vineri, martie 29, 2024

Zbigniew Brzezinski, un strateg vizionar (III)

În deceniul şapte al veacului trecut, liderii sovietici erau convinşi că Papa Ioan Paul al-II-lea şi Zbigniew Brzezinski conspirau împotriva imperiului lor din Europa de Est. De fapt, Brzezinski punea în aplicare ideile sale privind încurajarea dizidenţilor interni, cele pe care le formulase în capodopera din anii şaizeci, „The Soviet Bloc” (Harvard University Press, 1967). Acum câţiva ani, într-o dezbatere din revista „Foreign Affairs” despre cele mai importante cărţi ale celei de-a doua jumătăţi a secolului XX pe teme de relaţii internaţionale, volumul lui Brzezinski era menţionat între acestea. Meritul lui Brzezinski a fost că a ştiut să releve antagonismele lăuntrice ale proiectului ideologic leninist, faptul că revizionismul marxist va deveni principala forţă care va dezintegra monolitul oficial. Apărut în 1967, volumul a anticipat Primăvara de la Praga începută în ianuarie şi încheiată tragic în august 1968, prin intervenţia tancurilor sovietice, şi, două decenii mai târziu, momentul Gorbaciov. Ar merita amintită şi cartea sa din aceeaşi perioadă despre rolul Americii în era a ceea ce el a definit drept revoluţia tehno-electronică. În timpul administraţiei Carter, Brzezinski a jucat un rol major în succesul negocierilor de la Camp David.

Mai târziu, cu varii ocazii, a criticat poziţiile radicale ale dreptei israeliene şi a susţinut fără echivoc opţiunea pentru două state ca fiind soluţia conflictului israelo-palestinian. În dialogul cu Gati, care încheie volumul, Brzezinski răspunde cu sinceritate la acuzaţiile conform cărora ar fi fost anti-Israel sau, mai rău, antisemit. Acestea sunt desigur calomnii grosolane. Brzezinski a crescut într-o familie care dispreţuia antisemitismul. În calitate de consul polonez în Germania la jumătatea anilor treizeci, tatăl său a oferit vize evreilor germani care încercau să scape din infernul nazist. În numeroşii ani petrecuţi la Columbia, Zbigniew Brzezinski a devenit un veritabil intelectual new-yorkez, personificarea cosmopolitismului. Nu a făcut niciodată un secret că ţările în care se simte acasă, în afară de Statele Unite, sunt Polonia şi Israelul. Concepţia sa asupra lumii nu conţine nici un bigotism, exclusivism etnic sau prejudecăţi. Aşa cum sugerează Francis Fukuyama, Brzezinski a reuşit întru totul atât în opoziţia morală faţă de imperialismul sovietic şi de colonizarea Europei de est, cât şi în efortul său de a promova o perspectivă realistă în legătură cu îndelungatul conflict din Orientul Mijlociu. O persoană extrem de privată, a cărui imagine este una austeră, sustrasă fervorii mediatice, un fidel al cărţilor, ideilor şi conceptelor, personajul căruia prietenii îl alintă cu apelativul Zbig este de fapt un mare intelectual, un mentor generos şi un strateg vizionar. În încheiere, doresc să citez memorabilul descriere făcută de Brzezinski lui Putin ca dictator, pe care îl consideră „o imitaţie parţial comică a lui Mussolini şi un personaj care aminteşte ameninţător de Hitler”.

Textul de faţă este versiunea lărgită a recenziei volumului editat de Charles Gati, „Zbig: The Strategy and Statecraft of Zbigniew Brzezinski”, cuvânt înainte al Preşedintelui Jimmy Carter (The Johns Hopkins University Press, 2013), pe care am publicat-o în „International Affairs” (vol. 90, no. 2, 2014).

Traducere de Bogdan C. Iacob.

Distribuie acest articol

13 COMENTARII

  1. Oare mai exista asemenea vizionari activi in administratia americana sau la Bruxelles? Nu sunt sigur, dar parca Leon Panetta se dovedise a fi un f. bun strateg, din pacate a avut niscaiva scandaluri amoroase si a trebuit sa se retraga de la Pentagon.

    • Cand esti in cercul care gandeste viitorul unei mari natiuni pentru urmatorii 50 de ani, exista o linie foarte subtire intre previziune/prognoza si scop/linii directoare/masuri. As spune mai degraba ca se scapa informatii despre cum vor modela omenirea.

  2. Se simte lipsa unui continuator.Nu a mai aparut nimeni la acest nivel sau al lui H.Kissinger.Vestul nu mai are virfuri de acest nivel.

  3. Buna ziua, D-le Tismaneanu, greselile colosale care se fac in aceste zile pe tema unei reunificari pasnice nu ne mai lasa timp sa va mai citim, din pacate. Imperiul liderilor estici din Europa de Est… Parca suna mult mai putin acuzator decat imperiul liderilor vestici din Europa de Est (sic!). Silviu Brucan avea o vorba, de fapt o emisiune TV, „Profetii despre trecut”, cred ca din aceasta retrospectiva ZB este o relicva a vizionarismului despre razboiul rece, dar am impresia ca lumea are mai multa nevoie de germeni politici, decat de relicve. As mai observa ca fiecare piatra care a fost smulsa din sistemul bipolar a fost incorporata in sistemul unipolar, care a facut posibile razboaie si jafuri ca la drumul mare, care au generat imense probleme umanitare. Cu siguranta, lumea a a invatat o lectie, o unica superputere inseamna de fapt o dictatura globala.

  4. „…memorabila descriere făcută de Brzezinski lui Putin ca dictator, pe care îl consideră “o imitaţie parţial comică a lui Mussolini şi un personaj care aminteşte ameninţător de Hitler”. Din nou, eternul şi fascinantul Vova Putin…
    Domnule Profesor, dacă ştiţi pe undeva pe planeta asta vreo piaţă sau vreun supermarket unde simţul umorului poate fi cumpărat la kilogram, daţi-i adresa şi tovarăşului Putin, că are MARE nevoie! Mă refer la acest caz:
    http://www.hotnews.ro/stiri-international-16866055-ziarist-din-rusia-anchetat-dupa-cerut-lui-vladimir-putin-trimita-fortele-armate-pentru-proteja-populatia-functionarii-corupti.htm

  5. Polonia sub mantia papala a mai sfasiat odata Europa in urma cu vreo 25 de ani, iar acum sub obladuirea UE a dezgropat din nou securea razboiului facand din Ucraina o noua Yugoslavie. Prin urmare cortina se va lasa din nou asupra estului, iar Ucraina si vecinii ei vor avea numai de suferit. Lucrurile nu sunt intotdeauna cum par ca sunt, iar spectrul lui Hitler bantuie mai degraba la vestul cortinei…

    • Ca întotdeauna, Diavolul are şi avocaţi. Unul dintre ei este şi Dan Coe, care se erijează în procuror, punând sub acuzare anticomuniştii şi anticomunismul!
      Postacii ultrastângişti nu pot şi nu vor să admită faptul că pe lumea asta mei există şi oameni care nu mai suportă comunismul şi dominaţia sovietică (da, am scris bine, pentru că Putin vrea să refacă URSS-ul!). Şi atunci se apucă să construiască scenarii conspiraţioniste, făcând variaţii pe tema ceauşistă cu „agenturili strâini”…

      • Nu exista in toata Europa un stat mai artificial decat Ucraina si daca americanii ii iubesc atat de mult pe ucrainieni ar trebui sa-i primeasca pe toti la ei acasa. Cand vine vorba de emigranti din estul Europei se impun restrictii si loterii si cand vine vorba de mexicani si israelieni se da drumul la liber.

        • În realitate, nu există în toata lumea un stat mai artificial decat Federaţia Rusă! Iar cei care îi iubesc atât de mult pe rusnaci ar trebui să emigreze acolo, să constate pe pielea lor ce „frumoasă” e viaţa în regimul de inspiraţie KGB-istă instaurat de tov. Putin.

        • Se vede de la o poştă că ai fi preferat profitul Sovrom-urilor! Cât despre nick-ul tău, te dă de gol că eşti ori miliţian, ori comunist, ori manelist. Sau toate trei la un loc!

  6. Se pare ca din tragedia de la Smolensk, de-acum vreo 3 ani, parca, Polonia nu a invatat nimic. Mai Marii Lumii s-au grabit sa fie solidari la necazul Poloniei dar cenusa emanata de nu-stiu-ce vulcan, de prin Islanda, i-a impiedicat. Mare tragedie! Doamna Merkel si daca pleca pe jos din Berlin tot ajungea la comemorare. Nu a putut…
    Daca nu ma insel a fost desfiintata ca stat de 4 ori. Ultima oara, hitleristii si sovieticii i-au ciuruit… dar Perfidul Albion le-a sarit in ajutor, conform acordurilor, cu sfaturi si muuuuulte reprosuri la adresa invadatorilor. Oare de ce traiesc cu impresia ca va urma runda a 5-a?

    In ceea cel priveste pe Marele Zbig, impreuna cu Kissinger, au reusit sa puna in genunchi URSS dar ce-au lasat in urma lor se pare ca noii urmasi nu-s in stare nici sa puna doua paie cruce. Sunt prea plini de sine si asta o sa-i coste.
    Cred ca marea lui realizare e faptul ca nu l-a lasat pe Obama sa intre in jocul israelienilor cu razboiul impotriva Iranului. Un adevarat vultur…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro