Home » Global / Europa »Politica & Doctrine »Societate/Life » Citesti:

Un veac naucitor: Despre unchiul tatalui meu, zekul Şrul (Israel) Peisahovici Tismineţchi

Vladimir Tismaneanu august 17, 2013 Global / Europa, Politica & Doctrine, Societate/Life
52 comentarii 4,701 Vizualizari

Motto: “Je suis l’enfant naturel d’un couple diabolique, le fascisme et le stalinisme.”– Bernard-Henri Lévy, “La Barbarie à visage humain”, 1977

Am fost la Soroca in mai 2010, eram in Republica Moldova la o conferinta despre investigarea crimelor comunismului in Europa. Stiam ca in familia tatalui meu, in anii 30, au existat intense divergente politice. Stiam ca unii erau liberali, altii comunisti, sionisti, socialisti. Nu stiam pana acum de taranisti. Am primit azi de la prietenul meu, istoricul basarabean Igor Casu, dosarul NKVD al varului primar al bunicului meu patern, Şrul Peisahovici Tismineţchi, in anii 30 militant taranist la Soroca, anchetat si arestat ca “dusman de clasa” in august 1940 de politia secreta stalinista, deportat in Gulag. Zek este o abreviere si inseamna detinut in inchisorile si lagarele sovietice, asemeni haftling-ului din cele naziste.

Bunicul meu, Moisei Tismineţchi (uneori transcris Tismineţki) a emigrat in Statele Unite, in 1930, la fratele lui Şrul. Tatal meu era inca minor, a ramas in Basarabia, apoi a ajuns la Bucuresti. Şrul era burghez, a facut politica taranista, dupa anexarea Basarabiei de catre sovietici, a fost arestat si deportat in Gulag “pentru agitatie contrarevolutionara”. A fost una din victimele epurarii de clasa. A devenit zek, detinut in Gulag. Tatal meu si-a urmat propriul drum, radical diferit de acela al parintelui si de al unchiului sau. Fratele tatalui meu, Abram, sotia sa si doi copii sub sapte ani, au murit arsi de vii la Odessa. Au murit ca victime ale epurarii de rasa. Eu mi-am urmat drumul meu, mai aproape de de optiunile lui Şrul (transcreire a pronuntarii familiare a numelui Israel) si opuse celor ale nepotului sau, propriul meu parinte. Sa mai spuna cineva ca veacul XX nu a fost unul absolut naucitor.

Din dosarul NKVD: Şrul Peisahovici Tismineţchi, născut (cel mai probabil în 1890) la Cuhureşti, judeţul Soroca. Locuieşte la Soroca din 1918. Era proprietar între 1921 şi 1940 a unui depozit de lemn care avea un venit de 80 mii lei anual. A fost membru al PNŢ între 1932-1938, vice primar ales al Sorocii în anii 1933-1934, deputat în Consiliul judeţean Soroca în 1934-1938; Soţia- Perla Ilievna (altă dată numită şi Peer Elevna), avea două fiice: Alla, n. 1922 şi Bazea, căsătorită Kaifman. Avea un frate şi 2 surori în America, toţi locuiau la Philadelphia: Iacov, farmacist, plecat în 1911-1913, Liza, sora, plecase împreună cu el; Hana a plecat ulterior, în 1925-1927.

A fost arestat de secţia NKVD din Soroca la 24 iulie 1940, fiind învinuit după art. 54 p. 10 al Codului Penal al RSS Ucrainene (agitaţie şi propagandă contrarevoluţionară). Anchetat până în noiembrie 1940 când Osoboe Soveşcianie (Consfătuirea Specială) a NKVD al URSS de la Moscova îl condamnă pe 26 noiembrie la 5 ani lagăr ca element de clasă duşmănos.

Îşi ispăşeşte termenul în regiunea Krasnoiarsk, în Siberia. După 24 iulie 1945 revine la Soroca, unde este pus la evidenţă de NKVD.

Nu se ştie din dosar ce s-a întâmplat cu cu el după 1945.

Este reabilitat la 10 aprilie 1989 printr-o decizie a Procurorului RSSM Nikolai Demidenko.

Recomandare:

http://www.cauti.ro/produse/detalii/sergiu-musteata-igor-casu-aspecte-ale-investigarii-crimelor-comunismului-in-europa~~12274336.html

Am scris in 2010 despre marele roman “Viata si destin” de Vasili Grossman. Reiau aici un fragment din acel scurt eseu analitic:

In raport cu tezele care sustin ca doar nazismul ar fi reprezentat Raul radical, comunismul fiind cumva doar rau (the lesser evil), romanul lui Grossman insista pe faptul ca bolsevismul a fost el insusi o incarnare a demonismului politic, un nihilism camuflat, dar nu mai putin real, un sistem inuman si anti-uman, deci expresie egal de nociva a Raului radical. Originile catastrofei nu se situau (doar) in psihologia morbida a lui Stalin, ci in primul rand si in chip decisiv in utopia bolsevica formulata de Lenin. Iar relativismul etic al leninismului provenea din marxism, din iacobinism, din radicalismul de stanga.

http://tismaneanu.wordpress.com/2010/04/14/comunismul-nazismul-si-raul-radical-viata-si-destin-de-vasili-grossman/

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , , , , , , , , , , , ,



Currently there are "52 comments" on this Article:

  1. amanda13 spune:

    interesant. O familie care practic repeta in mic toate mutatiile majore ale secolului.

  2. lucid spune:

    Da, naucitor veac! O culme au fost Laszlo Rajk – liderul “internilor” comunisti maghiari si fratele sau – ministru pentru problemele muncitoresti in guvernul Crucilor cu Sagetzi (primul lichidat de Stlain-Rakosi, al doilea decedat ca batran pensionar la Muenchen). Si “amicul” Bruhman-Holban se incadreaza aici: in “Testament” ii vedem fotografiati pe fratele mai mare – soldat in US Army si pe fratele mai mic – frontovik stalinist. Interesant ca si Cristina Boico si Boris Holban au murit cam in acelasi timp la Paris si “ferparele” li le-au facut aceeasi organizatie a fostilor rezistenti francezi. Apropos de matusa, despre sotul ei nimic? Membru al brigazii lui Nicolschi in 45-47, sef suprem la graniceri la inceputul anilor 50 cand se impusca fara mila la granita cu “calaul” Tito. Interesant personaj.

    • Din cate stiu, necrologul lui Boris Holban in “Le Monde” a fost scris de Stephane Courtois. Cel al sorei mamei mele, Cristina Luca-Boico (asa apare numele ei), tot in “Le Monde”, a fost scris de Michel Trebitsch. Ieri, pe forumul atricolului despre Dej am dialogat cu doamna Maria Hulber pe acest subiect. Mihail Boico (nascut Meir Rosner) s-a casatorit cu matusa mea in 1950, nu a vorbit niciodata despre perioada Brigazii mobile. Cel putin, nu in prezenta mea. Era foarte prudent si pe tema MAI, a Comandamentul trupelor de graniceri. Este mentionat in “Raportul Final”, editia Humanitas, 2007, cu functia de comandant al trupelor de graniceri (1949-1953) la pagina 803. De fapt, cred ca a fost schimbat in vara lui 1952, imediat dupa venirea lui Draghici ca ministru de interne. L-a inlocuit Florian Danalache. A luptat si a fost ranit in Spania. Ajuns la Moscova (prima lui sotie era din Spania, cred ca se cunoscusera acolo), a lucrat intr-o fabrica, apoi in aparatul politic al diviziei “TV”. Era originar din Bucovina, vorbea foarte bine germana (limba materna). Despre fratii Rajk am stat de vorba indelung cu Laszlo-Jr. El mi-a spus ca fratele szalasist a intervenit pentru a comuta sentinta capitala a lui Laszlo (in anii razboiului). Laszlo-Jr nu s-a vazut niciodata cu unchiul din Germania. Cum stiti, Laszlo Rajk lupase si el in Brigazile Internationale, avea prieteni buni iugoslavi, lucru exploatat in fabricarea procesului din 1949. Dupa 1952, Mihail Boico a lucrat ca director adjunct la Uzinele “23 August”, apoi la Reprezentanta Economica a Romaniei de la Moscova. A fost rechemat in tara si anchetat in cadrul grupului Miron Belea-Grigore Cotovschi-Leonte Tismaneanu-Mihai Telescu. A primit vot de blam cu avertisment pentru participare la discutii “neprincipiale”. Pana la pensionare a lucrat in Ministerul Industriei Grele. A murit la inceputul anilor 70. In MAI au lucrat in acei ani de inceput ai regimului destui fosti “interbrigadisti”: Wilhem Einhorn, Grigore Naum, Pavel Cristescu, Mihai Burca, Gh. Adorian (Directia Educativa), Mihai Patriciu etc Daca nu ma insel, Naum a fost cel mai longeviv in MAI, il simpatiza Draghici. Evident ca Boico a condus un departament extrem de important in acei ani (de fapt in intreaga existenta a regimului). In anii 60 era tot mai anti-stalinist, ca si alti ilegalisti “lamuriti”. Dar nu discuta propriul itinerariu in partid si in aparatul MAI. Prieten bun, inca din Spania, cu Valter Roman.

      • anonim spune:

        Era prudent pentru ca se normalizasera relatiile cu Belgradul. Nu credeti ca scufundarea insulei Ada Kaleh e o situatie identica cu cedarea insulei Serpilor ?

      • lucid spune:

        Multumesc pentru raspuns. Apropos de “interbrigadisti” – si intre ei sunt diferente enorme. De exemplu “Patriciu” a fost un criminal-criminal, ucigand cu propria-i mana detinuti, pe cand Wilhelm Einhorn a activat in cele mai de sus sfere ale intelligence. A fost intervievat de Robert Levy pentru “Ana Pauker” dar cred ca ar fi putut spune mult mai multe – ar fi extraordinar pentru istoria comunismului daca ar fi lasat memorii.

        • De acord. Carol Neumann a fost un intelectual veritabil, inginer, a surzit in Spania, dupa razboi a fost ostracizat de prietenii ajunsi in functii inalte, cu exceptia lui Mihail Florescu. Anchetat pe tema Patrascanu si Silber (era prieten cu Belu). A fost u timp director al Ediuturii Tehnice, am auzit numai lucruri bune. Era prieten cu Petru Navodaru, socrul lui Paul Goma, tatal Anei. Patriciu (nascut Grunsperger) era un sadic. Minea Stan era, din cate stiu un tip OK, a fost pus sef la Contrainformatiile armatei, n-a rezistat, a inebunit, il tineau intr-o rezerva la sanatoriul Otopeni ca sa nu se auda ce vorbea. In Cehoslovacia, Jozef Pavel a ajuns ministru de interne, n-a colaborat suficient de entuziast cu consilierii sovietici, a fost arestat ca spion. Reabilitat, a fost din nou ministru de interne in timpul Primaverii de la Praga. A fost demis si exclus din partid dupa ce a condamnat invazia. In Romania, Alexandru Jar insusi a fost un caz interesant. Nu stiu ca Einhorn sa fi scris memorii. A scris insa, inteleg, Grigore (Grisha) Naum, care a murit in California…

  3. genu spune:

    Apreciez foarte mult sinceritatea Dvs, sunteti un fel de usa deschisa a lui Vermeer cu vedere spre bucataria comunismului. Transparenta e cea mai buna pavaza impotriva colportarilor rautacioase si ignobile pe care le stiti foarte bine. E cea mai eficace arma impotriva unor oameni care si-au potentat verva acuzatoare calpa si stridenta numai din pudoarea si decenta victimelor.
    Am citit acum vreo doi ani “Familia Moskat” a lui Isaac Bashevis Singer, minunata fresca a evreitatii central europene-niciun personaj nu semana cu celalalt. Dar toti erau devorati de proiecte mari.
    Peste putin timp am vazut un film despre Holocaust -”Everything is illuminated”, al lui Liev Schreiber. Din lumea aceea nu mai ramasese nimic. Personajul interpretat magistral de Elijah Wood, daca tineti minte, a putut “colectiona” doar un blacheu, parca, si natura marunta – un cosas si un cartof. Dintr-un tinut pustiit de memorie, in care pe sute de mile patrate se puteau intalni doar cativa barbati abrutizati care sapau un sant. Un fel de Cernobil al istoriei.
    La fel ca si in filmul lui Schreiber, arhiva vremii tine de fabulos. Idealuri peste care au crescut nesfarsite lanuri de floarea soarelui.

  4. Peter Manu spune:

    Daca nu ar fi fost in Siberia, ar fi murit (probabilitate 75%) in Transnistria, deportat de administratia romana.

    • Sa inteleg ca deportarea in Gulag a fost o salvare, o sansa? A fost arestat, condamnat si deportat ca dusman de clasa. Vedeti cumva o diferenta esentiala intre cele doua crime absolute ale veacului XX? L-am mentionat pe fratele tatalui meu ars de viu la Odessa. Era nepotul sau. Chiar este nevoie sa-l recitim mereu pe Grossman? Am impresia ca da. Presupun ca sunteti de acord.

      http://tismaneanu.wordpress.com/2010/04/14/comunismul-nazismul-si-raul-radical-viata-si-destin-de-vasili-grossman/

      • pragmatic spune:

        buna ziua. Superba cartea lui Grossman. Numai dupa ce am emigrat in 1982 am putut sa o citesc (cred ca in franceza). Paginile din mijloc -celebra discutie intre ofiterul SS si comisarul bolsevic – ar trebui tiparite in RO (macar in extras).
        Poate asa incep sa se lamureasca unii despre fata (nu prea) ascunsa a lui ceausescu, Iliescu si epigonii lor.

  5. Marius Rusu spune:

    Eu sunt un om nascut in 81. In transilvania. Pentru mine comunismul nu a insemnat nimic palpabil, dar citesc cu interes articolele dumneavoastra. din pacate generatia tanara nu mai e interesata de acele vremuri cand se murea pentru principii si ideologii. Aceste articole insa educa si aduc in atentie Raul si binele unor vremuri ce au modelat Europa de astazi. Eu VA multumesc pentru aceste lectii gratuite de istorie.

  6. Stefan Michiu spune:

    Foarte impresionat de totala Dumneavoastra sinceritate si de forta de a va desprinde de “lumea secreta a nomenclaturii”,de a devoala adevaruri inca ascunse ,de incredibila Dumneavoastra loialitate fata de Romania, va rog sa-mi permiteti, Domnule profesor, sa va transmit respectoase urari de sanatate.Bine meritati de la Patrie!

  7. cc spune:

    “Daca toti comunistii sunt evrei, atunci, toti evreii sunt comunisti” Cum sa iesim din acest marasm daca adevarul ne este dat cu lingurita? Bunicul meu a fost de cealalta parte a “baricadei” diavolesti. Am trait ani de zile cu imaginea din filmele lui Sergiu in care legionarii erau intruchiparea raului pe pamant. Tarziu, in anii 90 am vazut un film documentar cutremurator in care, criminalul evreilor din Moldova, era onor, vasnica armata romana. Apoi, am vazut alte documente in care, aparatul de stat roman ucidea romani doar pentru ca erau membrii ai legiunii; asta cu multi ani inainte de a se manifesta latura criminala a legiunii.
    Avem nevoie de mai multi Tismaneni pentru a ne clarifica istoria – cel putin istoria recenta. Avem nevoie sa intelegem de ce mai avem doar o mana de evrei, de ce nu mai avem germani si, mai ales, sa intelegem ce inseamna sa fi roman cu bune si cu rele.

  8. Sandokan spune:

    Poate ai vrut sa zici Ştrul Peisahovici Tismineţchi. Nu Şrul Peisahovici Tismineţchi.

    • Ne tutuim? Oricum, daca cititi numele din dosar (in rusa, deci cu chirilice), veti vedea ca n-am facut decat sa il transcriu. Dar, ca sa fiu si mai precis, numele era intr-adevar Srul, adica Israel Tisminetchi. Nu stiu cum va numiti, sper ca nu aveti o problema cu numele de origine ebraica (Eva, Hannah-Ana, Miriam-Maria, Noemi, Rebeca, Adam, Sara, Iudita, Daniel, Natanael, Gabriel, Emanuel, Rafael, Ariel, Israel, Isac, Saul, Mihail, Moise, David, Avram, Solomon, Lazar, chiar Ieshua, om om simplu si intelept din Nazareth…)

    • victor L spune:

      @ Sandokan,

      sa nu cumva sa iti ceri scuze pentru badaranie.
      Curios e ca incepi sa-i inveti pe altii cum se numesc, iar tu nu iti mai amintesti numele, te crezi Sandokan ;)

  9. Corvus Corax spune:

    Stiu ca nu incalzeste pe nimeni cu nimic, dar as vrea sa amintesc aici ca nebunia acestui veac XX a mers pana intr-acolo incat au avut de suferit si oameni care nu se incadrau, ca sa zic asa, nici la “de clasa”, nici la “de rasa” (si nu, nu erau dintre cei care “daca au ajuns acolo, trebuie sa fi facut ei ceva”).

  10. Grammaticus spune:

    Intreaga compasiune, Domnule Tismaneanu, pentru unchiul Dvs. Abram, copiii cei mici si sotia lui din Odessa. Este cumplit si ravasitor si nu avem dreptul sa-i uitam pe cei care au fost asasinati si cum!
    De asemeni, fotografia unchiului Dvs. este coplesitoare.

  11. Mihai spune:

    Domnule Tismaneanu, apreciez foarte mult faptul ca incercati sa prezentati evenimente istorice fara a le altera, asa cum multi altii o fac in scopul sustinerii propriilor teorii.
    Articolul m-a impresionat foarte mult. Ceea ce i s-a intamplat familiei dvs. ilustreaza nebunia secolului trecut.
    Uneori imi e rusine ca ma plang pentru mici inconveniente ale existentei moderne. Comparativ cu ce au avut de suferit generatiile dinaintea noastra, traim – cel putin sub aspect material – intr-un mic paradis.
    Imi amintesc ca intr-o zi bunicul meu a intrebat ce e de mancare la pranz. Bunica, glumind, a spus “paine goala”. Bunicul a replicat “crezi ca painea aceea se ia din drum?”. Trecuse prin foametea din Moldova de dupa razboi …

  12. victor L spune:

    Mihai Telescu, daca e acelasi, se pare ca a fost reabilitat, caci in anii`70 era prim secretar de partid al judetului Timis.
    Dece mi-l amintesc? In 1977, cum nu eram membru de partid, nu am primit locuinta, ci mi-am platit apartamentul la bloc. Dar dupa un an peretii la bucatarie si la dormitor au inceput sa prinda igrasie. Curajos nevoie mare (mai mult suparat ca dadusem atitia bani) am scris o scrisoare cam nepoliticoasa ideologic lui Telescu. Si, minune, in scurt timp, au aparut constructorii si au izolat peretii exteriori (pe interior) in tot blocul.
    In rest nu-mi amintesc despre el decit ca era dornic de chefuri si sarbatori: la rugile banatene ori la altceva unde era muzica si mincare, o nunta, un botez

    • Acelasi. In 1958 era student la Scoala Superioara de Partid din Moscova. A fost turnat ca participase la “discutii neprincipiale” A primit vot de blam. Este amuzant, so to speak, ca tatal meu nu-l intalnise niciodata, dar au ajuns impreuna capii “grupului fractionist” inventat la Comisia Controlului de Partid de anchetatorii Dumitru Coliu si Janos Vincze. Telescu a fost reabilitat de Ceausescu. A ajuns, la un moment dat, nu doar prim-secretar la Timis, ci si membru supleant in Comitetul Executiv.

  13. victor/victoria spune:

    Aveati dreptate cand spuneati ca in anii ’70 aveati credinta ca aveti un destin de indeplinit. Ca cititor imi este mult mai clar acum ca intr-adevar va indepliniti destinul.
    Si apropo, greseala sau nu, in EvZ sunteti numit “ïstoric.” S-ar putea sa ramaneti in memorie ca cel care a rescris cea mai neagra perioada a istoriei noastre. Un alt motiv de ura pentru Iliescu & comp.:)

  14. iosiP spune:

    Domnule profesor,

    In primul rand, doresc sa va spun ca impartasesc aprecierile altor comentatori pentru onestitatea dumneavoastra si compasiunea pentru cele indurate de familie.
    Dincolo de asta insa, ar trebui remarcat un aspect extrem de interesant: individualitatea fiecaruia dintre cei pe care i-ati mentionat. Ma refer la oameni care au ocupat (succesiv sau nu) aceeasi functie dar au avut caractere complet diferite, mergand de la sadism pana la o tinuta intelectuala “cel putin decenta”. In aceste conditii nu-mi ramane decat sa va intreb daca o condamnare in bloc a tuturor celor care au ocupat functii de conducere in aparatul de stat comunist este intr-adevar justificata? Desigur, am propria opinie asupra subiectului si propriul raspuns la intrebare, dar imi rezerv dreptul sa astept replica dumneavoastra inainte de a le face publice.

    • Va multumesc pentru cuvintele bune. Pozitia mea, exprimata frecvent, pe care o reiterez aici ca raspuns la intrebarea Dvs, este ca responsabilitatea criminala trebuie stabilita juridic pe baza individuala. Deci, indiferent daca o persoana a lucrat intr-o institutie criminala, fie aceasta NKVD ori Securitate, intr-un stat de drept culpa este intotdeauna a individului si trebuie probata cu argumente documentare care sa se afle dincolo de orice indoiala. Altminteri intram in zona linsajului, a pedepselor colective administrate in functie de pasiuni si vendete personale. Sa luam cazul Comitetului Politic Executiv in decembrie 1989: din cate cunosc, membrii CPEx au votat pentru reprimarea violenta a protestatarilor neinarmati. Au votat individual, puteau sa voteze impotriva ori sa se abtina. Stiu, ar fi riscat, dictatorul era capabil de orice. Dar decizia justitiei s-a intemeiat pe acel fapt indubitabil al votului lor in favoarea unei decizii cu consecinte criminale. In al doilea rand, disting intre condamnarea morala, care se aplica tuturor celor care au detinut pozitii de raspundere in insitututiile-cheie ale regimului, deci ceea ce definim drept nomenclatura, si cea legala. Lustratia nu implica trrimiterea nomenclaturistilor in fata unui tribunal, ci pedepsirea lor morala prin interdictia de a detine functii publice (Parlament, guvern) vreme de cinci ani.

      Cazul Maurice Papon este foarte cunoscut. Zilele trecute a incetat din viata Paul Verges, celebrul avocat stangist care l-a aparat pe calaul nazist Klaus Barbie. Un caz care invita la reflectie este cel al Helenei Wolinska-Brus (1919-2008), direct implicata in arestarea generalului Emil Fieldorf, executat in timpul terorii staliniste din Polonia. A murit, din cate inteleg, asemeni lui Nicolschi, Enoiu, Plesita sau Draghici, fara urma de remuscare ori compasiune pentru victime. Traia la Oxford, sotul ei, renumitul economist marxist Wlodzimierz Brus (1921-2007), era don la celebra universitate:

      http://www.anneapplebaum.com/1998/12/06/the-three-lives-of-helena-brus/

      http://ipn.gov.pl/en/commission/selected-investigations/investigation-against-ms.-helena-wolinska-brus

      http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/1570494/Polish-enemies-fight-over-Gen-Emil-Fieldorf.html

      • Hannibal Lecter spune:

        “Zilele trecute a incetat din viata Paul Verges, celebrul avocat stangist care l-a aparat pe calaul nazist Klaus Barbie….”

        Buna seara . Cred ca va referiti la Jacques Vergès —-Paul era fratele sau.

        Totusi , nu inteleg de ce , in context, asociati avocatul cu celelalte personaje mentionate de dvs. in paragraf. Fiecare acuzat (inclusiv cei din grupul Pol Pot sau Ilici Ramirez –”Carlos” ) au dreptul la legal counsel —chiar daca verdictul e cunoscut a priori . Face parte din ceea ce se numeste show – trial iar recent disparutul a jucat un rol necesar. De nu era el era altul ….

        • Rectific, e vorba de Jacques Verges. Paul Verges era fratele sau, secretarul general al PC din Reunion. Jacques a fost reprezentatul studentilor comunisti din Franta la Uniunea Internationala a Studentilor, organizatia-front de la Praga, exact in perioada cand reprezentantul roman era … Ion Iliescu. Mi-ati dat o idee de articol :) Iliescu nu uita sa-l mentioneze, cand poate, pe Jiri Pelikan, reformatorul de la Praga, presedintele Uniuniii Ziaristilor din Cehoslovacia in timpul Primaverii de la Praga, o principala tinta a atacurilor propagandistice sovietice, dar nu stiu sa-l fi pomenit vreodata pe Verges. Sa nu se fi cunoscut?

          Nu sunt singurul care asociaza (mea culpa) :) :

          Fiindca tot veni vorba de Praga, o recomandare pentru cei interesati:

          http://www.lapunkt.ro/

          http://www.nytimes.com/2013/08/17/world/europe/jacques-verges-88-defender-of-war-criminals-and-terrorists.html?pagewanted=all&_r=0

          • Hannibal Lecter spune:

            Pina scrieti articolul despre eventuale conexiuni Iliescu — Verges (poate s-au cunoscut intre70-78 cind Jaques a “disparut” subit si total :wink: ) , poate aveti sansa de a fi in Paris zilele astea —slujba e marti la 14:30 la Saint-Thomas d’Aquin , apoi inmormintarea la Montparnasse . See you there :evil:

            • Nu pot ajunge, obligatii aici :)

              Dar recunosc ca personajul ar merita o analiza serioasa. Nu stiu ce a facut in acei ani, sigur nu s-a ocupat de piscicultura, horticultura ori apicultura :)

  15. Seraphim Abel spune:

    Stimate d-le Tismăneanu, pe când vom avea șansa de a citi în limba română cartea dvs.: “The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century” ? Căci ardem de nerăbdare…

  16. pam-pam spune:

    Unchiul a fost țărănist. Asta dă bine la dosarul dumneavoastră, domnule Tismăneanu. Dar de ce nu ne spuneți mai multe despre tatăl bolșevic/comunist?

    Apropo, dumneavoastră ce vă considerați: evreu, român, comunist, american, cetățean al lumii? Să știm din ce perspectivă ne vorbiți.

    • Peter Manu spune:

      Stereotipiile simplifica si sunt un semn de inteligenta mediocra sau de rea-vointa. Nu exista “perspective” romanesti, evreiesti, americane etc. Lumea ideilor include/permite/incurajeaza dezbateri in interiorul grupurilor mentionate de dumneavoastra.

  17. Petre Opris Petre Opriş spune:

    Domnule profesor, la 20 septembrie 1952 a avut loc o divizare a aparatului de represiune din România, în cursul căreia generalul Alexandru Drăghici a obţinut conducerea Ministerului Securităţii Statului (nou înfiinţat), iar Ştefan Pavel a devenit ministru al Afacerilor Interne. Două zile mai târziu, unchiul dvs., generalul-maior Mihail Boico, a fost destituit de către Alexandru Drăghici „pentru lipsă de fermitate în exercitarea comenzii, pentru neglijenţă şi tendinţe anarhice”. În acel context, locotenent-colonelul Florian Dănălache a fost avansat la 19 septembrie 1952 la gradul următor, în aşa fel încât, după doar trei zile, să poată prelua conducerea Comandamentului Trupelor Ministerului Securităţii Statului de la generalul-maior Mihail Boico.
    Cu stimă, P.O.

  18. Petre Opris Petre Opriş spune:

    Comandamentului Trupelor Ministerului Securităţii Statului s-a înfiinţat la 20 septembrie 1952 printr-o reorganizare a Comandamentului Trupelor Ministerului Afacerilor Interne – care avea în subordine atât unităţile de grăniceri, cât şi trupele de Securitate.

  19. VM spune:

    Trebuie sa recunosc ca e impresionant.

  20. No-name spune:

    Oof, chiar ma miram foarte ca nu a aparut si vreo neghina in comentarii.
    Eu va multumesc domnule Tismaneanu pentru articolele dvs. (nu pot sa scriu “profesor” … a ajuns practic o ironie, sunt prea multi in Ro :D ).

    • No-name spune:

      Comentariul meu este referitor la postarea lui pam-pam.

    • Eu va multumesc. Cel care posteaza acel comentariu este evident doritor sa atace autorul. In plus, in numele carui “noi” vorbeste domnia sa? Daca ar citi micro-biografia publicata chiar aici, sus pe dreapta, ar sti cine sunt si cu ce ma ocup. Dar de ce sa citeasca?

      • Sefirot spune:

        Domnule Profesor, un articol exceptional, ca intotdeauna! Multumiri ca sunteti curajos si onest! Multumiri ca ne ajutati sa descoperim realitatea unei Romanii in istoria sa cu cotloane in care putina lume am acces! Multumiri ca aveti curaj sa sustineti ce catastrofa a fost Iliescu pentru Romania! Ca din cauza lui suntem atat de inapoiati! Tacerea lui a fost criminala! Cum tacerea e criminala! Multumim ca nu tăceti! Am văzut realitatea abia târziu; mulțumiri.

  21. Lupul Monarhist spune:

    Cu ani in urma, intr-o sala de cinematograf din LA, un evreu ortodox care sedea in dreapta mea ma intreaba ce limba vorbim eu si sotia mea, ca i se pare cunoscuta? Ii raspund ca vorbim romaneste, ca ne-am nascut si crescut in Romania, etc. A facut ochii mari si cu un mare zambet pe fatza imi spune ca tatal a facut parte din Armata Regala din Romania. De origine familia era din Basarabia. Tatal sau ii povestise o gramada de lucruri despre Romania, ce tara minunata era, etc. I couldn’t agree more! Bine ca n-a prins vremurile -intr-adevar naucitoare- ce au urmat.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Vladimir Tismaneanu


Vladimir Tismaneanu

Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)