joi, aprilie 18, 2024

Xenoscepticism – o ipoteză despre scena noastră politică

Cam de când am intrat în Uniunea Europeană, a apărut și următorul set de întrebări:

– când o să apară euroscepticismul?
– ce formă politică va lua?

Răspunsurile au început să sosească. Euroscepticismul românesc face parte dintr-o platformă mai largă, după cum indică titlul postării și după cum vei vedea în continuare:

Cei care consideră că integrarea în Uniunea Europeană a adus dezavantaje României erau conform INSCOP:

21,4% acum doi ani
19,9% acum un an
23% acum câteva luni (detalii)

30-31% – în funcție de anul când e efectuat sondajul – identifică UE cu pierderea identității naționale. 33% se opun trecerii României la euro (detalii).

Conform IRES27% din românii aflați în țară consideră că nu e bine că reprezentanți ai SUA au luat poziție de-a lungul timpului cu privire la corupția din România sau nerespectarea drepturilor omului.

Încredere mare sau foarte mare în Victor Ponta au 21,7% din românii aflați în țară conform INSCOP sau 35% conform CSCI.

PSD ar fi votat conform INSCOP de 37,1% dar, atenție, 37,1% din cei care ar veni la vot, care la rândul lor reprezintă 59,9% din cei aflați în țară, deci PSD e votat de 37,1% din 59,9%, adică de 22,2% din cei aflați în țară. La CSCI valorile sunt aproape identice: 37% din 63%, adică 23,3% din cei aflați în țară.

În primul tur al prezidențialelor Ponta a primit voturile a 3,8 milioane de persoane aflate în țară. În funcție de câți români adulți crezi că sunt în afara granițelor, cei 3,8 milioane reprezintă undeva între 23% și 26% din românii aflați în țară. În turul doi Ponta a fost votat de 33-35% din românii aflați în țară.

Valorile de mai sus nu fac referire în totalitate la același grup de persoane. De exemplu, l-au votat pe Ponta în primul tur și oameni care nu sunt ostili UE; există oameni care au o părere proastă despre intervențiile verbale ale americanilor, dar care n-ar vota PSD ci alte partide sau deloc, etc etc etc. Însă, odată ce dăm excepțiile la o parte, tot în spațiul 20-40% se ajunge. Și iată care e firul care, sub formă de ipoteză, leagă toate aceste informații:

Paradigma utilizată de Victor Ponta la alegerile din 2014 nu a reprezentat doar un mijloc de speculare a slăbiciunilor teoretice ale oponentului prin tripleta ortodoxie-familie-etnie română. Discursul lui Ponta a captat un curent apărut în prim-plan în 2010 odată cu resimțirea pe plan larg a efectelor crizei economice, și care ține de percepția negativă a unei părți din publicul românesc față de FMI, Uniunea Europeană și alte instituții internaționale, percepție foarte bine speculată de USL în special în vara lui 2012. Campania lui Ponta s-a plasat perfect într-o atmosferă mai largă de scepticism față de tot ce e străin, neromânesc, neobișnuit, minoritar, atipic. Această narațiune e parțial dependentă de mitologii din național-comunism, dar s-a născut și ca reacție la o cultură larg răspândită a masochismului verbal – jignirea României și românilor de către… români e un sport național extrem de bizar. Exacerbarea mândriei era oarecum naturală în context.
Ce e foarte important: conexiunea stabilită de discursul lui Ponta între acesta și cetățenii care erau de acord cu valorile din discurs a garantat că nu va exista o retragere în debandadă a susținătorilor săi: și după alegerile din 2014 Ponta beneficia de încrederea a mai mulți români decât oricare politician cu excepția lui Iohannis; și după alegeri social-democrații ocupă un loc foarte important pe scena politică, cu aproape 40% din opțiunile de vot. Relevant în context e că RTV, Mirel Palada și alți vectori de comunicare pro-Ponta se comportă exact ca și când alegerile n-au fost pierdute, livrând pe fond aceleași mesaje ca în toamna sau vara trecută: n-au niciun motiv să schimbe foaia pe discursul non-economic – măcar așa rezistă linia frontului.

Sociologic vorbind, PSD are o susținere mai mare ca niciodată din partea micii burghezii, după cum bine spunea Teodor Tiță. Mă refer aici în special la oameni care au sentimentul că nu mai exercită asupra vieții lor controlul pe care-l merită (și care sunt implicit atrași de teorii ale conspirației), sceptici cu privire la vest din motive mai degrabă recente, extrem de sensibili în legătură cu propriul nivel de trai (care nu e întotdeauna infim) și în mare, mare căutare de validări ale identității comunității naționale – că o fi vorba de daci miraculoși, cultul lui Ceaușescu-cel-care-se-lupta-cu-FMI sau români care au avut succes în afara țării. În rețetă mai intră și anti-capitalism, dar doar în măsura în care e vorba de corporații străine și bunuri de proveniență non-românească. Acest element a înclinat balanța când a venit vorba de a denumi întreaga viziune: „xenoscepticism” implică respingerea a ce este străin (nu doar UE sau nu doar SUA), dar realizată în majoritatea cazurilor fără violență și fără manifestări psihologice grave, ergo sufixul „-scepticism” și nu „-fobie”. Astfel, xenoscepticii noștri se tem de Facebook și cred că telefoanele mobile sunt cancerigene, dar nu renunță de fapt la utilizarea acestor mijloace de comunicare. De la Roșia Montană și îngroparea de porci pe terenul pe care se va construi o moschee în București la legea anti-legionară sau opoziția în creștere față de hipermarketuri, xenoscepticismul continuă să definească scandalurile și subiectele zilei. Voi nuanța pentru a evita confuzii:
* Nu e vorba de o resuscitare a dinamismului PRM de la sfârșitul mileniului trecut, discursul de acum fiind mai sofisticat. Astfel, doar 5% din români consideră că România trebuie să se îndrepte spre o alianță cu Rusia, abandonând politica pro-NATO/UE – implicit marea majoritate a xenoscepticilor își dozează rațional temerile și nemulțumirile.
* Nu ei sunt toți votanții PSD, dar din cauza lor și în ciuda unei campanii defectuoase:

– Ponta ia mai multe voturi în 2014 decât Geoană în 2009 și în primul tur, și în al doilea
– în al doilea tur, Ponta primește mai multe voturi decât Năstase în 2004
– PSD acum e la cote mai înalte decât la mijlocul anilor ’90 sau în anii 2005-2008; niciodată susținerea pentru partid n-a fost mai mare după o înfrângere.
Concret, PSD a suferit următoarele modificări față de epoca anterioară sau chiar față de toată perioada 1989-2009:
– o creștere a susținătorilor cu studii superioare, care acum reprezintă 15% (față de 9% în erele Năstase-Geoană);
– urbanul livrează pentru prima dată în istorie majoritatea votanților partidului;
– există o problemă considerabilă în a mobiliza la vot oamenii cu educație de maxim 8 clase, adică cei mai săraci dintre români, teoretic vorbind un public arondat exclusiv PSD-ului;
– la prezidențiale Ponta a înregistrat scoruri bune în primul tur în Transilvania și în ambele tururi în Muntenia, dar nu în orașele mari;
– ca notă aparte și adițională, pe 16 noiembrie 2014 partidul/candidatul au reușit să mobilizeze împotriva lor mai mulți tineri decât la orice scrutin din cei 17 ani de dinainte. Niciodată discursul PSD n-a călcat tinerii pe nervi ca acum.

Europarlamentarele din 2014, în ciuda prezenței mici, au dat semnalul care – dacă Ponta rămânea la putere în partid – ar fi fost confirmat și la localele sau parlamentarele de anul viitor.

Închei cu trei observații:

1) Există un curent care se opune xenoscepticismului, dar care nu posedă o reprezentare politică per se. Aflat la intersecția dintre șoc real și zeflemea, el de fapt exprimă distanțarea locuitorilor marilor orașe de condițiile de trai și de valorile din mediul rural, cu reflexie până la imaginea BOR. Și în anii următori senzaționalismul evenimentelor cauzate de decalaje obiective de dezvoltare va atrage click-uri, like-uri și share-uri.

2) Dispariția din prim-plan a lui Crin Antonescu a eliberat scena discursului xenosceptic pentru Victor Ponta. Acum e o îngrămădire pe acel set de mesaje de parcă ar fi susținut de 80% din români și nu de o treime: PSD ocupă spațiul cvasi-total – foști miniștri de externe precum Adrian Severin sau Adrian Năstase fiind cei mai vocali în acest sens, dar în niciun caz singurii, unii politicieni din PNL privesc în acea direcție, Traian Băsescu și Bogdan Diaconu (Partidul România Unită) încearcă să obțină procente de acolo, idem Tăriceanu, evident și Voiculescu sau Antena 3, UNPR împrumută subtil teme de aici și povestea încă nu s-a terminat.

Păcat – sunt multe teme, posibilități și linii de atac. Precum și multe voturi care pot fi obținute din afara xenoscepticismului, după cum s-a văzut în noiembrie în ambele tururi și în special în al doilea.

3) E posibil ca în lunile următoare să asistăm la câteva schimbări majore în discursul conducerii PSD. Dar cu cât masa vehiculului e mai mare, cu atât mai multă forță e necesară pentru efectuarea virajului… Va exista o rezistență solidă din partea structurilor de partid, marea majoritate a membrilor gândind exact în termenii în care gândesc și votanții xenosceptici (fenomene precum înfrângerea senzațională din noiembrie 2014 sau decimarea fără precedent a resurselor umane de către sistemul de justiție au accelerat emoții în acest sens). PSD nu și-a format de-a lungul timpului o infrastructură intelectuală puternică, ne-existând la nivel intern o masă critică de furnizori de idei, perspective și soluții care să fie credibili – în astfel de momente ei ar fi fost vitali. În cazul în care modificările pe care le intuiesc chiar vor avea loc în PSD, spațiul xeno-sceptic va fi parțial eliberat, iar lupta menționată mai sus, în cadrul observației 2, va deveni deodată atât relevantă cât și aprigă.

Articol aparut pe blogul Sociollogica

Distribuie acest articol

8 COMENTARII

  1. Dl-l Barbu, va stimez, dar „xenoscepticii […] cred că telefoanele mobile sunt cancerigene” – stiu ca este doar un exemplu adus pentru a explica fenomenul, DAR cine crede ca telefoanele sunt cancerigene este doar un om normal la cap, care stie sa lege cauza de efect. Am putea in schimb discuta ce ce unii nu doresc sa ia la cunostinta acest pericol; e ca si cum ai fuma si ai aduce argumentul clasic ca si bunicul tau a fumat pana la 9x de ani. Studii sunt cu sutele: http://microwavenews.com/news/backissues/m-j97issue.pdf
    http://www.i-sis.org.uk/CRFMC.php
    http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/21716201

    Stiu ca veti putea invoca fel de fel de pareri si studii facute de agentii guvernamentale care spun altfel, dar va recomand sa fiti putin sceptic.

    • Ce vreau sa spun ca nu este legat de xenoscepticism, la fel cum sunt multi care conduc fara centura; pur si simplu spera ca nu li se va intampla lor (sa faca cancer, sa faca accident)… nu are nici o legatura cu strainii (din acest punct de vedere guvernul Romaniei minte la fel cum mint si restul guvernelor)

  2. O analiză interesantă a ”bazinului electoral” PSD/Ponta, a evoluției sale după alegerile prezidențiale, însoțită chiar și de predicții pe termen mediu.

    Totuși, alegerea termenului unificator de ”xenoscepticism” pentru a defini acest bazin electoral, fără a fi inexactă, descrie mai curând un simptom decât o cauză: deși observația xenoscepticismului este pertinentă, ea redă doar o trăsătură exterioară comună și nu vreuna intrinsecă.

    Desigur, taxonomiile lucrează masiv cu termeni-umbrelă, ce desemnează trăsături exterioare pentru o identificare de prima facie, dar poate ar fi fost preferabilă o desemnare care să exploateze straturi mai adânci, pe care de altfel analiza de față le și oferă.

    În acest sens, xenoscepticismul nu face decât să dea expresie unei exasperări existențiale de zi cu zi, o frustrare difuză, turnată în termenii unei polarități național-străin. Este de altfel un fenomen întâlnit cam în toată Europa. La noi, PSD îl știe capta într-o cheie moștenită din național-comunism, rezonantă de altfel cu generațiile de peste 25 de ani, marcate de acela.

    Bine, și atunci cum să-i fi spus acestui bazin electoral !? ”Resentimentarii”, ”Frustrații”, ”Supărații”, ”Loserii” ? Nu am vreo sugestie operațională, cred însă că trebuie căutat înspre cauze mai curând decât înspre simptome.

    Acolo însă unde textul intrigă, este atunci când taxează drept xenosceptice reacții publice atât de diferite în cauzalitățile și substanța lor ca protestele anti Roșia Montană, criticile legii anti-legionare, atitudinile critice față de hypermarketuri, etc. – dar acesta nu este decât un detaliu fără mare însemnătate al unei bune analize.

  3. E bine sa decelam corect daca tot ati adus in discutie intre scepticism, adica putem sa-i spunem o atitudine intrebatoare, fara a sti cauzele dar fara sa respinga fenomenul, fobia inseamna respingere fara motive aparente pentru cel care o observa dar cu o cauzalitate: de exemplu fobia de spatii inguste, piete, paianjeni, etnii, samd.

    Cand exista motive cum e cazul Facebook, sa zicem, bine motivele pot fi diferite de la om la om, nu poate fi incadrat la scepticism. Motivul poate fi real sau nu, perceput sau mai putin perceput, dar el exista.

  4. 1.Stabilitatea bazinului electoral PSD este asigurata in cea mai mare parte de esecul ,,liberalilor” (nu al liberalismului) din anii 2005 – 2012 care au insemnat ani de prabusire economica si sociala a Romaniei, marcata intai de Criza, apoi de lipsa oricarei proiect ,,liberal” al unei dezvoltari economice si industriale dupa 2008.Abia dupa doua legislaturi exista sansele ca memoria colectiva sa uite dezastrul ,,liberalilor” si sa gaseasca PSD-ul, drept vinovatul de dezastrul economic ulterior lui 2012 si exodul in masa al populatiei si medicilor.
    Din actualul bazin electoral al stingii fac parte si nemultumitii zilei si e greu de spus cum vor vota acestia in 2016 si in ce masura confruntarile politice de la alegeri, vor mai conserva intreg acest bazin in folosul PSD.
    2.O alianta liberala care sa fie imuna la aceasta situatie era posibila in jurul PNL, daca unificarea nu se realiza decit dupa 2016 si putea sa faca cu succes fata PSD la alegerile viitoare.
    3.P. R. Unita (fiindca veni vorba de un partid nou) – va trebui sa pedaleze mai putin pe euroscepticism si mai mult pe teme care asa cum spune autorul – sint inafara xenoscepticismului si aduc voturi.Una din ele este ,,reconstructia economica si industriala a Romaniei”, prin care ,,goliatul” de stinga – PSD ar putea sa fie lovit atit de puternic si de neasteptat in 2016, incit sa nici nu realizeze ce i se intimpla.
    Daca va marsa numai pe nationalism si eurosceptiism, va culege cel mult ramasitele electorale ale PRM, aproape inexistente, odata cu disparitia dupa 26 de ani, a persoanelor care au suferit sau aveau memoria suferintelor produse de ocupatia hortista…

  5. Dacă to ați pomenit de vara lui 2012 ar fi interesant de dezvoltat cât din acest xenoscepticism se datorează acelor evenimente!
    Românii s-au văzut subit reduși la stadiul de colonie în care alții dictează deciziile politice. O bună parte și populația matură a româniri s-a format în anii „neamestecului în trebile interne” și ale lui „nu ne vindem țara”. După ce că s-au văzut cu țara vândută s-au mai și trezit cu ” trebile”…amestecate!
    Și atunci, oarecum logic, reacția a fost de respingere! Problema e ca nimeni nu a explicat cinstit înainte de intrarea în UE cum e cu pierderea de suveranitate, cu adoptarea unor alte standarde politice s.a.m.d
    În perioada respectivă și după s-a bătut enorm apa un piuă invocându-se „comitete și comiții” care îi erau perfect indiferente românului de rând.
    Pe Nea Gheo de la Cucuieții de Deal îl lasă rece frământările ideologice ale Comsiei de la Veneția, el știe că a votat, a câștigat „alegerea” („referendum” deja e complicat de explicat) da’ „străinii” au hotărât altceva! Și asta nu i-o mai scoateți din cap indiferent cu câte explicații savante veniți! Mai băgați-i pe gât o lege care îi spune că n-are voie să-i mai facă parastase bunicului Tase mort la Canal că era „legionar”, mai plantați-i la teve unul care să-i spună că tre’ să schimbe denumirea uliței din Petre Țuțea (Nea Gheo habar n-are cine fuse Petre Țuțea da’ auzi la birt că fuse român sadea și că ăl de face spume la gură la teve nu îi, e din ăia…) eventual mai aduceți-i pe cap o moschee și vreo turmă de „muslimani din ăia de se aruncă-n aer” și pe urma stați și minunați-vă de „xenoscepticismul” și „xenofobia” lui Nea Gheo!

    • Uite că totuși sunt și oameni ca Garett care văd lucrurile „din teren”, nu doar teoretic și statistic.
      Cât despre ăia 23% care cred că UE ne aduce dezavantaje, ei de fapt fac o confuzie între incapacitatea aparatului birocratic al statului de a facilita absorbția fondurilor europene, de a avea o viziune economico-socială „din teren” cu planuri pe termen mediu și lung, de a adapta lucrurile proiectate pentru „burghezi” la un popor „fără spirit burghez”. UE a venit cu un set de reguli noi la care o mare parte a populației pur și simplu nu s-a putut adapta datorită unei precare educații financiare și antreprenoriale și pe care corupția din aparatul de stat a amplificat-o.
      Referindu-ne la toate acele „teorii ale conspirației” în a cărui rețetă mai intră și anti-capitalismul, analizați vă rog aceste grafice și dacă se poate să ne explicați și nouă efectele d.p.d.v. social al sistemului ce a dus la aceste date. Credeți că acesta este modelul pe care trebuie să-l urmeze România? Probabil fiind fan Trump nu m-aș mira să ziceți da.
      http://www.motherjones.com/politics/2011/02/income-inequality-in-america-chart-graph.

  6. Este normal ca „PSD acum e la cote mai înalte decât la mijlocul anilor ’90”. Cu o opozitie condusa de Gorghiu si blaga, cum ati vrea sa fie altfel?

    Daca PNL isi imagineaza ca eu o sa votez cu ei la locale sau nationale atat timp cat este condus de indivizi nesarati si nesimtiti, cred ca se inseala. PNL nu vede votul meu daca mi-o arata pe ms GORGHIU. Numai daca vad moaca unei astfel de individe la TV imi stric dispozitia.

    Apoi, PNL mai asteapta votul meu daca a dat un presedinte care sta numai in concedii? Cred ca se inseala. Gorghiu si Iohannis sunt GROPARII opozitiei din Romania in acest moment.

    Si atunci cum sa nu fie PSD pe val?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Barbu Mateescu
Barbu Mateescu
Sociolog, Barbu Mateescu a absolvit in 2005 University of Pennsylvania

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro