joi, martie 28, 2024

Votul privind Brexit-ul este despre civilizatie, nu despre politica

Inima si capul meu vor ca Marea Britanie să rămână în UE. Dar nici capul, nici inima nu mi-au fost atrase până acum de campania în sprijinul “rămânerii”.

În parte, este din cauza oamenilor. Fațada publică a taberei celor ce susţin “rămânerea” se aseamănă prea mult cu clasa politică britanică: fadă, scorțoasă, fandosită, incoloră, între două vârste, masculină. De fapt, ca mine. Această castă minusculă conduce Marea Britanie de ani de zile. De când a dus țara spre o catastrofală prăbușire economică (pentru care nimeni nu a fost tras la răspundere) pretenția ei de competență economică e țăndări. Războiul din Irak a avut acelaşi efect asupra încrederii populației în modul în care ne gestionăm politica externă. În cea mai mare parte, e vorba despre aceiași  oameni care vor ca noi să rămânem în Europa. De ce să-i credem?

Prin urmare, marele pericol este ca referendumul să devină nu un vot pentru calitatea de membru a Marii Britanii în UE (anostă și tehnică), ci ocazia unui binemeritat vot de protest împotriva guvernanților noștri (eliberator și distractiv).

Avem nevoie de susținători ai unei Europe care să nu fi prins mirosul camerelor de consiliu și al Westminsterului, și care să nu fi moștenit privilegiile de clasă. Promotorii noștri trebuie, în schimb, să fie niște oameni cu realizări în afara vieții politice, care să dea pledoariei un aer mai proaspăt și mai convingător.

Pentru că votul privind  “Brexit” nu este tocmai unul politic; este o opțiune de domeniul civilizației. Ne vedem viitorul în interdependență, cooperare și reglementat, în sensul direcţiei haotice, imperfecte, dar în general benefice, în care lumea a evoluat în ultimele decenii? Sau dorim “suveranitate”, adică izolare și egoism îngust: o abordare care – cred susținătorii ei – este valabilă nu doar pentru noi, ci și pentru alte țări?.

Asta îmi provoacă o altă mare îngrijorare: “rămânerea” nu trebuie să fie un vot pentru actuala stare de lucruri, sumbră și nesatisfăcătoare, așa cum nu trebuie să fie expresia  încrederii în renegocierea lui David Cameron, cu iz de farsă și fără substanță. Europa are urgentă nevoie de reformă. O bună parte e deja în desfășurare. Piața unică digitală ne vine ca turnată: suntem superputerea cibernetică de neegalat a Europei. Am avea totodată mult de beneficiat de pe urma unei piețe unice a serviciilor, unde economia noastră e cea mai competititvă. În al treilea rând, am avea imens de câștigat de pe urma unei reale politici externe europene, axată pe stabilizarea periferiei în Ucraina, Orientul Mijlociu și Africa de Nord. Dacă am vrea, noi am fi cei care ar gestiona-o în mare măsură.

Trebuie să vorbim răspicat și despre necesitatea altor reforme. Politicile complicate și neclare oferă șanse profitorilor șmecheri. O bună parte din toate astea macină Bruxelles-ul. Avem nevoie de un registru al lobbyiștilor. Parlamentul European trebuie micșorat.

E revoltător dacă te gândești câte lucruri am fi realizat dacă am fi dedicat acestor probleme reale eforturile depuse ca să ajungem la acordul aiuristic și de fațadă al dlui Cameron. Mărimea, experiența și prietenii pe care îi are Marea Britanie fac din noi un lider firesc al continentului, în special după recenta extindere a Uniunii Europene. Aliații noștri din nordul și estul Europei tânjesc după o Uniune Europeană mai puternică, mai solidă și mai dinamică. Și totuși, tocmai când victoria se apropia, ne-am retras pe margine, într-un nevrotic izolaționism care ne-ar putea fi fatal.

Trebuie totodată explicat faptul că un vot în sprijinul ieșirii nu ne va feri de consecințele gestului nostru. Toată lumea este de acord că “Brexitul” va slăbi UE. Unii adepți ai campaniei “ieșirii” au o abordare troțkistă, afirmând că grăbirea prăbușirii unui sistem putred grăbește și zorii unui nou început. În realitate, durerile UE vor rămâne în continuare și ale noastre. Putin va rămâne la fel de amenințător, jihadiștii la fel de ucigași, refugiații la fel de disperați, iar economia la fel blocată. Dar s-ar putea ca deciziile menite să soluționeze aceste probleme să fie și mai proaste și, cu siguranță, vor fi luate fără noi.

Traducerea: Mihaela Danga

Distribuie acest articol

20 COMENTARII

  1. Fundamentul unui astfel de vot se cladeste in ani. Raspunsul exista deja in mintile tuturor britanicilor, iar in timpul ramas nu mai ramane decat sa fie exprimat. Se va schimba directia vantului. Probabil ca slabiciunea ce se va crea in urma Brexit-ului va obliga Uniunea la consolidarea altor repere, din est, care pana acum au fost marginalizate tocmai pentru ca exista Marea Britanie. Nimeni nu este de neinlocuit. Evident ca nimic nu va mai fi ca inainte.
    Va bate vantul dinspre est de data aceasta, sau cum se spune la romani, se va da ora exacta din est.

    • mda, pentru „cei mai vechi, domnule!” lumina venea de la Rasarit si chiar ceasul tot din partea aia dadea ora exacta :P
      Lasind amintirile la lada Istoriei, nici de pretentiile franco-germane nu sint incintat: prefer perfidul Albion in locul lor.

  2. După cum am mai spus,orice face UK,este bine pentru România.Uite,eu aș vrea să iasă UK din UE,UE să se reorganizeze cam cum vrea Germania,Franța&comp.(adică fără statele din Est care au început să mârîie în front…),apoi statele din Est(inclusiv România!) să intre în Commonwealth!Stați așa,că nu este o glumă.În Commonwealth sunt vreo 55 de state printre care UK,Canada,Australia,India Africa de Sud,Noua Zeelandă,vreo trei state africane,etc-lume bună.Așa că ideea nu este absurdă.Personal m-am cam săturat de neo-imperialismul franco-german din actualul UE.

    • Neo-imperialismul franco-german se manifestă doar verbal și are la bază o superioritate economică reală. Nu Germania și nu Franța au avut nevoie de investiții masive ale României în cele două țări, ci invers. Nu Germania și nu Franța au avut nevoie de locuri de muncă în RO pentru proprii cetățeni, ci invers. Iar exemplele ar putea continua.

      În schimb, aroganța și naționalismul britanic nu se bazează pe absolut nimic. Au fost cândva în fruntea civilizației europene și mondiale, însă perioada aceea s-a cam încheiat în 1914, iar lor le-a rămas doar obișnuința de a se considera în fruntea civilizației.

      • Dupa unele opinii, daca vor iesi din UE, britanicii vor intra la apa in timp ce continentul va ramane cu picioarele pe pamant… Si totusi, numai din taxele pe tranzactiile financiare britanicii castiga anual mai mult decat p.i.b.-ul romanesc. La care se adauga printre altele traditia democratica, istoria, asa cum a fost, dar si pozitia insulara care i-a permis sa reziste invaziilor de pe continent, (aici se poate observa ceva asemanator si in Romania: insula de stabilitate, insula de latinitate etc.). Cred ca pana cand UE va da un raspuns multumitor la intrebarea Cine suntem si ce vrem, este mai bine ca Marea Britanie sa ramana doar un stat asociat UE.

      • @Harald:nu se manifestă numai în vorbe ci și politic,prin acțiuni de constrângere și șantaj.Ex.:referendumul,Schengen,MCV,cotele de imigranți,amenințarea cu tăierea fondurilor comunitare,etc.Niciodată în istoria noastră modernă nu am fost așa de umiliți.Apoi,din ce cauză România(și celelalte state fost comuniste)este în această stare de subdezvoltare?Nu cumva tocmai ca urmare a politicii ”marilor democrații” europene când statele din Est au fost trădate(Polonia,Cehia,Slovacia,etc) și predate ”lagărului comunist”?

        • @ Lucifer – mai ușor cu umilința pe scări. Când Ungaria ți-a luat Transilvania de Nord, Bulgaria Cadrilaterul și URSS-ul Basarabia ai impresia că a fost un motiv de mândrie? Când ai ajuns aliat cu Germania lui Hitler și luptai tocmai împotriva celor care contribuiseră la crearea României Mari, a fost pentru tine un motiv de mândrie? Când ai avut timp de 14 ani trupe de ocupație sovietice și timp de zeci de ani conducătorii teleghidați de la Moscova, a fost un motiv de mândrie?

          ”Niciodată în istoria noastră modernă nu am fost așa de umiliți”?! Ar trebui să-ți fie rușine. România nu merită nici în prezent să facă parte din UE, iar MCV-ul sau amânarea aderării la Schengen au fost soluții de compromis pentru care românii ar trebui să fie recunoscători ”vechii Europe”, nu să se simtă ”umiliți”. Uniunea Europeană se termină în realitate la Viena, iar tot estul a fost acceptat doar în baza unor promisiuni. Exact cum ai angaja un șofer care are doar B-ul, dar promite el că o să învețe să conducă și autocare dacă-l iei la tine la firmă și îi plătești școala. Și în condițiile astea el se simte umilit fiindcă nu conduce autocare?! :P

            • Nu te poți aștepta la decență drept replică la victimizare și manipulare. Victimizarea și manipularea sunt indecente, așa că atrag replici la fel de indecente.

        • Un Presedinte din RO a aratat cum se tine coada pe sus.
          Daca nu avem mai multi romani cu coada pe sus si cu capul pe umeri, cu sange in instalatii…

          Sa nu ne planegem de soarta pe care, de cele mai multe ori, ne-o facem singuri!
          ACT NOW!

    • si apropo

      Fațada publică a taberei celor ce susţin “rămânerea” se aseamănă prea mult cu clasa politică britanică:

      si cum arata fata celor care sustin iesirea ?

      cei 3 muschetari care-au speriat estul ?
      Michael Gove – dat afara de la invatamant dupa tot felul de idei nastrusnice
      Nigel Farage – nu a fost in stare sa-si catige propriul mandate,si-a dat demisea de onoare ca mai apoi sa revina asupra ei in stil balcanic
      Boris Johnson – decis in ultima secunda dupa un pahar cu vin,cea mai recenta realizare prestatia din cadrul emisiunii lui Andrew Marr cand inafara de bubbling struggling si gesticulari gibonice nu a produs nimic

      Pana la un eventual raspuns vezi ca a mai picat lira 2 puncte in ultima saptamana pe trendul apelor Dunarii pe timp de vara.

  3. Naumescu intrun articol de site spune:
    ” Brexit-ul nu ar distruge, totuşi, Proiectul European. Partidul Conservator nu va distruge Uniunea Europeană dacă decizia va fi de ieşire, ci va căuta eventual să încheie un acord substanţial de cooperare cu Bruxelles-ul, prin care economia britanică să rămână puternic conectată la piaţa europeană.”

    Cred ca asta vrea GB sa manance untul si sa lase painea

  4. 1. ,,Aceasta casta minuscula conduce Marea Britanie de ani de zile.De cind a dus tara spre o catastrofala prabusire economica (pentru care nimeni n-a fost tras la raspundere) pretentia ei de competenta economica e tandari.”Afirmatia aceasta (realista ) a autorului trebuie analizata in raport si cu cauzele obiective ale situatiei date, deoarece ,,clasa politica” britanica nu este cea de pe malurile Dimbovitei!
    In anii 80 d-na Tatcher a indeplinit (cu oarecare intirziere pentru M.Britanie) ceeace a insemnat (pentru Romania de pilda) ,,foaia de parcurs” economica de integrare in UE, care urma sa asigure dezvoltarea economica a tarilor in cadrul UE, respectiv privatizarea intreprinderilor de stat, diminuarea activitatilor economice perdante financiar la minimul strategic (mineritul), reducerea drastica a ajutoarelor de stat pentru intreprinderile de stat si private in dificultate, eliminarea monopolurilor din economie, desfiintarea ,,socialismului sindical”, etc.Efectul economic si financiar pozitiv a fost fulminant, M.Britanie devenind in scurt timp a doua putere economica a Europei.
    2.Ce anume a facut ca intreaga clasa politica britanica sa sufere apoi, un proces acut de declasare profesionala, de pierdere a competentei economice dupa anii 90, evidentiata de d-l Edward Lucas?Raspunsul se afla in pierderea ,,modelului economic national”, format din dreptul la restrictii vamale si tarifare, de a realiza acorduri comerciale si industriale bilaterale, de a incheia conventii comerciale pentru petrol si gaze pe criterii de rentabilitate (nu pe restrictii fata de cutare tara), de a investi si integra economic (cu Anglia) fostul Imperiu, de a avea libertatea economica anterioara integrarii, etc.Oare nu redobindirea acestor drepturi au fost cererile actuale ale P.Ministrului Cameron pentru a ramine in UE?Neavind nici unul din vechile instrumente economice si politice la dispozitie, clasa politica (la fel ca cea romaneasca) se afla in situatia de a exista formal, de a lincezi politic, fara atributii si raspunderi concrete, economice si financiare.Singura sa ocupatie si raspundele ramasa, este aceea de a receptiona ,,strategiile si directivele ” birocratice ale UE, de a le distribui catre sectoare si domenii bugetare, apoi de a ,,raporta” la Bruxelles modul/graficul de indepliniure a acestora.Clasa politica britanica deosebit de activa inainte, care creia politicile publice pentru dezvoltarea economica (si se zbatea sa le indeplineasca), in timp, a ajuns paralizata (,,actional”), in postura de agent politic pasiv, de simplu ,,raportor” la UE!
    In situatia de tara legata politic si economic (de maini si de picioare) prin apartenenta la UE, lira nationala a devenit o moneda ca oricare alta – desi inainte de primul razboi mondial era aproape fel de extinsa ca dolarul, iar revenirea la vechea starea de punct (daca nu centru) mondial financiar al tarii, a devenit de neatins.Acesta este fondul nemultumirii britanice fata de starea sa ca membru UE si mai putin ca urmare a respingerii propriei clase politice.
    3.Daca brexitul este si o forma de protest al populatiei fata de clasa politica, cauza consta mai ales in dezordinea si costurile sociale datorate emigratiei necontrolabile national – pe mina careia va pierde probabil si d-na Merkel puterea in Germania.Cauzele economice ale ,,inradacinarii” treptate a brexitului in mintea tarilor UE sint fundamentale, iar imposibilitatea transformarii UE in adevarata uniune economica, cu datele generale ale SUA, este de natura sa conduca in timp, la dezintegrarea sa.
    4.Din pacate, autorul si toti cei care ne asigura de sfirsitul UE, nu cunosc ca in locul modelului economic European, la care revine M. Britanie (si prin imitatie sau din intuitie) alte tari, exista alternativa modelului economic (asiatic), ,,bugetar-institutional” (din tarile ,,tigrilor asiatici) – ca model de dezvoltare economica superior, al epocii globalizarii!.Acesta asigura o competitivitate economica catre indicele 1 (ca al Singapore-lui),fiind nu doar adaptabil ci si inlocuitorul (superior) al ,,modelului economic clasic bugetar” ( cu restrictiile vamale, monetare, acorduri, etc. aratate).Problema slabei competitivitati economice si industriale a M. Britanii tine mai ales de indicele sau redus de COMPETITIVITATE ECONOMICA nationala 22/29, aflat mult sub indicele 1 al Singapore-lui,Aceasta este problema negativa (generala) a tarilor UE, care inca nu au nici intelegerea necesara, nici termene ori o solutie PROGRAMATICA de rezolvare.(In Romania de pilda, este pe cale sa se ,,voteze” o Comisie Nationala de Competitivitate – singurele realizari in orice domeniu fiind ,,noi” comisii ,,nationale”!) Aceasta este insa o alta ,,dezbatere”,care nu se poate purta cu distinsul autor de articole economice, cum se intimpla de regula pe acest portal.Este putin probabul ca d-na Mihaela Dagna sa-i traduca si comunice autorului acest comentariu.Si mai putin probabil, ar fi ca autorul sa-mi raspunda si sa purtam impreuna, un dialog economic ,,aplicat”…

  5. Brexit are la baza fuga englezilor dupa privilegii in UE. Deja englezii au obtinut ca cei din alte tari care muncesc in Anglia sa primeasca bani mai putini. Pe cand taxarea englezilor pe motiv ca au salarii mai mari ?

    • Asta există deja. Impozitul pe venit e zero pentru sume mai mici de 10.600 lire pe an, iar un englez nu poate trăi dintr-o asemenea sumă, el plătește 20% până la 32.000 de lire pe an și 40% peste acele 32.000.

  6. Articole foarte interesante, la subiect, dar nimeni nu se atinge de subiect nici macar in treacat. „Brexit e despre civilizatie si nu despre politica”, de parca UK ar vrea sa iasa din uniune pentru ca s-au saturat de civilizatie, nu de politica de la Bruxeles.

    Brexit, ca si orice alt EU-exit, e despre refuzul de a accepta politica birocratilor in crestere de la Bruxeles, refuzul de a inlocui democratia cu o gasca de birocrati numiti, despre refuzul de a elimina treptat orice urma de identitate si suveranitate statala intr-o galeata mare socialista condusa de „aparat”.

    Restul sunt doar minciuni convenabile, minciuni sfruntate sau minciuni nerusinate.

    • Brexit e despre politicianism ieftin, nu „despre refuzul de a accepta politica birocratilor in crestere de la Bruxeles”. Când le spui alegătorilor că ”în ultimii 40 de ani britanicii nu au avut ocazia să-și exprime opinia despre apartenența țării lor la UE” sau că ”e inadmisibil să nu existe cale de atac internă la deciziile ECHR (CEDO) – prin urmare trebuie să părăsim UE ca să ne putem retrage și din ECHR” asta nu are nimic de-a face cu politica de la Bruxelles.

      Brexit e pur și simplu despre ”minciuni convenabile, minciuni sfruntate sau minciuni nerusinate”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Edward Lucas
Edward Lucashttp://contributors
Edward Lucas scrie pentru the Economist. Este de asemenea senior vice-president al Center for European Policy Analysis, un think-tank cu sedii in Varsovia si Washington, DC.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro