Home » Financiar »Idei si solutii »Societate/Life » Citesti:

Cum s-a impiedicat guvernul de banii pentru mame sau cum amanetam viitorul tarii

Cristian Moisoiu decembrie 3, 2010 Financiar, Idei si solutii, Societate/Life
38 comentarii 5,038 Vizualizari

Am căutat să înțeleg logica din spatele mult disputatei reduceri a indemnizației pentru creșterea copilului și cum autoritățile oferă, ca de obicei, explicații și soluții confuze, o să încerc să descâlcesc problema.

Pornind de la informațiile existente la Ministerul Muncii, constatăm următoarele:

- conform raportului anual de activitate al ministerului, care se găsește aici, în anul 2009 au fost acordate indemnizații pentru un număr de 182.098 de familii, plus aprox. 15,000 care au primit stimulentul pentru întoarcerea la serviciu. Sumele acordate au crescut în anul 2009 cu 30% față de 2008 datorită schimbării cuantumului indemnizației, respectiv trecerea de la cuantumul fix de 600 lei la cuantum de 85% din media lunară a veniturilor nete realizate de persoană în ultimele 12 luni înainte de nașterea copilului.

- vorbim de o cheltuială de aprox. 1,75 miliarde lei (410 milioane euro) efectuată de la bugetul de stat în 2009 pentru plata acestei indemnizații, respectiv 8,2% din totalul cheltuielilor cu asistența socială (de 21,2 miliarde lei) sau 0,9% din totalul cheltuielilor bugetare.

- din datele trimestriale pe anul 2010, care se găsesc aici, rezultă că în primul semestru anul acesta, numărul de beneficiari a crescut la 194.968 de familii, plus 10.259 care primesc subvenția pentru întoarcerea la serviciu. Ceea ce înseamnă un efort bugetar suplimentar net de 324,5 milioane lei, în plus față de suma cheltuită în primul semestru 2009, cheltuielile ajungând la 10% din totalul cheltuielilor cu asistența socială.

- din totalul de aprox 205,000 de familii beneficiare ale acestei asistențe, 66% trăiesc în mediul urban, iar restul de 34% în mediul rural.

- media lunară a indemnizației este de 953,5 lei/familie, față de 730 lei/familie în primul semestru 2009.

- marea majoritate dintre mame primesc suma minimă de 600 lei lunar.

Voi prezenta acum in paralel evoluția ratei natalității, în ultimii 5 ani, motivul declarat pentru care s-a decis inițierea și extinderea acestui tip de asistență.

Din datele INS, reiese că rata natalității, pe întreaga țară s-a menținut relativ constantă 10,4 copii/1000 loc în 2009, față de 10,2 copii/1000 loc în 2005. Distribuția pe locul de reședință arată o creștere în mediul urban de la 9.9 la 10.3 copii la 1000 de loc și o ușoară scădere de la 10.6 la 10.4 copii la 1000 de loc în mediul rural.

Interesant însă este faptul că regiunea cu creșterea cea mai mare a ratei natalității este București-Ilfov, de la o rată de 9.8 copii/1000 loc în 2005, la 11.4 copii/1000 loc în 2009, o rată mai mare chiar decât cea înregistrată în 1990, caz unic între toate regiunile țării.

Dat fiind creșterea solicitărilor de indemnizație anul acesta față de anul trecut este de anticipat că rata natalității a crescut și în acest an, în special în zonele urbane.

Ce ne demonstrează toate aceste cifre și ce întrebări ridică?

1. Indemnizația pentru creșterea copilului în forma ei actuală este o măsură care încurajează în mod evident creșterea natalității în mediul urban, unde și nivelul de trai este mai ridicat. Nu este deci un ajutor de sprijin social, este o măsură de politică publică îndreptată înspre corectarea unor dezechilibre demografice sau privit din punct de vedere economic, o investiție în resurse umane viitoare;

2. Având în vedere că impactul social este unul de încurajare a natalității în special în familiile care dețin o situație familială mai bună, este de așteptat ca o eventuală diminuare a perioadei de acordare a indemnizației sau a valorii acesteia să atragă și scăderea natalității în mediul urban, măsura de asistență revenind la rolul de ajutor social pentru familii nevoiașe cu mulți copii, care trăiesc în mediul rural.

3. Ce ne dorim pentru viitor? O Românie rurală în care copiii să aibă aceleași șanse reduse de acces la educație, cultură și locuri de muncă mai bune sau o Românie construită pe pilonul unor tineri educați, care au beneficiat de sprijinul părinților, care au cunoscut afecțiunea acestora în primii ani de viață și care pot crește cu valori bine dobândite?

4. Este suma de 200 de milioane Euro, cât ar însemna economiile din reducerea indemnizației, atât de mare încât să merite sacrificiul generației viitoare?

5. Având în vedere ineficiența politicii de asistență socială din România, se justifică sacrificarea singurului tip de asistență care reprezintă o investiție de viitor?

6. Dat fiind perioada de criză, este de așteptat ca o parte dintre mamele care se întorc la serviciu să nu mai fie primite înapoi de către patroni, drept pentru care multe familii se vor confrunta cu o situație delicată, cu cel puțin un copil și un șomer aflați în întreținere.

7. Din moment ce multe familii primesc ajutorul de 600 de lei, odată cu întoarcerea la serviciu, cu ce vor putea să acopere cheltuielile cu servicii de asistență maternală, care depășesc 800 de lei lunar? Ce soluții oferă statul pentru atragerea în creșe a copiilor care vor crește pe la ”cunoscuți”, din moment ce numărul locurilor în creșe oferă un cadru dramatic?

Având în vedere toate aceste aspecte menționate, consider că reducerea indemnizației pentru creșterea copilului de la forma sa actuală este o măsură total lipsită de coerență și argumentare, că este una din multele măsuri luate ”din topor” de către actualul guvern, care își dovedește prin aceasta încă odată incompetența și inabilitatea administrativă de a discerne între măsuri de criză și măsuri anti-criză.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: ,



Currently there are "38 comments" on this Article:

  1. anonim spune:

    Mesajul transmis, daca nu ne dati bani, nu ne … punem sa facem copii ?

    De 2000 de ani suntem pe aici iar ajutoare semnificative se dau doar de 30 de ani. Trebuie un echilibru in toate, nici chiar asa. Nu spun sa apara iar legea decreteilor (cu toate ca biserica ortodoxa s-ar pune sa spuna cate una si alta), dar nici abordarea asta nu mi se pare normala.

    Sa privim lucrurile cum sunt pe real:
    - majoritatea mamelor primesc ajutorul minim (asta spune si articolul dupa ce a citit statistica). Deci, o masura mai corecta de protectie sociala este ridicarea minimului de la 600 la 700). 100 RON in plus la o familie cu venituri mici se simte enorm
    - limitarea la un plafon maxim, pentru parintii cu venituri mari, iar nu este chiar o problema reala: legea permite ca oricare din parinta sa stea sa ingrijeasca copilul, va fi de luat intr-adevar decizia daca va sta si tatal, daca are venitul mai mic, in locul mamei (evident primele 6 luni nu prea cred ca e fezabil). Pe de alta parte, suntem romani, adica misogini, si de regula femeile au salar mai mic (nu suna bine, dar aici traim, tarele gandirii de acum 100 de ani inca sunt la moda)
    - familiile cu venituri mari au posibilitatea reala sa-si faca o asigurare pentru perioada de crestere a copilului, astfel incat sa nu depinda doar de stat.

    Si atunci ce lipseste pe real:
    - legislatia sa permita ca asigurarea de cresterea copilului sa fie deductibila fiscal.
    - schimbarea mentalitatii parintilor. Se va face, si va deveni ceva “normal” peste numai 5-10 ani.
    - schimbarea mentalitatii lucratorilor din crese (si asta ia timp, asa e).
    Evident ca nu ar mai fi atatea proteste daca ai sti ca cel mic este ingrijit decent (a se citi prin decent “bine”, “foarte bine” sau “excelent”, nu inteleg prin decenta sa-l ingrijeasca ca la orfelinat)

    • un parinte spune:

      pt anonim: Comparatia cu acum 2000 de ani nu tine. Mai demult traiau 3 generatii in aceeasi casa. Nu era sistem de pensionare la 65 de ani si bunicii puteau contribui in mod activ la cresterea copiilor.

      Acum majoritatea famiililor care aduc bani la buget si care vor aduce in continuare, traiesc la orase (mari), au facut eforturi ca sa isi faca un viiotor, au luat un credit la banca pentru a avea o locuinta, si si-au facut anumite planuri astfel incat sa poata plati si creditul. Intre un an si doi ani un copil isi dezvolta limbajul. Daca in acest an, copilui nu i se da atentia cuvenita, acest an nu mai poate fi recuperat mai tarziu.

      Plafonarea indemnizatiei le pun pe mame sa aleaga: “Renunta la casa sau la siguranta copilului. O bona care nu este autorizata nu are nici o resposabilitate pentru ce se intampla cu copilui. Daca copilul se ineaca cu o bucata de paine sau un nasture gasit pe jos, pentru ca bona se uita la telenovele, bona isi poate cauta linistita urmtoarea victima …

      Prima data ar trebui sa se rezolve problema creselor si apoi sa se schimbe legea.

      • Chiar daca se “rezolva” problema creselor (incat mamele sa se transforme doar in incubatoare vii, urmand sa depuna copiii cat mai repede in crese, ca sa mearga pe campul muncii), nu vor putea fi sarite etapele de dezvoltare ale unui copil. Prezenta mamei (sau a unui parinte) in perioada critica a primilor ani de viata este fundamentala. Lipsa prezentei poate fi devastatoare pentru parinti, pentru copil, pentru societate.

        Dupa mine, problema este gresit pusa daca se vorbeste de numarul de crese. Ar trebui sa vedem cum sa protejam si sa stimulam legatura permanenta dintre mama (parinte) si copil, macar pana la varsta gradinitei.

      • pehash spune:

        nu sunt de acord.
        1. ca traiesti sau nu cu celelalte generatii in casa este irelevant… e alegerea ta. ce faci cu copilul dupa 2 ani ai putea sa faci si dupa un an. ideal ar fi sa existe o cresa la un cost rezonabil si mama sa lucreze un part-time. astfel copilul nu ar avea de suferit prea mult si mama nu ar ramane pe din-afara profesional..
        2. reiese clar din statistici ca grosul acestor bani se duce la mame care iau indemnizatia la plafonul minim (peste 60%). Este ridiciol in acest context sa afirmi ca: a) astfel de familii au credite ipotecare; b) daca s-ar intoarce la munca ar castiga mai putini bani si n-ar mai putea plati rate
        3. autorul articolului scoate niste concluzii cu clestele… care este contributia acestor indemnizatii la natalitate? de la 10.2 la 10.4 inseamna o crestere de 2%. Intr-un interval de timp in care salariul real s-a dublat! Sper ca isi va argumenta teza de doctorat ceva mai serios… Mai bine bagam 400 de milioane de euro in combaterea mortalitatii infantile. Suntem campioni in europa… 10 la mie vs 5 la mie media europeana.

        • eu spune:

          Daca tu crezi ca un copil de 1 an e exact ca unul de 2 ani esti complet pe dinafara! Sunt diferente imense.

          • pehash spune:

            eu nu am scris acest lucru pentru ca nu mi se pare un argument valabil. si un copil de 3 ani nu este diferit? si ala de 4-5 ani cand deja poate sa deschida usa si sa iasa in strada? un copil e o responsabilitate de cand il concepi.
            problema este simpla: vrem sa crestem sau macar sa mentinem natalitatea, dar suntem prea saraci ca sa ne permitem sa experimentam metode ineficiente. care este cea mai buna solutie?

        • Cristian Moisoiu spune:

          1. Tema mea de doctorat nu are legatura cu acest subiect.
          2. Concluziile se refera in principal la mediul urban, dupa cum am argumentat, nu este esential sa incurajezi natalitatea pe de-a-ntregul, dar poti da o directie printr-o politica publica adecvata, cum cred ca a fost pana acum aceasta, in care sa incurajezi natalitatea intr-o categorie sociala mai ”rasarita” (vorbim totusi de familii care au lucrat in ultimele 12 luni si isi ”permit” sa tina un copil). Iar cifrele sunt intrucatva relevante, in masura in care vorbim de o crestere evidenta in mediul urban si o scadere in mediu rural, oarecum justificata, sa nu uitam ca multe familii sarace fac copii pentru a trai din alocatia acestora.
          3. Cunosc ce inseamna sa cresti si un copil de 1 an si unul de 2 ani si te asigur ca nu este acelasi lucru. De ce nu i-am da la gradinita de cand stau in fundulet? Sunt activitati de baza pe care nu le pot face singuri la un an si le pot face la 2-3 ani. La un an abia merge in picioare, e greu sa-l lasi singur (sau cu cineva in care nu ai suficienta incredere).

          • pehash spune:

            Dupa cum am mai spus, corelatiile tale sunt fortate. Cresterea natalitatii in mediul urban poate foarte bine sa fie rezultatul migratiei tinerilor. Cresterea natalitatii cu cateva procente poate fi pusa si pe seama cresterii salariilor reale cu mult mai multe procente.
            Crezi ca n-ai fi facut copiii daca nu primea sotia aceasta indemnizatie decat un singur an?
            Hai mai bine sa analizam motivele pentru care tinerii nu fac copiii, nu motivele pentru care tinerii care fac copiii vor vota un anumit partid.. :)

          • eu spune:

            Sotia mea castiga undeva in jurul a 1000 de euro pe luna, eu castig la fel…. Fa un calcul si vezi cati bani platim CAS, somaj…etc…..locuim in Timisoara.

            Avem un copil de 4 luni care recent a facut bronsiolita si a trebuit sa il internam in spital pentru aprox. o saptamana. Vreau sa iti spun ca in spital 85% sunt tigani care isi interneaza copii pentru te miri ce…..in tot spitalul suna doar manele, scandal intre tigani peste tot, iar mamele acestor copii primesc mancare gratis de la spital. Vreau sa te intreb din ce bani????????? Ai nostri, da? Pentru ca ei de cotizat, nu cotizeaza nimic si noi muncim cate 10-12 ore pe zi, repet muncim, nu o frecam, platim zeci de milioane pe an taxe si impozite si suntem bagati exact in aceeasi oala, iar medicii se poarta cu noi exact ca si cu tiganii….pina in momentul cand incepi sa urli la ei si atunci se schimba problema. Pentru ce platim acei bani…?…..ca sa tinem toate tigancile acasa pe banii nostri…si sa toarne copii care nu vor putea fi integrati in sistem din cauza statului….ca sa nu mai spun ca mamele dorm pe scaun deoarece doar copii au patutul lor……

            Deci, mi se pare foarte normal ca in functie de cotizatie sa se primeasca un anumit procent, in felul acesta daca vrei un copil sa stii pentru ce tragi……….ca si perioada de timp in care indemnizatia este acordata nu sunt de acord sa se reduca (in momentul de fata), cine are copii sunt sigur ca ma sustine, intr-adevar poate este cam mult doi ani, dar ca sa se reduca aceasta perioada trebuie sa vii cu un sistem de sustinere, adica, infiintarea unor scoli de bone de specialitate, apoi construire de crese in fiecare oras (cel putin cate 10 a cate 100 locuri) in care fiecare parinte, din banii care statul tot latra ca i-ar da in cazul in care te intorci mai repede la lucru sa platesti asistenta maternala….nu vi se pare OK?

            Cam atata….oricum sunt foarte dezamagit de cum unii dintre voi puneti problema….

        • luca spune:

          pehash, o sa-ti fac diferenta intre un copil de 1 an comparativ cu cel de doi ani, apoi o sa iti fac diferenta intre un copil de 2 ani comparativ cu cel de 3 ani. mai departe poate reusesti tu intr-un mod realist.
          am un copil care a invatat sa mearga singur la 1 an si 2 luni. crezand pe vremea aceea ca este suficient, fiind primul meu copil, l-am dat la cresa. in primele 3 luni de zile am stat aproape non.stop cu antibiotice, copilul facand febra 40 grade de fiecare data cand il duceam la cresa, doctorii tratandu-l de “raceala”. evident, la 1 an si 3 luni copilul nu stia decat sa planga disperat cand il duceam la cresa si apoi la fel cand ma vedea ca apar in usa sa-l iau acasa. se vedea disperarea din privirile copilului dar nu mai aveam ce sa fac. incepusem serviciul, unde deja de la prezentare fusesem mutata pe un post inferior, penalizare ca lipsisem 8 luni, caci m-am dus la serviciu dupa 8 luni de la nastere, nu ca sa fug de responsabilitatea copilului dar aveam rate de platit si facusem copilul la 40 ani, pe ultima suta de metri, amanand tot timpul pana atunci sa am un copil din motive financiare.

          dupa 3 luni de tratament cu antibiotice, la un moment dat ma “plimbam” disperata cu copilul de la un spital la altul, fiind pasata de la spital de urgenta de copii la spital de alergologie, fara a se putea stabili cu precizie ce are copilul si tratandu-l de “raceala” totusi. nu mai lungesc vorba. copuilul nu stia sa vorbeasca, deci nu stia ce sa-mi spuna, ajunsese “la propriu” sa nu se mai tina pe picioare, tinandu-l 24 din 24 de ore in brate.

          in final a venit salvarea din partea unei doctorite tinere, fara experienta. i-a iesit porunbelul din gura si am avut atata minte sa iau in considerare. mi-a spus: “Nu-i mai dati lapte praf!” si atunci am aflat ca la cresa faceau preparate cu lapte praf, iar copilul meu care fusese alaptat la san, avea alergie la lapte praf. de cand i-am atentionat pe cei de la cresa, copilul meu parca a inviat.

          comparativ, un copil de 1 an nu stie sa scoata nici un cuvant, nu poti colabora cu cu el sa-ti spuna ce are. mergi pe bajbaite.
          un copil la 2, 3, 4 etc ani colaboreaza, comunica cu parintele. ESENTIAL

          de atunci n-am mai avut probleme cu copilul meu. i-a placut enorm in colectivitate, abia asteptand sa mearga sa invete la institutiile de stat la care l-am dat.

          in concluzie, e usor sa vorbesti, domnule, din carti…

      • bedexe spune:

        d-asta sunt pline mall-urile si locantele cu familii fumatoare si cu copii … ca si-au facut un plan , si-au luat credit si nu mai pot trai de acum incolo

    • andrei spune:

      se vede ca nu ai cerscut un copil.
      1. un copil are nevoie de parinti pentru a putea sa se dezvolte emotional (se tot lauda america unde concediul e de 3 luni, insa acolo firmele sunt obligate sa ofere cresa sau majoirtatea stau acasa cu mama fiind sustinute de venitul tatalui care este peste nivelul pe care l-ar putea obtine cineva in romania. oricum modelul sua nu e de urmat. daca te uiti in nordul europei vei observa ca ajutorul oferit parintilor este peste ce se ofera in romania).
      2. din 200 de lei pe luna nu iti ajunge sa cresti un copil. ai nevoie de cel putin:
      - 1000 de lei la nastere as platesti cadrele medicale care altfel nici nu te observa;
      - 200 de lei patut, 50 de lei alte lucruri necesare pentru patut
      - minim 150 de lei un carucior;
      - biberoane, tetine, suzete, jucarii in primele 2 lni de viata trec lejer de 100 de lei
      - haine pentru primele saptamani minim 100 de lei
      - mancare in caz ca nu poti alapta 20 de lei o cutie de lapte praf care te tine 3 zile maxim 4;
      - scutece nu le pun ca pana la urma si noi am crescut cu carpe – pot zice ca e un lux;
      - alte probleme medicale – ??
      - vaccin 2, 4, 6 luni, 1 an – 250 de lei fiecare (e gratuit dar nu sunt bani pentru)
      - alte haine, jucarii fara sa fie rasfatat minim 50 de lei pe luna

      cine are rabdare sa fac un total pe un an si se observa ca treci mult peste 200 de lei pe luna

      3. revenind la indemnizatie care e de fapt un stimulent pentru parinti si nu alocatia copilului: pentru cei care nu castiga oricum peste 600 – 800 de lei pe luna e suficient de altfel cum e suficient si pentru cei care castiga peste, insa cei care au salarii mai mari nu vor fi motivati niciodata sa stea acasa pe suma asta fie pentru ca au rate e platit, fie pentru ca intretin parintii cu banii aia sau alte rude, fiecare are un motiv si cand a dorit sa aiba un copil a sperat ca se poate baza pe acesti bani. dar fiecare cred cum vrea.

      4. intre a stimula natalitatea in familile care castiga bine si a stimula frecatul mentei prin ajutor social, pensii pe caz de boala inventate etc, oare care ar fi solutia normala? dar cum dragostea trece prin stomac si daca nu ai ce pune pe masa azi degeaba te gandesti la maine, ma indoiesc ca vor fi multi de acord cu mine. pana la urma trebuie sa traiesti ziua de azi, maine poate nu va exista, nu?

      deci multa vorba ca mai sus si intre alti forumisti fara ecou. nu exista un plan in romania pentru ziua de maine, cum nu va exista nici peste 10 ani. suntem un popor de intins mana AZI. noi nu avem viitor

      • anonim spune:

        Ai gasit raspunsul, “nu am facut copii”.

        Am chiar 2 si te rog sa ma crezi ca nu am planuit sa fac copiii functie de alocatie. A fost ultima problema pe lista.
        Erau cam scumpi pampersii acum 10 ani si m-am descurcat bine si cu iobemol si cu scutece fierte, nu mi-a cazut nasu. Nu mi-am luat nici carucior de fitze si nici nu mi-a fost rusine sa-l refolosesc la al doilea copil.
        Dar de, gandirea comunista nu dispare usor. Statu are datoria sa tii creasca, tu numai sa-i faci, nu-i asa ?
        Cat despre “obligatie”, ia socoteste mataluta, o femeie cu salar mediu pe economie (nu minim, mediu) plateste in cele 12 luni obligatorii cate 70 RON dar are “dreptul” sa primeasca timp de 24 de luni cate 1400 ron (85% din salarul mediu), ca de, e de la stat. La cele cu salariul minim, de 600 ron impozabil (adica 470 net) contributia e de 25 de ron/luna si indemnizatia de 600.
        Daca scopul este de AJUTOR, convingerea mea este ca isi produce efectul in cazul familiilor ce au cu adevarat nevoie de ajutor, nu in cazul familiilor ce stramba din nas la marca de scutece, atata tot.
        Punctual, da, da peste cap planurile familiior ce au acum copii foarte mici (nou nascuti) si da, nu spune nimeni ca legea sa intre in vigoare de maine: poate fi data o perioda de gratie de 6 luni sa spunem.

        Daca vrei ca statul sa vie in tot si in toate, voteaza-l pe Iliuta, cine te opreste. A dus la dracu cap-uri, ias-uri, industria de stat “neproductiva”, banii de pensii, banii sindicatelor… dar de, a fost la fel pentru toti.

        N-oi fi singurul care s-a gandit ca eu imi conduc viata nu statul si n-oi fi fost singurul care a facut copii atunci cand mi-am permis, ca daca era atunci cand cade… aveam nevoie de doua gradinitze.

        • eu spune:

          Nenea, mama (sau tatal) primeste indemnizatie 85% din salariul ei pe ultimele 12 luni inainte de nasterea copilului! Esti pe langa…

          • anonim spune:

            Da, si cotizeaza 85% nu-i asa ?!? Ai citit ce am scris sau esti la ora de matematica ?

            Nu-i asa ca statul ar putea sa dea un ajutor, decent, iar tu ai putea bine mersi sa-ti strangi banauti sau sa-ti faci o asigurare care sa-ti asigure diferenta? Ca doar nu te-ai insurat azi si te-ai si pus pe problema, prea le gandesti pe toate, sa stii ca nici aici nu e chiar loz in plic.

            Nu e perioada optima, stai cu nasu pe ciclu sau cumpara prezervative, nu te zoreste nimeni. Nu-ti recomand sa te prinda peste 50 de ani asteptand pana vine momentu propice, ca ajungi subiect de proteve, toate au un rost si un timp in viata.

            Sa inteleg ca tu te-ai dus frumusel la primarie, ai facut calculul cat iti da si abia dupa te-ai pus pe “muncit” . Hai las-o moarta, macar stii ce-i ala un copil ?

        • eu spune:

          Cotizeaza vreo 40% cu totul in momentul de fata plus inca 40% de la tata, desteptule! Citeste cum trebuie articolul si apoi scrie!

  2. Milu spune:

    Citez: “6. Dat fiind perioada de criza, este de asteptat ca o parte dintre mamele care se intorc la serviciu sa nu mai fie primite inapoi de catre patroni, drept pentru care multe familii se vor confrunta cu o situatie delicata, cu cel putin un copil si un somer aflati in intretinere.”

    1. Sunt cazuri de mame care lucreaza in mediul privat care s-au intors ‘degraba’ la lucru, nu din cauza ca ar primi vreo prima, ci pentru ca au aflat discret ca daca nu revin in timp util urmeaza sa se aloce postul altei persoane, si implicit sa nu mai aiba unde sa revina, decat, poate, pe alta functie, mai slab remunerata.

    2. Varianta actuala deja permite revenirea mamelor la servici inainte de epuizarea perioadei CIC.

    3. Noutatile care pot aparea in doi ani de CIC nu au cum sa fie atat de zguduitoare incat sa se poata vorbi despre ‘deprofesionalizarea’ mamelor decat in cazul in care lipsesc perioade mult mai lungi: 4-6 ani.

  3. Lucian spune:

    Cititi “Confesiunile unui asasin economic”. FMI ne da banii si pune conditia sa nu mai facem copii, populatia imbatraneste, nu mai avem bani de pensii, la cine ne ducem sa cerem alti bani ? FMI nu e aici sa ne ajute…

    • eu spune:

      Fmi recomanda, nu impune! Oricum mamele au trimis o scrisoare deschisa cu urmarile unei astfel de masuri si catre FMI.

      • Lucian spune:

        Nu impune direct, ci indirect (aveti nevoie de banii nostri, astea sunt conditiile).

        • Marius spune:

          Voi sunteti nebuni?

          FMI nici nu a impus si nici nu a recomandat asa ceva! De unde atata cretinism?

          Asa pot cita si eu pe “surse” ca FMI recomanda indemnizatia pe 3 ani si de 100%. Cand te afli intr-o situatie in care nu-i poti face fata barbateste (fiindca nu ai argumente concrete), dai vina pe altul (acesta este comportamentul ministrului nostru).

          Oricum, daca se va aplica retroactiv, fiti siguri ca femeile vor merge la vot si, desi pana acum femeile votau dupa cum le sugerau sotii, acum vor vota impotriva. Si ca sa fie tacamul complet, isi vor convinge familia si prietenii sa faca acelasi lucru. Asta din cauza ca femeile sunt mai calculate si mai organizate decat barbatii, iar daca guvernul nu stie sa fie organizat nu are ce sa mai caute la putere la urmatoarele alegeri.

  4. tovarasul spune:

    Traim intr-o tara in care saracia a atins limitele cele mai de jos, in care veniturile a 80% din populatie sunt mizerabile oferind un trai la limita subzistentei, intr-o tara in care minciuna, hotia, coruptia, clientelismul politic, indoctrinarea si imbecilitatea este in floare. Cu toate acestea noi romanii, cetatenii de rand ai acestei tari, nu reusim sa ne adunam , sa ne orientam intr-o singura directie si sa spunem clar si raspicat NU SUNTEM DE ACORD!….nu suntem de acord cu scaderea perioadei acordarii indemnizatiei pentru cresterea copilului, nu suntem de acord cu imprumuturile FMI, nu il mai vrem pe acest Boc sa decida pentru noi , nu il mai vrem pe aces presedinte partinitor cu ai lui si nepasator cu poporul caruia i-a jurat credinta. ROMANI haideti sa terminam cu aceste nelegiuri, haideti sa schimbam ceva in tara asta o data pentru totdeauna . Inaintea noastra au fost oamenii ca Horea, Closca, Crisan, Avram Iancu, Tudor Vladimirescu, eroi ai acestui neam, care au luptat pentru binele poporului nu pentru binele Boierilor. Sa dam de pamant cu acesti Boieri ai zilelor noastre , sa le dam foc conacelor , sa-i bagam in temnita, sa le crestem copii, ”scoliti” prin Bamboo , cu 200ron/luna. ROMANI va implor in numele urmasilor nostrii, in numele lui Dumnezeu nu mai acceptati ceea ce nu va convine. Ajunge cu toleranta! AJUNGEEE!!

  5. tovarasul spune:

    scuze pt dezacord la recitire am observat!:)

  6. dani spune:

    Pai sa fim seriosi, cat de multi bani din buget se duc pe pierderile din CFR spre exemplu – si din pacate cu greu se vede ceva. E doar un exemplu, ma tem ca sunt multe altele, unde singurul beneficiu se regaseste in salarii si bonusuri uriase ale “managerilor”. Cred ca incurajarea natalitatii e ultimul loc din care un guvern cu capul pe umeri trebuie sa taie. Nu poti risca decimarea unei generatii. Pai daca terminati generatia urmatoare cine mai plateste taxe. tovarasi?

  7. cet23 spune:

    Nu fiti naivi! E vorba strict despre tigani.
    Situatia practica: o tiganca face 5-10 copii. Pentru fiecare copil, primeste bani de la stat, adica din banii nostri. Pe langa ce mai fura si cerseste, ei ies foarte bine! Pe scurt, romanii platesc din munca lor explozia demografica a rasei tiganesti, cu tot ce inseamna asta pentru societate. Si scutiti-ma de rahaturile corectitudinii politice. Inmultirea peste masura a tiganilor este o catastrofa istorica pentru orice societate.
    Caz real vazut tot pe hotnews, acum cateva luni. In secuime undeva. Unguri si tigani. O unguroaica avea o afacere si nu reusesa sa-si gaseasca oameni sa ii angajeze. A aplelat la tiganii pe care ii cunostea. Acestia i-a spus clar: ” de ce sa muncim cand oricum primim ajutoare si indemnizatii pentru copiii”. Cand guvernul a anuntat ca taie din aceste alocatii pentru copii, unguroaica iar a apelat la tigani. Raspunsul? “Nu conteaza, mai facem cativa copiii si noi tot ajungem la vebiturile anterioare”. Evident ca in prezent unguroaica trage pe rupte de dimineata pana noaptea, iar tiganca se plange ca este discriminata.
    Sa ne intoarce la romani si maghiari. O familie medie, daca nu vrea sa faca sau sa mai faca un copil, nu face si gata, poti sa-i dai orice indemnizatie. O aceeasi familie, daca vrea sa faca un copil, il face oricum, fiindca il vrea si sunt dispusi sa munceasca pe branci pentru acel copil. Ma refer in general, nu la toti, dar la majoritate.
    E un rahat si cu alocatiile astea; nu facem nimic altceva cu ele decat sa subventionam din banii nostri explozia demografica a tiganilor. E oarecum asemneator (nu zic ca la fel) ca si cum guvernul american ar subventiona din banii publici Al Qaida si s-ar si mandri ca face asta, ca deh…. drepturile omului!

    • eu spune:

      Indemnizatii nu primesc decat mamele care au contribuit minim 12 luni anterior nasterii copilului. Asa ca terminati cu placa “tigani”.

    • nano2k spune:

      Faci confuzie, la fel ca majoritatea celor care vor “sa se taie, dom’le”, si anume:
      1. Alocatia este un drept al copilului indiferent de situatia sociala
      2. Indemnizatia este un drept la care UNELE mame au dreptul daca au contribuit minim 12 luni.

  8. Toata campania aceasta porneste de la un sofism: nevoile bugetare ale guvernului sunt mai importante decat nevoile fundamentale ale copilului si relatia mama-copil. Eu pornesc de la premisa ca statul este un prost colector de venituri si un si mai prost administrator al acestora. Situatia actuala n-ar fi intervenit daca n-am fi avut tot soiul de guverne corupte si incompetente (inclusiv cel existent acum, care in 2009 spunea ca nu ne trebuie imprumuturi, si care in 2010, prin vocea lui Blaga, recunostea ca “s-a inselat cu un an in urma, dar a vazut prea tarziu efectele crizei”). Ceea ce face guvernul actual se cheama neglijare clara a dezvoltarii incipiente a copilului: asa cum a sesizat si autorul articolului, guvernul cere mamelor sa se intoarca la serviciu FARA a le garanta faptul ca vor mai avea un loc de munca dupa concediul maternal (noul cod al muncii usureaza foarte mult sarcina patronatului de a da afara angajatii) si FARA a le oferi sansa de a-si creste copilul in conditii decente (cresele sunt supr-aglomerate si sub-dimensionate in raport cu cererea). E aproape un razboi care se duce intre stat si tinerele mame, dar din care avem de pierdut cu totii. Sunte zeci de studii psiho-sociologice care arata cat de importanta e relatia mama-copil in primii ani de viata, si guvernul Romaniei cauta sa sugrume tocmai aceasta relatie, punand o presiune si mai mare pe femeile care oricum sufera de pe urma de pe urma discriminarilor de tot soiul, de pe urma bolilor (o femeie se imbolnaveste in medie cu 30% mai mult intr-o viata decat un barbat, asta la nivel global) sau de pe urma violentei familiale galopante de la noi. Guvernul uita ca Romania e in continuare un stat agrar si ca majoritatea lucratorilor in agricultura sunt femei.

    Iarasi, nu sunt de acord cu sofismul celui de mai sus : ‘Mesajul transmis, daca nu ne dati bani, nu ne … punem sa facem copii ”

    Se vede ca nu aveti copii. Societatea a evoluat, si o data cu ea si presiunile la care sunt supusi ambii parinti. Daca faci un copil si n-ai cu ce sa-l cresti care mai e castigul? Nici copilul nu se va dezvolta normal (fiind marcat de lipsurile parintilor) si nici parintii nu se vor putea bucura de marirea familiei, de vreme ce vor fi total epuizati cautand mijloace de supravietuire, atat pentru ei, cat si pentru copil. De aici rezulta stress sporit, timp mai mic petrecut alaturi de nou-nascut (cu impact asupra dezvoltarii psiho-somatice a acestuia), cresterea riscului familial (certuri legate de mijloacele de trai, pericolul alcoolismului sau al sinuciderii, violenta asupra mamei sau copilului, etc.). Adaugati la toate astea spectrul hidos al pierderii locului de munca pe fondul crizei globale (si pe fondul relaxarii codului muncii – relaxare favorabila patronatului) si veti avea o panorama destul de fidela a gandurilor care strabat mintea unor potentiali parinti.

  9. Nataly spune:

    De ce trebuie sa facem noi pasul inapoi dupa ce am pasit inainte? Le luati mamelor dreptul de a sta cu copiii lor 2 ani? de ce? ce economii faceti? Mamele care au cu cine sa-si lase copiii mici acasa vin singure mai repede la servici. Prea multe din ele nu au lapte, nu-si permit sa-si neglijeze serviciul sau cariera….pentru cine faceti asta? E bine pentru tara? Ma indoiesc! Inainte de a lua aceasta decizie prin lege creati-le femeilor conditii ca la locul de munca sa aiba cresa-gradinita unde sa-si duca copiii-inaintea orelor de serviciu si de unde sa-i ia dupa …veniti cu conditiile suportabilitatii noii masuri….altfel…sunteti din nou vazuti ca incapabili de bine, dar victoriosi in a face mult rau de dragul …tariii! Tarii cui?

    • bedexe spune:

      o fac pentru
      limuzinele pe care le folosesc si se dau mari pe sosele soferii lor,
      salariile imense ale sefilor bugetari desi functioneaza prost
      agentii si regii “autonome” cat mai ascunse, cu pierderi imense si management defectuos

  10. Emanuel Cosmovici spune:

    Bucureşti 6.12.2010

    Stimate Domnule Moisoiu,

    Asta aşteptam, să prezinte cineva situaţia în mod competent:
    - despre ce bani e vorba,
    - dar mai ales dacă aceste măsuri au dus la creşterea natalităţii.

    Cred că acesta e aportul dv. După aceea se poate discuta.
    Puţini înţeleg că dispărem ca români, că populaţia nu se mai poate reface, aşa cum arată piramida vârstelor la noi. Nu mai are cine să repare situaţia.
    În această suferinţă demografică, este extrem de important ca mama să stea cât mai mult cu copilul. Am văzut copii de creşă, nestimulaţi, fără iubire, a căror privire trece impasibilă prin tine.

    Dacă dv. aţi putut face această analiză, înseamnă că puteţi face şi altele.
    Aş dori să vă pot scrie. Mailul meu: ongbunav@gmail.com

    Cu mulţumiri!

  11. Cristian Moisoiu spune:

    Preiau doua stiri:
    http://www.hotnews.ro/stiri-politic-8102491-surse-traian-basescu-spus-coalitiei-bugetul-nu-permite-mentinerea-2-ani-indemnizatiei-pentru-cresterea-copilului.htm

    Mda, asta in conditiile in care guvernul nu a facut calculele:

    http://www.hotnews.ro/stiri-esential-8103504-pambuccian-nu-stim-care-putea-plafonul-maxim-indemnizatiei-pentru-mame-cazul-unui-concediu-doi-ani-deoarece-guvernul-nu-facut-calcule.htm

    Deducem de aici raspunsul la intrebarea daca suma necesara de la buget e prea mare, ca e mare pentru ca asa a decis intaiul matelot al tarii. Intelegem ca cu 200 milioane euro va cumpara avioane F16, care sa ne apere de dusmani. Deci, fiecare cu prioritatile lui.

  12. Marius spune:

    Desigur, a se limita un drept deja oferit legal atinge sfera absurdului si a inechitatii. Daca ne gandim la greutatile reale pentru a creste un copil in Romania, atunci intr-adevar, decizia ministerului e grava.

    Dar pe langa aceste nevoi reale as vrea sa remarc ca, in bunul simt romanesc al paternalismului statal, aceasta indemnizatie de crestere a copilului a devenit – in anumite cazuri – o afacere profitabila. Printre cazurile reale pe care le cunosc direct, m-a uimit teribil cel al unei sotii de antreprenor. Angajata la societatea privata a sotului, a platit timp de un an procentul de impozite dintr-un salariu (pe hartie) de 60 de milioane lei vechi. Cum s-a terminat anul de cotizat, gravida fiind, doamna respectiva a intrat in concediu maternal, cu vreo 40 de milioane lei vechi asigurati luna de luna, timp de 2 ani, Cand iei timp de 24 de luni indemnizatie de vreo 40 de milioane, cotizand doar timp de 12 luni cu vreo 20 de milioane, pai atunci pare a fi profitabil sa nasti copii. Ce facem cu astfel de cazuri, de “Caritas” pe banii contribuabilor? Exista vreo limitare legala/morala in astfel de cazur, sau ramanem cu “muzica lautareasca”, subiectiva, a bunului simt al fiecaruia?

    Garantez faptul ca sunt multe, multe astfel de cazuri, ale unor oameni nu prea saraci, dar suficient de informati si “dezghetati” ca sa profite de legile statului.

    Cred ca orice principiu bun pe care il importam din Occident e manjit pana la urma cu descurcareala noastra amorala, balcanica, de care nu prea scapam…

  13. moneycenter spune:

    Toti se uita la limita superioara dar ce e posibil ca intr-o tara unde salariul minim era pana la 31.12.2010 600 RON brut adica vreo 500 si putin de RON net indemnizatia minima pt crestere copil e de 600 – stimulam natalitatea la cei cu venituri fff mici…..



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Cristian Moisoiu


Cristian Moisoiu

Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)