joi, martie 28, 2024

A sosit timpul pentru reformarea Curtii Constitutionale? (Partea I)

La aproape doua decenii de la infiintare Curtea Constitutionala nu este o institutie de succes. Curtea nu a devenit exemplul de deliberare si reflectie asupra relatiei dintre cetateni si stat, atat de necesar Romaniei in perioada post-decembrista. Cu toata autoritatea ei formala la nivel institutional, Curtea nu are un rol formator in sfera publica a societatii, spre deosebire de alte curti constitutionale din democratii avansate.

Perceputa ca o institutie politizata incapabila a transcede disputelor politice, deciziile ei rareori exemplifica principiile constitutionalismului. Criza legitimitatii pe plan intern este reflectata pe plan international, unde Curtea nu are nimic din autoritatea altor curti constitutionale, chiar si din partea noastra a lumii. La orice universitate din lume unde se studiaza dreptul constitutional comparat, studentii citesc deciziile curtii constitutionale din Ungaria alaturi de cele ale curtilor din Germania, Statele Unite, Israel sau India. Deciziile tribunalelor constitutionale din Polonia si Cehia sunt incluse in manualele de drept european. Intr-o lume in care judecatorii constitutionali citeaza frecvent din cazuistica altor curti constitutionale, Curtea Constitutionala a Romaniei este inexistenta.

Romania nu va putea deveni democratia pe care cetatenii ei o merita fara o Curte Constitutionala puternica. Reforma Curtii este ca atare absolut indispensabila. Principiile unei asemenea reforme trebuie sa se bazeze pe o analiza lucida a situatiei justitiei constitutionale sub regimul actualei Constitutii. Mare parte din cauzele situatiei actuale nu sunt ca atare imputabile judecatorilor Curtii. Ele se refera la rolul Curtii intre institutiile statului, la jurisdictie, politizare si cultura juridica. Alte cauze au in vedere mecanismul de numiri, calitatea deciziilor si incapacitatea articularii unor viziuni constitutionale. In interventia de azi, ma voi referi la rolul Curtii intre institutiile statului, cu deosebire la includerea controlului anterior de constitutionalitate (control inainte de promulgare) intr-un regim politic romanesc. In urmatoarele interventii, voi discuta alte aspecte ale reformei Curtii.

Regimul Semiprezidential: Avantaje si Dezavantaje


Sub regimul actualei Constitutii Romania este un regim semiprezidential in care puterea executiva este impartita intre Presedinte si Guvern. Principalul avantaj al acestui sistem este flexibilitatea si plierea usoara la configuratia politica. In functie de relatia dintre Presedinte si majoritatea parlamentara, regimurile semiprezidentiale oscileaza intre sisteme prezidentiale (vezi regimul Iliescu 1992-1996), si sisteme parlamentare in care Presedintele are puteri sporite (cel mai apropiat exemplu este acela al primului regim Basescu dupa modificarea configuratiei politice a Guvernului Tariceanu in 2007). Dezavantajele regimurilor semiprezidentiale sunt intr-o mare masura reversul monedei: din cauza complexitatilor institutionale, exista riscul blocajului institutional. In perioade de coabitare (Presedinte si majoritate parlamentare din tabere opuse), de guvern minoritar sau de conflict personal intre Presedinte si Prim-ministru, regimurile semiprezidentiale risca blocaje institutionale pentru ca actorii politici vor incerca sa exploateze puterile institutiilor pe care le controleaza. Semiprezidentialismul este extrem de vunerabil in asemenea situatii, mai ales in lipsa unor lideri politici, oameni de stat cu viziune pe termen lung. Vulnerabilitatea este sporita in sistemele tinere unde nu s-au format inca cutume institutionale care sa permita rezolvarea pe cale informala a conflictelor dintre institutii.

Asemenea conflicte depind de calitatea – si claritatea – textului constitutional. Chiar daca o constitutie nu poate prevedea solutii de detaliu la toate conflictele institutionale la care da nastere viata politica a unei democratii vibrante, constitutia trebuie sa fie suficient de clara ca aceste conflicte institutionale sa nu se transforme in blocaje pe termen lung. Constitutia noastra, care s-a inspirat in ce priveste regimul politic din constitutia Frantei, fara a prelua insa intregul arsenal institutional al sursei de inspiratie, este interesanta din acest punct de vedere. Desi textul constitutional este destul de clara in multe privinte concrete, neclaritatea intervine in ce priveste principiile constitutionale ale relatiilor dintre puteri. Spre exemplu, s-a discutat foarte mult, in contextul actualelor propuneri de revizuire a Constitutiei, despre cum Constitutia Romaniei nu a preluat din textul francez posibilitatea ca Presedintele sa dizolve Parlamentul, chiar cand cazul existentei unui Guvern stabil. Rolul unei asemenea prevederi nu ar fi doar sporirea puterilor Presedintelui, ci clarificarea relatiilor la nivel de principiu dintre Presedinte si Parlament. Ca atare, sub regimul actualei Constitutii, chiar daca conflictele constitutionale dintre puteri nu vor fi foarte numeroase, rezolvarea constitutionala a acelor conflicte politice este dificila. Problemele constitutionale ale angajarii raspunderii pe Legea educatiei, sau dileme din trecut daca Presedintele poate refuza numirea unui ministru, sunt cateva exemple edificatoare.

Reforma jurisdictiei Curtii Constitutionale: Eliminarea controlului anterior

Curtea Constitutionala a fost chemata sa intervina pentru a rezolva conflicte institutionale. Este uneori usor de identificat cand asemenea conflicte apar pe rolul Curtii. Spre exemplu, conform Constitutiei modificate, jurisdictia Curtii include soluţionarea conflictului juridic de natură constituţională dintre autorităţile publice (17 decizii, de la extinderea jurisdictiei in 2005 si pana in prezent), sesizari privind constitutionalitatea regulamentelor Parlamentului (35 de sesizari de la infiintare pana in prezent). Insa cel putin la fel de importante, daca nu chiar mai importante, sunt sesizarile prin controlul anterior al legilor. Potrivit acestui mecanism, Curtea Constitutionala poate fi sesizata referitor la constitutionalitatea unei legi inainte de promulgare. Controlul anterior este diferit de controlul posterior, prin care o persoana individuala invoca in fata unei curti sau tribunal o exceptie de neconstitutionalitate a unei legi care, in opinia sa, ii violeaza un drept constitutional. Conform Constitutiei, controlul anterior al constitutionalitatii poate fi solicitat la sesizarea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a Guvernului, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori. In practica constitutionala, aceste sesizari provin in mare majoritate de la Parlament, uneori de la Presendinte si foarte rar de la Inalta Curte sau Avocatul Poporului.
Mai mult, jurisdictia Curtii nu este discretionara, ceea ce inseamna ca judecatorii Curtii nu pot decide sa nu dea curs unora dintre sesizari. Raspunsul Curtii este dat intr-un termen destul de scurt, ceea ce duce la interventia Curtii atunci cand tensiunile politice generate de un anume proiect de lege nu s-au amortizat in timp. In marea majoritate a cazurilor acest mecanism a fost folosit deseori de opozitia parlamentara ca un mecanism de lupta politica dupa ce a pierdut votul din Parlament asupra proiectului de lege in discutie. Chiar daca din punct de vedere formal aceste sesizari sunt formulate ca avand scopul protejarii drepturilor individuale, in realitate ele sunt in marea majoritate expresia conflictelor politice. Spre exemplu, sesizarea de neconstitutionalitate inaintata de opozitia parlamentara cu privire la masurile de austeritate ale Guvernului a contestat aceste masuri ca violand drepturi (individuale) la salariu si dreptul la pensie.

Este important de retinut faptul ca procentul deciziilor pe controlul anterior este foarte mic comparativ cu cel al deciziilor de control posterior. Controlul anterior a oscilat intre 17 sesizari (dintre care 10 admise) in 2007 si 8 sesizari in 2006 (in 2010, s-au inregistrat 12 sesizari). In total, de la infiintare pana in prezent, Curtea a decis in jur de 200 de sesizari de control anterior. Prin comparatie, numai in 2010 Curtea a emis peste 1300 de decizii de control posterior (exceptii de neconstitutionalitate). In paranteza trebuie spus ca acesta este un numar extrem de mare de cazuri (spre exemplu, Curtea Suprema a Statelor Unite decide mai putin de 100 de cazuri pe an).
Cu toate acestea, controlul anterior are un impact foarte important atat asupra activitatii cat si a perceptiei Curtii. Aproximativ 40% din sesizarile inaintate Curtii au dus la invalidarea actului contestat. Prin comparatie, doar 3% din exceptiile de neconstitutionalitate prin control posterior au dus la invalidarea ca neconstitutionale a legilor atacate (in paranteza, trebuie observat ca acesta este un procent socant de mic ce ar trebui sa traga semnale puternice de alarma si la care ma voi referi intr-o interventie viitoare). In orice caz, controlul anterior este perceput de clasa politica drept un instrument de lupta politica de rutina la dispozitia Curtii.
Mai mult, deciziile Curtii in controlul anterior sunt deseori mediatizate si contribuie la perceptia Curtii ca o institutie politizata. Aceasta perceptie a fost intarita si in alte situatii decat cele de control anterior. Ne amintim de deciziile privind retrocedarea proprietatilor nationalizate sau de decizia prin care Curtea a validat candidatura lui Ion Iliescu pentru a treia oara la presedintie. Insa, spre deosebire de aceste cazuri in care politizarea s-a referit la substanta deciziei, controlul anterior erodeaza prin chiar natura sa autoritatea justitiei constitutionale.

Prin urmare, una dintre posibilitatile ce ar trebui serios luate in consideratie, in momentul dezbaterii modificarii Constitutiei, este eliminarea controlului anterior (precum si a solutionarii conflictelor dintre autoritatile publice) ca un aspect al reformei Curtii Constitutionale. Cele mai multe dintre sesizarile ce fac obiectul controlului anterior pot fi decise prin invocarea exceptiei de neconstitutionalite. Este adevarat ca, in aceste cazuri, Curtea s-ar pronunta dupa ce legea intra in vigoare si, deseori, la mult timp dupa ce legea a intrat in vigoare. Insa aceasta temporizare ar distanta Curtea de tumultul vietii politice si ar obliga Guvernul si majoritatea parlamentara sa isi asume riscul politicilor economice si sociale. In plus, controlul posterior ofera Curtii un context mult mai nuantat pentru a intelege efectul unei anumite prevederi legale asupra unui interes protejat de Constitutie.
In spatiul public, problemele constitutionale ce ar trebui dezbatute sunt cele privind interpretarea drepturilor constitutionale (libertatea de exprimare, liberatatea religioasa, egalitatea de sanse etc.). Acestea au un rol formativ mult mai important decat dezbaterile despre rolul institutiilor. Dezbaterile priving institutia angajarii raspunderii Guvernului sau natura motiunii de cenzura sunt tehnice si preocupa pe expertii in drept. Insa nu pe asemena subiecte tehnice se va forma maturitatea discursului public in societatea romaneasca asupra relatiei dintre cetateni si stat. Reforma jurisdictiei Curtii Constitutionale trebuie privita in contextul larg al transformarii Romaniei.
Va urma –

Distribuie acest articol

10 COMENTARII

  1. Pe linga conflicte, indiferent de cine si de ce sint provocate, exista o problema reala cu calitatea/aplicabilitatea legilor promulgate.
    „Amatorism” e cuvintul cel mai potrivit (e vorba de fapt de altceva mult mai serios si condamnabil). „Amatorism” deci de la un Guvern care ar avea 7000 de juristi + consultanta la dispozitie si de la un Parlament dominat de juristi….

    „eliminarea controlului anterior” fara a propune o masura compensatorie e o gresela.
    Singurele efecte ar fi ca reusesti, probabil, sa pastrezi anumite aparente si sa muti conflictul de la „baietii destepti” la aia „multi si prosti”. De la CC si presa la tribunale…

    O institutie separata si care sa se ocupe de „judicial preview” trebuie neaparat sa fie printre propunerile de reforma.
    Un exemplul despre cum asa ceva functioneaza ar fi „Swedish Legal Council on Legislation”.

  2. Problema cea mare este cum reusim sa promovam oameni de calitate in posturile respective. Nicaieri pe lume legile nu sunt perfecte, sunt susceptibile de interpretari. E imposibil ca in lege sa scrii cu punct si virgula toate situatiile posibile. Peste tot este un camp de apreciere. Constitutia SUA are o redactare de-a dreptul deficitara daca am compara-o cu cea a Romaniei. problema nu e acolo. Problema e sistemul de promovare a oamenilor. La Curtea Suprema Americana ajung oameni cernuti si alesi, incat sa fie sigur ca nu vor bate campii, nu se vor trezi mai destepti decat Guvernul si sa se puna pe facut politica SUA. Oamneii care nu-si permit sa scrie tampeniile pe care le citesti prin motivarile Curtii Constitutionale de la noi. La noi ajung niste oameni care s-au distins prin a fi compromisi cel putin moral daca nu si legal. Niste marionete care executa comenzile dresorilor politici.
    Acolo e marea problema.

    Un singur exemplu tin minte din practica acestei Curti. Ani de zile s-au facut exceptii de neconstitutionalitate impotriva articolului prin care Guvernul punea la adapost institutiile publice de executarile silite (era un text de lege prin care se spune aca ei isi achita datoria doar daca prevad banii in buget, daca nu, nu, adica daca am chef iti dau banii daca nu la sfantul asteapta). Cred ca au fost zeci de astfel de exceptii bine argumentate (nu din cele facute la misto pentru tras de timp), aratand ca se inacalca Constitutia atat din punctul de vedere al egalitatii in dreptutri intr-o procedura judiciara (Statul era mai cu motz si nu putea fi executat) cat si din punct de vedere al patrimoniului persoanelor (care desi aveau un drept recunoscut impotriva statului printr-o hotarare judecatoreasca , nu puteau efectiv sa obtina executarea acelui drept). Curtea Constitutionala le-a respins pe toate cu seninatate. Guvernul a fost obligat sa schimbe legislatia abia cand cineva a ajuns cu cazul la CEDO care evident a dat castigat de cauza aratand ca o astfel de prevedere e impotriva drepturilor omului. Curata palma pe obraz la adresa acestei Curti care este efectiv inutila asa cum functioneaza la noi.

    • Curtea Suprema nu face politica SUA in masura in care nu este solicitata in sensul asta. Atunci cand a validat alegerile pentru al doilea mandat a lui Bush a facut politica SUA. Un exemplu. Se pot gasi si altele. Nu cred ca guvernul SUA scoate pe banda legi neconstitutionale. Ia gindeste ce s-ar intimpla daca guvernul Obama ar impune legi prin ordonante de urgenta incercand sa eludeze parlamentul lor (CR sau senatul) ! Ai auzit de asa ceva in SUA? Eu nu. Asa ca sa revenim la oile noastre. De cativa ani la noi se practica mici lovituri de stat care sunt privite cu seninatate de toata lumea.

  3. Este strict o problema de calitate umana. Nu ne trebuie reforma CC ci judecatori. Poti sa faci orice reforma doresti fara oameni de calitate si integri este pierdere de vreme si de bani. Si cum ar putea fi de judecatori de calitate cind sunt numiti pe criterii clientelare, mafiote. Cotroceniul da nu stiu cati, partidele parlamentare nu stiu cati, dupa niste algoritmuri…. Ce rezultat vrei sa se obtina? Oricum ai organiza si reorganiza si para-reorganiza bordelul, fara personal de calitate este de pomana….

  4. Acum marea confuzie este că CC face parte din sistemul juridic. Nu face parte. Adică cei de la CC nu sunt judecători, pot fi orice dacă au experiență juridică. CC poate spre exemplu să fie compusă numai din avocați.

    Dacă o lege este dezbătută în parlament acolo se pot corecta problemele dacă parlamentarii discută intre ei cînd au păreri diferite. Dacă nu pot lua o decizie este corect ca cei cu părere diferită să poată constesta o lege (anterior).

    În cazul în care Avocatul Poporului contestă posterior legile pe bandă rulantă va fi aceiași situație.

    Momentat avem un Guvern înfierbântat care dorește să legifereze fără niciun control și care îi este frică de CC. Ptr a arăta că este activ, legile făcute de Guvern trebuie trecute cu orice preț. Este un truc politic ieftin în care de vină este Guvernul și nu partidul de guvernământ. Adică scade în sondaje Guvernul dar crește partidul. Decuplarea majorității PDL din parlament de actul de guvernare.
    Constituția din Romania nu este așa. Majoritatea „guvernează”. Guvernul este doar avaratul majorității.

  5. Cu toate ca nu am absolvit dreptul, cred ca prima institutie care trebuie reformata , e insasi Constitutia( gaunoasa schveizer, mai mult gaura decit brinza apud Iosif Boda). Si o constitutie teafara, nu pot concepe decit oameni iesiti din mintea de lemn, din care cred ca sunt destui in Romanika, chiar daca nu fac parte din clasa politica. E unul din putinele lucruri ce merita asteptate cu interes. O zi buna!

  6. Articolul este meritoriu, caci autorul are foarte buna initiativa de a populariza subiecte constitutionale.

    Pentru a fi foarte informativ, ar fi trebuit insa sa arate si ce se intampla in alte zone din lume. Caci nu suntem noi cei care trebuie sa inventeze, de fiecare data, apa calda. Si modelele de control constitutional al unui act sunt diferite: actele pot fi declarate nule de catre o curte „ordinara” (chiar daca suprema): SUA; de catre o curte constitutionala (Germania); de o curte constitutionala ca parte semi-oficiala a procesului legislativ (Franta); decizia de anulare poate fi rasturnata de parlament printr-o majoritate calificata (Canada); legea poate fi declarata neconstitutionala dar nu si anulata (Marea Britanie).

    Acum, eu stiu ca multi romani sunt fascinati de America si vor sa urmam exemplul ei. Se intampla insa ca Romania are un sistem de drept complet diferit de common law-ul american si experienta americana este greu de importat. Macar insa daca am fi importat experienta franceza pana la capat. Cred ca modelul semi-prezidential „atenuat” al Romaniei este foarte ineficient. Al Frantei, chiar daca nu-mi place neaparat, este mult, mult mai eficace.

    Nu cred insa ca anularea controlului a priori ar fi o buna masura. Dimpotriva. Cunoscand inclinarea Parlamentului de a adopta legi exotice si facute pe genunchi, ne-am putea astepta ca, inclusiv dupa un mare numar de ani, sa ploua cu decizii de neconstitutionalitate; legi anulate, care vor fi avut poate zeci de ani sa produca efecte; imposibilitatea de a anula efectele; oameni lezati si depturile lor, condamnari pe banda de catre CEDO si despagubiri astronomice varsate de buget.

    Daca am avea incredere in Curtea constitutionala, am putea imagina solutia inversa: control a priori sistematic al tuturor legilor, insotit de eliminare controlului a posteriori (inutil, din moment ce legile vor fi fost controlate inainte). Asta da, sistem eficace. Desigur, insotit de posibilitatea Parlamentului de a rasturna decizia Curtii cu o majoritate foarte puternica. Dar nu avem si nu putem avea incredere in Curte, asa ca trebuie sa ne multumim cu un sistem mixt.

    Poate ca ar trebui impidicata strategia de a ataca legi numai pentru motive politice: asa cum e cazul cu motiunile de cenzura, un parlamentar care a semnat una sau doua sesizari de neconstitutionalitate sa nu mai aiba dreptul de a semna alta in aceeasi sesiune.

  7. Am retinut doua dintre argumentele dv.
    Primul se refera la faptul ca deciziile ccr nu sunt citate in lucrari de specialitate din afara ro. Acest lucru vorbeste despre calitatea textelor emise de ccr. Aceste texte sunt insa expresia marii majoritati a textelor instantelor din Romania. Ele vorbesc si despre lipsa de motivare a solutiilor, fiind de multe ori simple afirmatii, puerile, lipsite de argumentatie.

    Al doilea argument se refera la necesitatea modificarii competentei ccr, in sensul eliminarii controlului anterior. Insa din calculul dv rezulta ca nu sunt multe decizii date in controlul de anterioritate deci nu exista o justificare din acest punct de vedere. De asemenea, marea majoritate a acestor solutii date in controlul anterior sunt decizii care constata ca textul supus controlului nu este constitutional. Asa fiind solutia propusa de dv nu face decat sa conduca la aparitia unor numeroase acte normative neconstitutionale si care nu ar mai fi blocate inainte de a incepe sa isi produca efecte. In plus, controlul anterior actioneaza si ca un filtru, in lipsa acestuia ar aparea mai multe acte normative neconstitutionale intrucat legiuitorul ar sti ca nu mai exista filtrul controlului anterior. Din pacate mentalitatea in Romania ar actiona in acest sens.

    Solutiile ccr sunt desigur penibile, atat ca si solutii gasite cat si ca motivare. Insa, chiar asa penibile cum sunt nu reforma ccr este cea care ebuie realizata si reforma sistemului care permite ca indivizi de natura celor din ccr sa existe in ccr sau ca juristi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vlad Perju
Vlad Perju
Vlad Perju este doctor in drept la Harvard, profesor invitat de drept european la Harvard Law School (2011-2012) si profesor de drept constitutional american si comparat, drept european si filozofia dreptului la Boston College. Incepand din vara anului 2012, Perju este directorul Centrului pentru Studiul Democratiei Constitutionale la Boston College. Inainte de studiile doctorale in SUA, a obtinut doua licente in drept, la Universitatea din Bucuresti si la Sorbonna. Perju este profesor invitat de teorie a statului la Academia Europeana de Teorie a Dreptului din Bruxelles si este asociat al Centrului de Studii Europene de la Universitatea Harvard. A conferentiat si predat la universitati precum Princeton, Yale, Harvard, NYU, EUI- Florence. A fost membru al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Regimului Politic si Constitutional din Romania. Mai multe detalii gasiti pe site-ul http://www.bc.edu/schools/law/fac-staff/deans-faculty/perjuv.html

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro