Home » Analize »Global / Europa »Reactie rapida » Citesti:

Votul europenilor, coaliţiile liderilor şi soluţia Ursula. Ce e bine, ce e rău

Valentin Naumescu iulie 5, 2019 Analize, Global / Europa, Reactie rapida
82 comentarii 6,676 Vizualizari

Puncte cheie:

  • „Pachetul de înţelegeri” rezultat din negocierile politice dure şi prelungite de la Bruxelles aduce o veste foarte bună dar şi câteva concluzii îngrijorătoare pentru perspectivele Uniunii Europene;
  • Vestea bună este, desigur, însăşi formarea coaliţiei tripartite proeuropene (popularii, socialiştii şi liberalii) care, reprezentând primele trei partide la nivel european şi cumulând aproximativ 60% din fotoliile Parlamentului European, este perfect îndreptăţită să guverneze Uniunea Europeană în următorii cinci ani. Dacă ar fi fost cooptaţi la vârful formulei şi Verzii, procentul de reprezentare în Parlamentul European al coaliţiei ar fi fost de 69%, deci oricum o majoritate clară, masivă, pe axa de discuţie ideologică proeuropeni-antieuropeni. Populismul naţionalist şi iliberal a fost clar înfrânt la aceste alegeri, rezultatele adversarilor valorilor europene fiind mult sub propriile aşteptări;
  • Dincolo însă de vestea bună şi de încheierea perioadei de incertitudine, tensiune şi lupte pentru funcţii şi supremaţie din spatele uşilor închise, apar inevitabil o serie de întrebări, observaţii, nuanţări şi chiar evaluări critice ale modului în care liderii europeni au soluţionat criza, în raport cu principiile enunţate public înainte de alegeri;
  • Pentru clarificarea mecanismului decizional real din UE, trebuie să înţelegem că există trei niveluri de coaliţii concentrice care trebuie realizate succesiv pentru a se putea adopta orice decizie politică importantă în cadrul Uniunii – prima este coaliţia (înţelegerea) franco-germană, aflată în centrul sau nucleul dur al oricărui proces decizional european, fără de care nimic nu se poate decide în UE şi nimic nu poate avansa spre cercurile mai largi, a doua este formarea unei mase critice în Consiliul European care reprezintă interesele statelor membre, dar bineînţeles bazată pe nucleul franco-german, iar a treia este coaliţia majoritară din Parlamentul European, formată de facţiunile politice cunoscute dar înglobând acordul masei critice coagulate în Consiliul European, legislativul de la Bruxelles fiind reprezentantul direct al intereselor cetăţenilor europeni însă profilându-se abia ca al treilea cerc decizional;
  • Ca s-o spunem direct, „soluţia Weber” nu a trecut de primul cerc(acordul franco-german), „soluţia Timmermans” a trecut de primul cerc dar nu a trecut de al doilea (nu s-a format masă critică în Consiliul European, pentru că s-au opus Italia şi ţările Grupului de la Vişegrad) iar „soluţia Ursula” a trecut de primele două cercuri şi se speră că va trece şi de al treilea, adică de votul unei majorităţi în Parlamentul European;
  • Înainte de a trece la dezvoltarea subiectului, să vedem mai întâi de la ce am pornit, care au fost/sunt ingredientele dar şi produsele secundare din care este „plămădit” pachetul de înţelegeri: 1. PPE a câştigat alegerile europarlamentare şi avea dreptul să dea preşedintele Comisiei Europene, cu condiţia să facă parte din coaliţia majoritară 2. Partidele europene semnificative au propus înainte de alegeri şapte „candidaţi de frunte” (Spitzenkandidaten), care au condus propriile liste la scrutinul din 22-26 mai, ideea fiind ca preşedinte al Comisiei Europene să fie ulterior desemnat candidatul partidului câştigător, pentru asigurarea transparenţei şi a responsabilităţii politice a partidelor europene faţă de alegători, aşa cum în alegerile naţionale din marile democraţii se ştie dinainte cine va fi premier, în funcţie de partidul câştigător 3. Preşedintele Macron nu l-a acceptat pe candidatul de frunte al PPE, Manfred Weber, drept preşedinte al Comisiei Europene, raliindu-se indirect poziţiei lui Viktor Orbán, care fusese suspendat din PPE la iniţiativa lui Weber, în ideea de a apăra valorile europene în practica politică 4. Pentru că nici „soluţia Timmermans” nu a funcţionat (deşi fusese convenită la Osaka de Macron şi Merkel, cu susţinerea Spaniei) s-a revenit la ideea ca PPE să primească totuşi preşedinţia Comisiei Europene iar Macron a propus-o în cele din urmă pe Ursula von der Leyen, ministrul german al Apărării. 5. Întâmplarea face ca „soluţia Ursula”, care a deblocat apoi toate negocierile, să se bazeze strict pe considerente de imagine (o doamnă onorabilă de 60 de ani, medic de formaţie profesională, europeană prin datele ei personale, trilingvă, născută la Bruxelles, fiica unui politician german, Ernst Albrecht, care a fost şeful de cabinet şi apoi director general în prima Comisie Europeană, Comisia Hallstein din 1958, prima şi singura condusă de germani până în prezent), dar, culmea, nu şi pe considerente de meritocraţie politică, Ursula von der Leyen neavând performanţe strălucite la Ministerul Apărării, pe care îl conduce de şase ani, iar presa germană considerând în repetate rânduri că „Apărarea este cel mai slab minister al guvernării Merkel”;
  • Dacă soluţia Ursula nu va da roade, Macron poate fi uşor făcut responsabil pentru un eventual eşec al acestei Comisii, fiindcă a dinamitat prin jocuri de culise ceea ce în mod normal ar fi trebuit să rezulte din principiul Spitzenkandidaten şi din votul oamenilor;
  • Lipsa de reprezentare a ţărilor din estul Uniunii Europene pare să vină pe fondul unei falii Est-Vest creată în principal de populismul naţionalist greţos din ultimii cinci ani al Grupului de la Vişegrad, în special din Ungaria şi Polonia, şi de derapajul grav al guvernului României, după ianuarie 2017, pe tema independenţei justiţiei şi statului de drept. Un PSD-ist ar fi putut prelua teoretic preşedinţia Parlamentului European, dacă PSD ar fi avut pe cine propune la acest nivel şi dacă ar fi avut credibilitate europeană, fiindcă poziţia era atribuită grupului socialist iar bulgarii au fost la un pas să o obţină. Totuşi, în orice rău este şi un bine, apărând oportunitatea ca doamna Laura Codruţa Kovesi să fie numită acum prim procuror european, odată ce blocajul din timpul preşedinţiei române a Consiliului UE s-a încheiat.

*

Dacă Macron nu s-ar fi opus numirii lui Manfred Weber şi nu ar fi discreditat „principiul candidaţilor de frunte” dintre care urma să se aleagă preşedintele Comisiei Europene pe baza votului europenilor, probabil că negocierile postelectorale ar fi decurs uşor şi s-ar fi terminat repede, fără sentimentul că liderii UE au scos în ultimul moment „iepurele din joben”, pe care nu l-a votat nimeni dar care este impus ca soluţie de compromis.

Personal, nu văd nicio diferenţă de performanţe politice concrete între Ursula von der Leyen şi Manfred Weber. A câştigat doar Macron o apropiată la conducerea Comisiei, în timp ce relaţiile cu Weber erau reci? Prima este un ministru slab al Germaniei (cel mai slab ca rezultate, conform presei germane), în timp ce lui Weber Macron i-a reproşat lipsa de experienţă politică. Era evident de la început că PPE are dreptul să dea viitorul preşedinte al Comisiei, fiind primul partid al coaliţiei proeuropene. Bun, nici o critică, nici cealaltă, nu excludea ca von der Leyen sau Weber să se dovedească performanţi la conducerea executivului european. Nimeni nu poate şti dinainte acest lucru, şi nici contrariul, anume că nu ar fi potriviţi. Cu alte cuvinte, atât susţinerea, cât şi refuzul strict din perspectiva rezultatelor anterioare, s-ar fi bazat şi s-au bazat exclusiv pe considerente subiective şi relative. Principiul „candidatului de frunte” (spitzenkandidat) era însă singurul care putea elimina subiectivismul liderilor europeni, limitându-se la a accepta votul democratic al europenilor, pe baza unei oferte politice anunţate transparent, în prealabil.

Am explicat în punctajul de mai sus mecanismul decizional în trei trepte succesive, mecanismul celor trei cercuri concentrice din UE (trei tipuri de coaliţii esenţiale), pornind de la prima coaliţie care trebuie să îşi dea acordul pentru orice decizie politică a Uniunii (coaliţia franco-germană), urmând coaliţia masei critice de state din Consiliul European, bazată însă întotdeauna pe primordialitatea acordului franco-german, şi în fine al treilea cerc, majoritatea din Parlamentul European, care înglobează atât înţelegerea franco-germană iniţială cât şi ceea ce a convenit masa critică a şefilor de state şi de guverne din Consiliul European.

Trebuie înţeles că toate cele trei cercuri decizionale sunt la fel de importante şi niciunul nu poate reuşi fără celelalte. Totul pleacă de la înţelegerea din nucleul franco-german dar nu se poate finaliza cu succes până nu trece de cercurile al doilea şi al treilea. A se vedea eşecul „soluţiei Timmermans”, agreată în primul cerc („pachetul de la Osaka”) dar care nu a trecut de cercul al doilea, Consiliul European. La rândul său, Parlamentul European este important, fiind al treilea şi ultimul cerc decizional, având deci ultimul cuvânt de spus la numirea preşedintelui Comisiei Europene, dar neputând aproba decât ceea ce primeşte dinspre cercurile decizionale mai mici iar în final pronunţându-se doar asupra propunerii înaintate de preşedintele Consiliului European. Cu alte cuvinte, PE nu poate alege pe cine doreşte, fiind condiţionat de propunerea primită.

Acum suntem la trecerea de la cercul al doilea la cercul al treilea, ultimul. Soluţia Ursula, agreată iniţial de Macron şi Merkel (nucleul franco-german), a trecut şi de Consiliul European, urmând probabil să fie încuviinţată de o majoritate confortabilă în Parlamentul European. Ursula von der Leyen va prelua efectiv mandatul la finele lunii octombrie. Inutil să mai spunem că o eventuală respingere a „soluţiei Ursula” (foarte improbabilă însă) ar echivala cu o ruptură gravă, fără precedent, între Parlamentul European şi Consiliul European şi, evident, cu un dezastru pentru credibilitatea instituţiilor europene. Nu se va întâmpla aşa iar procedura se va încheia cu bine.

La finalul acestei epopei a negocierilor, ce ar trebui reţinut? În primul rând, că Uniunea Europeană a fost (teoretic) salvată, cel puţin pentru următorii cinci ani. Pe baza votului masiv al europenilor, s-a format până la urmă o coaliţie tripartită ferm proeuropeană, sperăm destul de solidă.

În al doilea rând, vedem că votul europenilor nu este singurul care contează la desemnarea preşedintelui Comisiei Europene (în al cărui pix stau 1500 de miliarde de Euro anual), iar interesele personale, subiectivismul, simpatiile şi idiosincraziile liderilor politici din Consiliul European îşi au (încă) rolul lor. Principial vorbind, Macron nu fusese neapărat mandatat de alegătorii francezi să îl respingă pe Manfred Weber, şi nu avem nicio garanţie că poporul francez, în numele căruia acţionează Macron, o preferă cu certitudine pe Ursula von der Leyen lui Manfred Weber sau invers. Aşa a vrut Macron. Jocul de culise şi negocierile obscure au prevalat în faţa principiului transparent al candidaţilor de frunte, care au trecut prin votul cetăţenilor europeni.

În al treilea rând, constatăm că s-a făcut pe jumătate dreptate, în sensul că PPE şi-a câştigat cu greu poziţia de preşedinte al Comisiei Europene (deşi, în etapa Osaka, Merkel cedase poziţia, la presiunile lui Macron, şi îl acceptase pe Timmermans, dar s-a lovit de împotrivire în propriul grup politic şi în Consiliul European, la întoarcerea din Japonia), dar nu aşa cum fusese promis europenilor înaintea alegerilor, ci cu un alt nume. Ursula ar putea fi foarte bună sau nu în această funcţie, vom vedea, dar oricum numele ei a apărut din afara procesului democratic direct, fiind din acest punct de vedere „iepurele din joben” de care mă temeam că va apărea, încă înainte de votul din luna mai.

În al patrulea rând, vedem că Estul nu a obţinut nimic (deşi s-a tot vorbit de principiul echilibrului geografic), la capătul unei preşedinţii române dezastruoase din punct de vedere politic (guvernul României a fost cel mai criticat executiv din toate ţările care au deţinut preşedinţia rotativă în ultimele trei decenii, existând numeroase critici publice ale Comisiei Europene, atenţionări, comunicate de presă ale ambasadelor occidentale etc. cu privire la politicile din justiţie ale puterii de la Bucureşti, chiar şi o rezoluţie critică a Parlamentului European la adresa guvernului PSD-ALDE), dar şi în urma politicilor naţionaliste şi sfidătoare ale Budapestei şi Varşoviei. Putem spera că doamna Kovesi ar avea acum şanse reale de a deveni prim procuror european.

Aşadar, cu bune şi cu mai puţin bune, criza negocierilor s-a încheiat. UE merge mai departe, condusă de trei coaliţii concentrice proeuropene, pe care le-am explicat mai sus. În fiecare moment al acestei lupte pentru putere şi supremaţie, părea că totul se poate dărâma, fie coaliţia franco-germană, fie masa critică din Consiliul European, fie majoritatea din Parlamentul European. Până la urmă, structurile de forţă politică ale Uniunii Europene au rezistat, coaliţiile au funcţionat, deciziile s-au adoptat. Ideea Europeană este încă în picioare. Macron a riscat mult anulând principiul Spitzenkandidaten, mai ales în condiţiile în care a pierdut alegerile chiar la el acasă, în Franţa, pentru că de acum înainte orice eventual eşec al „soluţiei Ursula” s-ar putea întoarce dramatic împotriva lui. Nu poţi pretinde, nici dacă eşti campionul absolut al populismului proeuropean, că eşti pentru transparenţă când tu însuţi anulezi transparenţa, că eşti super-democrat când anulezi prin jocuri de culise un principiu democratic, că eşti cu poporul când anulezi ceea ce s-a promis poporului înainte de vot şi scoţi iepuri din joben. Şi Merkel a ieşit slăbită din aceste negocieri, pentru că acum se ştie că acceptase la Osaka să cedeze la presiunile lui Macron şi să renunţe la funcţia de preşedinte al Comisiei Europene ce revenea PPE în urma votului popular, dar a fost contrată chiar în PPE şi în Consiliul European. Finalul epocii Merkel este mai aproape ca oricând, din tot felul de motive, evidente sau speculate. Pe de altă parte, popularitatea lui Macron este în scădere şi se vede că a pierdut alegerile europarlamentare în Franţa. O retragere prematură a cancelarului de la Berlin ar arunca însă în aer nu numai politica germană, dar şi perspectivele Uniunii Europene. Aşa încât avem toate motivele să râdem cu un ochi şi să plângem cu altul: UE este încă bine şi voioasă dar managementul ei politic combină periculos jumătăţi de măsură corecte cu jumătăţi de măsură ipocrite.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "82 comments" on this Article:

  1. Iahim spune:

    Aici aveti dreptate, domnule Nuamescu

    • Simone spune:

      Pacat ca domnul Naumescu minte, repetand gogoasa cu care se lamenteaza acum PPE-ul (inclusiv prin catelandrii mioritici gen Rares Bogdan), si Manfred Weber cu gura plina de struguri acri. Hai sa lamurim o treaba:

      “raliindu-se indirect poziţiei lui Viktor Orbán, care fusese suspendat din PPE la iniţiativa lui Weber”

      1. Ce suspendare e aia in care Fidesz voteaza alaturi de PPE? Ce partid suspendat primeste un post de vicepresedinte al PE, impunand coalitiei sa ii dea o functie Orbanistei Lívia Járóka (s-au razvratit cativa din RE dar degeaba, coalitia a votat-o)?

      Suspendarea lui Schrödinger a fost facuta de ochii lumii si de gura lui Macron, care a anuntat-o pe Merkel de mult ca el nu are de gand sa-l inscauneze presedinte pe amicul lui Orban, moasa lui politica la nivel european. Fidesz ramane in grupul PPE de unde a si votat in continuare sustinerea lui Manfred (pe 5 iunie ac) iar Weber s-a luptat din rasputeri sa evite excluderea lui Orban, in martie, optand pentru aceasta mascarada de suspendare in care Fidesz primeste o functie de vicepresedinte PE.

      2. Manfred Weber a fost timp de un deceniu bodyguardul politic a lui Viktor Orbán iar PPE-ul s-a facut ca ploua in timp ce el a distrus statul de drept in Ungaria si a furat sute de milioane de euro, capusand bugetul Ungariei cu afacerile famigliei. E nevoie de un tupeu colosal sa te plangi ca Macron s-a aliat cu Orban impotriva ta (ma rog, dl. Naumescu e mai precaut, a zis “indirect”) cand te cheama Manfred Weber si ai asistat linistit la orbanizarea Ungariei.

      PPE-ul a decis ca e mai important sa aiba un animalut in stana care sa le aduca cuminte branza acasa, ca atata timp cat industria auto germana o duce bine in Ungaria, ce daca mai fura si famiglia lui Orban niste sute de milioane de fonduri europene? Ia uitati ce zicea Presedintele PPE Joseph Daul, recunoscand cu candoare ca e dictator Orban dar e dictatorul lor util:
      https://www.euractiv.com/section/uk-europe/interview/daul-orban-is-the-enfant-terrible-of-the-epp-family-but-i-like-him/

      In 2017 vreo 1500 de membri au semnat o petitie pentru expulzarea lui Orban dar PPE-ul s-a facut ca ploua. Manfred Weber, a avut grija sa nu-l deranjeze nimeni. Intre timp insa, pe masura ce Orban a devenit jenant pentru PPE si un motiv ca adversarii sa le bata obrazul cu dictatorul din curte, Manfred a trasat o linie rosie: in aprilie 2017 PPE-ul a avertizat ca daca Orban nu inceteaza atacurile la Universitatea CEU il vor exclude. Weber a promis cu gurita lui sa apere institutia „cu orice cost”. Cand Orban a facut pipi lejer pe ultimatumul lor de forma, Manfred Weber si-a „exprimat dezamagirea” in 2018 in timp ce CEU isi facea bagajele. Pe principiul: Manfred, fa-te ca-l sanctionezi.

      Fast forward in 2019, dupa un proces de „suspendare” de mucava Weber e reales presedinte al grupului PPE in parlamentul european, inclusiv cu voturile Fidesz. Dupa cateva runde de io pe asta nu-l mai votez ca suntem in conflict de ochii lumii, Orban tocmai ce a anuntat pe 5 iunie ca il vor sustine pe Weber Spitzenkandidat.

      3. Si iata-ne ajunsi si la fictiunea asta creata de PPE cu ajutorul PES pentru a-si mentine monopolul in Europa.

      Dumneavoastra l-ati votat pe Manfred Weber?

      Dar cei 74% dintre *nemti* care nu auzisera in viata lor de Manfred Weber inainte de alegeri?

      Eu nu am putut vota nici pentru, nici contra lui Weber pentru ca EPP-ul a respins listele transitionale si nu mi-au dat dreptul sa-l votez. N-au vrut sa riste sa piarda puterea si nu au vrut sa aprobe o reforma a lui Macron. Acum degeaba se supara pe el ca e un politician mai abil ca ei si i-a invins oricum (iar daca o trantesc pe Den Leyen in Parlament n-au decat sa-l voteze pe Brinier sau Georgieva, nu-l deranjaza cu nimic).

      Angela Merkel, februarie 2018: da ordin majoritatii PPE sa respinga listele transitionale.
      Angela Merkel, iunie 2019: “We are now halfway. If we also add transnational lists, we would get a transparent process.”

      Vorba refrenului: Life comes at you fast.

      • Simone spune:

        Erata (o fraza trunchiata din tastatura mobilului): In timp ce talpa partidului se rusina cu Orban, conducerea, in frunte cu Manfred Weber, a avut grija sa nu-l deranjeze nimeni.

      • Simone spune:

        Erata 2: paneuropene sau transnationale, dar autocorrectul nu stie carte.

  2. Lucifer spune:

    Domnul Naumescu vede lucrurile prea în roz. Esenţa întâmplărilor de la UE este cam asta: Europa a devenit progresistă, deci de stânga, în dauna creştin-democraţilor. Merkel a cedat nepermis în negocierile cu Macron pierzând poziţii în conducerea UE şi trădându-şi practic aliaţii. În final, se urmăreşte ceea ce se ştia: Noua UE va fi anti-SUA+UK şi pro-Rusia şi va emite pretenţii de mare putere globală. Ţările din Est, prea pro-americane şi devenite costisitoare, au fost împinse în afara nucleului dur al zonei €.
    Aşa că eu întreb retoric: Care va fi următorul EXIT?

    • Ursul Bruno spune:

      Unde e problema daca in sfarsit Europa va emite pretentii de putere globala, ar fi timpul.

      • hanuope spune:

        Europa putere globala? Fara sa fie o amenintare nucleara serioasa? Rad si curcile… europa printre altele nu e in stare sa gestioneze conflictele din propria ograda… echilibrul stanga-dreapta e distrus complet…… in ritmul actual neomarxistii din conducere o vor oferi extremei drepte si nationalistilor mai repede decat a picat URSS.

        Desigur, se poate, daca infiintam Uniunea Statelor Euro Asiatice cu capitala la Mockba. Hai sa o punem si de un plan Valev… germania face automobile, mama rusia tancuri si romania.. ce stie si ea… mai un grau mai un cucuruz.

        • Ioan spune:

          @hanuope- francezii au cam 300 de focoase nucleare din care 280 “deployed strategic” , nici nu stiu cum sa traduc in romaneste termenul, ceva de genul ca sunt gata de lansare la ordin. Nu stiu pe unde sunt desfasurate, nu cred ca la sol sau in aer ( nu au bombardiere strategice)
          , presupun ca sunt pe submarine, pentru ca este mai sigur asa. Francezii sunt pe locul 3 in lume dupa SUA si Rusia, mult in fata britanicilor la capacitatea de descurajare strategica. Cele 280 de focoase cu cocosul galic pe ele sunt suficiente pentru orasele mari rusesti. Insa este nevoie de angajamentul Frantei ca va folosi aceasta forta pentru protejarea UE.
          https://fas.org/issues/nuclear-weapons/status-world-nuclear-forces/
          De aducere aminte, in razboiul Malvinelor-Falkland, dintre Argentina si UK, singurele pagube produse fortei expeditionare britanice au fost facute de armament francez. Noroc ca acestia au stopat livrarile imediat.
          Presimteam directia in care vor aluneca discutiile cu luarea peste picior a UE si insinuarile ca avem nevoie absoluta de protectia SUA si a UK , si tocmai am scris mai jos un comentariu mai detaliat in acest sens. Ultimele generatii de romanii nascute si crescute in socialism au fost dominate de mentalitatea ca nu suntem buni de nimic, ca strainii sunt cei mai tari s.a.m.d. Haideti sa nu aruncam acesta mentalitate de loseri si asupra altora.

        • Ioan spune:

          https://www.tandfonline.com/doi/pdf/10.1080/00963402.2019.1556003?needAccess=true&

          iata un fragment din acest material:

          The Defense Ministry’s 2013 White Paper on Defense and National Security says the nuclear doctrine is “strictly defensive,” and that using nuclear weapons “would only be conceivable in extreme circumstances of legitimate self-defense,” involving France’s vital interests. France does not have a no-first-use policy, though, and reserves the right to conduct a “final warning” limited nuclear strike, in an effort to signal to an adversary that they have crossed a line – or to signal the French resolve to conduct further nuclear strikes if necessary – in an attempt to restore deterrence (Tertrais 2019). Although France is a member of NATO, its nuclear forces are not part of the Alliance’s integrated military command structure. And the White Paper says the French nuclear deterrent “ensures, permanently, our independence of decisionmaking and our freedom of action within the framework of our international responsibilities, including in the event of any threat of blackmail that might be directed against us in the event of a crisis” (French Ministry of Defense 2013). For a more in-depth examination on the evolution of France’s nuclear doctrine, see Bruno Tertrais’ authoritative report, “French Nuclear Deterrence Policy, Forces and Doctrine” (Tertrais 2019).

          Cred ca vine vremea ca obsesia francezilor pentru independenta sa aiba o finalitate in aceste vremuri tulburi.

          • hanuope spune:

            ” Insa este nevoie de angajamentul Frantei ca va folosi aceasta forta pentru protejarea UE”

            Yup. Vise placute.

            Sunt ogive franceze, operate de Franta si exclusiv de Franta. Sa nu confundam experienta pe care am avut-o prin realpolitik cu “wishful thinking.”

            Faptul ca Franta are respectivele arme nu inseamna mare lucru pt. UE, gigantul cu picioare de lut. Franta nu e UE si Franta are probleme.

            Exercitiu de imaginatie: in 2017 Le Pen a luat 33.9% din voturi. Ce se intampla, teoretic, dupa viitoarele alegeri daca un asemenea personaj politic vine la putere? Cu alte cuvinte, ce se intampla cu ambitiile UE de putere globala si hard powerul european daca avem un Salvini francez :)

    • Kurt spune:

      Da și nu.
      UE.27 nu va fi niciodată anti-americană. Scandinavii sunt orientați tradițional spre Londra și SUA. Nu acceptă o „Uniune Napoleonă Europeană” dominată de (socialilsmul francez de la ) Paris. Franța în mod tradițional se vede ca mare putere cu sediu „veto” la ONU din 1945 până azi ( e mai mult „colonialism” francez la est de Rin decât parteneriat francez- german). Cancelara Merkel a pierdut în raport cu diplomația excelentă franceză. De acord. Președinția la BCE Frankfurt a fost probabil de la încept țelul francez (economie politică franceză în loc de moneda forte ca DM). Franceza Lagard își primește directivele de la Paris. Nimic nou în UE.
      Scindarea est vest a început la Bratislava 2016 și la Paris (F. Hollande: UE cu două viteze). Nu e un țel la Bruxelles/UE. Sper ca România nu va rămâne în zona gri între „izolaționiștii naționaliști” din Budapesta, Polonia, Praga, Slovacia, Italia și „Grupul Hanseatic” condus de Olanda. Nexit e un risc. Regret Brexit. Sunt Pro-UE, Pro-România, Pro-Modova,fără resentimente anti-Rusia (e o problemă greu de rezolvat în generația de azi. Nu cred că există azi o alianță Rusia-RFG azi, e vorba de Nordstream.2- de gaze care înlocuiesc cărbunele și centralele nucleare în RFG, deci interes economic pe termen mediu).

      Sunt mai puțin sceptic în privința UE.27 și România. Tinerii sunt tezaurul României.
      România are de ales 2019/ 2020.

      • Ad Min spune:

        de acord cu Grupul Hanseatic. Brexit-ul il vad ca un produs al intereselor acestuia. restul par sa fie doar consecinte, daune colaterale.
        cand aveti dreptate, sustin.

    • Ioan spune:

      Nu va fi niciun alt exit in viitor, nici Brexitul nu sunt sigur că se va petrece, nici chiar cu Boris Johnson ca prim ministru , deși rămânerea britanicilor in Uniune ar crea probleme mari in viitor. Am senzația că și-au făcut un calcul cinic, daca cedează UE și ne dă aceleași condiții înafara bine, apoi sabotam proiectul din exterior, daca nu facem cale întoarsă și sabotam proiectul din interior. Tony Blair și extinderea spre est va rămâne singurul moment de altruism britanic fata de UE.
      Ursula, se zice în unele ziare britanice care citează ziare nemțești, ar fi o politiciana destul de populara trimisa de Merkel la Apărare, un minister greu si subfinantat in Germania, zis și ” the ejector seat” pentru politica nemțească, locul de îngropăciune, din care nici nu a ieșit chiar așa de șifonată ca alții. De asemenea se zice că are o viziune pro integrare suplimentara și că împărtășește părerea lui Macron că britanicii trebuie să iasă, ca să vadă cum este în afara umbrelei protectoare a UE in actuala configurație globală. UK este candidatul ideal pentru ca sa-si de-a seama toată lumea cam la ce fel de ajutor și susținere se poate spera de la Unchiul Sam, iar daca predicțiile despre puii spălați cu hipoclorit, standardele scăzute în mai toate domeniile si accesul firmelor americane la sistemul de sănătate britanic se vor adeveri, toate acestea vor fi de luat aminte și pentru alte cozi de topor americane în UE ( strict ale guvernării Trump, pentru că Obama a fost proeuropean și antiBrexit, iar un nou președinte american ar putea
      schimba din nou foaia în privința UE daca China își continuă ascensiunea iar SUA va avea nevoie de aliați globali) gen actuala guvernare poloneză sau populiștii italieni.
      Am scris mai jos într-un răspuns domnului Nicolae Tecu, că europenii continentali au răspuns sistematic la amenințarea populismului și naționalismului prin strângerea rândurilor, participare la vot în procente astronomice pentru noi ( sau chiar SUA…). În față presiunii SUA pe linia combustibililor fosili si a negării încălzirii globale,, asistam la creșterea generală a verzilor in Parlamentul European. Iată că Europa nu se deplasează spre naționalism și populism, iar lipsa de încredere a cetățenilor, mai ales tineri, în partidele tradiționale duce spre ecologism. Este doar o constatare, ma aștept la tot felul de replici cu printa la verzi.
      Părerea mea este că Macron vrea acțiune, după toți acești ani in care Merkel a fost maestra compromisului și a echilibrului, este nevoie de acțiune, o acțiune clara care sa tranșeze actuala dependenta de SUA pentru apărarea Europei, o ieșire de sub dominația dolarului ca moneda de tranzacție globală, de protejare a companiilor europene de mana lunga a guvernului american ( North StreamIi, cazul Huawei sau sancțiunile fara motive întemeiate aplicate Iranului, care și-a respectat toate angajamentele luate prin JCPOA, sunt de luat aminte) și împingerea țărilor din Est spre o alegere decisivă intre modelul european occidental cu cutumele și constrângerile sale sau ramanerea într-o zonă gri cu jocuri la mai multe capete. Tot domnul Tecu ne asigura că mai avem maxim un an, un an și jumătate până la viitoarea recesiune, însă spre deosebire de dansul eu vad in aceasta o oportunitate pentru demonstrarea rolului BCE, a monedei comune stabile în atenuarea efectelor crizei ce va veni. Merkel a evitat să facă valuri pentru că economia Germaniei, bazată pe exporturi mergea bine. Macron nu are astfel de constrangeri, iar situația actuală cu un Brexitul care nu se finalizează și nu se știu clar repercusiunile ieșirii, cu populiști polonezi, unguri și italieni care stau cu mâna întinsă la pomenile bănești ale Bruxelles-ului, ca mai apoi să facă jocuri contrare, cu un penal ca Dragnea care promova euroscepticismul ( la sfaturile israelienilor…) in probabil cea mai proeuropeana tara, trebuie tranșată clar. Eu rămân optimist, cred că factorul economic va învinge, că forța pietei unice europene se va dovedi decisivă în viitor în negocierile cu restul zonelor globale, că BCE va ajuta țările cu probleme și va menține lichiditatea in piata ( bineînțeles în contra unor reforme mai mult sau mai puțin dureroase), că va fi un pachet compensatoriu pentru Irlanda daca vom avea un hard-Brexit, etc… Mai ales în recesiunea care ne așteaptă.

      • Ursul Bruno spune:

        Se tot vorbeste de criza care va urma insa nimeni nu stie exact de la ce si cine va porni. Avem semnale la nivel global, confruntarile economice SUA-China si SUA – Europa care atenueaza elanul investorilor asa cum starea de “razboi” din Orientul Mijlociu nu este prielnica.
        In opinia mea acesta situatie va exista pana ce Trump va ramane la Casa Alba, alegerile americane din 2020 vor stabili directia in care vom merge, confruntari de toate felurile pana la cele militare sau cautarea si gasirea solutiilor de consens , a evitarii conflictelor militare.
        Pana la sfarsitul anului Europa se va aseza, va intra in “normal”, institutiile europene putand sa-si desfasoare activitatile
        Criza probabil va fi declansata de schimbarile majore care vor urma in economie si trecerea de la modelele clasice la cele noi.
        Datorita automatizarii, robotizarii , rationalizarii. a schimbarii productiiei de vehicule catre cele electrice vor fi eliberati extrem de multi oameni de pe piata muncii. valoarea lor economico-militara fiind tot mai mult in scadere.
        Nu va mai fi nevoie ” de carne de tun” pe campurile de lupta, cu un numar restrans de personal bine instruit de la o tastatatura se pot provoca pagube imense intr-un timp foarte scurt, de ordinul minutelor.
        Crizele care vor urma nu vor mai fi decat iintr-o anumita masura comparabile cu cele clasice de pana acum si nu vad cum pot fi rezolvate prin acelasi metode care s-au aplicat .
        Ne miscam catre zone noi cu care nu am fost confruntati pana acum datorita evolutiei rapide a technicii, a biotechnologiilor , a metodelor noi care nu au fost testate.
        In orice caz se va produce o ruptura majora intre cei utili si cei multi care vor deveni inutili datorita lipsei de activitati economice si inca nu nu se prevesteste un model economic nou care ar putea atenua efectele acestor provocari si totul pe fundalul cresterii continue a populatiei globului.

        • Harald spune:

          @Ursul Bruno – criza a început deja și a început de la Deutsche Bank. Calendaristic, ne aflăm deja în Q3 din 2019, chiar dacă datele statistice pentru Q3 vor fi disponibile abia prin noiembrie. Abia atunci va începe toată lumea să strige ”e criză!”

      • Alexandrina Benalla spune:

        Macron vrea actiune?
        Pai are:
        https://youtu.be/IM9P25KJH1A

    • Lucky spune:

      @Lucifer,
      EXIT?!
      Nu cred ca va fi un exit, cel putin in urmatorul deceniu.
      Anglia, este altceva. Este o putere de sine statatoare, foarte conservativa (inca), si cu un aliat natural – Statele Unite – care ofera garantii politice, militare si economice mai puternice si credibile decat oricine.
      Rusia nu este intr-o pozitie care sa-i permita inducerea unui sentiment Exit. Ce ar avea de oferit? Economic, insuficient iar protectie militara, nici macar in gluma.

    • Lucifer spune:

      Sunt onorat de atâtea comentarii interesante. O simplă adăugire de luat în consideraţie: UE se va transforma dintr-o uniune economică-politică într-o uniune de forţă/putere. Adică noua UE va emite pretenţii de “mare putere” în contra marilor puteri deja existente (SUA, China, Rusia). Şi cred că revenirea la politica de forţă/putere nu va duce la nimic bun, mai ales în Europa.

      • Kurt spune:

        @Lucifer
        E imposibil ca UE.27 să devină o putere „poltică “în viitorii 5- 10 ani. Paris și Roma nu sunt azi aliați “politici”. Estul nu acceptă “principile normative comunitare”, nu acceptă o “Federație Napoleana Europeana” condusă de la Paris.
        Militar UE.27 nu poate fi niciodată o mare putere. Cel puțin în viitorii 10- 15 ani. Potențialul nuclear francez e neglijabil. RFG nu va accepta niciodată arme nucleare proprii (Polonia nu ar fi de accord).
        Deci NU. UE.27 nu e și nu va fi o mare putere “politică”.

  3. Biz spune:

    Presupunand ca nu va fi cenzurat comentariul, cum mi se intampla des cand critic autorul pentru ideile lansate, cred ca e corect mesajul dominant, acela ca Macron fortand aceste numiri francofile in posturi – cheie Ursula ca sef al Comisiei, Charles Michel la sefia Consiliului si Lagarde la conducerea BCE a ignorat ce au votat oamenii.
    Adica PPE a castigat degeaba prima pozitie ca nu a obtinut nimic important. Practic, “solutiile” au venit din trocul lui Macron, sprijinit de premierul socialist spaniol care a obtinut pt Spania pozitia de inalt reprezentant pt politica externa a UE, si apoi din jocul cu Merkel, care trebuie sa recunoastem isi traieste din toate punctele de vedere apusul carierei, mai grav este ca Germania a iesit cam shifonata din acest melanj si cam slaba la nivel de autoritate.
    Sa nu uitam ca in urma cu niste ani, cand Merkel avea o pozitie forte, se vorbea mult de Weidman care era sustinut sa preia sefia BCE. Acum, Macron s-a jucat cu nemtii, in contextul unei Merkel devenita un lider slab, aproape de scadenta, si a esecurilor inregistrate de presedintele francez acasa.
    Falia Est – Vest despre care am comentat in nenumarate randuri este oficializata si anunta probleme mari in noul mandat al UE. Aici trebuie facuta o distinctie clara legata de aceste numiri – una este ce tara reprezinta candidatul, alta e cine l-a impus in post.
    Tot vorbim de cazul Ursula, este un german impus de presedintele Frantei, nu de cancelar si nici de PPE-ul cu candidatul sau german.
    Tusk o fi fost el polonez, dar cu siguranta nu putem sa spunem ca el a fost o carte pentru Polonia, avand in vedere conflictele si problemele dintre Tusk si liderii polonezi sau alti estici.
    Deci, nu cred ca Estul era reprezentat de catre Tusk decat decorativ, in realitate acesta era un pion al Vestului.
    Infrangerea principiului transparentei si modificarea postvot a reprezentatii in posturi – cheie a UE, sunt de parere ca va accelera falia dintre Vest si Est, si in particular dintre Franta si ceilalti mari din Vest – Germania si Italia, care sigur nu vor accepta sa stea la mana lui Macron in toate deciziile strategice.
    Acest Macron nu da senzatia unui negociator, iar daca numirile in posturile-cheie ale UE inseamna prima victorie a lui in Europa, cred ca deja a tensionat viitorul relatiilor cu Germania si Italia, dupa ce s-a aratat deja destul de belicos si cu UK pe tema Brexitului.
    Cred ca Macron va dezbina puternic UE si, terenul devine fertile pentru noi exituri din UE sau, cine stie, niste excluderi, apropo de tensiunile dintre Vest si Est. Concluzia mea este ca, degeaba, sustine autorul ca UE a fost salvata de aceasta coalitie temporara de 60% pentru ca acum vad un mandat care ascunde mai multe riscuri pt existenta UE in forma actuala decat inainte de vot. Vom trai si vom vedea!

    • Lucifer spune:

      Cred că aveţi dreptate, deşi nu-mi place. UE germano-franceză va evolua spre un fel de Federaţie europeană cu pretenţii de mare putere. Pentru visul ăsta neo-imperialist se va sacrifica oricine se opune, de ex. statele din Est pro-americane, fripte de multe ori de tratatele /pacturile /războaiele puterilor europeane. Numai SUA+UK+NATO vor putea asigura esticilor garanţii de securitate credibile.

      • Ioan spune:

        @Lucifer-vezi sa nu ne asigure SUA+UK o confruntare cu Rusia, că sa fie sigure că nu se va ajunge cândva în viitor, după Putin, ca UE să ajungă până la Vladivostok, pentru că aceasta ar fi evoluția naturală a situației pe termen mediu. De câteva sute de ani principala preocupare a britanicilor a fost sa nu permită emergența unei puteri continentale dominante, iar doctrina Monroe a americanilor să pună la pământ puterile coloniale europene ( inclusiv Imperiul Britanic , ha-ha…) și să scoată America Latină de sub influența foștilor coloniști. Nu prea înțeleg de ce ar trebui sa avem mai mare încredere în duo-ul SUA +UK, decât în nucleul dur al UE : DE+FR+ES+Benelux. UE va negocia la nesfârșit cu Rusia cu ochii pe marele premiu. Dar pentru a-i îmburda pe ruși definitiv spre UE e nevoie de continuarea ascensiunii Chinei. Deocamdată Rusia și China sunt focalizate pe detronarea Americii, dar imediat ce se va termina aceasta poveste vor redeveni inamici.

      • Ursul Bruno spune:

        Stimabile, te contrazici ” Numai SUA+UK+NATO vor putea asigura esticilor garanţii de securitate credibile.”
        O mare parte a esticilor sunt membri NATO si fac parte din UE.
        Am impresia ca NATO este perceput ca ceva iar UE cu totul altceva.
        UE nu poate exista fara NATO, alianta militara fiind garantul integritatii acesteia.
        Este nevoie de fapt de cu totul altceva, o armata comuna europeana in parteneriat cu SUA sub umbrela NATO. Este absolut contraproductiv ca in Europa sa existe echipamente militare incompatibile intre ele , necorelate asa cum suntem in situatia de fata.
        Europeni au potentialul producerii propriilor echipamente miltare insa intra in conflict cu interesele americane, dupa opinia mea marele impediment.
        Daca intradevar SUA ar acepta acest parteneriat egal de la egal si nu incercarea de impunere a unor sume alocate in bugetele tarilor pt achizitonarea de armamant american situatia s-ar detensiona si nu vad de ce sa acceptam “America first” in deprimentul “Europe first”.

        • Ioan spune:

          @Ursul Bruno – exista o adevarata placere pentru comentatorii euroeceptici de pe aici sa-i ia in deradere pe francezi si pe presedintele lor ( cel mai adesea zis Micron…), atribuindu-le o gramada de stereotipuri probabil din comediile de alta data, dar in acest moment ar trebui sa fim fericiti ca in incapatanarea lor postbelica, in profunda lor neincredere seculara in britanici si ulterior in americani si-au dezvoltat ( pe masura fortei economice a tarii) sisteme de armament strategic independente. In timp ce britanicii sunt dependenti de SUA pentru avioanele F35 cu care sa-si populeze noile portavioane, de rachetele Trident cu care sa-si echipeze submarinele, francezii nu sunt dependenti de nimeni ca sa-si trimita bombele nucleare spre tinte. In statistici sunt pe locul 3 la numarul de focoase nucleare, la productia de energie electrica in centrale nucleare sunt pe locul doi dupa SUA, la mare distanta de restul plutonului. Calitatea centralelor nucleare frantuzesti este de top, tehnologic fiind mai avansati decat americanii in noile tipuri de reactoare reproducatoare. Toate aceste centrale pot produce material fisionabil care poate fi folosit la producerea de bombe atomice. Rachetelel lor balistice zboara bine din Franta pana in Guyana Franceza, cu mai putine rateuri decat ale rusilor de exemplu. In timpul razboiului rece aceste rachete erau atintite spre orasele sovietice presupun, nu spre New York. Francezii detin sigurul portavion cu punte plata si catapulta in afara de SUA. Submarinele franceze Barracuda au fost alese recent de australieni pentru echiparea marinei lor militare. Nu ajung cele trei sute si ceva de focoase nucleare franceze sa apere UE de Rusia? Cat de repede poate fi scalata productia de material fisionabil in caz de necesitate, presupunand ca nu exista depozitat gata de asamblare? Presupun ca foarte repede.
          O documentare sumara ne arata ca in diverse locuri in UE exista competente specifice de top in producerea armamentului. Italia, Spania, Olanda , Franta, Germania si Suedia au toate santiere navale in care se produc diverse clase de nave, de la corvete la submarine conventionale sau nucleare ( francezii). Conlucrarea franco-germano-italiano-spaniola a produs rezultate excelente la Airbus si la Ariane in civil. Expertiza aceasta nu dispare.
          Europa continentala nu are nevoie fundamentala de americani si de britanici pentru protectia sa nici acum. Daca Franta isi pune capacitatile de descurajare strategica ( atatea cate sunt…) in slujba UE si se pastreaza o cale de dialog si o minima cooperare economica cu Rusia, nu cred ca ne asteapta surprize majore. Astept sa vad vestul Europei asumandu-si pe fata protectia estului Europei si sa inceapa sa se miste in aceasta directie. Deocamdata acest lucru nu este posibil.
          Eu nu sunt foarte ingrijorat de asa-zisul proces nedemocratic de alegere a liderilor europeni si de presiunile pe care le-a facut Franta. Germania este in catarea nationalistilor americani si in vizorul intregii lumi pe motiv de surplus comercial actual ( vorba baladei noastre nationale: ca are oi mai multe , mandre si cornute, si cai invatati si caini mai barbati…) si de cazier istoric generator de razboaie si distrugeri din trecut, asa ca nu erau cei mai in masura sa preseze spre integrare suplimentara. Daca restul decidentilor ( inclusiv Italia, Polonia si Ungaria) au acceptat formula Ursula, asa sa fie. Hai sa terminam odata cu povestea Brexitului si sa mergem mai departe. Vom vedea ce va urma, si cum spun anglo-saxonii : “we’ll cross that bridge when we come to it”.

    • Hantzy spune:

      Eh, Mr. Biz, ce vreți și dumneavoastră acum?! În lumea noastră mică avem și noi un Trump al nostru: îl cheamă Macron. La fel de intransigent și cu aceeași dragoste pentru diferențele de vârstă.

      • Lucifer spune:

        M-aţi distrat cu “diferenţele de vârstă”! Da, dar sunt inverse: Macron cel tânăr vrea găină bătrână, Trump cel bătrân vrea puicuţe tinere….

      • Biz spune:

        @Hantzy

        Domnule Hantzy, dintr-un anumit unghi cam asa arata lucrurile cum le ziceti. Macron pare uneori ca e un soi de Trump, insa sunt asa de mari diferentele intre ei incat nu cred ca isi permit e sa fie Trump oricat de mult poate si-ar dori.
        Macron a luat bataie acasa la alegerile europarlamentare de la un partid nationalist-extremist ceea ce pentru un presedinte in functie este un esec rar de vazut. Apoi, Macron calareste niste himere care il fac mult mai credibil pe Trump cu trasnaile lui.
        Cea mai mare himera posibila este aceasta dorita armata europeana, care daca se va infiinta prin absurd nu va avea cum sa fie o forta la scara celor 3 mari puteri globale, US, Rusia si China.
        Uitati-va la mecanismul actual al deciziilor din UE cat de complicat e si imaginati-va ce dezastru ar fi replicarea acestui model la nivel militar. Nici nu mai vorbim de coordonarea unei structuri nefiresti in cadrul, in paralel sau in absenta NATO, cel mai puternic bloc militar din istoria omenirii.
        Apoi, modul cum a obtinut aceste numiri-cheie la varful UE cred ca nu va mai functiona pe viitor prea mult pentru ca tratatul UE obliga totusi la obtinerea unor unanimitati sau majoritati largi in luarea multor decizii. Deci Macron trebuie sa obtina sau sa se alinieze unor consensuri mult mai largi decat un Trump, cu mult mai puternic pentru ca el inseamna, ne place sau nu, decizia solo a celui mai puternic stat economic, militar, politic, oricat de izolationist si egocentrist ar parea.
        Ce vreau sa spun ca Trump are o alta baza pentru exprimarea acestui model egocentrist America First in ciuda tensiunilor pe care le are cu aliatii sai din Occident. De cealalta parte, Macron are un rol limitat in cadrul UE, care la randul sau are o influenta limitata la nivel global. Deci, modelul Trump nu va functiona pentru Macron, care incepe sa mearga pe un drum asemanator cu al altui predecesor fanfaron, Sarkozy, care se visa un mare lider global prin implicarea in dosare internationale gen Libia sau alte zone ale lumii, fara sa fie luat in seama.
        Desigur ca acest Macron cauta sa ocupe un gol de leadership la nivelul UE, care a fost ocupat un deceniu si ceva de Merkel si o Germanie puternica, dar modul lui de actiune va motiva alti rivali din interiorul UE precum Salvini, Orban si viitorul lider german, pe care il vom vedea in persoana urmatorului cancelar de dupa Merkel.

        • Hantzy spune:

          Mr. Biz, ceea ce declami dumneata în postul anterior se reduce la circumstanțe. Ele îi sunt defavorabile lui Macron, așa este. Dar în ciuda tuturor acestora el a bifat câteva succese. Așa cum spuneam undeva mai jos, le Pen n-ar fi obținut aatâtea. Și cred că nici Trump. Mesajul subliminal pentru electoratul francez devine atunci: chiar și cu puține voturi de la voi, am scos maximul posibil. Pe cine vreți atunci în continuare?

          • Tintin spune:

            0.89%, asta a fost diferenta de voturi in favoarea extremistilor si Naumescu se agata si de asta in text. Penibil. Au trecut totusi 6 saptamani, nu mai suntem in noaptea alegerilor. Ce le mai curgeau balele jurnalistilor, salivau de placere la exit polluri anuntand infrangerea umilitoare a lui Macron, se dadeau deja editorialele la tiparnite, eh, tata… alte vremuri. Pana dimineata a fost foarte clar ca diferenta era sub un procent iar daca iasa britanicii din parlament, En Marche si Frontul National (sa le zicem pe numele adevarat, ala cu care s-ar mandri fondatorii de sorginte nazista) vor avea fix acelasi numar de parlamentari dupa redistribuire: 23 la 23, egalitate.

            Iar o luna mai tarziu au trebuit sa rescrie toate editorialele cand s-au trezit ca presedintele face jocurile in Europa in timp ce devalizatorii extremei drepte continua sa fie zero barat, ioc aliante, nada influenta, doar posturi fictive de asistenti parlamentari pentru neamuri si amante, fix ca Dragnea si Bombonica, si mai stau si prost cu banii. Imprumutul de 9 milioane de la Putin s-a dus de mult. Ieri a anuntat Le Pen tatal ca o executa de o datorie de 4.5 millioane pe fiica sa si cere ajutorul statului (hahahaha) sa-si recupereze banii. In astia isi pun postacii anti-UE sperantele, iti vine si mila cand ii vezi cum elucubreaza pe aici.

            • Biz spune:

              Nu m-am adresat direct pentru ca nici eu nu am fost adresat direct, ci indirect. Cred ca o discutie incepe de la un respect reciproc asa ca in momentul in care scrii ca “postacii” anti-UE “elucubreaza” intelegi ce primesti in schimb.
              Acum, daca ne-am lamurit reciproc, sa incercam sa dialogam. E o miza mica aceea daca Le Pen castiga prima oara sau a doua oara, dar raspund aici cu niste intrebari. Pe cine a batut Le Pen la alegerile din 2014? Unde e acum locul acelui partid batut in 2014 de Le Pen in preferintele francezilor? Ca daca socialistii lui Hollande, Miterrand, avand in vedere traditia si forta istorica a stangii socialiste franceze, azi nici nu se vad la varful politicii de la Paris, de ce ar rezista o miscare politica fara identitate doctrinara cum este acest partid al lui Macron?
              Repet, locul intai nu este acelasi lucru cu locul al doilea. De asta isi vor aminti si adversarii politici din Franta si cei din UE. Poate va semana drumul lui Macron cu drumul socialistilor, care asa au coborat si ei de pe locul intai pe locul al doilea si apoi mai jos, poate nu va fi asa.
              Dar, rezultatele arata ca partidul lui Macron se dezumfla, ca Macron este in scadere acasa, repet dupa numai 2 ani de la ascensiune, iar aceasta victorie punctuala, foarte importanta altfel, a lui Macron in numirile de la varful UE o vad ca o expresie a ambitiei sale personale, dublata bineinteles de pozitia Frantei in sistemul de putere al UE, insa care va face probleme Frantei si UE in acest nou mandat. Din exterior pare ca Macron incearca sa isi ascunda esecurile de acasa cu miscari indraznete in afara, pe scena UE si cea internationala. Pana acum, singurul rezultat pozitiv concret al lui Macron este ca a reusit sa impuna niste oameni de paie in pozitiile – cheie ale UE, dar pentru a avea victorii strategice e de vazut daca isi va putea impune ambitiile pe relatia cu Germania, Italia si grupul de la Visegrad.
              E natural ca nationalist-extremistii sa fie evitati pentru orice pozitie de putere in UE, e usor de inteles de ce, cu ei trebuie insa gasite modalitati concrete de colaborare in cadrul noului arc european.
              Iar sperantele anti-UE legate de nationalist-extremisti le vezi prea simplist. Sunt votanti clar anti-UE, dar sunt si votanti care in acest moment au ales astfel de partide pentru a declansa schimbari in interiorul UE, nu inseamna ca automat votantii respectivi sunt anti-UE sau sunt nationalist-extremisti. Ca e nevoie de schimbare in UE, asta o spun ambele tabere.
              Cred ca orice drum pentru un lider puternic la nivel international pleaca de la a fi liderul cel mai puternic la nivel national, de unde incepe acest drum. Si apoi ca sa fie un lider international puternic trebuie sa fie acceptat cu un astfel de statut de catre alti lideri si sa aiba aliati puternici, eu nu vad asta ca se intampla in cazul presedintelui francez actual.

            • Tintin spune:

              @Heinzy
              N-am buton sa-ti raspund, asa ca ma adresez pe unde pot. In cazul asta trebuie sa-mi raspund singur, din motive de aranjare in pagina. (Poate imi spun pe calea asta si sa invat sa conjug ca lumea verbul “a iesi”…)

              Da, Contributors e plin de postaci anti-UE, de ani de zile misuna pe sub articolele domnului Naumescu. Sunt habarnisti si plictisitori. Mai mult nu pot, nici nu ai din ce sa faci bici, vorba aia, cu trolli veniti de pe Sputnik. Daca nu ti se par ridicole personajele, foarte bine, nu e musai sa ne amuze pe toti aceiasi saltinbanci. Problema vine pe undeva si din calitatea analizei dl. Naumescu, care lasa de multe ori de dorit. I se trage probabil si de la faptul ca citeste exclusiv suspectii de serviciu din presa germana apropiata de CDU pe care ii si tot invoca. Altfel e inexplicabil cum ii scapa aspecte semnalate si pe aici, scrie de parca Manfred Weber nici nu stia cine e Orban inainte de alegeri si nu e respins inclusiv si de o parte din PPE cu porecla de “Autokratenkandidat”. Ca sa nu mai aducem aminte de traducerea jenanta a citatului cu armata UE, ocazie cu care ne-am lamurit cum sta cu intelegerea francezei scrise. Asta e nivelul analizei europene pe Contributors.

              In contextul acesta, felul in care se agata dl. Naumescu de ideea ca Macron n-a castigat in Franta un scrutin cu un sistem de vot care nu are nimic de a face cu First Past the Post si deci trebuia sa il lase pe Manfred in pace, cu tot cu amicul Orban, mi se pare penibil si am spus asta. Lui ma adresam, direct.

              “Ca daca socialistii lui Hollande, Miterrand, avand in vedere traditia si forta istorica a stangii socialiste franceze, azi nici nu se vad la varful politicii de la Paris, de ce ar rezista o miscare politica fara identitate doctrinara cum este acest partid al lui Macron?”

              Nu imi arog calitati de Mama Omida, nu stiu daca va rezista dincolo de 2027 cand Macron nu va mai candida. Macron a construit En Marche in jurul personalitatii si proiectului lui, nu cred ca are de gand sa intre cu tancurile pe Champs-Élysées dupa alegerile din 2027. Nu l-am luat pe Macron in brate, unele reforme i-au iesit deja destul de bine (viteza reindustrializarii e chiar surprinzatoare, la fel si investitiile straine sau reforma sistemului de formare profesionala), majoritatea sunt in curs, altele vor fi abandonate iar unele vor esua. Nu sunt eu cel care refuza sa discute in orice altceva decat termeni absolutisti in care stiu eu ca NU si NU si NU. Omul va avea la sfarsit si succese si esecuri, Franta are mult de recuperat. Ce se intampla mai departe e problema celor care vor sa-i urmeze. Ca sa citez un economist, pe termen lung suntem toti morti. Apoi, toate astea sunt teorii lansate de dragul discutiei, nu sunt futurulogist, nu pot eu sa prezic urmatoara criza mondiala, vreun razboi sau mai stii ce afaceri de coruptie, etc. Socialistii au pierdut pe mana lor, traditia si forta nu le-a folosit la nimic, cred ca Macron se poate lipsi linistit de traditie. Daca tot compari, de ce nu compari unde era Hollande in politica europeana, ce avea el de spus la Bruxelles, si ce proiecte din programul sau de guvernare isi indeplinise pana in iulie 2014?

              Dar, inainte de orice, intrebarea pe care o pui e exact genul de intrebare pe care o puneau socialistii in 2016, de la inaltimea autosuficientei cu care il poreclisera pe Macron “Monsieur 5%”. Cine a ras la urma a ras mai bine… Spre norocul lui, multi, inclusiv la Bruxelles, continua sa-l subestimeze pentru ca stau in aceeasi bula mediatica de care vorbeam inainte.

              “Repet, locul intai nu este acelasi lucru cu locul al doilea. De asta isi vor aminti si adversarii politici din Franta”

              On s’en fout. Le agatam o medalie de piept daca vor. Multumesc totusi ca am ajuns aici la un punct interesant pe care de obicei il ignora toti cand discuta Franta. Cu ce ii incalzeste pe ei ca locul intai la 0.89% nu e locul doi daca ei nu sunt in stare sa capitalizeze absolut nimic in influenta politica, nici la Paris, nici la Bruxelles? Cine sunt adversarii lui pentru 2022? Care e situatia opozitiei in Franta? Si intrebarea intrebatoare (ma folosesc aici de o afirmatie a ta de mai jos):

              “Cred ca orice drum pentru un lider puternic la nivel international pleaca de la a fi liderul cel mai puternic la nivel national”

              Surprize, surprize…

              https://twitter.com/EuropeElects/status/1147487002532728833

              Da, stiu, Franta e complicata si plina de contradictii. Au ramas cu sechele de regicid, ce sa le faci. In general nu au incredere in politicieni, si mai ales cei care au curajul de a nu le turna povesti dar iau masurile necesare. Daca vedeai ce titluri alarmiste avea Mitterand prin 1982, ziceai ca isi da demisia pana la Craciun. Dar daca vorbim de lideri nationali: numeste, te rog, 1 lider national in activitate (ca pensionari iubim toti din nostalgie) care e mai puternic ca Macron in Franta? Multumesc.

              “Dar, rezultatele arata ca partidul lui Macron se dezumfla,”

              Care rezultate? Cu ce compari? Eu am comparat dezumflarea modesta a Frontului National fata de 2014, au facut un rezultat sensibil mai slab, dar asta nu e un argument pentru viitorul Europei si nici nu m-am agatat de el. Partidul lui Macron nu exista in 2014. Europarlamentarele nu sunt in doua tururi, nu e niciun tur 2 in care raman doar 2 liste din cele 32. Comparam asadar turul 1 al prezidentialelor cu europarlamentarele? (Pentru ca alegerile pentru AN nu au nimic de a face, sa fim seriosi…) Rezulta ca dezumflarea e tot minuscula, Macron isi pastreaza soclul electoral cam in toate sondajele. Sunt ele irelevante deocamdata, si totusi sunt si inedite in Franta. Deocamdata e singurul presedinte din era moderna care si-a pastrat alegatorii la jumatatea mandatului. E si singurul in ultimii 30-40 de ani care s-a redresat dupa o criza majora. Poate la urmatoarea nu se mai redreseaza, cine stie, ca vad ca preferi sa discuti la modul asta. Ce stim absolut sigur acum, in iulie 2018, e ca sistemul de vot din Franta nu e FPTP, tot ce are nevoie pentru al doilea mandat e sa isi pastreze in mare alegatorii din primul mandat si sa continue sa aiba norocul celei mai tembele opozitii din toata Europa de Vest.

              “cu ei trebuie insa gasite modalitati concrete de colaborare in cadrul noului arc european.”

              De ce? Ce au ei de oferit? Absolut nimic. Cu ei o sa aiba EPPO de discutat, asa cum Le Pen are procese pentru deturnare de fonduri si angajari fictive (dar macar babysitterul familiei e OK, si-a asigurat mandat si indemnizatie de europarlamentar). Cei mai isteti, ca cei din Slovacia, care e mai mult cu un picior in afara Visegradului, se vor descurca. Cei mai saraci cu duhul vor pieri pe limba lor. Legile naturii.

              “iar aceasta victorie punctuala, foarte importanta altfel, a lui Macron in numirile de la varful UE o vad ca o expresie a ambitiei sale personale, dublata bineinteles de pozitia Frantei in sistemul de putere al UE”

              De acord. De ce nu ar fi asa?

              “insa care va face probleme Frantei si UE in acest nou mandat.”

              Probleme nu au mortii, vii sunt plini de tot felul de angoase. Nu stiu la ce probleme concrete te referi. Deocamdata parlamentul european s-ar putea sa o respinga pe von der Leyen. Asta da, e un argument, nu locul intai si medalia de tinichea pe care o tot invocati pentru Le Pen. Atunci o sa avem criza, apoi ar mai avea loc niste negocieri, etc. Pana si asta ar fi problema PPE-ului, mai degraba decat a lui Macron. Ce alternative acceptabile care sa treaca de Parlament si fara cetatenie franceza au? Presedintele Consiliului nu e ales de Parlament, Sassuoli e votat deja iar pentru BCE primul aliat a lui Macron impotriva lui Weidmann e Italia, asa ca n-au decat sa-si incerce norocul. Sa-l fi votat pe Alex Stubb la congresul acela in care domnii de la PPE credeau ca decid, curat democratic, cine va conduce Comisia si ca musai o sa fie Germania. Nu a obligat Macron pe nimeni din conclavul lor sa-l voteze pe Autokratenkandidat, si-au facut-o cu mana lor.

            • Hantzy spune:

              @Tintin,
              Bănuiesc că, in ciuda vocativului aproximativ “Heinzy”, mesajul nu îmi este adresat.
              Din acest motiv evit să dezvolt ideile cuprinse, mulțumindu-mă la o singură observație: euroscepticismul este la fel de legitim ca și optimismul unional. Problema este, intr-adevăr, legată de “postaceala” existentă de ambele părți. Conectarea celor doua caracteristici, ca fiind echivalente doar pentru o singura tabără este, tocmai din acest motiv, neavenita. Nu cred ca Biz e postac, deși e vădit eurosceptic, asa cum nu cred ca merita sa va risipiți energia și timpul pentru a-i admonesta pe postaci, indiferent de culoarea acestora.
              Cele bune!

            • Tintin spune:

              @Hantzy Aoleu, cred ca datorez 2 miei deja. :) Aveti dreptate, lucru pe care pot sa-l vad acum pe ecranul mai mare. Pe cel mic cu JAWS, cititorul care ma ajuta sa deslusesc internetul pe ecrane prea mici pentru campul meu vizual redus, o dau in bara destul de des, uneori cu rezultate hilare (mai am 21% acuitate vizuala). Asezarea in pagina a Contributors nu ma ajuta. Greselile de politica si gramatica imi apartin 100% insa. Sper sa ma iertati, mai ales ca nu ne spunem pe numele si prenumele din buletin pe aici.

              Nu sunt de acord cu semnul egal pus intre postaci si cei care le raspund, dar aveti dreptate, nu dl. “Biz” e problema. Eu sunt mai din topor, cred ca se vede cu ochiul liber (pentru cei care au noroc sa aiba 2 ochi functionali), nu ma pricep la discutii academice , dar imi place sa citesc si sa ma informez, in cat mai multe limbi. Mi se pare ingrijorator cand chiar si un chior ca mine poate vedea scandurile putrede pe care se asaza argumentatia unor oameni mai pregatiti, mai cititi si probabil si mai inteligenti ca mine, ca dl. Naumescu, de exemplu. Stiu ca traim o era ciudata in care adevarul nu mai e la moda, dar nu poti sa faci chiar asa slalom printre faptele care nu-ti convin. Cat e de suspendat Fideszul, domnule Naumescu, in conditiile in care grupul PPE tocmai ce i-a votat adjunctul lui Orban si ieri in comisii la Parlament?

              Interesul meu pentru Europa nu e la nivel teoretic, de unde am pornit eu se vad lucrurile putin mai aproape de os, asa ca in ultimii ani am inceput sa ma interesez din ce in ce mai mult de Uniunea Europeana, mai ales in urma asaltului celor care vor sa o distruga. Sigur, existenta oricaror idei e legitima, inclusiv euroscepticismul. Dar nu existenta legitima nu inseamna ca trebuie sa fim si de acord. Eu nu pot sa fiu de acord cu ideea ca oameni ca Le Pen, Orban si Salvini trebuie primiti la masa si sa le dam functii in UE, mai ales in ziua in care ni se confirma cu inregistrari ca Salvini se vinde pe 65 de milioane lui Putin. Si daca ar fi vorba doar de el… Toti pana la ultimul sunt parte a unor retele de corupti care deturneaza fonduri europene. Astia ne sunt euroscepticii la nivel politic.

          • Biz spune:

            @Hantzy

            Mda, asta vede oricine, aceasta victorie pretioasa a lui Macron. E un fapt indiscutabil, iar daca ne uitam asa in ansamblu vedem si alte fapte indiscutabile, vestele galbene si tensiunile dintre politica sa si societatea franceza, tensiunile cu ceilalti mari aliati din UE si din afara UE, UK si US, pierderea alegerilor europarlamentare cred ca in premiera in Franta in fata unui partid extremist-nationalist, reforma UE propusa de el contine niste fantezii de care nu stiu pe unde sa fuga inclusiv nemtii, nu mai zic de grupul Visegrad.
            Si, cu toate ca faptele sunt asa usor de verificat si greu de ignorat, asta nu inseamna ca nu sunt pe aici disperati care vad in acest om, culmea, salvarea UE. Doar ca reactiile la deciziile acestui lider francez cred ca spun altceva, nu stiu unde se uita unii cand vad aceasta unitate. Ca omul e ambitios, ca vrea e una, ca poate e altceva. Uitandu-ma la Macron si la disperarea catorva care il sustin, pentru ca omul are din ce in ce mai putini sustinatori si in Franta si in UE asta la vreo 2 ani de cand e in functie, Merkel mi se pare ca trebuie trecuta in istorie deja ca un lider european cu adevarat sclipitor, in ciuda gafelor care i-au terminat cariera politica. E greu de acceptat in UE un lider infrant la el acasa de catre alti lideri, care indiferent de orientare, au demonstrat deja in mai multe tururi de alegeri ca au in primul rand sustinerea puternica a electoratului national.

          • Biz spune:

            @Hantzy

            Va sunt dator cu o precizare cel putin – cand am vorbit despre disperatii dupa Macron ce posteaza pe aici, nu m-am referit deloc la Dumneavoastra. Aveti comentarii pertinente si rationale si apropo de ce spuneati – da, Macron a scos maximum avand o baza destul de redusa, iar de aici a iesit in evidenta talentul de negociator. Dar, va fi cu siguranta un pret de platit pentru aceste decizii, care nu au urmat vocea electoratului.
            Cand ziceam despre disperati, ma refer la cei care inteleg mai putin decat un copil de clasa a doua ca locul al doilea vine dupa locul intai, nu e acelasi lucru. Se cheama rezultat. Diferenta ca e o sutime, o zecime, un procent sau 20 de procente arata dimensiunea rezultatului. Dar primeaza rezultatul. Daca nu ar fi asa, azi Trump nu era presedinte, Brexit nu ar fi fost votat, Geoana ar fi fost presedinte in locul lui Basescu s.a.m.d. Cu stima!

            • Titntin spune:

              Si de ce nu vorbesti direct cu mine, dl. Biz? Am spus ceva gresit? (Tu in schimb te inseli: nu e nicio premiera, Frontul National au castigat si alegerile europarlamentare din 2014, si inca la scor cu mult mai mare de 0.89%, aveau 2 locuri in plus atunci… Au facut subperformanta de data asta.)

              Sa vedem contra-argumentele. Parca daca ma faci disperat dispare adevarul despre Le Pen sau situatia juridica si financiara a fascistilor francezi? La ce le folosesc cele 8.9 sutimi cu care au castigat alegerile? Care e rezultatul concret al victoriei astea anemice? Ce influenta au in institutiile europene? Tot o investitie ratata a lui Putin ramane, chiar daca nu sta el in 9 milioane.

            • Hantzy spune:

              Mr. Biz, mulțam pentru apreciere. Că totul se plătește, este clar: chiar și victoriile cele mai mari sunt scumpe. Cele mai scumpe. Și uns la bot, și cu șunca-n pod, nu se poate. E valabilă pentru oricine. În comentariul meu de mai jos scrisesem și că “au jucat destul de antieuropean”. Asta aveam în vedere.
              Dar dacă aveți de transmis un mesaj cuiva, vă rog, nu vă folosiți de mine. Recunosc, e o metodă comodă, pe care am folosit-o și eu, dar numai după ce mă adresasem direct celui cu care nu eram de acord. Și asta fără a jigni! Mulțumesc anticipat!

          • Biz spune:

            Domnule Hantzy, iar va dau dreptate 100% in tot ceea ce spuneti. Reactia mea a fost una indirecta pentru ca eu nu am fost adresat direct. Am vazut ca pare sa fie si o astfel de tendinta pe acest forum de a da mesaje catre alti comentatori indirect, si nu direct. Iar dvs. cred ca sunteti mai simpatic sau mai interesant pt ca ati atras mai multe comentarii directe. Altfel, cum spuneam perfect de acord, si eu cred in discutia directa, cu argumente si fara jigniri aduse altor comentatori. Numai bine!

            • Hantzy spune:

              Multumesc pentru lamurire!
              Nu realizasem ca v-ati fi simtit inclus la acei “postaci anti-UE” pentru a considera interventia lui Tintin o adresare indirecta.

  4. Neamtu tiganu spune:

    F bun articolul, chiar se pune intrebarea de ce s-au cheltuit milioane cu alegerile europene cind hotaririle se iau de Micron, care a pierdut si aleasa cartierului e una care nici macar nu a candidat, una zisa Muschi, cu sapte copii, o nulitate politica?
    EU si-a dat cu stg in dr. E cintecul de lebada a EU, Muschi in incompetenta ei va reusi s-o faca praf asa cum a reusit si cu armata germana.
    PS stiti care a fost masura cea mai tare a lui Uschi? A facut gradinite in unitatile militare.

    • ics spune:

      nu numai. ai uitat scaunele de tanc pentru gravide, cu cozi de matura pe turela. sau de contractele babane de ” consultanta”

    • Gabriela Constantinescu spune:

      Nici nu poate fi vorba de ”cantecul de lebada” al UE, si-asta pentru ca intotdeauna, oricine ar fi cel care impinge lucrurile aiurea, spre zona de risc sau insecuritate, cele 3 cercuri concentrice de acord UE vor functiona si vor opri locomotiva sa ajunga-n hau. Nu vad adversitati imposibil de rezolvat, nici macar cu englezii care zice-se vor sa iasa din UE. Pana si Brexitul, pregatit si mosit de 3 ani ar putea sa moara cu buricul netaiat, si-atunci temerile pe care le vad pe-aci vizavi de vreun nou exit, uitati, nu se va intampla. Nu este nimeni nebun la cap sa iasa din UE si sa se duca unde? Spre ce sa te duci? Uitati-va in jurul UE, si aratati-mi si mie o directie pentru UK, nu stie in ce parte s-o porneasca dupa Brexit, si de-aia nici nu se finalizeaza inca aceasta situatie. Tarile grupului Visegrad, la o adica, vor face ciocul mic si se vor apuca sa mai rezolve temele pe justitie care le vin de la UE, ca sa poata lua bani in continuare. Aceasta masura e musai s-o poata duce la bun sfarsit pragmatica si serioasa presedintie finlandeza, iar daca se finalizeaza si procurorul-sef al EPPO in varianta hard, nu soft, inca un plus excelent al Finlandei, si-al nostru, al Romaniei.
      Macron a putut incurca borangicul numai si numai pentru ca si-a gasit aliati, altfel ar fi urlat la luna. Primul aliat pe care si l-a gasit a fost PES, care-n final este cel mai nemultumit din adunare, insa e chiar vina lui, pentru ca daca nu se alia cu Macron, acesta n-ar fi avut cu cine face vreo alianta pentru a ataca sistemul transparent spitzen-candidat. Imi pare foarte rau de toata aceasta sforarie si itaraie, un debut nasol al lui Macron in politica UE.

      • victor L spune:

        Asta e sigur:
        ” Nu vad adversitati imposibil de rezolvat, nici macar cu englezii care zice-se vor sa iasa din UE.”
        Englezii au stins doua incendii ale Europei. Tocmai de asta se retrag, pentru ca nu vor sa fie implicati in ambitiile hegemonice ale Frantei si Germaniei.

        • Ioan spune:

          @Victor L- stii cum se spune ca cine nu-i la masa este in meniu! Englezii dupa Brexit vor avea o singura dilema: in meniul cui sa intre: a UE, a SUA sau poate chiar a Chinei.

  5. Kurt spune:

    Nu ştim cum va arăta Comisia nouă. U. von der Leyen a fost propusă de E. Macron după atacul său brutal asupra candidatului M. Weber PP. Nici unul din candidaţii prezentaţi electoratului UE în Campania PE 2019 nu a fost acceptat de şefii guvernelor UE. E. Macron speculează politic pe faptul că U. von der Leyen e pro- integrare mai puternică (deci UE cu două viteze, România nu e în ZE).

    …“… vedem că Estul nu a obţinut nimic (deşi s-a tot vorbit de principiul echilibrului geografic), la capătul unei preşedinţii române dezastruoase din punct de vedere politic (guvernul României a fost cel mai criticat executiv din toate ţările care au deţinut preşedinţia rotativă în ultimele trei decenii, existând numeroase critici publice ale Comisiei Europene, atenţionări, comunicate de presă ale ambasadelor occidentale etc. cu privire la politicile din justiţie ale puterii de la Bucureşti, chiar şi o rezoluţie critică a Parlamentului European la adresa guvernului PSD-ALDE), dar şi în urma politicilor naţionaliste şi sfidătoare ale Budapestei şi Varşoviei…”…….

    Momentul „istoric prielnic” Preşedinţia Română 2019 a trecut fără participarea vizibilă in UE.27 a societăţii civice române?
    Vom vedea 2019-2024 o scindare est- vest mai puternică în UE.27? Estul se distanţează de o „Federaţie Europeană”? Care UE doresc tinerii?
    Poliitic UE.27 nu are pondere pe glob. Militar UE.27 nu contează. Aderarea Macedoniei de Nord şi Albaniei va fi un succes în viitor?
    Moldova?

  6. andreea spune:

    In esenta, inteleg ca fara un acord franta-germania nu se face nimic….
    Imi pare rau ca tarile est europene au ales politici/orientari care le elimina sine die din orice posibila competitie/candidatura pentru functii importante in UE.

    Sa speram ca reuseste LCK, pentru profesionalismul si integritatea ei, recunoscute…Ar fi in fapt o recompensa pentru toate umilintele si acuzatiile aberante care i s-au adus in Romania…

  7. Nicolae Tecu N spune:

    Domnule Naumescu,

    Desi nu mai citesc Contributors in mod regulat sau serios, va mai citesc pe dumneavoastra un pic.

    Imi pare rau sa va spun dar cred ca pozitia dumneavoastra este prea optimista si dezvaluie o orbire din dragoste asemenea unui barbat inselat de nevasta, dar care se bucura ca sotia vine acasa inainte de miezul noptii.

    Date sunt: UE nu este democratica (legitimitatea si raspunderea electorala lipsesc cu desavarsire), incremenirea in proiect continua si Estul este izolat.

    Nimic nu s-a schimbat, si sigur nu in bine.

    Daca credeti ca lucruile merg spre bine in UE va dau acum in scris:

    1. Brexit-ul va avea loc (pentru ca miscarea Brexit nu pleaca nicaieri doar pentru ca Theresa May s-a prefacut ca vrea Brexit, dar mai ales, pentru ca Trump a fost in UK si a spus ca vrea ca Brexitul sa aiba loc).

    2. Economia UE deja a luat-o in barba, iar UE nu v-a supravietui in forma actuala urmatoarei recesiuni globale care v-a avea loc in urmatorul an (poate an jumate, dar lucrurile degenereaza prea repede). Un indiciu este scoaterea domanei Lagarde din joben pentru BCE, spre deosebire de Jens Weidman. Cel din urma ar fi ingropat Euro din start, dar Macron spera probabil ca Lagarde il va ajuta sa supravietuiasca.

    3. Faliile Franta-Germania, Franta/Germania-Italia, Vest-Est vor continua sa se departeze.

    Ceea ce s-a intamplat cu UE zilele acestea este echivalentul re-aranjarii sezlongurilor pe puntea Titanicului, in ziua dinaintea lovirii aisbergului. Poate primeste si doamna Kovesi unul intr-un colt, sa ne putem si noi declara apreciati (chiar daca suntem si vom ramane saraci) si parte din club pentru o zi.

    Cat despre noi, despre Est, UE nu a fost niciodata construita pentru noi, si nici nu ne-a ajutat prea mult (decat sa emigram, acolo conditiile au fost optime). Lasarea Estului pe dinafara in ultimele jocuri de culise dezamagesc doar persoane ca dumneavostra care au crezut intr-o himera.

    Toate cele bune!

    • Hantzy spune:

      Economia UE deja a luat-o in barba, iar UE nu v-a supravietui in forma actuala urmatoarei recesiuni globale care v-a avea loc in urmatorul an (poate an jumate, dar lucrurile degenereaza prea repede). Un indiciu este scoaterea domanei Lagarde din joben pentru BCE, spre deosebire de Jens Weidman. Cel din urma ar fi ingropat Euro din start, dar Macron spera probabil ca Lagarde il va ajuta sa supravietuiasca.

      Eu zic ca e 2 la 1!

    • Ioan spune:

      Domnule Tecu, este interesant cum dumneavoastra, în calitate de om inteligent cu certificat ( matematician că formare și angajat la Freddie Mac că analitist senior- pentru cine nu stie un gigant al creditelor imobiliare implicat până în gât în cauzele crizei din 2008 si salvat de guvernul federal), aflat în tara simbol al democrației, libertății individuale și liberei inițiative, SUA pe numele ei, simțiți nevoia unui comentariu la atât de visceral la adresa bietei noastre cooperative europene, zisa și UE.
      1) în toate sondajele actuale din UK, adepții Brexitului cu orice preț sunt in jur de 30%, exista o majoritate fragilă pentru rămânerea în UE (mascată sub forma preferinței pentru un nou referendum cu dealul pe masa și cu remain intre opțiuni), iar restul britanicilor nu au o părere clara sau ar și-ar dori un Brexit cu deal, ceea ce înseamnă practic vasalitatea UK fata de UE. În acest context, de care nu cred că nu aveți cunoștință, dumneavoastră avansați un Brexit pentru că așa vrea Trump. Este aceasta poziție a dvs conformă cu ” idealurile ” pe care a fost clădită patria dvs. de adopție, sau este o reminiscență romaneasca de tipul ” sa moara si capra vecinului ” ? Despre Jacob ReesMogg și al său ERG – European Research Group, cei care au pus o mare presiune pe Theresa May pentru un No- Deal Brexit , se spune că sunt capitaliștii dezastrului, adică sunt cei care câștigă în principal în crize, pe care vad că uneori presează sa le provoace. Nu îmi dau seama in ce măsură i-ar folosi angajatorului dvs. o recesiune globală, dar cine stie?
      2) economia UE a luat-o în barbă, din cauza manevrelor lui Trump de a pune pe butuci economia globala pentru a împiedica emergenta noilor puteri mondiale UE și China. Mai sunt câteva comentarii mai sus care prevestesc probleme și eventual alte exituri din UE, dar care nu țin seama de reacția europenilor la amenințări. Va aduc aminte că după două evenimente cu participare electorală mediocră în care , sub influența implicării rusești și a unor anti-globalisti americani pe rețelele sociale , au ieșit două surprize, Brexitul și Trump, în toate țările vestice europene, Olanda, Franța, Suedia, etc., cu excepția Italiei, populația s-au mobilizat la vot și a barat ascensiunea extremei drepte naționaliste. În recentele alegeri europene s-au întâmplat același lucru. În calitate de analist ar trebui sa știți aceste chestiuni. De unde va vin acele “wishful thinking” despre ce va rămâne din UE după criza ce va veni din cauza lui Trump, de vreme ce reacțiile europenilor continentali de până acum în fața amenintarilor, au fost de strângere a rândurilor? Cum ar putea orice tara europeană sa o duca mai bine în afara UE sau a eurozonei, când Italia de azi este dependenta de BCE in ciuda guvernării populist naționaliste. Când aruncați o asemenea afirmație, incercati să ne spuneți cum ar putea o țară să aibă succes in afara UE și a “quantitative easing”-ului BCE, mai ales că trăiți într-o țară în stimularea consumului pe credit este motorul economiei, în care deficitul bugetar al guvernului federal este de doua trei ori mai mare decât în Europa și Trump (președintele ales de electori, nu de majoritatea votanților) presează FED spre bani ieftini pentru a-i susține războaiele tarifare contra aliaților in principal.
      Sper sa mai apăreți pe aici și după ce se va instala criza provocată de Trump, că sa discutam de reacțiile popoarelor europene.

    • Ursul Bruno spune:

      In primul rand sunt necesare niste clarificari: este UE un proiect politic sau economic ? daca il dorim politic in forma sa actuala intradevar vom avea probleme si nu se stie daca va supravietui insa inainte sa moara fiti convins va exista ceva in loc. O descompunere a uniunii dupa cum si-o doresc inamicii ei nu va avea loc, puterea capitalismului si a societatii liberale sunt prea puternice si nu vad cine sau care alta forma ar putea sa ia locul celei actuale, in mod pasnic.
      Crize au fost si crize vor fi , toate au fost depasite, dupa ele dezvoltarea fiind si mai substantiala, pana acum. Un element care pana acum nu a contat insa va fi cel care va influenta puternic dezvoltarea, clima si mediul inconjurator. Alegerile actuale au demostrat , oamenii cel putin din apus sunt foarte preocupati de acesta tematica iara daca estul nu doreste sa se alature va suporta consecintele.
      Nu stiu ce pretentii aveti de la UE , pt noi cei din est ? atata timp cat exista forte politice care nu se pot acomoda cu regulile uniunii.
      Estul dupa 89 a fost invitat si nu obligat sa faca din parte din UE.
      Pentru romani a fost si este o sansa in continuare, da sa emigreze asa cum au facut-o milioane de italieni, sarbi,croati, portugezi si altii catre tariile dezvoltate din occident pana cand se va gasi acea clasa politica care intradevar sa fie interesata de destinul romanilor din tara.

    • hanuope spune:

      Realist-pesimista analiza dvs., subscriu pt ca e bine sa fim pregatiti pt ce e mai rau (in timp ce speram la ce e mai bine)

      Problema numarul 1 asa cum o vad de aici din vest: degradarea continua a nivelului de trai si serviciilor oferite majoritatii CONTRIBUABILILOR (aia care sustin economia), degradarea oraselor/satelor in care traiesc prin import masiv de tercermundisti aproape neintegrabili. Totul porneste de aici. Asta e steagul fluturat cu succes de catre toti populistii de serviciu, si ceea ce posibil se va constata ca a fost primul si cel mai teapan cui in cosciugul UE (urmatorul va fi brexit fara acord). Cauzalitatile cred ca sunt simplu de dedus.

      De asemenea, puncte in minus pentru dispretul absolut imperial aratat de infumurati gen macron catre plangeri legitime ale contribuabilului francez sau de catre birocratii NEALESI din bruxelles si care, mai ales, nu pot fi trasi la raspundere!

      “Qu’ils mangent de la brioche!”

      ps: pt cei care fac grammar police: v-a vs va, serios, asta e mai important decat ideile exprimate? puteti fi mai BOOMER decat atat? :) – o zic cu drag

  8. Hantzy spune:

    După alegeri este înainte de alegeri! Cela interne, de data asta.
    Nu e de mirare deci, că actorii politici,chiar și cei pro-europeni au jucat destul de antieuropean. Se pare că încă primează ca importanță alegerile interne. Iar “succesele” de la negocierile europene le pot oferi actorilor atuuri în jocurile interne. Așa se explică, probabil, neinvitarea verzilor în coaliția majoritară europeana. Mai ales pentru prima coaliție concentrica este evident acest fapt. Macron a obținut maximul posibil după votul din Franța: a oferit șefia, incertă încă, Comisiei Europene aliaților de la CDU, primind în schimb băncile. Le Pen, cu siguranță, n-ar fi obținut decât un scandal – e tot ce știu euroscepticii.
    Von der Leyen este, în schimb, pentru germani o opțiune cuminte: nu sunt interesați de înarmare, iar “eșecurile” de la ministerul de resort sunt pentru ei irelevante. Iar căderea de imagine suferită de Annegret Kramp Karrenbauer AKK are șansa unei contrabalansari, oferind o alternativă, nu doar pentru actuala lideră a creștin-democraților germani, dar mai ales pentru golul iminent prin retragerea Angelei Merkel.
    Sigur, jocurile încă nu sunt făcute, dar în plenul PE germanii pot conta inclusiv pe bundes-verzi, întrucât relația dintre cele două partide, împreună majoritare în al doilea Land ca mărime din Federație, nu a fost niciodată una rea. Vom vedea!

  9. MariS spune:

    Corecta analiza si sunt de acord cu ea. Totusi, consider ca nu merge pana la capat. Sunt de acord cu cele trei cercuri concentrice expuse excelent de autor, dar mai exista unul. Cel mai central, dar si cel mai puternic: cercul DISCRET al unor oameni in sorturi. El are puterea reala si tot el da directia in care se va misca UE. Am spus in comentariul de la articolul precedent al autorului ca eu cred ca duelul dintre Franta si Germania va fi castigat de Germania. Partial pot spune ca am avut dreptate, caci Ursula e din Germania, dar acum sustin ca, de fapt, nu a castigat nici Germania, nici Franta, ci cercul cel mai interior, cercul discret. Si asta pentru ca Ursula e mai mult progresista decat conservatoare. Cercul discret are puterea pentru ca detine oamenii CHEIE de la butoanele, bancile si mass-media europene si nu numai. Si Macron si Merkel raspund la comenzi venite din acest cerc discret. Nu fac ceea ce fac de capul lor. Sunt constient ca aceasta viziune va fi atacata de aparatorii progresisti, inclusiv autorul ei, dar imi asum opinia si consecintele.

  10. marian spune:

    “Era evident de la început că PPE are dreptul să dea viitorul preşedinte al Comisiei, fiind primul partid al coaliţiei proeuropene.”

    De ce…? Tratatul zice ca Consiliul European propune un candidat “tinind seama de alegerile pentru Parlamentul European…”. Ceea ce e logic, din moment ce presedintele Comisiei trebuie sa fie ales de Parlament, deci e clar ca candidatul propus trebuie sa poata obtine votul majoritatii parlamentarilor europeni.
    Dar nu se spune nicaieri ca candidatul propus trebuie sa fie sustinut de “partidul” care a obtinut cele mai multe voturi relativ la celelalte, din noment ce e oricind posibila o alianta intre “partidele” de pe locurile urmatoare pentru a forma o majoritate impotriva primului clasat.
    E la fel ca desemnarea unui prim ministru la nivel national – majoritatile parlamentare care genereaza guvernarile se formeaza prin coalitii. Or o eventuala coalitie intre S&D si Renew Europe (adaugind eventual si verzii) ar avea mult mai multe voturi decit PPE, chiar daca i s-ar adauga si parlamentarii ECR (ceea ce nu e deloc evident) … Deci de ce trebuia sa fie neaparat de la PPE?

  11. cetățeanul turmentat spune:

    Mitică Dragomir, tata Jean și Mircea Sandu, dar cu nume nemțești și franțuzești, cu școală multă și maniere elegante, au pus de-un blat. Am văzut, știm cum se fac manevrele, nimic nou sub soare. Enervant este că la fel cum țopîrlanii noștri apăreau la tv cu explicații, mocofanii lor cu pretenții vin să dea lecții despre cinste, democrație, statul de drept, boboru’ suveran, bla-bla…Tura asta le-a ieșit, să vedem dacă UE mai apucă și următoarele alegeri așa cum este acum, adică o entitate formată dintr-o armată de jmekeri baricadați prin birouri și plătiți boierește ca să-i spargă la bot pe proștii care se spetesc muncind ca să le plătească lor taxe și impozite și care din cînd în cînd sînt chemați să voteze ce vor, ca să iasă ce hotărăsc profesorii de democrație și șefii pușculiței cu parale.

    • Hantzy spune:

      Ultima tură!
      Data viitoare jmekerii ar fi compatrioți. Pentru electorat nu s-ar schimba prea mult, adică tot… și tot cu banii luați, dar e mai plăcut să fie trișat de “ai noștri”.

    • Absurdistan spune:

      Bravo, Turmentatule!

      ——————

      “…populismul naţionalist greţos din ultimii cinci ani al Grupului de la Vişegrad…”

      Ce găsesc unii minunat și “liberal” (numai printr-o siluire oribilă a cuvîntului) este grețos pentru alții.

      Iată ce a creat “liberala” Merkel:

      https://www.youtube.com/watch?v=polIh3uhweI

      [Am ales anume un video de la DW, care este de fapt mult prea blînd cu realitățile infiltrării și degradării barbarice cauzate de Merkel.]

      Iată ce zic “grețoșii” de polonezi:

      https://www.youtube.com/watch?v=CrB3842QMC4

      Îi voi accepta pe “grețoși” înaintea progresistilor demonici.

      Ceea ce îngrețoșează pe unii este tupeul nemărginit al politrucilor (și sic[k]ofanților lor sinecuriști) pseudo-liberali care transformă în rău și distrug un continent, o civilizație și multiple culturi de imensă valoare.

      • Hantzy spune:

        Fake news! Înregistrările din primul clip sunt din 2011, deci dinainte de “wir schaffen das!”. Salafistii au ajuns în Europa în urma războaielor din OM, războaie preventive, de civilizare și democratizare a populației de acolo, declanșate de geniul texan al beligerantului Bush jr.

        • Absurdistan spune:

          Incercati sa ginditi cu capul dv. Stiu de cind e videoul, Merkel era la putere de mult, iar situatia s-a inrautatit de nu stiu cite ori datorita actiunilor mai recente ale mamei islamistilor.

          O mica parte a “binefacerilor” acestei tradatoare care uraste cultura germana, femeile germane cu o intensitate patologica:

          https://en.wikipedia.org/wiki/2015–16_New_Year%27s_Eve_sexual_assaults_in_Germany

          • Hantzy spune:

            Tocmai că judec cu capul meu, nu cu prejudecățile altora.
            Presupuneți că ați fi în situația acordării unui prim ajutor. Ați întreba mai întâi ranitul ce credință are?! Sau dacă are vreo condamnare penală?! Chiar și în eventualitatea, destul de mică statistic, că ar avea așa ceva, în Germania refuzul acordării primului ajutor constituie culpă penală.

  12. Ursul Bruno spune:

    Intr-o tara democraitca pe modelul unei democratii parlamentare in urma alegerilor partidul castigator prin persoana alesa/ desemnata sa fie premier, este investit sa-si alcatuiasca un guvern care trebuie validat de majoratea parlamentara formata in urma negocierilor.
    Dupa acest model s-a crezut ca poate functiona comunitatea europeana, parlamentului european revenind rolul alegerii si validarii sefului comisiei europene. Daca pana acum a functionat acest mecanism datorita majoritatilor formate de crestin democrati si socialisti, de data asta nu mai functioneaza dupa modelul “Spitzenkandidat” datorita lipsei acestei majoritati confortabile, acum franctiunile/partidele “balama” fiind cele care inclina balanta intr-o parte sau alta, asa e in democratie.
    Comunitatea europeana insa nu este stat, este o uniune economica si monetara cu pretentii insa fara a avea un fundament politic solid.
    In urma ultimelor negocieri si a desemnarii de catre consiliul european a doamnei von der Leyen in functia de sef al comisiei a aparut o criza institutionala intre parlament si consiliul european, intre sefii de stat / guvern cu drept de propunere si parlamentari.
    Cu alte cuvinte , carul a fost pus inaintea boilor, parlamentul abia nou alcatuit neavand timpul necesar sa se pronunte asupra unei persoane.
    Sefii de stat si guvern au ales acesta varianta de negoicere si impunerea unui candidat din pragmatism stiut fiind faptul ca in randul parlamentului vechi nu a existat consens asupra nici unui “Spiztenkandidat” cu care s-a pornit in campanie si ulterior in alegeri.
    In fata marilor provocari , Brexitul , bugetul , relatiile tensionate internationale, relatiile perturbate profund cu SUA si Rusia, pricipalii lideri europeni au considerat a fi mai necesar gasirea unei solutii rapide decat solutia negoiceri indelungate in parlament pana la gasirea unui candidat care ar fi putut obtine un sprijin substantial.
    Acum exista un candidat, parlamentul fiind in pozitia de acceptare a doamnei von der Leyen sau de a o refuza cu toate consecintele dezastruoase care ar urma, eventuala solutie urmatoare nou fiind tot un “iepure din joben”.
    Lui Weber i s-au opus atat Macron cat si Orban chiar daca din motive diferite ei au putut sa-si impuna vointa. Merkel nu a iesit sub nici o forma slabita din contra, si-a impus un om de incredere din propriile randuri in cea mai ravnita functie din UE.
    Macron a punctat la consilliu si banca europeana cu toate ca acest functie este dorita a fi nonpolitica si independenta.
    Era normal si firesc ca aceste posturi sa fie impartite dupa criterii pe care unii si altii nu le pot intelege, intr-o Europa cu 28 de state sa gasesti un consens mai ales in urma scindarii care s-a produs fiind imposibil.
    Parlamentarii verzi lega strict acordarea sprijinului doamnei von de Leyen unor conditii legate de mediu si politca ecologica , socialistii fiind importiva ei.
    Ramane de vazut daca in urmatoarele 2 saptamani domna va gasi suportul necesar in parlament , cine a crescut si educat 7 copii are cu siguranta destule abilitati care ii pot fi de ajutor acum.
    In orice caz, esticii si-au primt “rasplata” si deconteaza acum pozitiile si campaniile antieuropene la care au participat cu atata vehementa, nu s-au ales cu nimic si sper ca urmatorii pasi sa produca si efecte pe planul subventiilor si fondurilor europene in sensul ca acestea sa fie legate direct de respectarea acordurilor.
    Chiar daca acum o sustin pe doamna von der Leyen in cazul alegrii acesteia esticii vor fi treziti la realitate, domana avand pozitii foarte clare referitoare la valorile europene.
    Von der Leyen are pobleme in Germania ea fiind in mijlocul unui scandal iscat pe marginea unor contractde de consultanta acordate din pozitia ministrului apararii catre firme private in vederea inbunatatirii activitatii sectorului militar german cat si a renovarii bricul “Gorch Fock” vasul scoala al marinei germane si geaman cu al nostru brirc “Mircea”.
    Performantele ei in postul de minstru al apararii sunt contestate de o parte a presei, acest minister fiind unul dintre cele mai mai grele si nesatisifacatoare din multe motive.
    Trebuie stiu ca armata germana de dupa 1989 a fost supusa constrangerilor bugetare, a rationalizari si a unor economisiri masive. Nu s-a investit in echipamente moderene decat intr-o anumita masura, doctrina politicii germane fiind una civila axata mai mult pe alocarea de ajutoare financiare si logisitice zonelor de criza din lume, vezi refuzul participarii al razboiul din Irak, la inceptul razboiului in Balcani si altele.
    Germania are o pozitie militara care nu poate fi asemanata cu cea a altor state, ea fiind inca traumatizata de cele 2 razboaie mondiale, retinerea pe plan militar fiind doctrina de stat.
    Economic Germania s-a dezvoltat puternic, banii fiind alocati catre industrie, infrastructura si sistemele sociale cu toate ca si aici exista inca multe care ar putea fi inbunatatite.
    Alegatorul german a preferat acesta politica in deprimentul angajarii militare mai masive, ascensiunea fulminanta a verzilor in ultimii 20 – 30 de ani fiind datorata si unei pozitii antimiltariste.
    Se poate discuta in contradictoriu ce ar fi mai bine, investitii masive in sectorul militar sau in cel civil, un lucru insa este cert, un eventual, se ne fereasca ala sus, razboi de anvergura nu va fi mai fi purtat la sol cu tancuri, infantersiti si altele, el se va decide la alt nivel mult mai profund si ucigator.
    Vrem razboi sau sa gasim cai prin care arsenale miliare pot fi reduse simtitor atat in Europa cat si in lume ?
    Din aceste motive pragmatice UE are nevoie cat mai repede sa devina functionala sa sa evite negicieri si palavragerili inutile pe seama unor candidati si proceduri care pot rezolvate si ulterior, este timp 5 ani de acum inainte.

  13. euNuke spune:

    “În al doilea rând, vedem că votul europenilor nu este singurul care contează la desemnarea preşedintelui Comisiei Europene”
    Orice eurosceptic putea sa va explice asta inca de acum 10 ani. Ma bucur insa ca exista oameni rationali si in tabara eurofila capabili sa vada ‘deficitul democratic’ al Uniunii.

    Altfel, tin sa remarc ca, in pofida rezultatelor, popularii [sub presiunea lui Macron?] si’au impus ca sef al Komisiei pe cel mai de stanga reprezentant cu putinta; vederile ‘popularei’ si ‘conservatoarei’ Ursula sunt gretos de corect politice, grija ei pentru oropsitii lumii, pentru minoritarii de toate soiurile, pentru copchii, soldateii si alte oratanii lovite’n aripa de natura germana e vomitiva de’a dreptul, umilind cu discursurile ei de tip ‘Miss Univers’ pana si cel mai zelos hipster socialist.

    Deci de’acu Komisia e nu numai nedemocratica, ci si rosie pana’n maduva oaselor. O sa’i ducem dorul lui Juncker..

    • Hantzy spune:

      Evident, orice eurosceptic putea explica asta încă din 2007 chiar. Nu pentru că ar fi neapărat un analist neîntrecut, ci pentru că orice blam împotriva Europei Unite, oricât de minor ar fi, căpăta brusc importanță decisivă între criteriile folosite, astfel încât suficiența sa să nu mai poată fi nicicum contestată.
      În realitate, Spitzenkandidat este o variantă europenizată a termenului german Kanzlerkandidat introdus în anii 60 în RFG, tocmai de socialiștii de la SPD, atunci când preferatul electoratului Willy Brandt trebuia să adune voturi pentru partid. De fapt, conform Verfassung des BRD (Constituția RFG) nu prevede alegerea cancelarului de către alegători, ci investirea sa de către Bundestag, fiind deci necesară obținerea unei majorități în acest organism. Decisivă rămâne însă în continuare culoarea politică aleasă la urne, nominalizarea candidatului de vârf devenind cu timpul doar o cutumă tradițională, cu rol mai degrabă electoral sau de PR, decât de angajament definitiv. Partidele mai mici din Germania nici nu nominalizează astfel de candidați. Dar dacă în RFG termenul Spitzenkandidat este oarecum acceptat, deși rămâne și aici secundar, în restul Europei el este ca și necunoscut și pare mai degrabă un moft introdus la precedentele alegeri europarlamentare de către socialistul Martin Schulz, care spera astfel să își impună preferatul în fața lui Juncker.
      Personal, nu cred că este greșită nominalizarea unui Spitzenkandidat și investirea sa ulterioară votului, dar principiul de bază rămâne totuși majoritatea parlamentară. Astfel, dacă cu un Spitzenkandidat nominalizat, nicio familie politică nu reușește să strângă majoritatea de voturi în PE, acest fapt poate fi interpretat și ca un refuz al electoratului european față de candidatul respectiv. Iar atunci nominalizarea șefului Comisiei Europene se face prin negociere și în urma alcătuirii unei coaliții guvernamentale, capabile să ofere necesarul de voturi pentru investire. Exact ca în cazul investirii prim-miniștrilor în parlamentele naționale. De ce cereți atunci mai mult din partea Bruxelles-ului?!
      Iar ca van der Leyen ar fi roșie, e ciudat să susțineți așa ceva. Tocmai roșii și verzii europeni se opun cel mai mult numirii ei. Eu zic că e un indiciu care nu ar trebui neglijat. Personal, nu sunt mulțumit de nominalizarea ei, dar a susține că ar fi roșie până-n măduva oaselor este, făra măcar un argument în sprijinul acestei păreri, doar cârteală de serviciu: incorectitudinea politică pe care înțeleg că ați prefera-o, nu este nici ea un criteriu pentru corectitudine morală sau competență managerială.

      • euNuke spune:

        “De ce cereți atunci mai mult din partea Bruxelles-ului?!
        Iar ca van der Leyen ar fi roșie, e ciudat să susțineți așa ceva.”

        nu stiu de unde v’a venit ideea asta, ca as cere eu ceva cuiva. Ursula e rosie si nu e nimic ciudat in a sustine asta, ci dimpotriva. Daca, dupa ani de zile in care Ursula si’a ilustrat din pozitia de ministru convingerile net socialiste si progresiste, cineva o mai poate califica drept ‘conservatoare’ apai acel cineva are o problema grava de…educatie politica. Absolut nimic din ceea ce a cuvantat si facut kukoana asta nu are nicio legatura cu vreo forma de conservatorism. Si e deja straniu ca printre comentatorii inteligenti ai contributors inca se mai gasesc unii care sa inghita gargara presei mainstream in privinta orientarii ‘conservatoare’ a Ursulei.

        In ceea ce priveste culoarea unui politician, zic ca a devenit evident in ultima decada, in special in mandatele cancelarei Merkel, ca nu apartenenta la un partid o [mai] defineste, ci discursurile/tacerile, gesturile, [in]actiunile indivizilor, unii dintre ei ramasi captivi unei solidaritati paguboase de grup. In plus, partidele europene sunt din ce in ce mai diluate ideologic, o apa s’un pamant mai toate, asa se face ca pot guverna in coalitii state importante [precum Germania] partide altadata aflate pe pozitii antagonice. Iar doctrinele -tot mai stravezii- au capatat o traiectorie ridicola: pleosc in balta conformismului las cunoscut sub numele de corectitudine politica. In fapt nici nu mai putem vorbi de oameni politici pentru ca liota de politruci nu fac nicio politica, nu au nicio initiativa, nu au nicio idee, doar ridica mana cand li se cere, ca doar cineva de sus i’a pus pe o lista, iara nu niste cetateni fata de care ar trebui sa raspunda cumva. Intre acestia se disting trepadusii zelosi precum Ursula care au totusi initiative -cu acordul prealabil al sefului de partid- in cadrul intrecerii socialiste de sector: “cine’i cel mai progresist elf din tara, pardon, din lume!”. D’aia zic ca’i rosie, ca, spre deosebire de mediocri anonimi care si’au vazut cuminti de leafa fara sa incerce sa convinga lumea ca slujba lor e o misiune nobila/divina, kukoana asta s’a tinut cu dintii de cotele ei comuniste si si’a facut un titlu de glorie din implementarea lor. O Dancila cu ‘realizari’, cu mintea odihnita si plina de fixatii progresiste. Fix ce trebuia Europei.

        • Szalámitaktika (Tactica salamului) spune:

          In fapt nici nu mai putem vorbi de oameni politici pentru ca liota de politruci nu fac nicio politica, nu au nicio initiativa, nu au nicio idee,

          Korekt. Cum s-a ajuns in fundatura asta putem sa intelegem aruncind o privire peste
          “tactica salamului” ca metoda de lupta politica.

          “Tactica salamului”, cunoscuta si ca “strategia de taiat salamul in felii”, e un proces de amenintari si aliante de tip “divide et impera” folosit pentru debilitarea opozitiei. In acest fel, opozitia este eliminata “slice by slice” pina cind realizeaza, de obicei prea tirziu, ca a fost complet scoasa din joc. Tactica salamului are cele mai mari sanse de succes atunci cind autorii pastreaza secrete motivele lor pe termen lung si mentin o atitudine cooperanta si politicoasa in timp ce se lanseaza in actiuni subversive deliberate.

          Termenul “salami tactics” (Hungarian: szalámitaktika) a fost folosit in anii de dupa 1945 de catre bolshevikul Mátyás Rákosi pentru a descrie actiunile Partidului Comunist din Ungaria care au dus, in final, la acapararea puterii absolute in Ungaria. Rákosi se lauda ca el a distrus partidele ne-comuniste “taindu-le ca pe feliile de salam”. Portretizindu-si adversarii ca fascisti (sau macar ca simpatizanti ai fascistilor), a reusit sa constringa opozitia sa isi taie singura aripa dreapta, apoi pe centristi, apoi pe cei mai curajosi membri cu vederi de stinga, pina cind doar faimosii TOVARASI DE DRUM dornici sa colaboreze cu comunistii au mai ramas in aceste partide.

          Metoda asta, daca nu am uitat cum au degenerat lucrurile, a fost folosita – cu un succes total – si in Romania incepind din 1990. Si se pedaleaza pe ea in continuare cu acelasi succes nebun. Si la noi, si in restul UE.

          (wiki: Salami tactics)

        • Hantzy spune:

          Vă place fotbalul sau preferați cotonogeala aia fără noimă, în care nici faultul nu e sancționat, dacă nu curge sânge?!

        • Neamtu tiganu spune:

          Uschi nu e nici rosie, nici neagra, nici albastra, e incolora, inodora.

  14. wtf spune:

    Pai Macron a gasit si el o femeie agreata de simpaticii de estici, adica una pe care s-o doara la boneta de anticoruptie si vrajeli cu statul de drept. O corupta plagiatoare de la PPE respecta votul mai bine decit progresistul ala de Timmermans, right?

  15. quovadis spune:

    Ne place sau nu ne place ,priviti harta lumii ce ne inconjoara .UE nu are ce face , trebuie sa se federalizeze ,sa isi formeze o putere militara viitoare, sa permita ca toate statele membre sa foloseasca si sa detina moneda Euro.Trebuie sa se alieze cu cei apropiati lor si militar si daca se poate si politic. In rest putem visa la orisice dorim ,dar geografie nu ne lasa .

  16. mike spune:

    Spui domnul Naumescu, spui optimism copilaros. Acest optimism venit de la un mare analist politic nu are la baza nimic concret si serios. Ceea ce se afirma in articol stiam si noi. Jocurile de culise obscure sunt la moda in UE si asa au fost tot timpul de cand s-a format UE. Liderii minisculi ai UE au interesele lor mici, locale, la scara politica foarte mica. Cred ca nimeni nu are pretentii de la UE in materie de politica externa. Viziunile acestor lideri europeni se vor reduce doar la mancarea bio, incalzirea globala si alocatiile migrantilor. Pana aici se poate. Aceasta este limita. In rest avem de toate: bufoni francezi cu pretentii de mari politicieni, cancelari pe care-i apuca tremuratul la gandul ca pierd hegemonia, lideri estici care saruta ghiulul tarului de la Kremlin si care au alergie la valorile occidentale, guverne de golani spargatori de seminte si analfabeti care distrug justitia pentru a fi lasati sa faca niste “ciubucuri”, si peste toate “Oda bucuriei”si un steag albastru cu stele galbene care flutura deasupra. Bucurosi sa fim, ca le-om duce toate.

    • Hantzy spune:

      “Viziunile acestor lideri europeni se vor reduce doar la mancarea bio, incalzirea globala si alocatiile migrantilor. Pana aici se poate.”

      Păi astea sunt cele mai grele obiective.

  17. quovadis spune:

    Pentru cine poate intelege viitorul ,observa degraba latura economica si doctrina politica a UE .Priviti totul in ansamblul si incercati sa vedeti intregul ,nu numai particele din modul de existenta a Uniunii Europene .Relatiile comerciale cu aproape toate statele si Uniunile de state de pe mapamond acum si cu Japonia si comuniunea economica din America de Sud ,se dezvolta in ritm accelerat. Daca si america lui Trump ramanea fidela acordului negociat cu UE ,atunci practic UE facea comert cu intregul mapamond in conditiile de liber schimb ,ce aducea beneficii tuturor .Politic vorbind UE aduce in prim planul vietii cotidiene omul, ca fiinta nascuta pe planeta, care are indiferent de felul ei general de a fi , aceleasi drepturi si obligatii . Niciodata in decursul existentei umane ,cineva nu a putut creea o uniune, in care binele face parte din insasi esenta lucrurilor . Nivelul de trai al popoarelor componente , creste zi de zi si modalitatea de a intelege drepturile omului ,se schimba in acelasi timp . Cei ce vin din urma, au o alta perspectiva asupra notiunii de om si umanitate si nimic din vechile idei ce au condus omenirea , nu vor putea sa se reinventeze . Minciuna politica este pe zi ce trece mai rapid perceputa si inteleasa de cetateni , falsitatea si asa zisul joc politic , vor fi din ce in ce mai repede devaluate de cei preocupati de asta . Cistigul , sau modalitatea de obtinere a mandatului politic ,se va schimba rapid .Invingatori vor fi cei care isi vor asuma la modul concret oferta politica si care nu vor incerca sa pacaleasca alegatorii .Germania ca stat membru UE, se pozitioneaza in lume ,ca sustinatoarea de necontestat a democratiei si a pacii , incercind sa isi spele pacatele acumulate in cele doua mari Razboaie Mondiale precedente. Oricit ar dori unii sau altii, la nivel de conducere din tarile ce nu accepta inca ,aceasta minunata forma numita DEMOCRATIE( e greu pentru unii sa accepte ) viitorul spune deja altceva . Noile generatii se nasca ,practic cu dorinta de a intelege omul si de al plasa in centrul vietii pe planeta si nu mai accepta conducatori de mucava ,ce din interese de grup sau chiar strict personale, vor sa domine cu orisice pret scena politica, ocolo unde efemer se afla .Este tot atit de adevarat ,ca toate acestea nu se pot intimpla peste noapte ,dar incet incet , omenirea ca macro fiinta comuna tuturor(daca putem spune asa ) se indreapta cu pasi repezi catre acest bine comun .din nefericire multi dintre noi nu putem decit sa ne inchipuim toate acestea si sa lasam locul altora sa duca la bun sfirsit acest minunat vis .Ginditi-va cum ar arata o planeta supusa acestor idei (sau poate vise ).Va urez vise minunate .

  18. victor L spune:

    Uniunea Europeana pare ca atunci cind vrea sa se ridice in picioare tremura vizibil. Asa ca se aseaza pe scaun.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Valentin Naumescu


Valentin Naumescu

Valentin Naumescu este doctor în ştiinţe politice, conferenţiar la Facultatea de Studii Europene de la Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, Departamentul de Relaţii Intern... Citeste mai departe


E randul tau

Reducerea planului cadru Este absolut necesara. Cu indiferent ce scandaluri si riscuri. Nu as ...

de: Dedalus

la "Câteva sfaturi pentru viitorul ministru al Educatiei"

Carti recomandate de Contributors.ro

DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU ROMÂNIA ÎN CONTEXT REGIONAL

Carte recomandată de contributors.ro

Cauta articole

octombrie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Sep    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)