara va ganditi la Patrascanu, Dej, si Parvulescu.Astia au fost foarte breji, s-au avut ˝ca fratii˝ aia biblici, Cain si Abel.Pamanteni, ce sa mai incoace si incolo.
      Patrascanu a fost lichidat de catre Dej sub acuzatia de nationalism sovin, dupa ce intr-o cuvantare la Cluj a zis-o pe aia ca inainte de a fi comunist el este roman.In consecinta a fost lichidat de comunistul ˝pamantean˝ Gheorghiu Dej.
      Despre Parvulescu -alt comunist roman revenit in tara cu misiune dupa ce o tradusese pt. un alt amor, URSS – insusi Ceausescu a spus la congresul ala in care batranul ilegalist a vrut sa-l detroneze cam in felul urmator: ˝Sangele lui Patrascanu se afla si pe mainile lui Constantin Parvulescu˝.

  9. Ardan spune:

    # CFG
    ˝Comunistii veniti de la Moscova trebuiau sa critice pe cei din tara cum pot si cum stiu.˝

    Vad ca se face o distinctie intre comunistii veniti de la Moscova si comunistii din tara, pamanteni cum s-ar zice.Care pamanteni? Pai si aia din tara venisera tot de la Moscova.Bodnaras era venit tot de la Moscova ceva mai devreme.Era venit din ´35, ca agent GRU.Daca prin ˝pamantean˝ vrea sa se inteleaga termenul etnic, nici asa nu se potriveste.Bodnaras era din tata ucrainean si mama nemtoaica, deci nici ˝pamantean˝ in sensul etnic nu era.
    Cat despre Parvulescu, alt membru – alaturi de Bodnaras si Ranghetz -al triumviratului care se impusese la conducerea comunistilor din Romania in ´44, si asta era venit de la Moscova, dupa ce a stat acolo 12 ani.Dealtfel Parvulescu a facut aluzie transparenta la ˝spatele˝ pe care-l avea inclusiv la faimoasa cuvantare de la congresul in care a cerut destituirea lui Ceausescu.
    Asa ca atunci cand se vorbeste despre comunistii veniti de la Moscova care i-au certat pe asa numitii comunisti din tara sau ˝pamanteni˝ ar fi mai potrivit sa se vorbeasca despre o cearta intre comunistii veniti mai tarziu si comunistii veniti mai devreme.

    ˝Atunci, in ’44 portile si locurile obligatorii de trecere (poduri de exemplu) aveau alta importata decat astazi in epoca rachetelor. S-a vazut in Septembrie ’44 in operatiunea Market Garden. ˝

    S-a vazut asta si in Georgia, mai recent.

  10. Ioan Mircea Pascu Pascu spune:

    Si ce legatura are “podul prea indepartat” de la Arhem cu cele trei zone strategice din Romania? Ana Pauker si Vasile Luca erai cei veniti de la Moscova dupa 23 August, iar Dej era de aici. Ori vreți sa spuneti ca nu a fost nicio lupta pentru putere între cele doua grupuri. Si încă un lucru: eu nu țin cu niciun grup, cum am impresia ca va autoiluzionati, “luptandu-va” cu comunistul din mine. Pe unde oti fi fost in anii aia?

    • Ardan spune:

      ˝Așa a ajuns Sanatescu, șeful casei militare de la Palat, prim ministru!?˝

      In documentele anchetei, Patrascanu marturiseste ca de la bun inceput intelegerea a fost ca Sanatescu sa fie prim ministru.Nici vorba de Maniu, asa cum sustineti dvs.Maniu a avut unele pacate, le-a platit mult prea scump, punand in balanta meritele avute.Inteleg ca doriti sa-l pictati, nu e cazul.Realitatea istorica a fost alta in cazul in speta.

      ˝Si ce legatura are “podul prea indepartat” de la Arhem cu cele trei zone strategice din Romania?˝In ce privește cele trei porti – care, in epoca rachetelor de croaziera de azi, nu mai reprezintă nimic˝

      Nu atat podul de la Arnhem cat evenimentele din Georgia indreptatesc verdictul simplu ca fie si in epoca rachetelor de croaziera se mai poarta razboaie conventionale in care punctele obligate de trecere (Tunelul Roki de pilda) inca mai au importanta lor.

      ˝Ori vreți sa spuneti ca nu a fost nicio lupta pentru putere între cele doua grupuri˝

      Sigur ca a fost.Tactica preferata a celor doua grupuri a fost sa castige prin slugarnicie maxima -si sacrificii umane cat mai zemoase in sange – bunavointa stapanilor-zei de la Kremlin.Tactici de slugi viclene, utile in toate timpurile si mai veci si mai noi.
      Tocmai citesc cartea de interviuri ale lui Stefan Andrei.El sustine ca Bodnaras a fost cel care a apasat pe buton in cazul lichidarii lui Lucretiu Patrascanu.

  11. CFG spune:

    Pentru cineva care urmareste atent firul argumentelor poate decela:
    - Referirea la Market Garden este pentru a arata importanta punctelor obligatorii de trecere chiar in conditiile desanturilor aeriene, deci importanta portilor si a altor elemente din valul unu in anii WWII.
    - Referirea la Pakistan este pentru a arata ca si astazi, in ciuda existentei rachetelor, elemente gen porti, cai de comunicatii terestre au valoare.
    (Razboaiele din ultimele decenii, in pofida existentei rachetelor balistice, au aratat ca elemente din trecut inca au importanta si valoare tactica si strategica)
    - Referirea la comunistii veniti de la Moscova este pentru a spune ca nu poate fi acceptat ca argument discursul acestora in sprijinirea ideii ca sovieticii nu si-ar fi atins obiectivele (chiar depasii) in August ’44, in Romania. Atat si nu deschiderea unui nou subiect.

    Abaterea discutiei de la ideile si argumentele expuse cu privire la 23 August se poate produce, dar asta nu inseamna noi argumente in sprijinul tezei ca evenimentele din August ’44 au avut ca rezultat ceva bun pentru Romania, ca au constituit singura varianta (real) posibila.

    “Lupta” aceasta, comentariile mele, sunt doar pentru a combate ideile vehiculate de decenii in Romania cu privire la 23 August ’44, gen ce insemnatate pozitiva a avut pentru noi. Nu a fost singura varianta posibila, in mod real, a fost impotriva unui alt curs de evolutie a evenimetelor, unul in care telegrama de la Stocholm ajungea la destinatie.
    Nu am facut referire la nicio persoana (cu exceptie Bodnaras si Patrascanu) pentru a nu inflama spiritele sau abate discutia.

    P.S. Da, ‘ Georgia 2008′ prezinta importanta din acest punct de vedere, al portilor, al pastrarii controlului asupra ambelor parti a unei porti de trecere. Nu numai aceasta desigur.

  12. CFG spune:

    Scuze pentru accentele ad hominem.

  13. Ardan spune:

    ˝evenimentele din August ’44 au avut ca rezultat ceva bun pentru Romania˝

    Au avut.Printre altele au creeat ocazia ca Romania sa lupte pt. Ardeal.Ideea este ca pana la urma Romania a cautat si si-a creeat ocaziile sa lupte pentru teritoriile pierdute, atat in est cat si in vest.
    Ce nu prea se mentioneaza este ca si Horty ˝trada˝ pe germani, incepuse mai demult negocieri cu sovieticii, deci exista si din partea aceea o presiune de a actiona.Calculul a fost evident, in legatura cu soarta Ardealului dupa previzibila ocupatie a sovieticilor.Horty n-a mai apucat sa faca miscarea pe care o preconiza, germanii au fost mai iuti, l-au debarcat si au adus la putere Crucile cu Sageti.

    ˝in care telegrama de la Stocholm ajungea la destinatie˝

    Neagu Djuvara, care a fost trimis in msiune de curier diplomatic catre Stockholm in chiar ziua de 23 august, dezminte existenta acelei telegrame.A se vedea aici marturia sa: http://www.romlit.ro/neagu_djuvara



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Ioan Mircea Pascu


Ioan Mircea Pascu

Om politic, membru PSD, profesor la SNSPA, europarlamentar, fost ministru al Apararii Nationale, expert in relatii internationale. Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)