O nouă cartă a Universitatății din București. Confirmând eforturile manageriale de a aduce instituția în elita academică europeană de curând a fost supus dezbaterii publice proiectul acestui document (aici). Pentru prima oară în istorie dezbaterea e deschisă, după câte cunosc. Oricine este membru al comunității academice, student sau profesor, poate propune amendamente folosind un formular standard. Abordarea e un model și pentru alte universități din țară, iar discuțiile sunt de interes general pentru educația din România.
Redau mai jos propunerile de amendamente pe care le-am trimis.
Articolul 8 stipulează:
(1) Comunitatea universitară este ataşată idealului formării unor cetăţeni cu conştiinţă civică, valorilor democraţiei şi ale statului de drept, apără aceste valori şi acţionează pentru promovarea lor în societate. Spaţiul academic nu poate fi utilizat pentru activităţi, de orice fel, ale partidelor politice sau ale altor organizaţii care promovează ideologii şi acţiuni politice.
(2) Universitatea se situează în afara activităţilor politice de partid. În învăţământul universitar, în cercetare şi în manifestările ştiinţifice din cadrul Universităţii, politica poate reprezenta un obiect de investigaţie, nu şi o formă de acţiune.
Amendamentul propus este următorul:
(3) Cunoștințele științifice care prin natura lor au conotații sau implicații ideologice, morale și legate de religii (cum sunt teorii politice, teorii bio-etice, de etica mediului, teorii de dezvoltare socio-economică, teorii ale evoluției, etc) vor fi predate împreună cu o analiză critică a celor mai importante abordări existente, precizând presupozițiile diferitelor moduri de abordare și consecințele instituționale, politice și umanitare ale acestor presupoziții, ilustrate cu exemple din istorie.
Fundamentare: Unele teorii nu sunt explicit ideologice, dar sunt de facto asociate unor ideologii politice sau unor poziții militante morale ecocentrice, biocentrice, antropocentrice și religioase/ antireligioase. Tratarea necritică a cunoașterii științifice cu conotații ideologice are loc în special în facultățile de științe (unde abordarea critică are în vedere doar aspectele strict științifice), reflectând adesea o ideologie nemărturisită scientistă. Tratarea lor critică este specifică doar facultății de filosofie. Însă majoritatea utilizatorilor teoriilor respective cu implicații morale și spirituale de un fel sau altul vor proveni din facultățile de științe. În absența unei predări adecvate de către profesori absolvenții vor duce în societate un mesaj cu potențial ideologic nefiltrat critic.
Articolul 22 precizează condițiile în care se pierde această calitatea de membru al comunității academice. Mi se pare potrivită includerea și a studenților sub incidența acestui articol precum și adăugarea următoarei condiții suplimentare:
d) Cel care se constată că a încălcat standardele academice de producere a cunoașterii științifice, manualelor universitare, lucrărilor de licență, dizertațiilor de master, tezelor de doctorat, și nu ia măsurile necesare pentru eliminarea impactului acestor fraude asupra Universității (recunoaștere publică, retragerea articolelor, a manualelor, refacerea lor etc, conform recomandărilor și deciziilor Comisiei de Etică a universității).
Fundamentare. Este o pratică occidentală pe care trebuie să o adopte orice universitate care dorește să intre în topul celor mondiale. Specificarea consecințelor la nivel de cartă va facilita crearea unei culturi organizaționale propice respectării standardelor academice internaționale.
Art 24 2 listează îndatoririle personalului didactic și de cercetare, între care la litera (e) pe cea de a respecta în orice împrejurare standardele eticii universitare, de a se comporta politicos, amabil şi moderat cu colegii şi studenţii, de a nu folosi expresii care lezează demnitatea acestora, sub niciun pretext, inclusiv prin difuzarea unor comunicări nesolicitate;
Am propus următoarea variantă: Art 24 2 (e) de a respecta în orice împrejurare standardele eticii universitare, de a se comporta politicos, amabil şi moderat cu colegii şi studenţii, de a nu folosi expresii care lezează demnitatea acestora, sub niciun pretext, cu excepția articolelor mass-media din specia literară pamflet.
Fundamentare. Precizarea explicită a mijloacelor interzise cum sunt scrisorile deschise sau mail-ul pe liste lasă portița găsirii altor mijoace de calomniere care nu au fost interzise explicit (bârfa ca mod de viață, scrisori calomniatoare sub anonimat adresate fiecărui profesor dintr-o facultate înainte de alegerile pentru consiliu, etc). Argumentul pentru precizarea singurului mijloc permis se bazează pe dictonul latin „Castigat ridendo mores”. A interzice universitarilor practicarea acestui gen literar cu reale virtuți moralizatoare atunci când este cazul ar duce doar la publicarea sub pseudonim, nu ar rezolva problema sensibilităților celor vizați de astfel de demersuri literare.
La Art. 30 se discută despre instanțe disciplinare formate din studenți, dar alese de o comisie formată din trei profesori și doi studenți. Articolul reorganizat ar putea arăta astfel:
(1) În cadrul facultăţilor sunt organizate instanţe disciplinare, alcătuite din profesori, care să analizeze abaterile studenţilor de la normele academice de conduită stabilite prin Lege, prezenta Cartă Universităţii sau regulamentele facultăţilor.
(2) Standardele antiplagiat cu care operează toate instanțele disciplinare din facultățile din Universitatea din București se stabilesc la nivel de Rectorat după modelul și la nivelul de exigență al Universității din Harvard.
(3) Ședințele instanței sunt publice și se desfășoară în spațiul universitar.
(4) Recomandările instanțelor disciplinare și deciziile luate de factorii decizionali pe baza lor pot fi contestate la nivel de Rectorat de cătrei cei care au încălcat disciplina sau standardele academice, sau de către oricare membru al comunității din facultatea respectivă care consideră că recomandarea sau decizia luată este defavorabilă culturii organizaționale de respectare a standardelor academice acceptate la nivel de Universitate și subminează imaginea facultății.
Fundamentare. 1 Este responsabilitatea profesorilor să asigure respectarea standardelor etice universitare, iar trecerea acestei responsabilități la nivelul instanțelor studențești este o deresponsabilizare a profesorilor. O astfel de deresponsabilizare trebuie evitată, deoarece și printre profesori se află situații nerezolvate de plagiat în manuale iar micșorarea presiunii asupra lor va perpetua problemele. 2 Specificarea prin cartă a constituirii instanțelor studențești obligă studenții la organizare de un anumit fel, ceea ce încalcă dreptul lor la liberă organizare, în ce mod vor ei și dacă vor ei. Dreptul la liberă organizare se poate manifesta și prin absența organizării, dacă asta este decizia studenților, sau organizarea a ceva similar instanțelor în cu totul alt fel, de exemplu fără intervenția profesorilor în selectarea membrilor instanțelor. Se poate eventual stimula organizarea dorită, dar nu reglementa. 3 Operațional nimeni nu poate garanta că cei mai merituoși studenți vor dori să facă parte din aceste instanțe. Experiența comunistă a arătat că cei dornici de funcții administrative în organele studențești obligatorii nu erau neapărat cei mai morali și buni la învățătură, ci uneori cei dornici de putere și/sau cu interese politice și/sau cu relații și/sau obedienți, fără spirit civic. Singura garanție a absenței unor astfel de situații este neintervenția profesorilor în organizarea studenților.
Secțiunea IX se referă la organizarea studiilor. Chestiunea competențelor studenților era neabordată, drept pentru care am propus un articol suplimentar cu câteva aliniate:
(1) Competențele studenților la absolvirea Universității din București se organizează pe trei niveluri: competențe comune tuturor studenților din universitate, competențe specifice tuturor studenților dintr-o facultate și competențe specifice tuturor studenților dintr-o direcție de specializare
(2) Competențele comune tuturor studenților din universitate sunt:
a) capacitatea de efectua analiza critică a cunoașterii la standarde internaționale,
b) capacitatea de a relaționa cunoștințele specifice facultății cu cele din alte ramuri ale culturii (inclusiv cu valori politice, morale și religioase existente pe plan național, european și global) și
c) capacitatea de a folosi cunoștințele specifice facultății în context antreprenorial și civic în mod responsabil.
(3) Competențele comune la nivelul facultăților se stabilesc de către consiliile profesorale conform specificului facultății.
(4) Programele analitice ale disciplinelor trebuie să specifice între competențele pe care le formează studenților și pe cele de la nivelul universității și facultății. Competențele specifice disciplinei trebuie să fie în armonie cu cele de la nivelul Universității și al Facultății. Profesorii trebuie să adopte strategii și metode didactice adecvate pentru atingerea obiectivului de formare a tuturor competențelor în mod integrat.
Fundamentare. Organizarea programelor analitice a trecut de la sistemul top-down comunist la un sistem bottom-up în care devine tot mai grea coerentizarea modului de formare a studenților. Personalitatea și modul de gândire liber al profesorului titular trebuie să se reflecte fără îndoială la nivelul programei analitice, dar este necesar și un minim de elemente didactice comune. Din experiența didactică le consider cruciale la nivel de universitate pe cele propuse. Existența unor astfel de competențe comune va fi un stimulent și pentru creșterea comunicării între facultăți și transformarea tuturor cadrelor didactice în membri ai elitei culturale a României, intelectuali reper pentru societatea românească.
În fine, Secțiunea XII are drept obiect asigurarea calității. Aici mi s-ar potrivit să existe și un articol suplimentar simplu:
(1) În Universitatea din București sunt interzise tehnicile totalitare de evaluare a cadrelor didactice și cercetătorilor (angajați și studenți cu rol de provocatori și informatori, intrări neanunțate la ore în scop de control al prezenței, tehnică operativă de ascultare în birouri și săli de cursuri și seminarii, etc).
Fundamentare. Folosirea unor studenți pe post de provocatori și informatori duce la o asimetrie a acestora în raport cu ceilalți și la o atitudine arogantă a lor în raport cu profesorii vizați și colegii lor, care în ansamblu deteriorează climatul de lucru la ore. Cuplarea unor astfel de practici cu instanțele disciplinare ale studenților propuse în articolul 30 riscă să ne aducă în perioada anterioară evenimentelor din decembrie 1989 din punct de vedere al climatului de lucru. Chestiunea calității orelor se poate rezolva civilizat cu inspecții anunțate la ore semestrial sau anual, după modelul din învățământul preuniversitar, și mai ales printr-un sistem consistent de opționale care să permită studenților să nu meargă la profesorii pe care nu îi apreciază, iar profesorii aflați sistematic în astfel de situații să fie concediați. Prezența profesorilor se poate verifca foarte simplu printr-un sistem de cartele magnetice la intrarea în clase, la ora actuală sunt extrem de ieftine și au centrare automată a pontajelor.
Consolidarea culturii democratice în cea mai importantă universitate din țară odată cu aceste dezbateri mi se pare un mare câștig. Nu doar pentru noi cei din breaslă, ci și pentru România.
P.S. Tocmai am citit în presă despre conflictul cam politizat, cel puțin de una dintre părți, între două organizații studențești din universitate (aici). Cu atât mai mult în astfel de împrejurări existența unor instanțe disciplinare studențești nu este oportună. Poate doar dacă vor fi două tribunale diferite, recunoscute de cele două organizații…
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
„Chestiunea calității orelor se poate rezolva civilizat cu inspecții anunțate la ore semestrial sau anual, după modelul din învățământul preuniversitar, și mai ales printr-un sistem consistent de opționale care să permită studenților să nu meargă la profesorii pe care nu îi apreciază, iar profesorii aflați sistematic în astfel de situații să fie concediați. Prezența profesorilor se poate verifca foarte simplu printr-un sistem de cartele magnetice la intrarea în clase, la ora actuală sunt extrem de ieftine și au centrare automată a pontajelor.”
Mie nu-mi suna deloc bine: lucrez de zece ani intr-o universitate din top 200 dar asa ceva n-am vazut si nici auzit.
Hai sa va spun cum au fost omorate anumite cursuri foarte bune de masterat, la o facultate de stiinte din Universitatea din Bucuresti, in anii ’90: profesori slabi promiteau studentilor (prin canale de comunicare obscure) ca daca se vor inscrie la cursurile lor vor primi usor note mari iar cursurile serioase nu reuseau sa adune numarul minim de studenti pentru a fi validate.
Iar ideea cu cartelele magnetice mi se pare foarte proasta. Oamenii de valoare sunt mai intotdeauna cei mai expusi sa fie repudiati „in mod democratic”.
Eu personal nu vad nicio problema ca cineva din administratie sa verifice aleatoriu daca se tin anumite cursuri.
Vă mulțumesc pentru comentariu. Știți, n-aș vrea să dau din casă prea multe, deoarece se spune că rufele se spală în familie. Prefer să țin discuția la nivel de chestiuni generice. De la sondaj la abuzuri nu e decât un pas și vă asigur că aș prefera să dau cu cartela. De altfel în multe institue din afară există un sistem automat de monitorizare a intrărilor mai ales în laboratoare. În centrul pe care îl conduc eu de la anul vor fi cartele la angajații din centru și sistemele corespunzătoare în toate spațiile unde se lucrează și au acces și masteranzi, etc. E și un mod de a rezolva stricarea anonimă a eu știu cărui aparat, nespălarea sticlăriei cu care ai lucrat, etc. Chestia asta asigură obiectivitate. Sper ca de data asta să se aprobe referatul de necesitate din regia de secție… acum doi ani nu s-a putut.
Dacă evaluarea studenților este corectă nu poate apărea situația pe care o descrieți. A asigura o evaluare corectă e tot o chestiune de management al Universității. Și de piață a muncii: un student cu note mari care nu știe nimic ar trebui să fie șomer. Însă când un plagiator e bine mersi prim ministru nu e de mirare că se poate întâmpla ce spuneți. Nu trebuie să concepem universitățile în funcție de aberațiile actuale, ci în funcție de unde vrem să ajungem. Altfel vom rămâne în fundul prăpastiei la nesfârșit.
cele bune,
Monitorizarea automata in laboratoare aici in US are alt scop: sa nu apara straini de laborator care pot intra si face tampenii (furand chimicale etc) iar apoi PI-ul (principal investigator) sa fie responsabil de vreo nenorocire. Idea cu stricat aparatele si spalat sticlaria e total falsa. Eu le spun studentilor (la nivel de masterat si doctorat) ca pana nu strica ceva in laborator nu sunt adevarati cercetatori. La fel am fost si eu invatat venind din Romaina cand imi era frica sa ma apropii de aparate de frica sa nu le stric. Cu sticlaria e simplu: nu speli, te ia la suturi colegul care urmeaza si nu are cu ce lucra iar apoi iti intoarce favoarea. Studentii aici sunt incredibil de responsabili si au etica muncii deoarece platesc pentru cursuri si vor sa obtina maximul pentru ce au platit. Nu generalizez: asta e experienta mea in graduate school. La nivel de undergraduate e foarte probabil sa fie altfel.
Pe de alta parte absulut de acord cu partea a doua a comentariului tau Virgil.
Toate cele bune.
Claus
Mulțumesc foarte mult pentru comentariu.
Da, așa ar trebui să meargă treaba, cum spui tu. Studenții să se regleze între ei. Va fi și asta o dată cu schimbarea culturii organizaționale.
Noi aici suntem mai disperați cu echipamentele, pentru că ne chinuim să construim infrastructură și nu avem aparate separat pentru cercetare și pentru învățăcei. Dacă nu era programul dlui Anton Anton de infrastructură în care am prins un grant mare de 600000 Euro în patru parteneri să am ce trebuie la standard occidental cât de cât făceam probabil doar filosofia biologie la ora asta, nu științele naturii. Dar știu că am o atitudine anormală cu grjia excesivă, ar trebui să fim mai relaxați.
Altă problemă la noi e că zac aparate nefolosite prin diverse laboratoare ale UB și n-ai acces la ele. S-au băgat ceva bani în infrastructură, dar nimic în resursa umană necesară și în cultura organizațională. La ora actuală avem oameni cu titlul de Profesor obținut pe stil vechi cu CV mai slab ca al meu sau al colegilor mei care suntem CS3 sau lectori, e un melanj total ineficient de feluri diferite de resursă umană și mentalități.
cu bine,
Virgil
Eu am inteles ca doriti cartele magnetice pentru cursuri, nu pentru laboratoare, unde isi au restul lor in ceea ce priveste securitatea. Ideea de a fi monitorizat prin cartele imi repugna din mai multe puncte de vedere: glumind, pe vremea cand lucram in Romania era celebra zicala „ordinea si disciplina ca mijloc de productie”. In universitatea in care lucrez de zece ani, nici macar nu se pune problema sa lipseasca cineva de la un curs fara o justificare foarte solidca (boala, de obicei). Orice alta activitate cade pe locul doi fata de tinerea unui curs. Iar monitorizarea, daca exista, eu personal nu o simt.
Din pacate, experienta mea din Romania, cat am lucrat in tara, arata ca noi romanii avem un talent remarcabil de a ne bate joc de reguli: nu stiu cum se facea dar exact lichelele si mediocrii ieseau bine la analiza rezultatelor, si aveau astia domnule un talent in a se organiza, de ne lasa cu gura cascata pe cei care chiar ne faceam treaba pentru care eram platiti.
Cred ca cel mai important lucru, si aici pare ca suntem de acord, este sa asiguram calitatea la nivelul cerut de mediul academic, prin mijloacele utilizate in universitatile bune din lume, iar apoi restul vine de la sine. Daca Funeriu ar mai fi fost ministru cativa ani, poate ca s-ar fi vazut ceva rezultate in acest sens. Asa, cu lichele pe post de prim-ministru, am cam inceput sa-mi pierd speranta intr-o schimbare de fond.
Sunt lector la Facultatea de Litere din Bucuresti si voiam sa va intreb daca aveti cumva idee cind va fi votata carta UB la care dvs. ati adus aceste amendamente extrem de interesante si de utile, sper ca vor trece de votul Senatului. Va multumesc!
Domnule profesor,
Intrucat nu activez in mediul universitar, nu pot comenta majorutatea propunerilor dumneavoastra.
Cu toate acestea, imi permit un comentariu privind un amendament cu caracter mai general, care nu priveste probleme de organizare:
„(3) Cunoștințele științifice care prin natura lor au conotații sau implicații ideologice, morale și legate de religii […] vor fi predate împreună cu o analiză critică a celor mai importante abordări existente, precizând presupozițiile diferitelor moduri de abordare și consecințele instituționale, politice și umanitare ale acestor presupoziții, ilustrate cu exemple din istorie.”
pe care il fundamentati, printre altele, prin aceea ca:
„Tratarea necritică a cunoașterii științifice cu conotații ideologice are loc în special în facultățile de științe (unde abordarea critică are în vedere doar aspectele strict științifice), reflectând adesea o ideologie nemărturisită scientistă.”
Marturisesc, nu inteleg trei aspecte, concret:
1. Facultatile de stiinte au rolul de a transmite studentilor diverse aspecte ale realitatii (si fundamentarea acestora), asa cum au fost ele determinate prin metodele de cercetare/experimentare/modelare (re)cunoscute de catre stiinta. In aceste conditii, „ideologia nemarturisita” este in mod evident scientista: de realitatile bazate pe alte criterii – revelatie, mitologie, metafizica – se ocupa alte domenii ale cunoasterii.
2. Cum vedeti transpunerea in practica a cerintelor dumneavoastra, tinand cont de faptul ca (a) profesorii nu poseda cunostintele necesare sustinerii unui astfel de „discurs” si (b) o analiza comparativa de natura celei propuse de dumneavoastra ar consuma un timp pretios din orele de curs?
3. Cum procedati in cazul in care, dupa expunerea presupozitiilor tuturor modurilor de abordare si a consecintelor acestora, unii studenti ajung la concluzia ca presupozitiile pe care se bazeaza cursul respectiv sunt eronate, sau pot avea consecinte instituționale, politice și umanitare negative? Oferiti cursuri alternative (bazate pe alt set de presupozitii), acordati dreptul ca acesti studenti sa renunte la curs, incarcati programa cu toate variantele posibile ale cursului respectiv, urmand ca fiecare student sa poata opta, dupa participarea la orele de prezentare?
Va multumesc pentru comentariu.
Solutii concrete se pot da doar dupa o analiza a resursei umane disponibile. Ar fi o prostie sa spun ca am raspunsul la ora asta.
O idee imi vine din faptul ca in unele universitati din vest filosofia stiintei nu este separata institutional atat de puternic de stiintele naturii Altfel spus studentii sunt incurajati sa urmeze si cursuri de filosofia stiinte, sa ia credite, iar la randul lor teoreticienii de tipul acesta lucreaza mana in mana cu oamenii de stiinta practicieni, nu e ceva esoteric.
Orice om de stiinta bun ajunge la un moment dat sa se simta incorsetat de aparatul conceptual cu care opereaza zi de zi, sa isi puna problema inovarii, inventarii, si cu asta intra in zona de interferenta cu precuparilor de filosofia stiintei.
In biologie avem trei reviste cotate ISI care sunt in zona asta, Journal of Theoretical Biology, Acta Biotheoretica și Biology and Philosophy. Ponderea de filosofia științei, de analiză conceptuală și a presupozițiilor, de reconstrucție teoretică creste de la stânga la dreapta, iar cea de matematică scade. Îmi imaginez că ceva similar există și în alte domenii.
cele bune,
Faceti cateva confuzii,dle profesor…!
Deja in cartea de vizita spuneti ca va pasioneaza „filosofia biologiei”…ce este asta,altceva decat o interpretarea personala (deci subiectiva si momentana!) a biologiei?Asa ceva se poate numi un hobby,dar in niciun caz nu poate fi ridicat le rang de subiect de curs universitar!
Cursurile de filosofie sunt indispensabile,tocmai pentru a obisnui tinerii sa-si puna cat mai multe intrebari,sa refuze certitudini si alte idei preconcepute…!
Cursurile stiintifice au vocatia de a da raspunsuri exacte intrebarilor,in conformitate cu nivelul actual al descoperirilor si al tehnologiei!
Orice om de stiinta STIE ca viitorul ii va completa,modifica sau chiar contrazice din certitudinile momentului,doar ca fara ele,oricat ar fi de imperfecte,nu se poate avansa in stiinte…Trebuie o baza de plecare clara si fixa,de tip 1+1=2,ceea ce contrazice profund definitia insasi a gandirii filosofice!…de unde ridicolul unui curs numit „filosofia fizicii”,un fel de „2 produse in 1”,adica,cu eficacitatea samponului de acelasi tip!
Vă mulțumesc petru comentariu și pentru posibilitatea de a clarifica un lucru:
Filosofia biologiei nu este un hobby, este un tip de filosofie a științei pe care îl practic cu patalama. Nu este un hobby. Am licență în filosofie și sunt doctorand în filosofie faza finală la profesorul Pârvu. Am scris proiecte de cercetare cu colegi de la filosofie care au obținut miliarde de lei finanțare. Altfel spus dacă renunț să fiu biolog ca meserie pot să profesez în zona filosofiei. Desigur că e dezgustător să zici că filosof e o meserie, asta e o vocație. Pentru mine este o vocație pe care o combin cu cea de om de știință și cu managementul proiectelor.
Facultatea de filosofie am început-o în 1990, când eram în anul trei la biologie, și am absolvit doi ani după care am fost exmatriculat că nu m-am mai dus pentru că am luat un 5 în re-re, prima prezentare direct în re-re, dacă nu mă înșel la epistemologie, la dl Flonta și mi-am dat seama că îmi bat joc de mine. Între timp începusem munca de preparator la biologie și nu puteam să fușăresc job-ul ca să termin facultatea.
Când m-am apropiat de finalizarea doctoratului în ecologie am vrut să mă înscriu la doctorat în filosofie și cineva mi-a demonstrat că sunt veleitar așa că mi-am retras dosarul dar m-am reînscris în anul 3 la filosofie. Pe bani acum, că nu mai era gratis să faci două. Când am lucrat pentru Roșia Montana în 2000 a fost ca să îmi plătesc taxa de 400 de dolari anual la filosofie.
Am repetat anul 3 de încă două ori:
– o dată că mă hărțuia cineva de la biologie care nu voia să îmi dea teza de doctorat după 8 ani de muncă și nu am avut timp să merg la ore,
– încă o dată că m-a prins o avalanșă în 2002 care mi-a rupt două picioare și o mână. După asta cei de la filosofie, cărora le voi fi mereu recunoscător mi-au dat scutire de taxă.
Apoi anii 3 și 4 au fost terminați cu note mari, am lincența din 2004. Lucrarea mea de licență la regretatul profesor Solcan este publicată și la download aici:
http://www.cesec.ro/pdf/DincoloDeIndividualismSiHolism.pdf
Imediat m-am înscris la doctorat și cred că voi termina la ff nu peste mult timp, vreau să scot două paper-uri ISI înainte să depun teza spre evaluare coordonatorului. Am un capitol Springer cu o reconstrucție din Darwin.
Ca o picanterie, de trei ani sunt și doctorand în geologie și geofizică cu o teză de modelare integrată a rolului plantelor în controlul eroziunii, hidrologie-biologie. Vreau să susțin cu cât mai multe paper-uri ISI această teză ca să pot să spun fără rușine că am un doctorat în științele naturii, pentru că teza susținută la biologie nu are nici o publicație ISI în spate pentru că progamele de cercetare în care am lucrat erau prost concepute strategic, spun acum ce am spus și atunci și a dus la hărțuirea mea, și nu urmăreau așa ceva – publicare ISI. Totuși această teză a obținut după dezvoltare a textului și publicare un premiu al Academiei Române, puteți descărca lucrarea de aici:
http://www.cesec.ro/pdf/Ecotoxicologie_2009min.pdf
Iar diploma de la Academie este aici:
http://studenteco.blogspot.ro/2012/01/diploma.html
Acum am propriul meu centru unde aplic ideile mele de cercetare și anul acesta avem 5 articole ISI în echipă. Ideile mele din știință sunt aplicații ale unor idei teoretice dezvoltate în munca pe filosofia biologiei, deci treaba e mână în mână.
cele bune,
Interesant parcurs academic, pentru care imi permit sa va felicit.
Pe de alta parte insa, nu pot sa nu observ o usoara tendinta spre generalizare: desigur, biologia are implicatii filosofice (si potential sociale), dar nu acelasi lucru se poate spune despre majoritatea celorlalte stiinte.
Desigur, daca cineva poate demonstra efectul metafizicii asupra propagarii undelor electromagnetice, sau distributia „echitabila” a potentialului de bariera in functie de venituri sunt sincer interesat. ;)
Cu fizica presupozițiile metafizice încep să influențeze când se ajunge la teorii globale cum sunt cele cosmologice (cu implcații asupra conceptul de timp, de spațiu, întrebări fără sens fizic de ex. ce era înainte de Bing-Bang), în zona teoriilor fundamentale (de ce colapsează funcția de undă a corpurilor macroscopice, chestiune nelămurită teoretic nici acum din câte știu, ce implicații are asta asupra funcționării creierului, etc).
Apoi este chestiunea nivelurilor de organizare, cu articolul clasic al lui Anderson care argumentează autonomia relativă a teoriilor despre corpurile macro, More is different:
https://www.tkm.kit.edu/downloads/TKM1_2011_more_is_different_PWA.pdf
Pe linia asta e problema reductionismului in biologie, sau din contra, autonomiei teoriilor bilogice.
La filosofie am făcut două cursuri facultative foarte interesante cu un domn care avea un doctorat în State, unul de filosofia mecanicii cuantice, iar altul de filosofia teoriei relativități. Am început 50 la fiecare și am terminat vreo 4-5 pentru că ne punea să învățăm și conținutul teoriei la un nivel suficent ca să putem discuta chestiunea interpretării. De atunci n-am mai lucrat absolut de loc pe asta, așa că dacă mă mai întreabă cineva de spațiu Hilbert, operatori, etc, sunt tufă. Dar în câteva luni m-aș descurca din nou.
La relativistă evaluarea finală s-a făcut prin eseu, nu de fizică, ci de filosofie speculativă, puteam argumenta orice, dar să ne ținem de problema originală, aici e eseul meu de la filosofia teoriei relativității:
O intepretare speculativă a contracției reale a lungimulor: http://acum.tv/articol/5582/
Domeniul meu este filosofia biologiei, nu a fizicii, dar e literatură mult mai multă pe filosofia fizicii pentru că matematizarea e mult mai avansată și teoriile mai dezvoltate.
cele bune,
Aveti dreptate, eu ma refeream insa la un student care trebuie sa invete simultan Analiza Matematica, Matematici Speciale, Fizica, Bazele Electrotehnicii etc.
De altfel, cred ca fraza urmatoare este edificatoare privind orizontul asteptarilor:
„Am început 50 la fiecare și am terminat vreo 4-5 pentru că ne punea să învățăm și conținutul teoriei la un nivel suficent ca să putem discuta chestiunea interpretării.”
P.S. Am citit eseul, chapeau bas… Aveti e-mail!
Cele bune
Stimata Doamna, veti fi poate surprinsa sa aflati ca exista disciplina „filosofia fizicii”, precum si disciplina „filosofia matematicii”, precum si foarte multe alte filosofii. Exista cateva jurnale foarte bune de „filosofia stiintei”. Pe scurt, una este sa practici o stiinta si alta este sa reflectezi asupra ei, desi de foarte multe ori acest lucru este facut de aceiasi oameni. Eu v-as recomanda ceva mai multa prudenta pe viitor in ceea ce priveste afirmatiile transante pe care le faceti. De altfel, raspunsul mai mult decat lamuritor al domnului Iordache ar trebui privit ca pe o mica lectie pe care tocmai ati primit-o (mi-e mi-a facut placere sa aflu parcursul profesional al dumnealui precum si franchetea de care da dovada; il voi da ca exemplu fiicei mele). Fara suparare!
Excelenta idee!
Mulțumesc !
cu prietenie,
Virgil
Sau asa: http://www.scribd.com/doc/193225797/Heelan-Patrick-A-Why-a-hermeneutical-philosophy-of-the-natural-sciences-Man-and-World-30-1997