Home » Educatie »Idei si solutii » Citesti:

Antrenament la seriozitate: evaluarile nationale

Adriana Gorga iulie 11, 2013 Educatie, Idei si solutii
46 comentarii 1,747 Vizualizari

Pana sa dispara bac-ul fraudat, ministrul Pricopie sa-si publice in format eBook invataturile, sa se lamureasca rolul lui Gauss in examenele romanesti si ucenicul  intr-ale coruptiei sa decida calea de iesit din ucenicie, va propun un scurt antrenanent la seriozitate.

Pentru incalzire, cateva exercitii usoare, care arata cum se petrec lucrurile la altii in materie de evaluare. Intram in miezul  problemei cu o sinteza a tipurilor de evaluare din invatamantul romanesc. Vom incheia antrenamentul cu o serie de sugestii asupra modului cum am putea imbunatati sistemul de evaluare existent.

Evaluarea este un fenomen complex, mai ales cand vine vorba despre educatie. La modul cel mai general, orice evaluare presupune o apreciere a unui nivel atins de o persoana in formare (initiala sau continua). Aceasta apreciere este orientata catre un anumit scop si are drept finalitate luarea unor decizii. Cu cat deciziile care se iau pe baza rezultatului unei evaluari sunt mai importante, cu atat miza acesteia creste. De aceea evaluarile de sfarsit de ciclu, gimnaziu si respectiv liceu produc numeroase discutii si contestari dintre cele mai diverse. Exista doua categorii de masuri prin care se incearca sa se raspunda acestor contestari: masuri organizationale (de ameliorare a conditiilor de desfasurare in vederea asigurarii unei cat mai mari obiectivitati) si masuri de natura pedagogica (sau mai precis docimologica), ce sunt in legatura cu formularea si administrarea subiectelor.

Din pacate pentru cei care inca mai cred ca exista solutii miracol in materie de evaluare, nicio tara din lume nu le-a gasit pana acum. Sau, in cazul in care le-a gasit, e vorba de solutii care sunt specifice unui anumit context socio-cultural si istoric si care nu pot fi transferate fara adaptare. De aceea, evaluarile de sfarsit de ciclu de invatamant fac obiectul unor practici foarte diverse in intreaga lume.

Sa luam de pilda bacalaureatul sau evaluarea de sfarsit de invatamant secundar. Sub diferite forme si intitulari, aceasta evaluare exista in majoritatea tarilor din lume. Avem astfel o diversitate de bacalaureate nationale: de la cunoscutul Baccalauréat francez (cunoscut, mai ales, pentru ca a inspirat introducerea in 1925 a Bacalaureatului romanesc) pana la  evaluari de sfarsit de liceu cu nume exotice ca Ylioppilastutkintotodistus finlandez, Kotogakko japonez sau Al-Thanawija din Yemen. In plus, in afara de bacalaureatele nationale exista astazi un Bacalaureat international (specific liceelor internationale, aflat sur responsabilitatea organizatiei International Baccalaureate Organization – creata in 1968, care isi desfasoara activitatea in mai mult de 125 de tari)  si un Bacalaureat european (diploma ce este recunoscuta de de toate statele membre ale Uniunii europene si care e obtinuta de cei care au absolvit una din cele 14 scoli europene).

Revenind la bacalaureatele nationale, mai trebuie sa amintesc faptul ca in numeroase tari obtinerea diplomei este conditionata atat de rezultatele din timpul liceului cat si de examenele organizate la sfarsit. Exista insa si exceptii cum ar fi cazul Spaniei sau al Suediei, unde diploma de sfarsit de studii secundare se obtine doar pe baza evaluarilor din timpul liceului.

In majoritatea tarilor unde se organizeaza examen la sfarsitul liceului acesta consta din probe orale si probe scrise. Exceptiile nu lipsesc nici aici. De exemplu, in Grecia, Cipru, Lituania, Portugalia, Finlanda sau Bulgaria sunt doar probe scrise.

Probele scrise pot fi organizate fie de o comisie externa (cum se intampla si in Romania) , fie de una interna, provenita din liceul respectiv. In Slovacia, Belgia, Islanda sau Cehia subiectele pentru proba scrisa sunt realizate de profesori din liceul unde are loc examenul. In Austria, presedintele comisiei alege subiectele de examen dintre cele propuse de profesorii din scoala respectiva. In Portugalia sau Grecia, elevii sustin la sfarsitul liceului atat probe scrise, organizate la nivelul scolii, cat si probe scrise organizate de comisii externe.

Exista si tari unde diploma de sfarsit de liceu se obtine in urma unor probe scrise si orale organizate atat la nivelul scolii, cat si de catre o comisie externa. De exemplu, in Olanda examenul final este compus din doua probe: una interna ( -school examen – care poate fi orala si/sau scrisa si care e formulata si notata de profesorul de la clasa) si una externa -central examen, aflata in sarcina unui organism extern scolii).

Constatam aceeasi diversitate si in cazul celeilalte evaluari, cea de sfarsit de gimnaziu. Nu voi da insa prea multe detalii aici. Cei interesati le pot gasi in documentul intitulat: Testarea Nationala a Elevilor in Europa: Obiectivele, Organizarea si Utilizarea Rezultatelor (1).

Pentru ca e un subiect ce pare a preocupa cu intensitate opinia publica romaneasca, mentionez aici doar testele adaptative propuse de danezi, unde elevul raspunde la intrebarile accesate prin website si care permit o adaptare la nivelul individual al fiecaruia ( Cf. doc. citat, pag. 38). De exemplu, elevul primeste o prima intrebare, apreciata ca avand un nivel mediu de dificultate. Daca raspunsul e corect, urmatoarea intrebare va avea un nivel de dificultate mai ridicat, in timp ce daca raspunsul e gresit, gradul de dificultate al intrebarii urmatoare este redus. Principiul care se afla la baza unor teste adaptate abilitatilor individuale ale elevului este diferit de cel vehiculat in mare parte in Romania.

Daca in Romania (ca si in alte tari, cum ar fi Franta, de altfel) se apreciaza importanta evaluarii tinand seama in primul rand de ceea ce nu stie elevul (cu cat e mai putin ceea ce nu stie, cu atat elevul este mai bun si de aceea se asteapta in general subiecte cu grad ridicat de dificultate, care sa-i puna la incercare pe candidati), danezii considera ca mult mai multe informatii despre nivelul de pregatire a elevului se pot afla din ceea ce acesta stie. De aceea, testele trebuie sa fie personalizate si adaptate nivelului fiecaruia.

Aceste viziuni si asteptari diferite din partea evaluarilor nationale se justifica in cea mai mare parte prin obiectivele diferite ale acestora dupa cum se poate vedea in figura de mai jos, extrasa din documentul citat (pag. 25) (clicheaza pe imagine pentru a o vedea la dimensiuni mai mari).

Cum putem deduce din  imaginea de mai sus, exista trei tipuri de consecinte ale evaluarilor la testele nationale (sfarsit de gimnaziu), iar prin extindere si adaptare, am putea vorbi despre aceleasi trei tipuri de consecinte si cu referire la examenul de sfarsit de liceu (bacalaureat).

In Romania, aceste evaluari nationale de sfarsit de ciclu de invatamant sunt  reputate pentru deciziile cu privire la cariera scolara a elevului: repartizarea la liceu sau in alte forme de invatamant,  pentru bacalaureat, continuarea studiilor in invatamantul superior sau intrarea pe piata muncii.

In ceea ce priveste monitorizarea sistemului de invatamant, trebuie sa recunoastem ca responsabilii politici se inteleg mult mai putin. De exemplu, cand un ministru decide sanctionarea liceelor unde procentul de promovabilitate la bacalaureat a fost redus, vine urmatorul ministru care nu mai considera necesare asemenea masuri. Presa insa si opinia publica in general interpreteaza sistemul de invatamant prin prisma acestor rezultate.

Lipsesc din Romania evaluarile nationale publice care sa aiba ca scop diagnosticarea unor nevoi individuale de invatare si care sa sprijine orientarea elevilor catre diferite institutii de invatamant. Pentru ca isi dau seama de faptul ca lipseste ceva important unii responsabili politici par a fi convinsi de necesitatea simularilor in timp ce altii insista asupra notelor din timpul studiilor. Si unii si altii, cred eu, detin doar o parte a raspunsului pe care incearca insa sa o negocieze public cu potentialii votanti ca fiind solutia originala si completa a problemelor legate de reusita la evaluarile nationale.

Ca o dovada a faptului ca exista o nevoie urgenta de diagnosticare, prin evaluare externa (de preferat, nationala) a nevoilor individuale de invatare sta si faptul ca academicianul Constantin Nastasescu a initiat un proiect (derulat sub egida Academiei romane si in colaborare cu Ministerul educatiei) in urma caruia a fost creata Fundatia de evaluare in educatie. Aceasta fundatie propune parintilor servicii de evaluare nationala la diferite discipline si pentru diferiti ani de studiu. Pentru ca isi desfasoara activitatea intr-un domeniu extrem de tensionat, Fundatia de evaluare in educatie impune o politica stricta de comunicare. Doresc sa mai precizez ca vorbesc in acest caz despre servicii de evaluare nationala deoarece evaluarile (atat cu scop formativ, de diagnosticare cat si cu scop de clasificare, competitiv) sunt organizate de catre Fundatie la cererea parintilor si sunt platite de acestia ca orice alt serviciu. Problema principala pe care o vad in acest din urma caz tine de egalitatea de sanse si are in vedere atat deficiente de informare a tuturor parintilor asupra importantei unor asemenea evaluari de diagnostic cat si aspectul financiar (nu am gasit nicio precizare unde eventualii parinti interesati de a beneficia de serviciile acestei fundatii ar putea fi exonerati integral sau partial de plata evaluarii in conditiile in care fac dovada ca nu au posibilitatea sa achite costul acesteia).

Ce am putea face ca sa imbunatatim ceea ce exista astazi in materie de evaluare nationala in invatamantul preuniversitar si care e departe de a satisface asteptarile unei societati unde cunoasterea e din ce in ce mai mult un factor de excludere?  Ai carte, ai parte, spune un proverb romanesc ale carui semnificatii devin tot mai importante in lumea in care traim. Seriozitatea pe care am evocat-o in titlul acestui articol se refera in primul rand la un armistitiu pe care vi-l propun. Sa lasam la o parte giumbuslucurile economice, politice sau chiar pedagogice si sa incercam sa vedem la modul cel mai serios daca putem face ceva ca lucrurile sa o ia pe o alta cale si daca da, ce anume ar fi mai potrivit, in functie de ceea ce exista.

Incerc sa formulez propunerile  in modul cel mai simplu cu putinta. Este bine stiut faptul ca  trebuie sa pornim de la lucruri simple, fiind in acelasi timp pregatiti pentru complicatiile numeroase care vor interveni pe parcurs. Pentru coerenta argumentarii, limitez aceste propuneri doar la evaluarile nationale. Cu alte cuvinte, nu voi raspunde decat la intrebarea: “Ce am putea face pentru ca evaluarile nationale sa se imbunatateasca ?”  Sunt pe deplin convinsa insa ca evaluarea, indiferent de momentul sau nivelul la care se desfasoara, nu e decat o parte a procesului educational. Daca vrem sa imbunatatim intregul sistem de invatamant, ar trebui sa abordam mult mai multe aspecte, cum ar fi  structura anului scolar, curriculum-ul, salarizarea si valorizarea meseriei de profesor si invatator, etc.

Pe plan organizational, am convigerea ca e nevoie de o restructurare importanta  a evaluarilor nationale. Introducerea camerelor video la examene este un pas inainte semnificativ in organizarea evaluarilor nationale din Romania, dar impactul sau risca sa se diminueze in conditiile in care apar noi forme de ignorare a acestor camere video si implicit de mentinere a vechilor metehne. In plus, concentrarea discutiilor  asupra acestor camere video  creaza asteptari de obiectivitate care pur si simplu nu se pot justifica doar prin simpla utilizare a acestor mijloace technice de supraveghere. Sustinerea probelor in diferite centre si nu in scoala de provenienta este, in conditiile Romaniei, o alta masura care trebuie sa fie mentinuta pentru ca poate garanta o anume obiectivitate in evaluare. Cred insa ca am atins o limita importanta in ceea ce priveste capacitatea inspectoratelor scolare de a asigura organizarea evaluarilor nationale. De aceea, pe plan organizational, propunerea mea vizeaza crearea unor centre regionale de evaluare,care sa reuneasca mai multe judete. De ce sa nu incercam o regionalizare a evaluarii din invatamant inaintea regionalizarii administrative ? Asemenea centre regionale de evaluare ar trebui sa functioneze permanent, nu doar cu prilejul examenelor. Si asta pentru ca aceste centre ar avea de indeplinit doua functii principale. Prima e de natura operationala, asigura organizarea evaluarilor nationale, oricare ar fi acestea. Intre altele, s-ar permite astfel o externalizare mult mai mare a comisiilor de examinare (de exemplu, profesori din Arad sa corecteze in Timisoara, iar cei din Timisoara sa mearga in comisii in Caras-Severin. A doua functie principala a acestor centre regionale de evaluare ar fi aceea de a asigura informatia (pentru elevi, profesori, parinti, autoritati locale etc.) si formarea continua a profesorilor in materie de evaluare.

A doua propunere se refera la stabilirea unor obiective clare pentru fiecare evaluare. Aceasta implica si o diversificare a evaluarilor nationale, in functie de scopul acestora. Subiectele mai simple, mai usoare, din materia ultimilor 2 sau 10 ani de studiu, etc. trebuie sa fie in acord cu finalitatile evaluarii.

Pastrarea ambiguitatii in ceea ce priveste finalitatile unui anumit ciclu de invatamant este o practica veche in Romania si ea trebuie sa inceteze. Nu exista astazi clarificari ale functiilor unei anumite evaluari, exceptand-o pe aceea de acces la un nivel superior de scolarizare (liceu si, respectiv, facultate). Or, avem nevoie de evaluari nationale care sa ne permita luarea unor decizii cu privire la sistemul de invatamant, la gradul de diversitate pe care trebuie sa-l asiguram, tot asa cum sunt necesare si evaluari  nationale care sa diagnosticheze nevoile individuale de invatare si sa ofere indicii in orientarea scolara si profesionala a elevilor. Din nou folosesc argumentul complexitatii societatii in care traim pentru a sustine faptul ca nu mai putem sa utilizam acelasi test ca sa facem de toate: sa gestionam accesul la nivelul superior, sa si monitorizam institutiile si sistemul de invatamant, iar in plus, prin eventualele simulari, sa diagnosticam nevoile individuale de invatare. E ca si cum am folosi metrul din lemn ca sa facem si haine. Oricat ne-am stradui, rezultatele nu pot ajunge sa ne satisfaca.

A treia propunere si ultima pentru moment se refera la formarea si informarea cu privire la evaluarile nationale si la conditiile optimale ale desfasurarii acestora. Este vorba in primul rand despre formarea profesorilor in materie de evaluare, dotarea acestora cu resursele cognitive specifice evaluarii (diferite de cele ale disciplinei pe care o predau) si cu abilitatile de a functiona in conditii de evaluare nationala. De exemplu, e absolut necesar sa se organizeze ateliere, cursuri, programe de formare care sa aiba ca scop educatia contra coruptiei. Coruptia e asemeni cancerului, cu cat e detectata in stadii incipiente, cu atat mai mult vindecarea e posibila. Cu cat insa este lasata sa avanseze e nevoie de citostatice juridice care pot face mult rau sistemului de educatie, iar vindecarea ramane incerta. Mergand mai departe pe firul aceleiasi comparatii, asa cum in cazul cancerului exista mai multe sanse de vindecare daca se vorbeste despre boala si nu daca aceasta e tinuta ascunsa, tot asa si in ceea ce priveste coruptia din educatie: ca sa dispara, e nevoie sa vorbim cat mai deschis despre aceasta, fara a ne simti lezati profesional. Am convingerea ca majoritatea profesorilor din Romania (ca si medicii, de altfel) doresc sa nu mai fie aratati cu degetul cand vine vorba despre coruptie. Asta nu se rezolva prin procuratura, mascati si autobuze care imbarca elevi inca in examen pentru a fi audiati. Sa ne intelegem, nu spun ca procurorii nu au avut dreptate sa faca acest lucru. Spun insa ca nu aceasta este solutia durabila de rezolvare a coruptiei din educatie. Am iesit dintr-un regim totalitar, nu ne-au convenit numeroase constrangeri si mai ales frica generata de interventiile brutale ale autoritatilor, de ce oare sa reproducem aceleasi mecanisme acum, cand nimeni si nimic nu ne mai obliga sa o facem ?

Cand am vorbit despre informare m-am referit in primul rand la nevoia urgenta de a reduce inegalitatile in materie de educatie din Romania, care, asa cum am aratat intr-un articol anterior, au crescut nepermis de mult din 2000 incoace. Pentru a asigura o informare corecta si eficace a tuturor elevilor si parintilor  in materie de evaluari nationale s-ar putea apela la sistemul de mentorat (utilizat cu succes, dupa cate stiu, in alte sisteme de educatie, precum cel Sud-Coreean). Mentorul sau fratele mai mare este un mediator intre scoala, elevi si familiile acestora. Este cel care incearca sa articuleze nevoile elevilor, cu aspiratiile parintilor si cerintele scolii si ale sistemului de educatie. Pentru ca tot am vorbit mai sus despre coruptie, un asemenea mentor, prin proximitatea fata de elevi si parinti, ar putea contribui si la reducerea acesteia.

In final, probabil ca unii dintre cititori se intreaba unde se gasesc resurse financiare pentru ca asemenea propuneri sa devina realitate. Eu am convingerea ca daca exista vointa sociala si politica de a da o sansa educatiei romanesti, banii, desi dificil de obtinut, pot fi gasiti. Important este sa vrem cu adevarat sa schimbam ceva. Si mai trebuie sa vrem pana la capat si sa nu ne oprim la mijlocul drumului, caci e mai rau. Mult mai rau.

(1) http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice/documents/thematic_reports/109RO.pdf

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "46 comments" on this Article:

  1. Andrei George spune:

    Stimată doamnă Gorga,

    Aș vedea un absolvent de liceu care să fie relativ ”culturalizat” – ca să folosim un termen idiot- respectiv să aibă stratul necesar de cultură pentru cele 12 clase . Fizica sau matematica sunt interesante- nu zic nu- dar nota de trecere ar trebui dată de competențele la limbile străine, la folosirea calculatorului, la limba română și la istorie. Primele 2 competențe l-ar ajuta pe absoventul nostru la integrarea pe piața muncii din Europa, ultimele i-ar da măcar un aer vag intelectual. Milestone-urile aici ar trebui să fie un examen gen treaptă- care să selecteze cu adevărat cine va face 12 clase sau nu- și admiterea la facultate. După prima selecție vom avea persoanele cu calificare elementară, după cea de-a doua, persoanele cu calificare medie. O să pară ciudat dar bacalaureatul ar trebui să fie plăcut, antrenant și să pună în mișcare micile celule cenușii și nu harddisk-ul cerebral.

    • iosiP spune:

      “dar nota de trecere ar trebui dată de competențele la limbile străine, la folosirea calculatorului, la limba română și la istorie.”

      Da, da, da si nu! De ce nu istoria? In principal pentru ca se bazeaza aproape exclusiv pe memorare (cel putin in felul in care este predata acum) si ca atare este “uitata cu brio” la trei luni dupa examen.

      Prefer o combinatie de etica si logica (cu accent pe logica argumentarii).

      • Andrei George spune:

        Omul- actualul elev- trebuie să învețe ceva din lecțiile istoriei. Nu ani, nu domnitori- ci mult mai mult- lecții.

        • iosiP spune:

          Aveti dreptate!

          Din pacate nu se predau lectii, ci ani si domnitori. E mai simplu pentru profesori: plasarea evenimentelor in cadrul socio/politic si cultural al vremii cere efort intelectual ;)

    • Stefan spune:

      M-ati amuzat, scuzati-ma! In momentul in care pasesti “afara”, limbile straine nu ofera nimic, sunt doar instrumentul de comunicare. Isi pierd total din importanta. Daca stii perfect Franceza si te stabilesti in Franta fara alta calificare, pornesti de jos. Daca stii perfect Engleza si te stabilesti in Anglia, fara alta calificare nu este decat un emigrant care vorbeste mai bine decat altii si atat.
      Despre calculator … sa fim seriosi, nevoia invata cat ai clipi. Ati fi surprins cat de bine se adapteaza un licean mediu la lucru pe calculator la servici. Luati exemplul celor de la McDonald’s care in jumatate de ora se descurca cu programele. Istoria? Nu ne mai da Stefan cel Mare nimic de mancare. Si nici angajarile nu se mai fac dupa “aerul de intelectual”

      Sa nu incurcam treaba. Sunt 2 categorii: specialistii (cei care chiar au nevoie de matematica, informatica, fizica, chimie, biologie, psihologie …) care creaza tehnologie si imping lumea inainte. Si utilizatorii. Cei care apasa pe un butor pe care scrie mare “Push to open the door”! Sau care trec alimentele pe banda si se aude “tic, tic, tic”. Depinde in ce categorie va dori Statul sa isi plaseze generatiile viitoare!

      O calificare generala, medie ar trebui poate facuta pana in clasa a 8-a. Sau maxim pana in clasa a 10 cand se termina invatamantul obligatoriu si copii se pot angaja. Dar ultimele clase de liceu ar trebui sa ofere sansa specializarii. Parintii isi doresc in general mai mult pentru copii lor decat sa fie niste utilizatori. Isi doresc in primul rand sa fie specialisti. Si pentru aceasta, este nevoie de mai multa carte!

      • Andrei George spune:

        Stimate domnule Stefan,

        V-ați amuzat degeaba. Liceul n-a fost și nici nu este locul în care să dobândești ”o calificare” .În schimb, o limbă străină știută bine îți oferă baza de la care să pleci ca să-ți găsești o slujbă. Calificarea se face, de regulă, la angajator.
        M-ați amuzat- pentru că matematica și fizica sunt chiar inutile- la nivelul și stilul pe care-l practică România. Dacă ați văzut vreodată un manual de specialitate din Vest- ar fi trebuit să remarcați că accentul este mutat- de la matematizarea aiurea- spre practică și spre descrierea fenomenului. Altfel, balivernele urechiștilor sunt cunoscute, plicticoase și din păcate inutile. Un test de tipul GMAT care este folosit pentru selecție în țările anglo-saxone- necesită matematica de generală.

        • Stefan spune:

          Aveti dreptate. Programa trebuie schimbata si intarita componenta de Practica a stiintelor. Integralele sunt inutile in contextul actual al Romaniei. Dar EXACT de aceea ne pleaca tinerii la studii si munca in strinatate. Pentru ca ei VOR si POT mai mult! Uitati-va la doamna Gorga: ar fi putut Romania sa ii ofere aceasta oportunitate de cunoastere? Nu!

          • Andrei George spune:

            Stimate domnule,

            Sper că nu luați în serios fazele chicso-comice cu românachele ăla care a fost nașpa rău în Dorohoi dar a ajuns șef pe calculatorul său la Microsoft- pentru că sunt false. False. False. La momentul în care dl.X din Cârlibaba va ajunge șef la Apple vă vom da de știre. Sau nu- pentru că nu știu dacă se poate comunica și de pe lumea cealaltă. Rezumând, nici măcar în străinătate integralele nu au un statut de vedetă. Și e bine că nu sunt vedete- pentru că n-au nici un fel de rost. Scriam pe-aici că toată matematica învățată în 12 ani +2 ani de facultate e conținută împreună cu multă altă matematică într-un program gen MathLab. Și-ți trebuie cam 20 de minute- dacă n-ai nici cea mai mică idee de program- ca să utilizezi ce trebuie. Dacă stăm să ne gândim că cel puțin până în 1989 -memoria absolvenților de real era consumată pe o matematică și o fizică pe care nu o vor mai folosi niciodată în viața reală- îți dai seama că există infinite alte posibilități- mai utile – de pregătit un licean. Și există multe alte variante care nu fac apel la memorizarea excesivă- ci la un comportament logic.
            O să vă dezamăgesc dacă afirm că învățământul românesc este cel puțin la fel de performant ca orice alt învățământ ? Avem profesori la fel de buni ca în SUA ,Marea Britanie sau Germania. Ne lipsește contextul general în care să desfășurăm un învățământ de calitate, începând de la întrebarea Ce vrem de fapt ? și continuând cu motivarea celor care învață (de ce să învăț în loc să calc fraierii cu mașina lui babacu sau să-mi injectez în venă ?) și motivarea celor care ar trebui să-i învețe Sunt de felicitat cei care pleacă să studieze în străinătate, sunt de felicitat cei care rămân aici. Sunt scârbit într-o măsură la fel de egală de discursurile gen ”Eu n-am putut să mă formez în România și a trebuit să plec la universitatea din Ouagadogou să studiez pedichiura aplicată” cât și discursurile patriotarde. Ceea ce contează e studentul individual și ce reușește să realizeze- fără să ne vrăjească cum n-a putut el să se realizeze în România.

  2. Horia Cornean spune:

    Doamna Gorga,

    Nu-l priviti pe Gauss cu condescendenta. Stiu ca nu dati doi bani pe stiintele exacte, dar nu da deloc bine s-o faceti chiar asa fara ocol.

    Va referiti la ylioppilastutkintotodistus; chiar stiti despre ce e vorba?

    • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

      Nu stiu de unde ati dedus ca l-as privi pe Gauss cu oarecare condescendenta si ca nu as da prea multi bani pe stiintele exacte. Adevarul este tocmai opus. Pretuiesc in mod deosebit stiintele exacte si in special matematica. Metodele cantitative ca si cele calitative fac parte din cotidianul meu profesional.
      Nu-mi place insa atunci cand se abuzeaza de cifre in special in ceea ce priveste educatia. Statisticieni celebri ca Alain Desrosière m-au invatat cat de usor se poate manipula prin cifre. In ceea ce-l priveste pe Gauss, analizele a posteriori a testelor nationale reprezinta un asemenea abuz, din punctul meu de vedere. Asemenea analize se fac pe baza de calcule de probabilitati, cu scopul calibrarii testelor, inainte ca acestea sa ajunga la elevi. Dupa aceea, cu scopul ameliorarii testelor, se poate face o comparatie intre ce se astepta si ce s-a obtinut. Nu e vorba despre asa ceva in majoritatea analizelor pe care le citesc prin presa.

      Daca va intereseaza diferitele bacalaureate sau examene de sfarsit de ciclu secundar superior ori liceu, puteti consulta adresa urmatoare : http://www.crus.ch/information-programmes/reconnaissance-swiss-enic/admission/admission-en-suisse/pays.html?L=1

      In ceea ce priveste Ylioppilastutkintotodistus, va raspund pe scurt. Este vorba despre diploma de sfarsit de secundar superior din Finlanda. Este obtinuta de cei care au reusit examinarea Ylioppilastutkinto. Cei care reusesc aceasta examinare se numesc Ylioppilas. Aceasta examinare e compusa din diferite discipline (obligatorii si la alegere), unele dintre ele putand fi prezentate spre examinare in cursul anului scolar (formele de examinare sunt de asemenea diverse).

      • Stefan spune:

        Cred ca la Bacalaureat avem o curba a lui Gauss centrata la 5 sau 5.5 (inteleg ca promovabilitatea este de 55%). Deci cam cate note sunt peste 5.5 sunt si sub 5.5.
        Cred ca si la Evaluarea Nationala, numarul mare de note de 10 au contrabalansare in note de 1 sau neprezentari.
        Aveti dreptate doamna Gorga, clopotul lui Gauss se poate fita pe orice date reprezentate probabilistic. Depinde foarte mult unde este centru si care este dispersia. Este un instrument bun pentru cei care inteleg si pot face analize statistice. Dar e praf in ochi daca nu stim sa concluzionam corect ci doar il pomenim.

  3. ardei spune:

    Evaluarile pe care le pomenti, realizate in scoala, de catre profesorii scolii, pot fi bune in sisteme de invatamint functionale, nu in sisteme corupte si distruse cum este cel romanesc.

    Cred ca nu este nimic rau cu bacalaureatul in forma actuala, cu precizarea ca subiectele sint mult prea usoare comparativ cu programele si manualele existente. In loc sa cautati hibe examenului, mai bine va intrebati ce se intimpla cu elevii. Peste 50% din elevi nu iau un bac extrem de lejer. Poate ar trebui sa vorbim si despre un retard mental colectiv, da, suna groaznic, dar asta e impresia mea. Foarte multi elevi termina 12 clase si nu stiu sa socoteasca sau citesc cu poticneli (in romana).

    • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

      Desi stiu foarte bine ca exista nepermis de multa coruptie in sistemul de invatamant romanesc, nu sunt tot atat de sigura ca un bacalaureat care sa contina atat probe gestionate la nivelul scolii cat si probe gestionate de comisii externe ar fi imposibil de pus in practica in Romania. Totul e sa stim ce vrem sa arate examenul de bacalaureat, care-i sunt finalitatile. Totusi, nici nu cred ca schimbarea modalitatilor actuale de examinare la bacalaureat ar fi o prioritate in momentul de fata.

      Exemplele pe care le-am dat sunt aleatorii si vor sa arate doar cat de divers este gandita examinarea de sfarsit de liceu in diferite sisteme de educatie. La elevi m-am gandit in momentul in care am spus ca nu exista in Romania evaluari nationale cu scop de diagnosticare a nevoilor de invatare si de orientare scolara si profesionala.

      • Stelian spune:

        Interesant articol, cu diferite tipuri de examene.
        Cit priveste examinarea din Ro, cu tot respectul imi permit sa va contrazic.
        Nu conteaza ca e organizat de scoala sau de inspectoratul judetean sau de minister.
        Conteaza sa fie corect.
        Abia in momentul in care va fi corect se va putea discuta despre schimbaro majore sau minore, ajustari de subiecte.
        Si nu numai bacalaureatul sa fie corect, ci intreg invatamintul.
        Cind cadrele didactice se vor putea privi in oglinda fara jena, spunindu-si ca au facut tot ce le-a stat in putinta, pentru copii, cind va disparea industria neagra a meditatiilor…
        Cita meditatie se face in Elvetia?
        De ce e bine ca s-au introdus camerele? Eu, sa fiu cadru didactic, mi-ar fi rusine. Este o acuzatie de coruptie, neseriozitate si treaba facuta de mintuiala.

        • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

          E foarte important sa fii corect, fireste. Problema e cum ajungem sa devenim cu totii corecti.

          Da, in Elvetia se face multa meditatie, incepand cu cea oficiala, din scoli, unde elevii sunt ajutati sa faca fata cerintelor scolii pana la cea privata care poate fi individuala sau furnizata de diferite firme. Meditatia nu inseamna obligatoriu ca sistemul de invatamant nu e bun, ci si faptul ca parintii nu mai au timp sa se ocupe de copii: cand sunt foarte mici, angajeaza bone, cand cresc, ii dau la meditatori.

          In conditiile Romaniei, introducerea camerelor video este un lucru foarte bun. Coruptia la supraveghere atinsese cote alarmante. Camerele au limitat-o, din pacate nu au eliminat-o.

    • Stefan spune:

      Da, la ideea cu “retardul colectiv” m-am gandit si eu prima data. Dar mi-am dat seama ca este o greseala de abordare a procesului de invatare. Eu am fost si voi fi intotdeauna pentru stabilirea clara de niveluri de invatare: Avansat – A, Mediu – B, Satisfacator – C, la orice stiinta. Si pisarea nivelului de Satisfacator in cei 12 ani de scoala.
      In cazul meu concret, profesoara de chimie din liceu pregatea Chimia la nivel de admitere la Medicina (aveam 7 colegi in clasa). Devenisem chiar anxios, crezand ca sunt “dobitoc”, nereusind sa tin pasul cu nivelul ei si al colegilor. In schimb, doamna de Biologie ne trata diferentiat. 1 ora o acorda pregatirii intensive a elevilor spre medicina si 1 ora ne-o acorda noua, celorlati. Am iubit Biologia si o iubesc, am iubit profesoara. Am acceptat in timp ca nu sunt de nivel A in Chimie sau Biologie, cum colegii medicinisti nu erau de A la Matematica sau Fizica. Dar as fi reusit de un B cu mandrie, nu cu frustrare.
      Nu, nu este vorba de un “retard colectiv” ci de o “mi se intoarce”-re (nu cred ca e cea mai buna exprimare). Nu se preda si nu se invata in sensul aprecierii reusitei. Elevii abia inteleg ce este inaltimea si mediana si se trece brusc la Geometria in Spatiu si teorema celor 3 perpendiculare. Abia inteleg ecuatia de gradul 2 si se trece la Matrici, Integrale si Grupuri. Abia inteleg forta de frecare si se trece la Sisteme Inertiale. Abia intelegem benzenul si se trece la fenili sau altele.
      Deci la un moment dat, nu este de mirare ca pana si elevilor li “se intoarce”. Cand isi ating limita, tot ce este “peste” nu face decat sa coboare limita mai jos.

      • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

        Sunteti in Anglia ?
        Sa stiti ca nu e simplu de implementat nivelurile despre care vorbiti. Avem o problema culturala. Mentalitatea elitista trebuie inlocuita de una mult mai deschisa catre acceptarea diferentelor.
        Incercand o gluma, in mentalitatea romaneasca de acum, nivelurile dvs. ar suna cam asa: A – Geniu; B-Tocilar; C-Prost.

        • Stefan spune:

          Cred ca subestimam noile generatii, le cunoastem foarte putin. Imi amintesc ca in generatia mea trebuia cu orice pret sa fii categorisit, chiar cu pretul izbirii capului de tabla. Si eticheta era pusa de profesor in fata clasei. Ceea ce nu se mai intampla acum. E chiar “cool” sa ai o nota mica sau o nota de trecere. Adolescentii nu mai sufera depresii daca nu iau Bac-ul (chiar din contra). Desigur, vor fi mereu copii-zecisti, dar doar pentru ca parintii le induc aceste conceptii.
          Probabil ca pana nu va mai muri o generatie, nu vom putea accepta oamenii exact asa cum sunt, cu limitarile lor, dar si cu talentele personale. Si va mai exista tendinta de care spuneti dumneavoastra de a-i clasifica in “prosti” si “idioti” (ca tot este la moda!).
          Am inteles! Cei care fac schimbarile uita ce este cel mai important. Schimbarile se adreseaza elevilor, copiilor generatiei 2000. Ele nu trebuie facute pentru a-i satisface pe oamenii din sistem, “batranii” generatiei dinainte de1990.
          Noua generatie se schimba mult mai repede, ati fi surprinsa.

          • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

            Nu e vorba de tineri, ci de societate in sens larg care e inca formata in majoritatea ei de cei etichetati cu forta candva si care reproduc exact acelasi lucru acum. Ce bine ar fi daca am avea capacitatea sa oferim tinerei generatii acele cadre institutionale care sa le permita si incurajeze dezvoltarea !

          • Andrei George spune:

            Dle Stefan,

            Dacă e să acceptăm ”oamenii așa cum sunt”- atunci de ce să-i mai școlim ? Dacă profesorul nu e în stare să lămurească elevul după 12 clase de ce ar trebui să aibă o anumită performanță mai bine ne luăm jucăriile și plecăm naibii acasă, să nu mai supraîncărcăm mijloacele de transport în comun. Fără ideea unei minime performanțe- a performanței în general- nu mai avem nevoie de școală.

  4. vasile b spune:

    Orientarea copiilor si evaluarea nationala
    problema:
    avem copii cu media generala 10 pt anii de studiu 5-8 si cu nota mare la evaluarea nationala , care ajung la licee bune din bucuresti (ex .sava) si unde nu fac fata. Pe de o parte conducerea liceului ete nemultumita pt ca media liceului scade , pe cealalta parte copii si parintii lor au o nemultumire .

    1.evaluarea scolii/profesorilor nu este obiectiva
    2.examen de evaluare obiectiv dar cu grad de dificulatate scazut

    rezolvare:
    1.reducerea ponderii notelor mai putin obiective sau eliminarea lor din rezultatul final
    2. examanul de evaluare sa cuprinda (cum mai spunea cineva) mai multe materii, cu grade diferite de dificultate, de exemplu impartite pe sectiuni real si uman (asa cum si sistemul liceal este impartit)
    3. notele obtinute de elev la aceasta evaluare reala si unama in aceeala timp , va conduce la o repartizare in ciclul liceal pre zona reala sau unama.
    4. sau ar putea exista si varianta sustinerii examanului diferentiat in funtie de alegerea candidatului (pt profil uman si real)
    5. subiectele cel putin pt ciclul gimnazial , unde toti copii sunt repartizati mai departe indiferent de nota , ar trebui ca o parte din subiecte ..sa zicem pt nota 6-7 sa fie facute de ministerul invatamantului (asa cum il taie capul ) iar pt obtinerea a restului de 3-4 puncte aceste subiecte sa fie facute de profesorii de la liceele de elita (cum ar fi in Bucuresti , sava, lazar, sava etc -nu neaparat in aceasta ordine) , pt a putea cerne mai bine elevii care au sau nu aptitudini pt liceele de elita
    6. aici ar putea fi o discutie despre punctele (3-4) daca sa fie subiecte unice pe tara sau pe judet.. si ce se intampla daca un copil da evaluare la satu mare (cu subiecte din regiune )obtine o nota mare si apoi se muta in Bucuresti.
    7. o varita ar fi si examen de admitere la unele liceele din bucuresti
    8. pe linga finantarea per capita practicta de minister, ar trebui gandita si o fianantare “bonus” pt scolile si liceele unde elevii lor obtin rezulate la olimpiade/concursuri internationale . finantarea bonus ar trebui sa “conteze” ca valoare ..

    • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

      Nu credeti ca fiecare institutie de invatamant, liceu sau universitate, ar trebui lasata sa decida singura regulile de admitere: vrea examen, de bine, vrea admitere pe baza de Bac, tot bine, treaba ei ce doreste si cum isi selectioneaza elevii si studentii. Atat timp cat are un numar de locuri alocat mi s-ar parea normal sa poata decide asupra modalitatilor de selectie.

    • Stefan spune:

      Orientarea corecta a elevilor este un proces complex si doamna Gorga va poate spune mult mai buna. Exista din cate stiu cate un profesor psiholog arondat unui grup de scoli. Dar nu stiu in ce masura are abilitati in ceea ce priveste orientarea scolara. Orele de dirigentie ar fi un bun prilej pentru psiholog (consilier educational) si diriginte pentru efectuarea de evaluari.

      • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

        Sunt doua lucruri diferite aici.

        Privind dinspre institutiile de invatamant, e nevoie ca statul sa accepte ca acestea stiu cel mai bine carui public i se adreseaza programele de formare pe care le propun. Sa le lase sa decida ce vor, daca tine neaparat, sa le sprijine cu sugestii asupra modului in care ar trebui sa procedeze (cum ar fi, de exemplu, folosirea in comisia de admitere a unui psiholog) dar sa le acorde incredere ca sunt capabile sa faca selectie pentru locurile care le sunt alocate.

        Privind dinspre elev si familia acestuia, tot statul ar trebui sa-i puna la dispozitie consiliere in materie de orientare scolara si profesionala. Pentru a intari aceasta consiliere se poate apela la mentorat, cum am explicat in a treia propunere.

        Statul nu trebuie sa mai controleze institutiile de invatamant in mod autoritarist si populist (cum o face acum). Nu trebuie nici sa se retraga de tot, lasand piata sa decida. Statul trebuie sa articuleze, sa coordoneze cu inteligenta doua libertati: a institutiei de invatamant si a elevului care-si cauta cel mai potrivit drum in viata.

        • Andrei George spune:

          Stimată doamnă Gorga,

          Haideți să discutăm din experiența personală. O universitate înființată în 2010- după ce liceul dăduse rezultate foarte bune- decide să meargă cu examen de admitere. Taxele de studii cam de 5 ori taxele normale. Oamenii sperau la 300 de studenți în primul an, au avut 80.
          Dacă tu ca instituție de învățământ poți asigura un nivel mediu de pregătire pentru elevii/studenții tăi, n-ai nevoie de examene. Lucrezi cu toți cei dinăuntru, îți propui să-i faci niște specialiști acceptabili- urmând ca individul să decidă cât de competitiv poate fi. Să spunem că ăsta e modeul Spiru Haret.
          La celălalt capăt, ai o competivitate dusă la extrem, unde examenele sunt instrumente de departajare. A se vedea Politehnica din anii 80. Ce-i drept, la vremea aceea statul susținea 100% universitatea- permițându-și și serii de seral.
          Care o fi soluția cea mai bună ? Dătătorii din gură acuză SH că e ”fabrică de diplome” fără să aibă cea mai vagă idee despre ce înseamnă e-learning. Open University- din Londra- e cunoscută, relativ stimată- și face exact ce babalâcii de la ARACIS nu vor să accepte pentru SPIRU.

          • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

            Resping cu aceeasi fermitate apelativul “fabrica de diplôme” la adresa universitatilor private ca si pe cel unde se vorbeste despre ” scoala care scoate tampiti”.

            Spiru Haret este insa o universitate ce a fost infiintata de cadre comuniste din esalonul II inca din decembrie 1989, cand inca nu se terminasera impuscaturile. Fireste, in momentul de fata se prea poate ca lucrurile sa se fi schimbat. Atata vreme cat exista aceasta suspiciune, care e legata chiar de inceputurile acestei institutii, si primul interesat, Universitate Spiru Haret, nu face nimic sa o lamureasca, nu-i consider “datatori din gura” pe cei care o acuza ca nu ar avea mainile tocmai curate cand fabrica educatie.

          • iosiP spune:

            Stimate domn,

            Departamentul HR din firma are instructiuni clare sa puna deoparte CV-urile absolventilor de Spiru Haret, pe care nu ma uit decat in cazul (rarisim) in care nu angajez pe altcineva… Chiar si atunci insa, in mod inutil!

            Si da, sunt absolvent de IPB, promotia ’85.

            P.S. Stiu bine ce inseamna e-learning (colaboram in mod curent cu Siveco, desi pe alte proiecte), dar intre SH (Second Hand?) si Open University e “oarecare” diferenta.

            • Andrei George spune:

              Stimate domnule IosiP,

              Și-uite-așa devine discriminarea o realitate. Evident că din partea mea puteți să discriminați pe cine și cum doriți- pentru că nu sunt nici profesor la Spiru și nici absolvent- și eu sunt absolvent de Politehnică, mai de prin 1988.
              Despre e-learning, n-aș prea crede.Siveco e tare-n gură, dar dacă-l întrebi de standardul AICC te-ntreabă ce e aia, sunt și ei conformi cu unul din SCORm-uri și-atât. În memoriile mele o să povestesc câte ceva despre Siveco- în general- e departe de e-learning, așa cam ca vaca-n păpuriș de raiul budist- și despre dna. Socol în special- cum și-a făcut domnia sa un ban grămadă pe contracte preferențiale cu Ministerul Educației sub n miniștri din n partide.

            • iosiP spune:

              Stimate domnule Andrei George,

              Este interesant faptul ca majoritatea “uita” ca discriminarea se refera la un tratament diferit aplicat intr-o anumita situatie, pe baza unor criterii fara legatura cu situatia respectiva.
              Prin urmare, este absurd sa vorbim de discriminare atunci cand tratamentul diferit este rezultatul unei alegeri a celui “discriminat” si cu atat mai putin in cazul in care se aplica “criterii sau practici (care) sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare” (citat din OG 137/2000).
              Va asigur ca refuzul de a angaja un absolvent de SH corespunde unui scop legitim: acela de a nu falimenta firma.

              Evident, este dreptul tanarului sa aleaga o facultate care scoate specialisit “acceptabili” dar este dreptul meu sa prefer absolventi de facultati in care “competitivitatea este dusa la extrem”.

            • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

              Unora li se pare, poate, contradictoriu faptul ca am promovat comentariul lui IosiP. in conditiile in care tot eu, intr-un alt comentariu am sustinut ca statul nu trebuie sa se retraga din educatie, in favoarea pietii, ci e nevoie sa-si modifice modul de interventie.

              Consider insa extrem de importanta sustinerea unor asemenea mecanisme de piata in conditiile unei informari echitabile a tuturor celor interesati. Egalitatea de sanse se obtine prin aceasta informare justa a tuturor, nu prin control autoritarist si dus individul de manuta. Pentru a nu fi vorba despre discriminare, statul, prin autoritatile din educatie, trebuie sa se asigure de faptul ca a difuzat in mod corespunzator si echitabil informatia . El nu trebuie sa intervina in orientarea alegerii individului.

              Vorbim de ani buni despre Spiru Haret si metehnele acestei universitati. De ce continua sa aiba studenti ? Cei care de voie si nesiliti de nimeni aleg asemenea institutii de invatamant trebuie sa stie ca dupa ce vor termina vor putea avea parte de un tratament ca cel exprimat in comentariul lui IosiP si care este perfect legitim din toate punctele de vedere. Iata o informatie extrem de importanta pe care statul are datoria sa o transmita pe diferite canale. De ce nu o face ?

            • iosiP spune:

              De ce nu o face?

              Imi permit sa sugerez un raspuns: pentru ca absolventii de SH (si altii asemenea) nu sunt interesati sa fie competitivi ci doar sa-si asigure acoperirea cu hartii necesara pentru a ocupa ul loc caldut de bugetar (pe care i-l asigura relatiile politice ale “famigliei”, nu pregatirea).

              Desigur, exista si cazuri (destul de rare) in care absolventi de liceu extrem de talentati dar lipsiti de mijloace materiale si-au gasit deja un loc de munca in mediul privat, au primit pregatirea necesara prin intermediul firmei si nu doresc altceva decat sa-si “oficializeze” cunostintele, obtinand o diploma de licenta. Fara batai de cap, daca se poate! Va asigur ca in astfel de cazuri firma ii sustine atat financiar cat si prin flexibilizarea programului de lucru.

  5. Francisc spune:

    Cheia oricarui sistem este intrebarea : Cui profita?
    Numai deslusind raspunsul la aceasta intrebare putem constanta de ce un sistem functioneaza intr-o directie sau alta.
    In sistemul invatamantului romanesc este clar ca la intrebarea cui profita ? raspunsul este ca Sistemul de Invatamant Romanesc este in asa fel construit ca sa profite profesorilor ca si importanta categorie socio-economica dpv electoral-sindical-politic si care categorie socio profesionala este una din cele mai corupte din Romania.
    Se stie ca se da spaga de la gradinita pana la doctorat. Se stie ca exista filiere la toate nivelurile.Se stie ca fiecare partid politic isi joaca cartile in invataman .Se stie ca nu se face carte.
    Oricine care se angajeaza in sistemul de invatamant stie DINAINTE ca salariul este mic.DAR SE DA SPAGA la angajare pe SALARIU MIC.Pentru ca se stie ca va face bani din “atentii”.
    In prezent Sistemul Invatamantului Romanesc functioneaza pentru satisfactia materiala a unei categorii socio profesionale situatia fiind sustinuta de partide rand pe rand in propiul folos electoral.
    De aici situatia dezastroasa a nivelului de cunostinte ale elevilor si dezastrele de la evaluarile nationale.
    In momentul in care situatia se va shimba si Sistemul va functiona spre folosul ELEVILOR acest lucru se va vedea imediat in rezultatele la invatatura.
    Nu este de presupus ca acest lucru se va intampla inainte de a decadea destul de jos cu nivelul educatiei jos jos de tot incat sa tresalte putina onoare care mai palpaie in urmasii ROMEI IMPERIALE .

    • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

      Politicienii iresponsabili si nepregatiti, dar foarte guralivi au cel mai mare profit, nu profesorii.

      • Francisc spune:

        Politicienii iresponsabili si nepregatiti = corect
        dar foarte guralivi = asa trebuie sa fie un politician altfel nu afla electoratul de el.
        au cel mai mare profit = corect ,profitul cel mai mare este ca sunt alesi si au ocazia legitima fiind alesi sa isi faca de cap cu banii poporului.
        nu profesorii = corect in sensul ca nu profesorii “au cel mai mare profit”.Dar ramane ca au profit nu “cel mai mare” in sensul ca nu ajung la bani atat de multi ca politicienii .
        Se multumesc cu bani mai putini din “atentii” .

        “Cel mai mare profit “+ “un profit mai mic” se aduna ca suma coruptiei din invatamantul romanesc.Rezultatul este educatie pe minus .
        Nu imi spuneti ca nu stiti ce se intampla in scoli ….

        • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

          Guralivi si pregatiti – asa ar trebui sa fie politicienii, nu guralivi si nerozi, ca nu mai intelegem nimic.

          Cititi cele doua articole precedente si veti afla cate ceva din ce stiu despre ceea ce se intampla prin scoli.

          • Francisc spune:

            Am citit articolele.Aveti talent la teatru.Seamana cu scenete de teatru scurt.Indulgente.
            De ce nu spuneti scurt taios diagnosticul?
            Tentatia unui articol prea mare spre propriul orgoliu.
            Pentru a comunica corect aici este nevoie de idei scurte, clare si la obiect.Sa invatam unii de la altii sa schimbam idei.
            Nu piese literare in care se pierde vigoarea si comunicarea unei idei.
            Se observa tentatia articolelor lungi si alambicate la mai multi contributori.

        • iosiP spune:

          “au ocazia legitima fiind alesi sa isi faca de cap cu banii poporului.”

          Legala, domnule Francisc, nu legitima! Legitimitatea este cu totul altceva.

          • Francisc spune:

            Ba legitima domnu iosiP,legitima. Ca i-a legitimat electoratul prin vot.Si au legitimatii de parlamentar .Dex:LEGÍTIM, -Ă, legitimi, -e, adj. 1. Care este întemeiat pe lege, care se justifică prin lege.
            Si nici macar legal nu este . Ilegal da, votul este ilegal daca s-a obtinut prin frauda,minciuna,inselaciune,galeti de plastic,amenintari,momeli etc etc etc

  6. Stefan spune:

    Apreciez demersul dumneavoastra sustinut de a incerca o reforma in invatamantul din Ro, mai ales din postura de parinte care isi face griji pentru copilul sau si mai ales pentru viitorul copilului sau.

    Observatiile mele sunt:
    1. inutil transportul tezelor dintr-un judet in altul doar pentru a se asigura corectitudinea corectarii. Cred ca toata lumea stie ca nu corectarea in sine este cea care creste frauda (sau intr-un raport infim). Exista sistemul de recorectare independenta a 10% din teze si profesorii care au gresit la notare mai mult de 2 puncte sunt penalizati sa nu se mai prezinte la Bac pentru 2-3 sesiuni (deci nu iau bani). Cine are interesul sa piarda “bruma” de bani ca si profesori evaluatori si calificativul anual care conduce spre Gradatia de Merit si celelalte beneficii?

    2. DA, DA si iar DA! Cred ca exact stabilirea clara a obiectivelor acestor examene nationale lipseste. Aici trebuie pus degetul pe rana. Ati explicat foarte bine, nu poti avea si evaluare, si clasificare, si admitere, si consiliere, si … in acelasi examen.

    3. Modul de desfasurare al examenelor nationale? Nici nu ar trebui sa fie prea complicat. Inspectoratul este reprezentantul Ministerului in teritoriu si el este cel care organizeaza aceste examene nationale. Inspectorii si Directorii sunt reprezentantii Administratiei centrale in scoli si licee. Nu ar trebui sa existe ideea de partinire. Exact asa cum un prefect “zboara” daca nu asigura o reprezentare corecta a Administratiei centale in judete, exact asa Inspectorii si Directiunea scolii ar trebui sa “zboare” in momentul cand nu reprezinta cu demnitate Ministerul.
    O mana de fier intr-o manusa de catifea ar pune ordine stricta in sistem. Dar numirile sunt politice si se simte mai mult catifeaua decat mana de fier.
    Exista absolut toata parghiile si toate metodologiile necesare organizarii acestor examene. Aplicarea acestora este singura problema.

    Multumesc. Sper intr-o evolutie spre bine in intatamantul din Ro in viitorii ani. Dincolo de teorii, practica ne omoara.

    • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

      Intr-adevar practica ne omoara in ceea ce priveste reforma din invatamant.

      Eu cred in continuare ca este loc de mai multa obiectivitate in corectarea la examene. Si se poate daca, de exemplu, cei doi corectori nu se cunosc intre ei. De asemenea, s-ar mai putea face fotocopii dupa lucrare, astfel incat fiecare profesor corector sa poata face propriile insemnari pe teza fara ca aceasta sa-l influenteze pe celalalt.

      Stiti dvs., vreo 50 de ani am cunoscut ce inseamna sa fii condus cu mana de fier. Si nu e bine. Oameni suntem si putem gresi. Ceea ce mi se pare extrem de important e ca dispozitivele organizationale sa fie imbunatatite astfel incat sa lase loc cat mai putin la greseala. Acest aspect este vizat in primul rand de propunerile mele.

      • iosiP spune:

        “De asemenea, s-ar mai putea face fotocopii dupa lucrare, astfel incat fiecare profesor corector sa poata face propriile insemnari pe teza fara ca aceasta sa-l influenteze pe celalalt.”

        O evaluare logistica:
        a. 3 probe scrise
        b. 4 pagini per lucrare (in medie, sub rezerva confirmarii de catre un profesor)
        c. 165.000 de elevi inscrisi
        Total a x b x c = 1.980.000 (rotund, 2.000.000) de pagini
        1 pagina = 80g (0,08kg)
        Masa totala: 160.000kg

        Asta, in conditiile in care se face o singura copie, iar unul dintre corectori primeste originalul.
        Nu sunt ecologist dar recunosc ca mi-ar fi mila de copacii sacrificati in acest scop!

        • Gore' spune:

          Este vorba de 80g/mp. O coala A4 are sub 5g. Rezulta in total mai putin de 10.000kg, pe calculul Dvs.. Pretul este in jur de 1000euro/tona. Nu e o avere si nici o padure. Cu tehnologia actuala lucrarile se pot scana/fotografia la iesirea din sala si se pot trimite pentru corectare simultan catre 10 centre de corectura independente.

          • iosiP spune:

            Sorry, mea culpa!

            Deh, de la o vreme ma cam lasa memoria: nici titlul lucrarii de doctorat a lui Ponta n-o mai retin fara fituica.

  7. virgil spune:

    Doamna Gorga, Sincer cred ca puneti carul inainte boilor . Inainte de a vedea ce evaluam haideti sa vedem daca se stie ce au fost invatati copii . Si cum intru ciclu de invatamant de 12 ani copii astia au suportat 15 reforme atunci de ce ne mai miram ca este o harabaura in mintea lor necoapta cand harababura mai mare a fost in capul celor care intr-un fel sau altul s-au ocupat de invatamant.
    Inainte de toate noi cei adulti trebuie sa stim ce vrem de la copi si dupa aceea cream cadrul insitutional adecvat astfel incat copii sa stie cand incep scoala , de la inceput care sunt examenele pe care trebuie sa le sustina pentru a accede la un nivel de educatie superior samd. Mai spuneam cu alta ocazie ca orice discutie despre reforma fara a incepe cu programa curiculara este sortita esecului sau ajunge la concluzii gresite. Si din pacte cei care platesc nu snuntem noi adulti care am incheiat ciclul de invatare ci tot copii care sunt din ce mai derutati odata de societate si a doua oara chiar de scoala

    @Andrei George Matlab posibil sa stie de integrale dar in scoala trebe sa invatam si cand si cum sa le aplicam . Fara suparare dar ce ar fi daca ne-am da cu parerea doar pe domemniul in care ne procepem
    BTW incercati cu Mathematica are un engine mult mai puternic pentru calcul analitic , si desii nu am lucrat de mult cu Mathcadul parca stiam ca rezolva doar integralele definte in varianta numerica .

    • Andrei George spune:

      Dragă Virgil,

      Pentru cei care lucrează în tehnică și mai au nevoie și de altceva pe lângă integrale, MathLab-ul e cel mai bun- nu că mi-ar plăcea mie extraordinar- dar pentru toate pachetele specializate de lucru. Pentru matematicieni- aș merge pe mâna Mathematica. Și ca să nu rămânem complet off-topic, poate îmi spui și ce înțelegi tu prin aplicarea unei integrale- pe vremea noastră ni se cerea doar să le rezolvăm.
      Și-aici e o chestiune interesantă – dacă elevul X rezolvă integralele folosind un program de gen Mathcad:
      1. Îl pedepsim că nu le-a rezolvat cu mâna ?
      2. Îi dăm un premiu că a învățat MathCad ?
      3. Generalizăm experiență la Națională și la Bac ?
      În loc să-i pui creierii elevului la murat mi se pare mai elegant- și mai eficient pentru învățare- să pui niște calculatoare în sală și să-i dai voie să lucreze la calculator.

      • iosiP spune:

        Daca vorbim de cei care lucreaza in tehnica, problema nu este rezolvarea de integrale ci transpunerea unei probleme tehnice in limbaj matematic, inclusiv in integrale, urmata de rezolvarea acestora (prin cea mai rapida si eficienta metoda) si aplicarea rezultatelor obtinute la solutionarea problemei initiale.
        Iar asta se face prin educatia gandirii, nu invatand pe dinafara cele 400 de pagini din Demidovici.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Adriana Gorga


Adriana Gorga

Cercetător ştiinţific în domeniul dezvoltarii invatamantului superior la Universitatea din Lausanne, Elvetia, doctor in stiintele educatiei la Universitatea din Geneva (Elvetia... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)