Home » Analize »Global / Europa » Citesti:

Viktor Orbán vs CHF

Mihai Buzea ianuarie 27, 2015 Analize, Global / Europa
13 comentarii 2,043 Vizualizari

Pe 9 decembrie 2014, platforma Contributors a publicat un articol al domnului profesor Valentin Naumescu, intitulat Dictator neo-fascist” sau „viceregele” lui Putin la Budapesta? Tristele alternative iliberale ale finalului Epocii Orbán.  Așa cum ne-a obișnuit, profesorul Naumescu enunță încă din primul paragraf ideea centrală a textului, afirmând: «Viktor Orbán a intrat în faza finală a epocii sale de „conducător minune” al Ungariei». Nu am nimic de adăugat articolului foarte pertinent al autorului, dar observ că el poate ridica două întrebări legitime cititorului din România, mai puțin familiarizat cu situația internă a Ungariei. Primo: este regimul Orbán atât de nepopular pe cât se sugerează? Secundo: dacă nu, de ce?

Precizez punctul meu de vedere: nu cred că regimul Orbán este (chiar așa de) nepopular și am să încerc să explic de ce. Las la imaginația „psihologiei popoarelor” să explice de ce regimul Orbán ar fi trebuit să fie profund detestat, dar nu e!

În primul rând, Ungaria are o economie relativ coruptă, dar funcțională, iar acesta este marele atu al lui Viktor Orbán, nu declarațiile lui belicoase la adresa liderilor europeni. Să fim cinstiți: peste tot în lume se dă șpagă, la diverse niveluri, dar într-un regim autoritar, șpaga tinde să fie bine reglementată și să meargă „ca unsă” – ceea ce e bine pentru afaceri, oricât de imoral ar suna asta. Puneți-vă în papucii unui eventual investitor: cum e mai bine, să intri pe o piață mai mare, dar unde să fii jumulit la fiecare ușă guvernamentală, iar repatrierea profitului să fie o imensă problemă, sau să intri pe o piață mai mică, dar unde să dai șpagă o dată și bine, iar repatrierea profitului să nu prezinte niciun risc? Bun, iată de ce Ungaria este o destinație OK pentru investiții, iar România, nu! Nu trebuie să fiu crezut pe cuvânt: există foarte mulți antreprenori (americani și germani, dar nu numai), care derulează afaceri atât în Ungaria, cât și în România, iar comparațiile pe care le fac ei sunt întotdeauna în favoarea vecinilor: la nivel guvernamental, corupție centralizată vs corupție haotică; la nivelul partenerilor locali de afaceri, cultul „cuvântului ținut” vs cultul „dusului cu vorba”; la nivelul forței de muncă, cutuma „lucrului bine făcut” vs cutuma „furtului din fabrică”. Pentru cine dorește cifre, îl invit să le caute și să nu fie surprins să afle că investițiile străine directe în Ungaria au fost mereu mult mai mari decât cele în România, iar motivele sunt exact cele de mai sus. Nici vorbă de teorii ale conspirației, e vorba de fapte.

În al doilea rând, bursa din Budapesta (parte a grupului CEESEG, capitalizare – 135 miliarde euro, volum – 77 miliarde, în 2014) este o bursă „reală”, dacă pot să mă exprim așa, pe care se vând și se cumpără active concrete, ale jucătorilor privați de pe piețele globale, nu active umflate ale statului, cum se întâmplă la BVB (aici, ce-i drept, vina nu e a statului român, că fără listările companiilor de stat – dintre care unele au randamente bune, admit – n-ar mai fi existat nicio BVB. Sau ar fi avut dimensiunile actuale ale SIBEX). Importanța unei burse (piețe de capital) pentru o țară nu e încă bine înțeleasă la noi, nici de public și nici de politicieni (ceea ce-i mai trist); dar bursa e cea care poate capitaliza mai mult decât o economie, indiferent de ce face (sau nu face) sistemul bancar! O bursă funcțională e locul de unde se poate finanța nu numai un antreprenor, o bancă sau un fond de investiții, dar chiar și-un oraș: faptul că primăria București a emis de curând un mare pachet de acțiuni și a atras fonduri (de care are nevoie ca de aer), arată că mentalitățile se mai schimbă. Dar o țară ca Ungaria, cu o economie funcțională, un sistem bancar solid și o bursă „vioaie” își poate permite excentricități politice inacesibile României: cu alte cuvinte „ai noștri” trebuie să fie mai cuminți decât „ai lor”, nu din virtute, ci pentru că n-au marjă de manevră. Orbán are. Să nu uităm asta.

În al treilea rând, opinia publică din Ungaria e mult mai puțin anti-Orbán decât pare în presă. Fapte: majoritatea protestelor, indiferent de amploarea lor, s-au limitat la Budapesta și n-au implicat alte orașe mari; „lupta eroică” împotriva străinilor (bănci, societăți de asigurări) care mănâncă din sudoarea poporului maghiar nu pare chiar atât de deplasată în ochii multor cetățeni, regretnici sau nu, dar cărora recentul „accident” al CHF le confirmă opiniile; circa jumătate de secol (1956 – 2006, să zicem), guvernanții maghiari au reușit să asigure populației un standard de viață net superior față de cel al românilor (etern termen de comparație și în Ungaria, ca și aici), iar cât timp Orbán nu reușește să distrugă acest standard, unii oameni sunt dispuși să-l crediteze măcar de bune intenții, dacă nu și de inteligență politică; ceilalți, cei care-i admiră inteligența politică, arată cu degetul spre proiectul de extindere a centralei de la Paks, care (dacă se face), ar apropia într-adevăr Ungaria de visul independenței energetice; nu în ultimul rând, retorica orbánistă răspunde unei nevoi profunde de „grandoare națională”, pe care o au în comun toate popoarele cu trecut imperial, nu numai ungurii. Doar că ei nu-s încă destul de ipocriți încât să se prefacă, așa cum e moda pe la casele mari.

Fie că domnul profesor Naumescu are dreptate (și regimul Orbán pierde puterea cel mai târziu în 2017), fie că se înșală, un lucru este clar: ceea ce se întâmplă în Ungaria, în bine sau în rău, îi privește și pe politicienii români. Nu din cauza maghiarilor de la noi, ci din motive istorice: „competiția” cu Ungaria continuă, în mințile românilor. De data asta, miza nu mai este teritorială, ci privește nivelul de trai: cât timp ungurii trăiesc mai bine, politicienii noștri nu se pot lăsa pe tânjală, pentru că vor fi inevitabil pedepsiți electoral, mai devreme sau mai târziu. Invers, o Ungarie derapată economic („grecizată”) e un pericol teribil pentru democrația din România, nu din cauza lor, ci a noastră: „Uite că i-am depășit pe unguri, acum putem să ne și relaxăm! Ce atâta muncă, hai la hodină, c-am demonstrat ce era de demonstrat!”. Ar fi un final de repriză extrem de balcanic, care ne-ar întoarce de unde-am plecat… dacă nu chiar mai înapoi.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "13 comments" on this Article:

  1. mosh bodringa spune:

    ca ” maghiar de la noi” am sa va spun ca prefer existenta mea din Romania. In ultimii 7-8 ani am facut saptaminal calatorii in Ungaria. Prefer Romania.In alta ordine de idei cred ca pt o persoana cu preocuparile dvs se poate recomanda o lectura interesanta “EXISTA LUCRURI CARE NU SE FAC. SI TOTUSI SE FAC…P. Varadi in dialog cu Imre Toth 2004 Budapesta, recent aparuta in ed.Humanitas

    • Mihai Buzea spune:

      Nu stiam de aceasta carte, dar o voi citi neaparat. Regret ca nu am citit-o inainte, poate aveam nuante mai elaborate in exprimare; dar, in linii generale, raman la pozitia expusa in text, si anume ca regimul Orban este profund nepopular in mediile intelighentiei budapestane, dar nu si in randul oamenilor simpli, atat din capitala, cat mai ales din provincie. Si mai ales (mai ales!) ca o deriva a Ungariei, fie politica (ca-n prezent), fie economica (ca intr-un posibil scenariu viitor) este o adevarata nenorocire pentru Romania. Si pentru ca le-ar da apa la moara prostilor, dar nu numai de asta.

  2. A. spune:

    Primăria Bucureşti a emis “acţiuni”? Ameţesc! Nu cumva obligaţiuni? Şi, oricum, pe BVB se tranzacţionează foarte puţine obligaţiuni municipale, cele mai multe tranzacţionându-se pe piaţa primară care este deja bine dezvoltată (sunt cumpărate de obicei de fondurile de investiţii).

    • Mihai Buzea spune:

      Aveti dreptate, imi cer scuze pentru eroare: “obligatiuni”, nu “actiuni”. Sunt de acord si cu ce spuneti mai departe, ca “pe BVB se tranzacţionează foarte puţine obligaţiuni municipale” – si as adauga: pe BVB se tranzactioneaza putin, in general.

  3. sorin c spune:

    Am apreciat un alt punct de vedere fata de situatia din Ungaria dar analiza are limitele ei. De exemplu a afirma ca un regim autoritar este prielnic afacerilor in general este discutabil. Atunci cand vorbim de arbitrar in economie lucrurile nu sunt prielnice , cel putin nu in sensul unei piete concurentiale.. Este adevarat, se imbogatesc unii, deobicei o camarila dar spectrul micilor nationalizari ( folosite deja de Victor Orban), a populismului si a nerespectarii unor conventii nu poate sa nu nelinisteasca orice investitor. Nicaieri un regim populist , cu valente autoritare nu a dus prosperitatea pe termen lung unui popor cu exceptia regimurilor bazate pe petro-dolari;( proeictul lui Hugo Chavez de exemplu a fost un esec lamentabil) . Da , Ungaria a avut un alt start dupa caderea comunismului fata de Romania, are o alta pozitie geostrategica, era aratata ca elevul model al integrarii europene . Are o economie de piata functionala , considerata ca fiind pe pilot automat, cu o inertie ce limita influenta politicului dar iata ca decizia guvernantilor cantareste tot mai mult in directia spre care se indreapta Ungaria.

    • Mihai Buzea spune:

      Ca sa rezum ce spuneti, Ungaria e ca un om ce coboara niste trepte, iar Romania ca unul ce le urca. Perfect de acord. As adauga: cei doi oameni nu sunt inca pe acelasi palier.

      In privinta nelinistii investitorilor, o alta comparatie se impune de la sine: cea cu regimul Nastase, din 2000-2004. Pentru mine personal si pentru foarte multi romani, aceia au fost ani de cosmar, dar afacerile investitorilor (cati erau) mergeau struna, din acelasi motiv: centralizarea spagii si circuitul ei bine stabilit, fara investigatori care sa strice “jucaria”. Nu afirm nicio clipa ca o astfel de economie ar fi ceva sanataos, concurential, cu sanse pe termen lung. Dar, cat timp “merge”, oamenii simpli nu sunt nemultumiti, pentru ca “se descurca”. Cu intelectualii e alta poveste.

  4. MIHAI 2 spune:

    Populatia Ungariei are contractate credite in valoare de 30 de miliarde de franci elvetieni – jumatate din populatia tarii fiind afectata direct (debitorii directi si membri lor de familie). Credeam ca despre asa ceva voi citi in articol. Nu stiu exact de aici de la Bucuresti , dar pot banui si pot admite ca in partea de vest a tarii lumea se mai raporteaza si la nivelul de trai din Ungaria. In rest aud foarte rar alte comparatii decat acelea cu Bulgaria de care ne leagga atat geografia cat si MCV ul.

    • Mihai Buzea spune:

      Ar fi fost afectata acea parte a populatiei Ungariei, de care spuneti, daca regimul Orban n-ar fi luat respectivele masuri populiste, foarte criticate la vremea lor de toata lumea; acum nu le mai critica nimeni, ba mai mult, Orban a devenit peste noapte din “populist”, un “vizionar”! Poate, ca in politica, asta inseamna noroc porcesc, nu stiu.

      Ma mir foarte mult de parerea exprimata de dvs, in legatura cu termenul de comparatie al bucurestenilor. Bulgaria? Si eu locuiesc in Bucuresti, si primarul Bucurestiului locuieste in Bucuresti, si toate comparatiile pe care le face (si le fac) se refera la Budapesta, nicidecum la Sofia! Dumneavoastra, ca bucurestean, va raportati nivelul de trai la cel al unui budapestan, sau la al unui sofiot? Dar fiti sincer!

      • MIHAI 2 spune:

        Multumesc pentru raspuns. In functie de posibilitatile mele turistice ma raportez anual la alte orase mai indepartate.De pilda in 2014 (pentru ca am fost si eu vizionar ca Orban, acum ne mai fiind posibil pentru mine apropo de CHF) m-am raportat la Berna si alte cateva lucerne. Inevitabil , de fiecare data cand ma raportez – plang….valabil si pentru raportarea la Budapesta. La Sofia nu am ajuns si nici nu e pe lista de prioritati, deci e clar ca aveti dreptate in cazul meu si al lui Oprescu.
        Imi cer scuze pentru ignorantă , nu stiu in ce constau acele masuri populist-vizionare ale lui Orban care – inteleg de la Dvs – ar anihila din efectele exploziei francului elvetian.
        Eu am retinut acele cifre dintr-o emisiune televizata (trebuie sa fi fost vreo scapare, ce sa caute cifrele la tv ul romanesc ?) :. Polonia 32 de miliarde CHF si Ungaria 30 de miliarde CHF cu jumatate din populatie afectata. Auzind despre asemenea valori colosale – mai ales in cazul Ungariei am retinut inca odata ca MEDIA ROMANEASCA nu este capabila sa ofere informatie relevanta si de calitate , la noi totul invartindu-se in jurul scandalului local . De exemplu dupa ce a primit o jumatate de informatie oficiala (aceea despre 75000 de debitori in CHF) nici un jurnalist roman nu s-a obosit sa intrebe CAT TOTALIZEAZA ACELE CREDITE pentru ca mai degraba acel total este relevant pentru interesul general.

  5. ics spune:

    un aspect interesant ar fi al migratiei fortzei de munca. au si ungurii milioanele lor de capsunari care in loc sa se cocoseze pe cimp servesc la mese si spala vase in Austria. navetisti de weekend sau bilunar. amploarea fenomenului e de neimaginat, eu personal in ultimul an nu am vazut local sau tejghea in Austria fara unguri la servit (si stau aici deci am intrat in destule) . data fiind apropierea geografica astia duc tot ce castiga acas, pompind valuta la nesfarsit. nu prea cred ca au contracte avantajoase de munca cu asigurari sociale de pensie si sanatate generoase. nu au de gand sa ramina in Austria si nu cheltuie nimic aici. ma-ntreb ce vor face cind se vor satura de slugarit. ca scoala nu prea au, un ban gramada nu fac sa investeasca in ungaria. distractia va fi cam cind fac hoardele astea varsta de pensie. cam cum va fi si la noi.

    • Mihai Buzea spune:

      Admit ca sunt total ignorant in privinta acestui subiect (“capsunarul ungur”). Poate dezvoltati un pic subiectul, plus niste exemple de “viata de capsunar in Austria” – sunt convins ca vor avea un impact mult mai mare decat orice teoretizare.

    • Ovidiu B. spune:

      ICS aveti dreptate.
      Nu vad bine Romania si nici Ungaria in 15 ani de-acum. Generatia ” decreteilor” in Romania va intra la pensie iar ungurii nu stau nici ei mai bine. Nu va fi foarte usor.

  6. ungur spune:

    Ati descris situatia cu o acuratete foarte mare. Vreau doar sa mentionez ca eficienta corptiei din Ungaria se datoreaza faptului ca ponderea rudeniei este foarte foarte scazuta. Conteaza infinit mai putin decat in Romania (ba deloc in cazul in care trebuie sa dai afara pe cineva… incearca asta la noi).



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Mihai Buzea


Mihai Buzea

Mihai Buzea este manager PR. Are o licenta in Litere, un master in Comunicare si este colaborator la revista Catavencii Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)