joi, martie 28, 2024

Vitala urgență a memoriei Răului (Recomandare de Marius Stan și Vladimir Tismaneanu)

Salutăm prezența grupajului (complex, informat, animat de compasiune) despre problematica genocidului armean la o sută de ani de la debutul ororii, în revista online LaPunkt. Am putut citi în această săptămână texte fascinante și absolut necesare care servesc cauzei memoriei universale a Răului în secolul XX. Excepțional articolul lui Mihai Chioveanu, specialist în fascisme și în totalitarisme în genere, despre genocid ca act fondator al statului turc, o analiză sintetică obiectivă și admirabil informată despre cum anume a fost posibil acel masacru organizat statal și în numele căror principii sau justificări politico-ideologice.

De asemenea, LaPunkt a dat voce și unor intelectuali mai puțin cunoscuți în România, de pildă doamnei Joanna Kornas-Warwas, traducătoarea oficială a lui Mircea Cărtărescu din română în limba polonă. În plus, iată acum, și a „Cărții șoaptelor”, romanul armeano-român al lui Varujan Vosganian care a stârnit atâtea reacții elogioase în ultimul timp și care, cu prilejul acestui centenar al genocidului, va beneficia de pasaje întregi citite în mai toate limbile pământului, la ora oficială a comemorării. Interviurile directe (cu Ara Sarafian) și indirecte (cu Gabriela Santighian) adaugă acea calitate aparte a martorului generațional și personalizează izbutit o discuție care nu este nici ușoară, nici confortabilă. Europarlamentarul Cristian Preda, cunoscut profesor și intelectual public, aduce în discuție dimensiunea politică militantă prin intervenția sa din Parlamentul European și amintește curajoasa și salutara declarație a Papei Francisc pe subiect (apoi invită la reconciliere între popoare prin asumarea directă din partea Ankarei a episodului genocidar).

Calde felicitări Oanei Suciu și lui Pietro Shakarian, precum și administratorilor platformei pentru acest exercițiu de memorie extrem de bine articulat și emoționant. Cititorii mai mult sau mai puțin familiarizați cu subiectul vor avea ocazia unică a unei incursiuni de înaltă calitate analitică (inclusiv comparativă) printr-un episod crucial din istoria genocidară a veacului trecut.

Recomandări:
http://www.lapunkt.ro/2015/04/19/genocidul-ca-act-fondator/
http://www.lapunkt.ro/2015/04/19/mirosul-omenesc-al-cartilor/
http://www.lapunkt.ro/2015/04/19/interviu-in-exclusivitate-cu-ara-sarafian/
http://www.lapunkt.ro/2015/04/19/pseudo-interviu-armeano-romanesc-cu-gabriela-santighian-cum-o-dam-tot-diaspora-suntem/
http://www.lapunkt.ro/2015/04/19/sa-indraznim-sa-speram/

De asemenea:

https://www.contributors.ro/global-europa/genocidul-armean-o-crima-absoluta-un-eseu-de-vladimir-tismaneanu-si-marius-stan/

https://www.contributors.ro/global-europa/nemesis-ca-impara%C8%9Bie-morala-genocidul-armean-un-eseu-de-marius-stan-%C8%99i-vladimir-tismaneanu/

http://www.revista22.ro/genocidul-armenilor-dupa-100-de-ani-55196.html

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

  1. Am citit articolul domnului Chioveanu, ca urmare a recomandării dumneavoastră și cred că, fără a impieta în vreun fel asupra memoriei victimelor sau semnificației actului în sine, ar putea suferi niște completări, dacă îl tratăm strict din punct de vedere istoric. Consider că actul fondator al statului turc modern, or faptul că mai există încă un stat turc modern, se datorează războiului greco-otoman (1919-1922). Nu am evident acces la resorturile psihologice ale conducerii de la Ankara sau ale turcului de rând, în ce privește refuzul de a-și recunoaște responsabilitatea pentru acest masacru. Avansez însă o presupunere (fără intenție disculpatorie), și anume perpetrarea masacrelor și purificării etnice în Asia Minor de către turci în acest război (1919-1922), care au vizat în primul rând pe greci și armeni, s-a făcut concomitent cu abuzuri și atrocități venite din celalată parte (e vorba de greci) și intenția evidentă de a șterge orice urmă turcească din Europa, Anatolia și litoralul de sud-est al Mării Negre. Prin urmare, cred că memoria colectivă turcească, alipește genocidul din 1915 acestui război de indepedență și reîntregire și găsește o scuză construind o falsă punte între două evenimente unde poziția Turciei și a victimelor, erau radical diferite la distanță de 5 ani.

  2. Foarte interesant și nr. 767-768 al revistei „Observator cultural”, din 10 aprilie 2015, prin paginile consacrate genocidului armenilor: Salutul Papei Francisc către credincioşii armeni; Genocidul armean (dosar); Dosar 1915, de Bedros HORASANGIAN; Memoria fotografiilor, de Adina KENEREŞ; Genocidul armenilor: fapte, recunoaştere, negare, sancţionarea negării, de Gabriel ANDREESCU; Un secol de doliu armean, de Paul CERNAT; Michael Hesemann despre genocidul comis asupra armenilor, de Alexandru Al. ŞAHIGHIAN; Existenţă redusă la inexistenţă, de Taner AKÇAM (prefaţă la volumul „Turcia şi fantoma armenească. Pe urmele genocidului”, în curs de apariţie în limba română la Editura Corint.)

  3. De acord, memoria raului trebuie tinuta vie, sa nu uitam, chiar daca iertam. In fond nici nu putem ierta daca nu stim ce…
    Mi-a placut interviul cu Ara… reconcilierea fara recunoastere este imposibila. Indiferent ca e vorba de armeni sau kurzi sau…si aici as fi foarte interesat ce parere aveti despere genocidul populatiei native din cele doua Americi.
    A fost recunoscut? Se rememoreaza? Cum se poate face asa ceva, la concret, daca se face? Vorbim de cea mai mare democratie, ma rog, poate e , poate nu, dar cert este ca „visul american” a schimbat lumea…cerem unor state mai mici, mai subrede la capitolul democratie sa faca si sa dreaga, corect, pe buna dreptate, dar avem oare vreun model de cum se poate face acest lucru? (de asta mi-a placut interviul cu Ara, pare un tip realist, ca sa zic asa, unele lucruri se pot face, altele ar duce la mai rau, e nevoie de timp si fara patima)
    Traiti in SUA, puteti sa ne spuneti daca cetateanul american este constient de genocidul comis de inaintasii sai? Daca statul insusi a recunoscut cumva acest genocid? Il rememoreaza? Este cumva SUA un exemplu de asumare si recunoastre, un model de urmat in reconciliere si reparare?
    Am urmarit recent un documetar din 2006 „Efectul canar – exterminarea amerindienilor”…
    http://www.filmedocumentare.com/efectul-canar-exterminarea-amerindienilor/
    Nu mi se para ca SUA ar fi un model, dar poate ma insel…poate ne explicati intr-un articol cum vedeti dvs. chestiunea. In fond tot despre un genocid vorbim…sau nu?

    • Un american mai şugubăţ v-ar raspunde cu un sfat: pina la a sari peste Balta, ce parerea aveti despre comportamentul Statului Roman fata de evrei si tigani in timpuri mai putin indepartate si intr-un areal familiar?
      Da, nu se compara ca marime, dar se aseamana al naibii de bine.
      Daca tot vreti sa deturnati discutia cu filozoficul „da, dar…”

    • Nu se vorbeste despre curatirea etnica practicata de guvernul federal al Statelor Unite in ce priveste populatia native ca despre un genocid, din urmatoarele motive:

      1. Triburile indiene au intrat in conflict armat declarat cu trupe federale. Aceste conflicte s-au incheiat cu tratate de pace care au oferit drepturi si obligatii ambelor parti. Acest aspect nu a existat in Turcia in 1915 sau in Germania (si teritoriile ocupate sau natiunile aliate) intre 1938-1945.

      2. Toti amerindienii au avut dreptul sa obtina cetatenia Americana si toate drepturile care decurg din acest fapt. In contrast, in Germania si Romania, cetatenia a fost retrasa multor sute de mii de evrei.

      3. Toate administratiile federale (incepand cu George Washington) au urmarit asimilarea populatiei native. In Germania si Romania, efortul assimilationist al evreilor a constitui o justificare pentru discriminarea si exterminarea lor.

      • Domnule Manu, sa fim seriosi!
        „Toate administratiile federale…au urmarit asimilarea populatie native”
        Nu, au urnarit sa puna gheara pe pamanturile lor. Cel mai celebru caz de „asimilare” este Trial of tears, nu? (nu pun niciun link, sunt sigur ca stiti cum a fost argumentata „treaba”,, ca fiind voluntara, un act de milostenie care evita extinctia…ups, a zburat porumbelul!)
        Cat priveste presedintii USA, Roosvelt, de exemplu, ca e mai incoace, era de parere ca „extermination of American Indians and the „appropiation” of their lands was not only inevitable bat beneficial.” Curat benefic, coane Roosevelt!
        „i don`t go so far as to think that only good Indians are dead Indians, but I belive nine out of ten are, and I shouldn`t like to inquire too closely into the case of tenth”
        Desigur se gasete o scuza legala pentru orice, mai ales daca legea o face „lupul”
        „In the 1823 case of Johnson v. M’Intosh, the United States Supreme Court handed down a decision which stated that Indians could occupy lands within the United States, but could not hold title to those lands”. Mda…
        Mintenas vine 28 mai, oare comemoram ceva?

        • intr-adevar, „sa fim seriosi,
          caci daca „Desigur se gasete o scuza legala pentru orice”, atunci chiar ca se poate spune „orice”, asa cum o faceti.
          Ura antiamericana iasa la iveala in democratul roman, gata sa dea lectii.
          Usor-usure veti pune pe acelasi plan si genocidul nazist cu „genocidul populatiei native din cele doua Americi.”
          Ca se poate spune orice.
          Ca sa ocolesti tema articolului, ori amintirile din apropierea imediata.
          Sa nu uitati si de bombele americanilor aruncate in Japonia.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Marius Stan
Marius Stan
Politolog și fotojurnalist pentru Radio Europa Liberă.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro