Home » Idei si solutii »Politica & Doctrine »Reactie rapida » Citesti:

Cum putem opri asaltul politicii asupra democrației? – Propunerile CRPE pentru reforma sistemului politic.

Victor Giosan noiembrie 1, 2013 Idei si solutii, Politica & Doctrine, Reactie rapida
38 comentarii 5,352 Vizualizari

Acest text rezumă paperul publicat astăzi de Centrul Român de Politici Europene. Raportul este propunerea CRPE pentru o schimbare democratică de substanță a sistemului politic. Antipolitica nu este o soluție. Neparticiparea clasei de mijloc este exact ceea ce vor partidele politice actuale: neofeudalismul lor se bazează pe electoratul captiv, pe care îl controlează ușor. Propunerile CRPE pot constitui fie esența unui pact politic între partidele actuale, fie principiile de organizare ale unor formațiuni noi (nu sunt propuneri de stânga sau de dreapta, pot fi asumate de orice modernizator). Varianta integrală și detalii legate de soluțiile propuse se găsesc la www.crpe.ro. (Link direct)


Istoria ultimelor doua secole a României este dominată de procesul, niciodată finalizat, al modernizării. Acest proces a început după 1829 și a fost destul de rapid, din punct de vedere istoric, dar parțial și sub multe aspecte superficial. Multe elemente cheie ale modernității: economie privată de piață, constituție democratică ce prevedea separarea și controlul reciproc al puterilor, sistem politic pluralist, legislație civilă și penală modernă erau amestecate cu elemente specifice Vechiului Regim: importanța informală a ierarhiei (statusului), permanența relației patron-client.

Comunismul, la rândul lui, s-a dorit tot un proces de modernizare, adevăratul și unicul proces de emancipare socială, și într-un anumit fel a și fost – dar mai degrabă o falsă modernizare, în ciuda propagandei și a unor succese parțiale generate de nevoia ideologică de a industrializa țara. Comunismul este în primul rând, ca și fascismul de altfel, o virulentă reacție anti-modernitate, pe care dorește să o distrugă păstrând și utilizând mijloacele tehnice ale acesteia și încercând să construiască o utopie neo-tradiționalistă îmbrăcată în retorica emancipării absolute și a pre-determinării istorice complete.

Prăbușirea comunismului a lansat un nou proces de modernizare în 1990, care a avansat cu multe poticneli, dar și cu realizări notabile. Acest proces se confruntăcu provocări importante, unele acționând în sensul modernizării depline, altele fiind rezultatul paradoxal al combinării elementelor tradiționale descrise mai sus cu un cadru modernizator. Provocările care au acționat în sensul modernizării se referă în principal la următoarele elemente:

a)    Nevoia de schimba sistemul economic centralizat-etatist pentru unul descentralizat-individualist printr-o privatizare pe scară largă a activelor economice de orice fel;

b)    Nevoia de a schimba sistemul partidului unic, cu unul pluralist;

c)    Nevoia de investiții străine masive pentru a dezvolta și moderniza o economie rămasă în urmă din punct de vedere tehnologic și managerial și în acută lipsa de capital, inclusiv social;

d)    Nevoia de integrare în structurile Europei occidentale (Uniunea Europeană și NATO), ca semn al emancipării și al regăsirii (cel puțin simbolice) a vocației pur europene – chestiune importantă cu precădere la nivelul elitelor;

e)    Procesul de globalizare și revoluția ICT din ultimii 20 de ani.

Toate aceste elemente au împins societatea românească spre modernizarea efectivă, în timp ce altele, continuând tendințele din perioada 1829-1948 și 1948-1989, consolidează anumite caracteristici ”tradiționaliste” deja menționate.

În primul rând este vorba de relația de dependență patron-client în societate, e adevărat sub forme noi, în special în zona sectorului public sau a activităților puternic reglementate: administrația publică, educația – în special învățământul universitar, sănătatea, sindicate, activități ”liberale” organizate ne-concurențial(notarii publici de exemplu, dar nu singurul). Această abordare este utilizată pe scară largă și în unele zone ale economiei private, dar puternic conectate la politic: mass-media, în special rețelele televiziunilor de știri.

Partidele politice au reprodus intern modelul politic leninist al partidului comunist – o formă soft de centralism democratic. Acest model politic a permis nu numai dezvoltarea, dar și obținerea controlului de către sistemul de patronaj asupra tuturor partidelor politice și pe această bază promovarea pe scară largă a unei selecții negative a elitelor politice.

Un alt aspect se referă la utilizarea resurselor publice pentru interese private sau de grup – statul este privit nu ca un instrument abstract și imparțial de reglementare și arbitraj a multitudinii de interese private și de grup, ci ca un mijloc personalizat și părtinitor de a aloca resursele publice în favoarea intereselor particulare ale partidului/grupului care-l controlează.

Regulile și procedurile omogene și universale nu sunt respectate/implementate, în ciuda unei hiperinflații reglementatorii: mii și mii de acte normative de toate tipurile, care se contrazic și se anulează unele pe altele, sunt emise în fiecare an. Toate acestea creează condiții pentru fragmentare instituțională și procedurală. Se observă și adaptări patologice ale unor aspecte ale modernității la fundamentul tradițional: accentul pus pe reglementarea detaliată și sufocantă, imposibil de respectat în detrimentul rezolvării eficiente a unor probleme concrete, golirea de conținut a proceselor administrative și de management formale, astfel încât să se mascheze modul informal, ad-hoc și discreționar de luare a deciziile reale în favoarea unui grup sau altul și în detrimentul interesului public;

Sistemul Neo-feudal. Momentul Roșia Montană

Pe baza tuturor elementelor analizate mai sus, se constată apariția și dezvoltarea unui sistem neo-feudal de ”parazitare” a sectorului public în primul rând și de control, cel puțin parțial a societății românești. Modelul neo-feudal apare din intersecția, ciocnirea elementelor specifice unei societăți tradiționale cu elementele fundamentale ale societății moderne (modernității): capitalism liberal și proprietate privata, reguli universale și impersonale, succes bazat pe competiție deschisă și cu reguli omogene/universale respectate de toți, promovarea pe baza de merit, democratizarea extinsă – în sensul desființări oricăror forme de status. Sistemul neo-feudal are tendința evidentă de consolidare și extindere în ultimii ani, intrând astfel în conflict deschis cu partea mai autonomă și dinamică a societății românești – episodul Roșia Montană și demonstrațiile generate de acesta nu sunt decât epi-fenomene ale acestui proces.

Scopul fundamental este accesul permanent la resursele publice și drenarea acestora către utilizări private/de grup. In lipsa altor resurse disponibile și viabile în condițiile unei societăți moderne, actorii modelului neo-feudal, folosind caracteristicile tradiționale remanente din societatea românească, în special relația patron-client, încearcă să obțină și să permanentizeze controlul asupra resurselor publice – chiar cele produse de partea modernizată a societății – și să le utilizeze fie în folos propriu, fie să le redistribuie către partea mai dependentă a societății, reticentă la modernizare, astfel încât prin mecanismele electorale formal pluraliste și democratice să păstreze accesul la resursele publice

Evenimentele legate de proiectul Roșia Montană, demonstrațiile urbane săptămânale ce durează de mai bine de o lună și care au mobilizat, fără structuri instituționale (partide, sindicate) un număr de participanți fără precedent in România de după 1996, recentele evenimente din județul Vaslui împotriva gazelor de șist, reflectă fără nici o îndoială o criză acută de încredere în întreaga clasă politică și într-un mod de face politică.

Pe de-o parte promovarea proiectului Roșia Montană este un studiu de caz emblematic privind modul cum se decide asupra politicilor publice în partidele politice, modul de fundamentare tehnică a acestora (sau mai precis absența totală a acesteia), valoarea promisiunilor electorale, capacitatea de asumare a unei decizii complicate și controversate. Exemplele de schizoidie politică și de lașitate la nivelul politic cel mai înalt din România, au șocat opinia publică și au făcut-o să reacționeze. Este momentul în care s-a spus deschis și fără șovăire: ”regele e gol”.

Pe de altă parte, demonstrațiile arată incapacitatea participanților de a coagula o soluție la această criză și de a crea un vehicul instituțional pentru a o pune în practică, sau măcar pentru a intra în jocul politic. Într-un fel demonstrațiile reflectă golirea completă de conținut a dezbaterilor publice în România: totul a devenit numai un joc de comunicare, de manipulare a unor mesaje, despre care nu se știe în ce raport se află cu adevărul: concordanța cu realitatea empirică, probată prin fapte, date, evidență. De fapt nici nu mai este important adevărul sau minciuna mesajului, ci modul în care acesta este prezentat ca să aibă un impact public cât mai mare. Ambele părți se complac într-un astfel de joc al comunicării vide și ceea ce este mai grav este că mare parte din demonstranții nu realizează că le scapă esențialul, în timp ce politicienii sunt mult mai cinici și așteaptă ca lucrurile să se stingă de la sine.

Mai mult, din păcate mulți participanți la demonstrații, sau susținători ale acestora, folosesc aceleași metode și abordări pe care le acuză la politicieni, dar cu semn schimbat: principiul este ”cine nu este cu noi este cumpărat de Gold Corporation”, nuanțele au dispărut, discuțiile calme, argumentate de asemenea – totul este văzut prin prisma unei revoluții purificatoare și exaltate, dar fără un obiectiv clar.

Există câteva riscuri majore legate de această criză acută și de actualele demonstranții: în primul rând posibilitatea reală de șubrezire a relativei acceptări sociale a democrației liberale reprezentative – chiar dacă aceasta nu a fost pe deplin internalizată și a fost de multe ori mimată – până acum ea nu a fost pusă sub semnul întrebării decât pentru scurt timp în perioada 1999-2000.Va exista tentația evidentă de a capitaliza politic demonstrațiile și de a crea sau consolida un vehicul politic anti-sistem, iar pe de altă parte autismul clasei politice, lipsa ei totală de reacție la doleanțele sub-înțelese mai degrabă, decât explicite ale demonstranților, va mări înstrăinarea și ruptura dintre clasa mijlocie urbană și politicieni. Astfel sistemul politic actual riscă să piardă definitiv sprijinul unui element esențial al stabilității sociale, iar România să vadă complet înstrăinată principala sursă de modernizare a sa. Problema este și a clasei mijlocii urbane – protestul împotriva clasei politice nu se poate suprapune peste protestul împotriva unui sistem politic. Există aici riscul instrumentalizării demonstrațiilor de către discursuri radicale anti-sistem, de stânga sau de dreapta, vehiculând soluții false și compromise istoric la probleme reale.

Strâns legat de riscul anterior este cel al ”de-politizării”: foarte mulți demonstranți manifestă un dispreț suveran și foarte păgubos nu numai față de actualii politicieni (ceea ce e foarte normal), dar și împotriva politicii ca atare și a oricăror forme de partid politic, ducând până la absurd sloganul ”USL = PDL = aceiași mizerie”. Din păcate până acum omenirea nu a inventat un alt mijloc funcțional, mai benign, mai puțin nociv și mai pașnic de reglementare a conflictelor dintre interese și nevoi individuale și colective diferite, decât politica pluralist-reprezentativă – cel puțin pentru societățile democratice de masă ale lumii moderne. Demonstranții ar trebui să realizeze că problema nu este sistemul în sine, ci modul specific în care acesta funcționează în România și mai ales ce se poate face pentru a schimba radical această situație.

Două mituri ale contestatarilor: Depolitizarea și anti-expertiza

Un al treilea risc este cel al instrumentalizării prin supra-licitare: după protestul foarte legitim împotriva modului de promovare al proiectului Roșia Montană, se trece la o fază nouă – gazele de șist – și apoi se găsesc noi și noi teme, tot mai îndepărtate de punctul de pornire și tot mai ideologizate, căutându-se radicalizarea tot mai mare a demonstranților. Evident în acest moment scenariile de toate felurile vor putea curge în valuri. Riscul este important și din perspectiva unei posibile implementării a agendei protestatarilor, dacă chiar doresc așa ceva.

Un alt risc este cel instrumentalizării ”anti-tehnocratice”, ”anti-specialiști”, ”anti-expertiză”, mai ales prin intermediul unei false democratizări a cunoașterii de specialitate, generate de mediile electronice de comunicare. Acest proces nu este la primul exemplu în România – diversele campanii anti vaccinare, sau chiar cele împotriva pașapoartelor/documentelor de identitate electronice sunt de notorietate. Se propagă astfel, utilizând mijloacele modernității și tehnologiei, un neo-obscurantism potrivit căruia oricine se poate pricepe la orice, criteriile de validare a cunoașterii științifice din orice domeniu și deci și ale competenței profesionale, nu mai sunt valide, sunt demodate, manipulatorii sau reflectă ”relații de dominație și putere” – ele trebuie ”democratizate”, adică supuse la vot în cadrul unei democrații directe sui-generis.

Tot în acest cadru trebuie semnalată periculoasa ignoranță istorică a multor reprezentanți ai demonstranților, în general tineri cu o educație superioară bună – aceștia reproduc ne-critic ”clasicul” discurs despre criza societății moderne, despre înrăutățirea permanentă a condiției umane, despre nostalgia unei societăți originare în care omul și natura trăiau fără probleme veșnic și fericiți. Aici se combină necunoașterea istoriei reale, a diferenței uriașe între condiția omului de astăzi cu cea de acum 50, 100, 200 de ani, sau de dinaintea Revoluției Industrialei, cu un soi de neo-romantism fad și găunos.

Modul de manifestare al actualei crize de încredere în clasa politică , arată că este urgentă o reacție a acesteia – ignorarea problemei nu face decât să înstrăineze și mai mult sectorul cel mai dinamic al societății românești: clasa mijlocie urbană. Pe de altă parte pare tot mai evident că actualii politicieni par incapabili să-și imagineze un alt fel de a face politică, și atunci se pune întrebarea: există soluții la acest impas?

Antipolitica nu e o soluție. Cum facem politica mai bună? Propuneri

În opinia noastră problema principală în acest moment nu este ce fel de politică trebuie să facem, ci mai degrabă cum să facem politică democratică și reprezentativă în România.  În acest context problema centrală care trebuie abordată este cum limităm și în final eliminăm modelul neo-feudal din zona politicii și a guvernanței publice? Răspunsul ar putea fi o acțiune concertată la nivelul societății civile, a partidelor politice, a sectorului public pentru creșterea substanțială a transparenței și responsabilității acțiunii politice, prin care înțelegem:

1)    democratizarea internă a partidelor și re-politizarea doctrinară a acestora: eliminarea sistemului ierarhic actual și organizarea pe scară largă de alegeri directe/primare; alegerea la cel mult 2 ani a structurilor de conducere locale și centrale; instituționalizarea statutară a platformelor politice alternative în interiorul partidelor, reprezentate proporțional în forurile de conducere; garantarea strictă a libertății dezbaterilor interne asupra programelor și politicilor, transparența dezbaterilor și deciziilor, protejarea opiniilor minoritare; limitarea numărului de mandate ale președinților de organizații pe toate nivelurile (3 consecutive, 4-5 în total); separarea mandatelor politice de cele din administrația centrală și locală – cu excepția președintelui partidului; consolidarea substanțială a rolului comisiilor de specialitate și în special a institutelor de studii doctrinare; evaluarea periodică a filialelor, a aleșilor partidului, a resurselor umane disponibile;

2)    deschiderea competiției inter-partinice, inclusiv prin accesul larg al independenților: eliminarea restricțiilor actuale de înființare de noi partide și de participare la alegeri a independenților; modernizarea sistemului de vot, inclusiv introducerea votului prin corespondență; stabilitatea sistemului electoral și revenirea la o formă de proporționalitate; reforma sistemului de finanțare a partidelor, creșterea finanțării publice a campaniilor electorale pe baza rambursării direct proporționale cu numărul de voturi obținut – inclusiv pentru independenți; revenirea la alegerea indirectă a președinților de consilii județene (și posibil de regiuni în viitor); organizarea unor registre electronice unice conținând membrii partidelor ca singură bază juridică de apartenență la o organizație politică și cu acces public reglementat;limitarea mandatelor primarilor și președinților de consilii județene la 2 consecutive, 3 în total;

3)    judecarea performanțelor politicienilor în funcție de efectele acțiunii lor asupra societății: raportare publica pe baza de rezultate – rapoarte prezentate anual in Parlament și/sau în consiliile locale/județene;

4)    orientarea guvernanței publice către obținerea de rezultate reflectând obiective sociale: generalizarea managementului public orientat spre performanță (bugete multianuale planificate și executate pe programe cu indicatori de performanță, generalizarea evaluărilor ex-ante și ex-post a intervențiile publice); reguli uniforme, transparente, stabile și predictibile de finanțare a administrației locale; extinderea regulilor europene de finanțare a investițiilor și la cele din bugetul național; consolidarea funcției de audit a Curții de Conturi și publicarea obligatorie a rapoartelor acesteia; publicarea automată a tuturor contractelor semnate de autoritățile publice; consolidarea administrativă a comunelor sub 3000/5000 locuitori; proceduri de creștere a transparenței și participării publice la elaborarea politicilor publice naționale și locale;

5)    depolitizarea sectorului public – realizarea și respectarea unui pact național minimal pe următoarele teme: depolitizarea administrației publice; cod de conduită privind managementul companiilor de stat; consolidarea și întărirea sistemului de incompatibilități și de conflict de interese și aplicarea lui fermă; demisia/demiterea oricărui demnitar într-o funcție executivă, trimis în judecată pentru fapte penale; eliminarea emiterii de ordonanțe simple și de urgență– ca element de bună practică, indiferent de prevederile constituționale actuale; interdicția afilierii la un partid politic a managerilor/directorilor din administrația publică și din companiile de stat;

6)    profesionalizarea administrației publice: modificarea sistemului de selecție, promovare, instruire, evaluare a funcționarilor publici, pe baza unui set de competențe specifice obligatorii; promovarea in funcții de conducere numai a celor cu o experiență minima în administrație publică/instituția respectivă; eliminarea numirilor temporare a funcționarilor publici;

Evident propunerile de la secțiunea 1) nu pot fi aplicate decât pe baza unei înțelegeri majore (pact național) transpartinic și a conștientizării nevoii de acțiune politică în întâmpinarea semnalelor explicite sau implicite ale societății. Ele sunt în general acțiuni care nu trebuie formalizate legal. Pe de altă parte nu trebuie să ne facem iluzii că astfel de propuneri vor fi acceptate imediat de actuala clasă politică.

De aceea aceste propuneri fie pot sta la baza organizării unei noi formațiuni politice, născută din criza actuală și care să încerce să impună un nou standard, o ”buna practică”, în ceea ce privește modul de manifestare al acțiunii politice, fie pot constitui un set de criterii după care societatea civilă va judeca activitatea partidelor în viitor. Până acum din păcate, organizațiile societății civile au personalizat problema reformei interne a partidelor, prin publicarea de liste negre sau albe în raport de un singur criteriu: conexiunea politicieni-corupție. Cred ca a venit momentul unei presiuni publice mult mai complexe asupra modului în care partidele funcționează intern, pentru că acest lucru este determinant pentru acțiunea lor politică în societate.

Soluțiile de la punctele 2) – 6) se bazează și ele pe același consens politic, pot constitui elemente ale programului unui noi partid, sau solicitări obligatorii ale societății civile – ele au însă nevoie și de formalizare legală.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre:



Currently there are "38 comments" on this Article:

  1. marius spune:

    Domnule Giosan,

    In principiu analiza e corecta si lucida. Insa va scapa cred si elemente esentiale pe care nu le luati in calcul cand formulati solutiile de mai sus:
    a) Rosia Montana si Pungesti sunt doua exemple din exact acelasi film. Nu e vorba de o ‘contaminare’ a unei situatii ok (Pungesti) de la o situatie non-ok (Rosia Montana) din cauza ca demonstrantii au ajuns sa sa agate obsesiv de fiecare decizie a guvernului. Eu am fost din prima zi la demonstratii, ba chiar si la Rosia in vara, iar problema gazelor de sist a fost pusa de la bun inceput pe agenda. Doar ca nu a fost la fel de vizibila initial, din motive ce tin de calendarul diferit al acutizarii celor doua probleme.
    b) Problemele sunt acute (sa zicem ca e vorba de un infarct, in termeni medicali). Ca atare, desi dvs. indicati solutii corecte in principiu, ele sunt aplicabile pe termen lung (pastrand comparatia, discutati despre schimbarea stilului de viata, reducerea stresului, reducerea poluarii, sport, etc.). Imi pare rau, dar solutiile dvs. nu au relevanta in acest moment. Nu e mai putin adevarat ca lucizii trebuie sa inceapa sa construiasca deja mecanismele de democratizare enuntate si de dvs. De altfel, daca ati fi dispus sa va ganditi mai bine la acest subiect, ati realiza ca o buna parte din oamenii care azi ies in piata sunt si cei care au incercat sustinerea unui candidat independent la Primaria Capitalei mai an, care au testat limitele legii electorale, etc. Si nu ma refer doar la vot, ci la intreaga campanie. Deci tocmai cei carora le reprosati ca sunt capete cam infierbantate au inceput, de 2-3 ani cel putin, un proces de ‘de-feudalizare’ a sistemului politic din Ro.
    c) Va faceti iluzii daca credeti ca cineva, oricine, din establishment-ul politic actual va misca macar un deget, va merge macar un metru in directia indicata de dvs. De aici vine de fapt si lipsa de dialog real intre activitistii din piata si politicieni: credibilitatea politicienilor e nula, dialogul cu ei este pierdere de vreme (nu cred ca e intamplator ca ati parasit si dvs. politica si PNL-ul: oricine crede cu adevarat in solutii precum cele pe care le descrieti aici, nu-si gaseste locul in partidele actuale).

    In final, cred ca va e teama, inutil zic eu, de o alta cale decat cea bazata pe partide – cale pe care o numiti politica pluralist-reprezentativă. Eu zic ca merita sa incercam si forme noi. Cine stie, poate o democratie directa, participativa, si nu una reprezentativa. Va rog sa-mi explicati de ce azi, prin definitie, un partid politic reprezinta mai bine interesele comunitatii si promoveaza politici mai viabile decat o retea informala, neierarhizata. Nu va pripiti sa aruncati la gunoi intrebarea asta. Chiar va rog sa-mi indicati care proprietati ale ‘partidului’ sunt mai potrivite pentru democratie decate cele ale ‘grupului digital’.
    De altfel, vedem ca si in alte tari, credibilitatea sistemului politic bazat pe partide si parlamentarism este in continua erodare. O fi ceva ce fac gresit politicienii peste tot, sau asistam cu adevarat la o schimbare de paradigma? Poate ca instrumentele de comunicare pe care le are societatea la dispozitie astazi fac ca sistemul politic clasic sa nu mai fie potrivit.
    Vom trai si vom vedea. Pe de alta parte, trecerea de la un sistem la altul (chiar si cand cel nou s-a dovedit mai bun) s-a facut mereu cu convulsii si excese. Deci riscuri exista. Sa stam atunci in banca noastra? Sa-i lasam sa-si faca mendrele in continuare de teama ca poate iesi rau? Cred ca multi sunt framantati de dilema asta…

    • Victor Giosan Victor Giosan spune:

      Personal nu cred in democratia directa din mai multe motive:
      a) cum poate functiona democratia directa in sociatatile “de numere mari” contemporane cu milioane si zeci de milioane de cetateni? Exemplul cunoscut de noi toti a fost Atena sec. V i.C, avea numai vreo 10000 de cetateni – dar si atunci lucrurile au mers cu foarte mari probleme care spun ceva si despre ceea ce s-ar putea intimpla astazi: promovarea demagogiei si a nulitatilor “stralucitoare”. Roma a fost un stat de mult mai mare success si a avut o multime de caracteristici ale sistemului separatiei/echilibrului puterilor, suprematiei legii din democratia moderna.

      b) un sistem de democratie directa, chiar electronizat nu rezolva problema intelegerii problemelor complexe ale societatii contemporane – nu toata lumea se pricepe si este interesata de orice, implicit de problemele politice. A pune un cetatean obisnuit sa voteze de citeva sute de ori pe an – sau de mii de ori in cazul Romaniei ar reduce catre zero participarea publica

      c) extrem de vulnerabila la populism – de altfel un astfel de sistem ar fi un permanent mecanism de referendum-ri succesive. A guverna inseamna de multe ori a lua decizii neplacute pe termen scurt, dar obligatorii pe termen lung. Ce credeti ca s-ar intimpla intr- un sistem de democratie directa? Stabilitatea ar fi sacrificata, deciziile dureroase blocate, si atunci sistemul politic ar aluneca spre anarhie si ulterior dictatura. Nu uitati ca multe sisteme dictatoriale s-au construit utilizind mecanisme plebiscitare – oameni nu suporta psihologic foarte usor dezordinea si lipsa de “conducere”.

      d) a gindi imbunatatirea unei legi in contextul in care se pot aduce milioane de amendamente este aproape imposibil – am putea folosi modelul din cartea faimoasa a lui Buchanan si Tullock despre Calculul Consimtamintului ca sa vedem ce costuri prohibitive ar aparea. In anasamblu deciziile ar fi extrem de dificil de luat, in opinia mea aproape imposibil. Mai ales cele complexe care nu se limiteaza numai la 2 alternative.

      e) o democratie solida are nevoie de mediere si nu de spontaneitate, de analiza si intelegere treptata a unor probleme complexe. Media electronica de astazi, care ar fi si mediul tehnic al democratiei directe nu favorizeaza reflexivitatea si medierea, ci reactia imediata si spontana pe baza unor informatii ne-analizate, “rumegate”, confruntate cu altele. Mai mult media electronica de astazi ofera informatii brute, care fie pot fi interpretate in diferite feluri, pot fi selectate, partiale sau chiar false. Informatia prelucrata, analizata din carti de exemplu este mult mai putin ceruta/consumata. In plus o democratie functionala are nevoie de compromis – care se realizeaza in adunarile representative alese – cum ar functiona asta intr-o democratie directa? Probabil tot prin negocieri intre niste comitete, care sa reprezinte niste interese/preferinte apropiate/indentice si atunci nu ajungem tot la un sistem reprezentativ?

      f) democratia directa sau forme similare poate fi eficienta in comunitati mici – utilizam noi astazi toate aceste posibilitati ca sa imbunatatim democratia reprezentativa ? Ma indoiesc

      Ca sa nu o mai lungesc va recomand doua carti ale lui Giovanni Satori: “Teoria democratiei reinterpretate” pentru o serie de obiectii la adresa democratiei directe si “Homo Videns” pentru impactul mediei electronice asupra spatiului politic

      • Adrian spune:

        Ceea ce spuneti dumneavoastra este ca cetatenii nu pot vota direct pentru ca nu se pricep, dar pot vota pe cineva care sa se priceapa pentru ei chiar daca nu stiu sa aleaga persoanele potrivite pentru asta. Mi se pare o contradictie, ma faceti sa ma intreb de ce mai au cetatenii drept de vot.

        • xmen spune:

          Pai aici este si slabiciunea recunoscuta a sistemului. Ce trebuie sa intelegi este ca oricum altfel e foarte probabil sa fie mai prost decat asa. Mai concret, alegi un om sa te reprezinte – poate tu ai gresit dar nu e un singur om, sunt multi – aici intervine echilibrul dat de medie precum si separatia puterilor in stat. E un mecanism imperfect dar singurul care poate da rezultate atata timp cat exista o prosperitate economica de baza.

      • euNuke spune:

        Domnule Giosan, sper să nu vă fie bănat, dar o să încep argumentaţia mea cu o observaţie maliţioasă şi cu o rugăminte: ideea de a reforma Şistemul politichios rumânesc prin aportul exclusiv al acelor politruci care-l compun şi al acelor organizaţii cu licenţă de reprezentare autoemanată este ridicolă şi utopică. Nu văd ce anume ar putea motiva aceste grupuri umane construite in jurul unor interese de clan, feudale, comuniste sau fascistoide, pentru a rupe sau zdruncina legăturile imorale pe care le întreţin cu Statul, din moment ce întreaga lor putere şi chiar existenţă este fundamentată pe acel raport de tip fascist intre economic şi politic. Aşadar, rugămintea mea este să nu mai fiţi atât de critic şi exigent cu cei care propun noi de modele de organizare a societăţii cum ar fi democraţia directă. Or fi ele utopice, dar nu uitaţi că şi socialismul in care trăim a avut o vârstă a lui in care părea o ideologie utopică pentru elitele politice ale Europei. Iar astăzi Parlamentul european este dominat de forţele colectiviste şi etatiste, Internaţionala Socialistă o duce bine-merci, popularii-etatişti şi socialiştii-colectivişti deţin împreună 90% din guvernele UE, iar structurile statelor occidentale au fost parazitate de schemele de socializare a riscurilor, pierderilor şi profiturilor la care visau in urmă cu 100 de ani revoluţionarii şi reformiştii bolşevici şi menşevici. Aşa că, vă rog, lăsaţi-ne măcar să ne imaginăm o lume mai liberă decât cea in care trăim. Aşa cum socialiştii de secol 19 năzuiau şi împingeau politica vremii către o societate mai bună, mai echitabilă, mai supusă interesului general, mânaţi fiind de intenţii fără indoială pozitive, nu văd de ce astăzi nu ar apărea noi mişcări politice care să-şi dorească schimbarea din rădăcini a sistemului. Eu nu discut aici calea prin care s-ar putea produce o eventuală schimbare drastică, ci o să răspund pe puncte obiecţiilor dumneavoastră.

        a) Vă întrebaţi cum anume poate funcţiona o democraţie directă -lipsită de partide- in condiţiile demografice ale prezentului. Răspunsul nu poate veni din ştiinţa politică a trecutului, ci din imaginaţia omului ca animal politic. In primul rând trebuie concepută o descentralizare radicală a puterii, evident, pentru a permite fiecărei comunităţi să decidă pentru sine şi pentru a creea posibilitatea ca orice cetăţean să se implice direct in procesul deliberativ şi decizional al autorităţilor publice. Democraţia directă nu presupune dispariţia acestor autorităţi, ci eliminarea filtrului ideologico-partinic dintre cetăţeni şi aleşii lor. Prin urmare exercitarea drepturilor civile si politice ar urma să se facă in special la nivel local, atât in faza alegerilor, cât şi ulterior, in procesul de reglementare şi influenţare a actului administrativ/executiv ce urmează să fie prestat de către aleşii comunităţilor. In loc de Consilii locale am putea avea Sfaturi, Forumuri ori Şezători comunale, in care fiecare cetăţean cu drept de vot să poată participa, exprima şi aproba/respinge un proiect normativ propus de către primar ori de către un grup de cetăţeni [a cărui condiţie constitutivă să fie exprimată prin lege: de pildă minim 1% din cetăţenii cu drept de vot înscrişi in Agora]. Oricâte competenţe am desprinde de la puterea centrală pentru a le transfera către cea locală, este clar că nu putem elimina cu totul Statul din ecuaţia guvernământului. Prin urmare, este nevoie de mecanisme electorale noi care să permită alcătuirea unui Executiv pe baza opţiunilor exprimate la nivel naţional. Dacă e să păstrăm forma de guvernământ prezentă, atunci ideal ar fi ca in alegeri să se propună publicului nu partide, ci cupluri premier-preşedinte ce îşi asumă un program de guvernare şi termenii răspunderii precum şi membri potenţiali ai unei echipe guvernamentale. Internetul şi televiziunea ar ajuta foarte mult publicul in efortul de cunoaştere a acestor candidaţi. Dacă puterea centrală ar fi cea insărcinată cu funcţiile clasice ale statului -de reprezentare, de apărare, justiţie, ordine publică- atunci un asemenea guvern nu ar trebui să aibă mai mult de 4-5 ministere, prin urmare ar fi mult mai facil ca intreaga populaţie interesată şi implicată in politică să descopere şi cerceteze candidaţii şi biografiile lor.

        Desigur, se pune problema numărului de echipe ce vor intra in competiţia politică -e de închipuit că orice scrântit se va arunca in ring doar pentru a-şi satisface pornirile exhibiţioniste- şi totodată a numărului imens de alegători.
        Pentru a face o triere atât a echipelor, cât şi a alegătorilor e suficient ca norma constituţională să fixeze un mecanism de taxare valabil atât pentru alegeri cât şi pentru referendumuri pe chestiuni legislative. Dreptul la vot nu mai trebuie privit ca un drept social şi gratuit -aspect caracteristic regimurilor socialiste- ci supus, ca orice serviciu, taxării. In fond, in constituţiile socialiste ale prezentului sunt proclamate tot felul de drepturi, insă ulterior statele nu se sfiiesc să ceară bani pentru serviciile -sociale, de sănătate- pe care le-au monopolizat şi catalogat ca drepturi fundamentale. De ce fiecare cetăţean productiv este pus să plătească un bir lunar pentru serviciile medicale viitoare şi probabile, dar nu este obligat să plătească o taxă anuală infimă pentru serviciul democratic pe care autorităţile se obligă să-l presteze?

        Dar taxa pe vot NU trebuie să fie obligatorie. Şi nici participarea la viaţa cetăţii. Plăteşte doar beneficiarul serviciului -alegătorul- inscris in prealabil pe listele Forumurilor locale. Orice participare presupune un efort, o muncă suplimentară, de cunoaştere şi confruntare in planul ideilor, şi nu oricine este dispus să efectueze cu titlu gratuit o asemenea prestaţie. Politica presupune voluntariat, responsabilitate şi spirit de solidaritate -veritabil, nu artificial precum cel descris de ideologii socialişti. Oricine se înhamă la jugul politicii trebuie să ştie că o să aibă parte multe amărăciuni şi zile pierdute şi mult mai puţin de satisfacţii. din fericire, există insă asemenea indivizi altruişti mânaţi prin viaţă şi de spiritul cetăţii. Recompensele vin după ani grei şi tulburi de democraţie directă şi colaborare continuă cu autorităţile alese.

        b) Interesul cetăţeanului pentru politică nu poate creşte decât atunci când efectele activităţii sale in plan politic incep să fie vizibile, palpabile, in lăuntrul unui mandat, iar acest lucru nu mai este posibil in contextul fracturii societale produse de feudalii de care vorbiţi. este clar că instituţiile statului modern au fost confiscate de către aceste clanuri feudale şi sunt folosite intens astăzi pentru extorcarea cetăţenilor prin biruri nemaiauzite, prin amenzi ce depăşesc in cuantum venitul mediu şi prin jafuri sistematice asupra capitalului privat. toţi ştim că tagma jefuitorilor nu ne mai reprezintă şi că nici vorbă să mai plece urechea la doleanţele şi hotărârile noastre. Uitaţi că parlamentul lor este ilegitim? El a fost format prin încălcarea flagrantă a voinţei cetăţenilor României exprimată expre printr-um referendum. Noi am zis 300 şi ei s-au ales 600. Noi am zis o cameră, ei au vrut două şi un centru spa. Vorbiţi de o potenţială scădere a interesului cetăţeanului intr-o democraţie directă chiar in momentul in care acest interes şi nivelul de participare tind către zero. Să ne înţelelegem: interesul pentru politica reală nu a scăzut mai deloc, ci interesul pentru “politica” lor. Participarea s-a prăbuşit in Şistem -unde oamenii se simt captivi- nu şi in viaţa politică a cetăţii unde iată că tinerii sunt mai activi şi mai alerţi decât au fost vreodată bătrânii lor. Intr-o democraţie directă oamenii descoperă propria putere de influenţare a deciziei şi incet incet află că decizia politică le poate afecta drastic vieţile şi averile, prin urmare dobândesc o motivaţie pentru a se putea implica şi mai mult. In plus este jocul democratic ce ar putea să-i atragă, joc ce nu este altceva decât o competiţie umană ca oricare alta. Este in natura noastră să ne etalăm şi măsurăm calităţile, este in natura noastră lupta pentru o poziţie in ierarhia socială, pentru avere, pentru un ideal sau pentru a conserva o tradiţie, pentru apărarea familiei şi bunurilor, pentru a inscrie un gol in poarta adversă. Şi ne place şi postura de spectatori şi pariori. Nu am nicio indoială că participarea va fi superioară celei prezente. In fapt, mai dăunător pentru democraţie ar fi ca numărul participanţilor să fie prea ridicat, ingreunind procesul electoral prin cantitatea enormă de oferte politice.

        c) conjecturaţi asupra peisajului uman intr-o democraţie directă care va fi pasămite înţesat de populişti şi demagogi. Păi, cum o fi in prezent? puteţi să numiţi un singur politician de Şistem care nu este demagog, populist, mincinos şi supus cu totul intereselor de tip colectivist ale Partidului? Fără indoială că şi intr-o democraţie directă ar apărea astfel de specimene -noi cel puţin nu ne amăgim că vom obţine o lume perfectă prin simpla acordare de drepturi politice reale cetăţenilor- dar ar exista o şansă ca printre demagogi să apară şi oameni politici oneşti din moment ce nu ar mai exista jugul inregimentării politice. Şi, mai mult: ar exista o şansă să fie şi votaţi, pentru că, intr-un asemenea mediu cinstea şi responsabilitatea sunt excentricităţi, deci elemente atractive pentru orice public. De ce credeţi că lumea îl admiră pe nea Spirache Necsulescu -politicianul amator şi involuntar din Titanic Vals? Urmăriţi dacă doriţi propunerile internauţilor in materie de candidaturi de “dreapta”: se distinge net persoana procurorului Morar, deci un individ perceput ca fiind animat de valori morale, neimplicat in politica de partid.

        d) despre procesul de legiferare. vorbiţi de milioane de amendamente ce ar urma să fie înaintate de cetăţeni. Păi, mă scuzaţi, nu despre asta-i vorba, nu asta presupune democraţia directă, ci posibilitatea ca orice cetăţean plătitor de taxe, inclusiv cea pusă pe vot, să obţină măcar un drept de veto asupra proiectelor esenţiale din sfera normativă inclusă astăzi in rândul legilor organice, precum şi asupra iniţiativelor locale care intră in prezent in sfera atribuţiilor exclusive ale consiliilor locale. In momentul in care un cetăţean îşi alege o echipă de lideri este de la sine inţeles că-i va delega o parte consistentă a puterii de decizie, că altfel conducătorii nu ar mai fi capabili să conducă nimic. Totul e ca limitele reglementării la nivel de Agora locală/naţională şi Executiv să fie bine trasate in constituţie şi să nu existe posibilitatea depăşirii sistematice a competenţelor acordate fiecărei Puteri in dauna cetăţenilor, aşa cum orice individ interesat de politică ar fi putut afla că se-ntâmplă in România neofeudală.

        e)

      • Paul_ spune:

        Este adevarat ca democratia directa nu poate functiona la nivelul unei tari cu zeci de milioane de cetateni,

        Poate ar putea functiona daca s-ar pastra la nivel central cateva adributii de baza ale statului: securitatea nationala, justitia, servicile medicale de urgenta, politia, armata, drumuri nationale si s-ar descentraliza si lasa la nivelul oraselor, regiunilor etc deciziile privind viata de zi cu zi a cetateanului (pentru sanatate si educatie cred ca un sistem in care sa se imparta responsabilitatea intre scoala si guvernul central ar fi mai potrivit).

        Cred ca ar trebui descentralizata inclusiv colectarea si cheltuirea taxelor. Guvernul ar putea alege una din taxele actuale (de ex TVA-ul) pentru a se finanta.

      • marius spune:

        Multumesc pentru sugestiile de lectura. Si totusi, nu ati răspuns la întrebarea mea, ci la alta. Eu va rugam sa îmi indicati cu ce sunt partidele mai bune decât democratia participativa. Dvs. Mi-ati indicat însă hibele democratiei participative. Pot deduce eventual ca teza dvs. este ca partidele nu au aceste hibe. Din păcate, eu nu reusesc sa vad un avantaj suficient de mare de partea partidelor pentru a inceta sa-mi pun aceasta întrebare: cu ce e mai buna o lege votata de câteva sute de indivizi in marea lor majoritate imbecili si/sau corupti care au ca singura calitate obedienta totala fata de sefii lor (fie ei baroni locali sau sefi de partide) decât o lege votata de sa zicem 10000 de cetateni interesati de acel subiect? De ce sa-mi fie frica de populismul maselor din moment ce partidele chiar asta fac, îl alimentează si profita de el zilnic? De ce sa-mi fie frica de manipulare când azi partidele ne fura pe fata, nici măcar nu se mai deranjează sa ne manipuleze. Faza cu legea pentru Rosia Montana arata clar ca nici nu mai încearcă sa simuleze un proces legislativ onest. Va dati seama la ce sentiment de inpunitate ajunseseră? Ce mai mediază partidele azi in societate? Eventual sfere de inflenta…Noi furam de acolo, voi de aici…Pana la urma, întrebarea este, pe cine reprezintă azi, in Romania, un parlamentar?
        Iar eu am spus ca merita sa incercam forme noi de organizare, nu sa ne întoarcem la democratia ateniana. Sa nu ne fie teama sa experimentam. Situatia in care am ajuns este o fundatura, trebuie sa cautam o alta cale. Vorba altui comentator de aici, asteptarile dvs. ca hotii sa nu mai fure si mincinosii sa nu mai minta, cu alte cuvinte ca politicienii sa ne reprezinte măcar la un nivel rezonabil interesele, sunt total nerealiste.

        • marius spune:

          Faza cu ‘inpunitatea’ e de la tastatura virtuala a telefonului mobil. Sper sa nu va stea in cale.

        • Victor Giosan Victor Giosan spune:

          Pentru mine problema este cum imbunatatim reprezentarea, nu sistemul de reprezentare in sine. O lege votata de 10000 de fermieri (puteti inlocui fermieri cu orice alta categorie socio-profesionala cu interese clar delimitate) care-si acorda subventii cit mai mari platite de altii este mai putin reprezentativa decit o lege a subventionarii agriculturii votata de o adunare reprezentativa pentru toate curentele doctrinare sau grupurile si interesele sociale. Sau mai ginditi-va daca supuneti unui referendum astazi in Romania reintroducerea pedepsei cu moartea sau problema drepturilor homosexualilor sau a drepturilor minoritatilor religioase. Eu am vrut sa subliniez ca democratia directa poate fi fiabila eventual in cadrul unor comunitati mici, unde fiecare cunoaste pe fiecare. In cazul comunitatilor mari ea se transforma foarte usor in populism, intoleranta si anarhie, anticamera pentru instabilitate si dictatura/sistem ne-democratic in final. In plus trebuie sa fim atenti ca nu orice democratie este foarte permisiva cu drepturile indivizilor si ale minoritatilor (de orice fel) – cu cit este mai nemijlocita si lipsita de mediere cu atit este mai periculoasa din acest punct de vedere. Nu luati drept exemplar/tipic sistemul reprezentativ romanesc dupa ’89, dar sunt de acord cu dumneavoastra ca sistemul reprezentativ trebuie sa fie cit mai “reprezentativ” si sa imbunatateasca radical (in cazul Romaniei) participarea cetatenilor la desemnarea reprezentantilor si calitatea acestora. Dar cu privire la calitatea reprezentantilor, cetatenii chiar nu au nici o vina??

  2. it_s__not_news spune:

    Cum eu sint inginer (sw), eu am sintetizat propriile mele idei cam asa:

    1. REFORMA SIST POLITIC

    1.1. Punctul 8+ de la Timisoara, lustratia generala. Este interzis de a candida sau a ocupa functii publice:
    i / Toti cei care au facut parte din nomenclatura comunista precum si cadre din fosta securitate
    ii / Toti cei care au condus Romania din 89 pina acum (senatori, deputati, consilieri judeteni, primari, consilieri locali, viceprimari, vice-presedinti ai consiliilor judetene, presedinti de CJ)
    iii/ Toti cei care au ocupat functii executive din 89 pina acum: prefectii, ministrii, primul ministru
    1.2. Introducerea de minime criterii morale
    i / nu au voie sa candideze condamnatii penal in prima instanta (la data electorala) sau definitiv (always).
    ii / nu au voie sa candideze cei care comit fapte ce nu sint de natura penala dar contravin normelor academice sau normelor profesionale (gen avocat dat afara din barou).
    iii/ nu au voie sa candideze cei care in ultimii 23 de ani au facut afaceri cu statul
    1.3. Micsorarea pragului electoral la 1%. Abia astept sa rid de Tokes cum rideam de WC Tudor. Trebuie sa poti constitui un partid cu 10 oameni.
    1.4. De-permanentizarea: Nimeni nu are voie sa candideze pentru mai mult de 2 mandate la aceeasi functie. Valabil pentru cei alesi direct.
    1.5. Imunitatea parlamentara: restrinsa la opiniile politice
    1.6. Separatia puterilor in stat: Parlamentul nu are cum se substitui puterii judecatoresti. Blocarea cercetarilor penale sa nu mai fie la latitudinea parlamentului (v. cazurile recente).

    2. REFORMA STATULUI & BUNA GUVERNARE

    2.1 Puterea executiva nu are voie sa lucreze intr-un deficit mai mare de 1.5% pib year-to-year. Totusi bilantul global al guvernarii trebuie sa fie zero sau pozitiv (4 yrs aggregate / ma rog, pe perioada respectiva). Failure to do so: demisia & interzicerea de a mai candida vreodata. Trecuta in constitutie,

    2.2 Nepotism & Sinecuri: in termen de 2 ani, toate posturile scoase la concurs la stat se vor ocupa cu examen pe calculator. Nota finala = 80% scorul de la examen, 10% criterii profesionale, 10% din comisia de angajare. Se va interzice angajarea rudelor in cadrul aceleiasi institutii publice.

    2.3. Simplificarea legislatiei fiscale. Reducerea numarului de taxe. Principiul de baza trebuie sa fie ca la sume egale, impozitez egal. Principiul trecut in constitutie.

    2.4. Reorganizarea statului pe criterii rationale. Finantarea autoritatilor locale trebuie facuta pe norma (e.g. citi functionari la numarul de locuitori). Falimentul autoritatilor locale (trebuie data legea, cred ca astia inca o freaca).

    2.5. Normarea achizitiilor statului. Un cui trebuie sa coste intr-o marja previzibila nu 10 lei (media pe piata at max).
    Eliminarea contractelor aditionale, alte mecanisme de sifonare.

    2.6. Modificarea legii prin care politicul are putere asupra managerilor privati din intreprinderile de stat

    2.7. Informatizarea: favorizarea tehnologiilor / produselor OSS (Open-Source Software). Asta fiindca sint inginer SW

    ?idee: daca infiintezi o companie de stat care sa concureze cu asfaltatorii, si ii pui norma de profit de 5% pe an, mgmt privat, nu ajuti competitia pentru lucrari publice – ba da, dar nu arata a mutare de dreapta, hehe?

    ?idee: reindustrializarea Ro: nu iese materie bruta prima din tara: lemnul trebuie prelucrat aici, etc. ?

    3. JUSTITIA

    3.1. Eliminarea factorului politic din justitie. Nu ministrul sau presedintele trebuie sa numeasca sau confirme in functii in justitie
    3.2. Examenele, vezi mai sus.
    3.3. Criteriile morale devin obligatorii pentru procurori, judecatori, avocati (asa incit Nastase sa nu mai fie avocat!)
    3.4. Triplarea pedepselor pentru coruptie.

    ?idee: cel putin pentru magistrati superiori, examen suplimentar cu detectorul de minciuni, 20 intrebari alese de societatea civila – si iata cum tindem spre zero coruptie …?

    NOTA:
    A) CCR a golit lustratia de orice continut. Decizia aia e timpita de-a dreptul. Au mutilat lustratia.
    B) MODALITATE DE REALIZARE: Pus intr-un flyer, adunat 250k semnaturi, facut referendum => done, fara violenta :)

    • Alius spune:

      Cum adica:” Se va interzice angajarea rudelor in cadrul aceleiasi institutii publice.”? Daca tata e doctor la singurul spital din oras si eu ocup un post la acelasi spital, prin concurs, nu am voie prin lege sa profesez acolo?

      Ori e concurs ori nu ai voie prin lege?

      Ciudat.

      • Harald spune:

        Nu știu dacă spitalul e tocmai ”instituție publică”, ăsta mi se pare mai degrabă un reflex românesc. Dar dacă tatăl tău e inspector la APIA sau la OPC, în condițiile actuale când instituțiile publice sunt politizate, atunci da, tu chiar n-ai avea ce căuta angajat la APIA sau la OPC.

        Însă într-o țară normală, directorul de la APIA sau de la OPC n-ar trebui să fie numit politic. Ar trebui să aibă un mandat de 4-5 ani, partidul aflat la guvernare ar putea avea o oarecare influență la momentul numirii, însă el ar rămâne să-și ducă mandatul până la capăt și după schimbarea guvernului. Și-atunci tu nu te-ai mai duce la APIA sau la OPC fiindcă nu te-ar mai interesa pe tine, nu fiindcă ți-ar interzice cineva.

      • it_s__not_news spune:

        Nu e nimic ciudat. Ati auzit de clanurile tiganesti ? Ei bine, in institutiile Ro sint clanuri romanesti. Care e prbl daca fiul se duce sa dea examen in alta parte? Ca eu nu o vad.

        • Alius spune:

          Pai tu nu vezi problema. Problema este mai multe: daca sunt locuri numai la acel spital in momentul acela? Daca “Omu’ ” nostru are si el o sotie care si-a gasit de lucru in acel oras? Ce face? El munceste intr-un oras si sotia in alt oras?

          Atunci ce rost mai are concursul? Interzici prin lege ca anumite categorii de persoane sa nu aiba voie sa dea concurs pentru anumite pozitii, doar pentru ca rude ale acestora lucreaza in acele institutii? Pai atunci, daca nu “am” voie sa lucrez intr-un loc unde vreau eu (pe baza unui concurs) si daca sunt obligat sa lucrez in alt oras doar pentru ca asa vrei “tu”, atunci poate ca ma duc in alta tara si rezolvam problemele.

          • it_s__not_news spune:

            Mai incercati. Raspunsul il gasiti in formula aia 80/10/10.

            • Alius spune:

              Mai incercam, daca ne sfatuiti domniile voastre. O sa incercam si cu 1.5; 1.5; 7,002 plus restul de 89,998. Poate cine stie, ne da raspunsul la problema: “de ce un medic, de exemplu, nu se poate angaja la un spital unde mama lui este femeie de serviciu?”.

              Parca mai jos spuneati tot domniile voastre ca sunteti “deschis la sugestii si reclamatii”. Am vazut acum si “deschiderea”. Multa ingamfare, ti-am mai spus eu. Dar nu-i vina ta, asa esti tu.

            • it_s__not_news spune:

              Nu trebuie sa te superi. Mai trebuie sa fac si treaba :)

              Daca ne legam de intrebarea d-voastra (strict): clanurile in medicina reprezinta unul din motivele pentru care medicina Ro este asa cum e (naspa, indiferent cum se lauda ei, sint zero cind ies din tara). V-as putea da nenumarate exemple de tandemuri din medicina de virf din Ro. Multi dintre ei n-au dat niciodata examen pe bune. Multi dintre specialistii pile n-au dat examen de rezidentiat.

              Daca vrei sa profesionalizezi medicina, in primul rind trebuie sa-i fortezi sa dea concursuri. Chiar daca sint minarite, nu pot fi decit in proportie de 10%-20%. Pentru a evita si aceasta minareala, as vrea sa facem decuplarea de rude.

              Bineinteles, ai dreptate: mama femeie de serviciu, fiul doctor, nu se pune. Dar o vad mai degraba ca un amendament.

    • Hantzy spune:

      1. REFORMA SIST POLITIC

      1.1. Asta e si o pedeapsa pentru alegator, nu doar pentru candidati. Presupune ca exista oameni care vor sa-i voteze pe unii tocmai pentru ca au facut parte din i) ii) sau iii). E, pe de o parte, nedemocratic sa le interzici alegerea, iar pe de alta, daca sunt majoritari, poti spune apoi ca ne meritam alesii. ;)
      1.2. de acord, cu exceptia iii). Faptul ca cineva a facut o afacere cu statul nu implica automat o imoralitate.
      1.3. Eliminarea pragului electoral, sau reducerea lui la cel putin 3 alesi pentru o formatiune.
      1.4. De acord cu depermanentizarea.
      1.5. Imunitatea parlamentara: restrinsa la opiniile politice
      1.6. Separatia puterilor in stat. De acord, dar nu e suficient.

      2. REFORMA STATULUI & BUNA GUVERNARE

      2.1 In principiu, de acord. Dar tehnic nu cred ca e posibil. Mai ales in anii finali, in conditiile cand economia Ro depinde atat de mult de influentele externe, e greu de crezut ca ar putea fi surmontat un minus de 3%.

      2.2 De acord, cu exceptia rudelor. Daca tot e comisie, nimeni nu poate decide singur.

      2.3. Nu e rau, dar ar mai fi loc si de stimulari fiscale. Pentru angajari, branse noi, cercetare, diverse donatii, etc.

      2.4. Finantarea pe norma nu poate fi o solutie. E de dorit, dar nu poti mentine o proportie constanta de functionari la nivelul intregii tari. Sunt atatea variabile care influenteaza acest raport, pentru a-l putea simplifica astfel.

      2.5. de acord

      2.6. de acord

      2.7. Informatizarea: e de facut inaintea “rationalizarii” impiegatilor.

      3. JUSTITIA

      3.1. just, mai ales ca o completare la 1.6.
      3.2. Examenele, vezi mai sus.
      3.3. In cazul juristilor, le-as considera de drept penale.
      3.4. Pedepsele sunt suficiente. Trebuie insa ameliorata eficienta urmaririi coruptilor si a recuperarii pagubelor. Iar pedeapsa sa fie eventual calculata in raport invers cu aceasta. De ex, la o recuperare totala a prejudiciului, pedeapsa sa fie minima.

      A) Lustratia ar trebui sa fie informala. Sa fie publicata integral bibliografia fiecarui candidat (incluzand decizii, fapte, controverse), pentru ca cei interesati sa-l voteze sa o poata consulta.
      B) nu-mi dau seama ce aveti in vedere.

      • it_s__not_news spune:

        Bineinteles, sint deschis la sugestii si reclamatii :)

        Ce am in vedere: o organizatie sa-si asume adunarea de semnaturi (promit sa imi iau din concediu sa string si eu aceste semnaturi), sa se adune 250 000 semnaturi, conform constitutiei actuale. Se face referendum (cred ca pe o astfel de tema vor veni >> 50%+1) si se voteaza. Chiar daca conduce Dragnea referendum-ul, nu pot fura mai mult de 5 procente, deci o sa treaca.

        Astfel, schimbarea se va produce fara singe, legal.

        Cit despre afacerile cu statul si interdictia de a candida, cred ca am vazut prea multe contracte cu statul; undeva trebuie sa se produca un break intre economie si politica. Pe aceeasi linie de idei, va asigur de exemplu ca sint si nomenclaturisti comunisti bine intentionati, dar lustratia trebuie sa ii mature pe toti.

        Chestia asta cu rudele e un standard de facto aiurea in lumea civilizata. Nu inteleg de ce sa nu fie si la noi.

    • shinobi spune:

      - nu 1%, ci eliminare a pragului electoral cu totul: vreau sa vad un partid care sa ofere politic vorbind exact ceea ce-mi doresc si eu, cu respectarea desigur a drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului; daca nu, sa pot candida in nume propriu
      - incriminarea solicitarii de convietuire cu caini sau echivalenti in spatiul public
      - eliminarea integrala a cheltuielilor religioase de stat
      - invatamant integral laic
      - incriminarea cersetoriei
      - rezolvarea in maxim 10 ani a problemei “rroma” – see Italy, recently France etc
      s.a.

  3. translativus spune:

    Domnule,

    Desi constatati neo-feudalismul in care se zbate Romania, propuneti ca tocmai neo-feudalii care s-au organizat in structuri transpartinice sa adere la un pact politic pentru a schimba sistemul politic ?
    Chiar credeti ca, dupa ce s-au zbatut atata amar de vreme, vor renunta la “agoniselile” si privilegiile lor si se vor incolona tinandu-se de manute mergand catre DNA pentru a-si recunoaste faptele si cantand cumbaya ?
    Eu sunt convins ca nu se va intampla asa ceva, mai mult, neo-feudalismul se va transforma in neo-sclavagism odata cu marsevia “regionalizarii”.

    Din nefericire, chiar UE este pandita de acelasi pericol, fiind deja supusa unui parlamentarim exagerat a carui imobilism mentine si chiar adanceste criza economica si mai ales morala a societatii europene.

    In societatea umana moderna, unde internet-ul propaga informatiile nestingherit, schimband insasi natura legaturilor inter-umane, sistemul politic parlamentarist a devenit anacronic si o frana majora in dezvoltarea economica si morala a societatii pe care pretinde, mincinos, ca o reprezinta.
    Un sistem politic bazat pe minciuna electorala utilizata de toti politicienii, nu poate fi reformat ci doar inlocuit.
    Daca CRPE doreste intradevar schimbarea sistemului politic, ar trebui sa lase in urma sistemele politice revolute si sa incerce elaborarea unui nou sistem politic simplu si pe intelesul tuturor, usor de controlat si corectat de catre alegatori, echitabil si in folosul cetateanului platitor de taxe si impozite pentru ca aceasta este menirea sistemului, sa fie spre folosul si nu impotriva societatii.
    Un astfel de nou sistem ar putea fi “administrarea statului prin contract”, in care alesii au obligatia de a-si respecta promisiunile facute electoratului in campania electorala, aceasta ducand la ascensiunea automata a adevaratelor valori si la auto-indepartarea escrocilor neo-feudali.
    Asa se va putea ajunge la o meritocratie sanatoasa in care performanta profesionala se va autoimpune iar escrocheria va fi inlocuita cu profesionalismul.

    Sa nu mai asteptam adevarul de la mincinosi si dreptatea de la escroci pentru ca nu le vom avea niciodata !

    • Victor Giosan Victor Giosan spune:

      Daca o societate ar fi un automobil sau un SRL atunci ar putea fi condus cum sugerati. Din pacate (poate din fericire) nu este: spatiul politic este zona unde se discuta despre interese si preferinte individuale/colective diferite si conflictuale, privitoare la viata in comun. Asa ca fara dezbateri in contradictoriu, fara reguli de rezolvare pasnica a conflictelor generate de interese sau opinii diferite, fara un mecanism prin care deciziile (mai ales cele neplacute) trebuie puse in aplicare, nu se poate. Neo-feudalismul este o maladie a unei modernizari incomplete, nu una a maturitatii modernitatii. A guverna nu inseamna numai a respecta promisiunile electorale – cred ca noi suntem obsedati de chestiunea asta pt ca politicienii romanii promit imens si ignora apoi totul, in alte parti e putin altfel. Nu exista un sistem complet nou – el poate fi numai evolutia/transformarea a ceva existent. Si inca un lucru: eu vreau niste politicieni ceva mai buni, nu niste sfinti – daca proiectam un sistem care sa functioneze cu sfinti atunci vom ajunge in iad, iar comunismul este o lectie in acest sens. Trebuie intotdeauna sa tinem cont de defectele si pacatele noastre mereu vesnice.

  4. Victor Giosan Victor Giosan spune:

    Aceasta este o sinteza – e adevarat cam lunga – a unui studiu si nu un manifest politic dedicat Pietei Universitatii. Poate unele din ideile de la sfirsit ar fi utile si acolo. Si apropos de solutia dumneavoastra: ce garantie am avea ca lucrurile nu se vor repeta din nou si cu noua alianta? Ca nu devine si ea sau componentele ei tot un soi de partid-stat? Din pacate PSD a virusat membrii Aliantei DA si nu invers, daca nu cumva erau deja virusati.

    • Harald spune:

      În viață nu există garanții. Ce garanție avem, dumneavoastră sau eu, că nu ne lovește o mașină pe trecerea de pietoni înainte de sfârșitul anului? :)

      Îmi place să cred că sunt un om practic și nu caut soluții perfecte, caut soluții realiste și mai ales viabile. Alianța DA era virusată demult, sunt de notorietate pozele cu Patriciu și Tăriceanu pe vremea CPUN, la aceeași masă cu Roman și Iliescu. Dar cu toate acestea, perioada 2005-2007 a fost cea mai bună din istoria post-decembristă a României.

      Miniștri ca Tăriceanu sau Vlădescu, dedulciți la contracte cu statul, sunt departe de omologii lor din vest. Dar astăzi ar fi de preferat celor actuali. Adrian Cioroianu se trăgea de șireturi cu regele Juan Carlos, dar avea clasă și prestanță comparativ cu Marga.

      Nu vrea nimeni un manifest politic dedicat Pieții Universității. Dar oferiți niște soluții practice, explicați-le lui Predoiu și lui MRU că n-au nicio șansă în fața USL și explicați națiunii nevoia unui personaj ca Valeriu Stoica, un artizan al Alianței DA care a înțeles că nu are credibilitate în fața publicului și trebuie să rămână în plan secundar. Explicați națiunii de ce e nevoie de un economist ca premier și nu de un jurist de operetă ca Ponta.

      • eu****** spune:

        In final ati atins punctul sensibil, dupa parerea mea.

        Democratia este singura care a invins, cel putin pana acum, dictaturile si orice regim autoritar.
        Cineva spunea ca democratia nu merge de una singura in societate ci merge mana in mana cu economia, adica este nevoie de un anume nivel de trai si standard minim de educatie ca sa poti cere cetatenilor sa reactioneze la abuzurile inerente facute de putere.

        Fukuyama spunea ca in democratiile tinere pot sa mearga fie pe mana unui specialist fie sa fie condusa de o persoana carismatica dar care sa conduca corabia catre bunastare.

        RO a avut o persoana carismatica care a influentat si continua sa influenteze in sens pozitiv societatea, tot parerea mea…

        Tot Fukuyama spunea ca in caz de esec democratic se poate merge si pe mana unor pacturi – dar asta numai daca democratia se impiedica. Si asta am avut si pactul de coabitare in RO, si inca nu merge bine…

        Cred ca nu ne mai ramane decat sa incercam masura unui specialist care sa stapaneasca meandrele economiei si sa ne aduca bunastarea in termen cat mai scurt posibil si in acelasi timp sa ne fereasca ca periolul reintoarcerii la talibanism.

        Un exemplu absolut briliant a fost scurta dar rodnica sefie ca PM a domnului Isarescu care a restabilit barcuta pe linia de plutire dupa ce o conventie intreaga nu reusea sa o stabilizeze. Stiinta economica este importanta, iar cunoasterea si utilizarea ei da, uneori, rezultate absolut incredibile…

        Evident Ponta sau Antonescu nu sunt solutii – vezi ideea de pact…

        Tara, tara vreau persoana competenta!
        Oare cine se ofera pentru o munca grea si aproape fara de recompensa?

      • LM spune:

        In general apreciez comentariile dumneavoastra, dar de data asta nu pot fi de acord sub nici o forma cu afirmatia “Alianța DA era virusată demult, sunt de notorietate pozele cu Patriciu și Tăriceanu pe vremea CPUN, la aceeași masă cu Roman și Iliescu. ” Daca o sa cautam mai adanc virusii, atunci ar trebui sa ne uitam mai debgraba la componenta FSN a aliantei DA, contemporana cu alianta si nu sa cautam poze mai vechi de 15 ani. Mai mult, faptul ca Patriciu si Tariceanu stateau pe vremeea CPUN la aceeasi masa cu Roman si Iliescu mie mi se pare ca a fost de bun augur pentru democratia incipienta de pe vremea CPUN, mai periculos mi s-ar fi parut ca la masa respectiva Iliescu sa stea doar cu clica lui.

    • it_s__not_news spune:

      Lustratia extinsa e singura solutie pentru Ro, ca va place sau nu.

  5. TT spune:

    Aveți propuneri interesante, au miez teoretic, dar ați pavat drumui lung al intențiilor, până la înfigerea lor în practică, privind jumătatea plină a paharului postdecembrist.
    Partea cealaltă, dosnică, are un nume din 1994: Eterna și Fascinanta Românie.
    Vă primește vorbele în gol și vă rezistă majorității propunerilor consistente. De-ar fi fost numai asaltul politic asupra democrației, am fi avut de-a face cu o singură cauză și vedeam alte șanse. Un punct ochit unde trebuie realizează mai mult decât cât o linie de fabricație în gol.

  6. bogdan spune:

    Parerea mea este ca cel putin pentru o perioada NU toata lumea care astazi are drept de vot , ar trebui sa mai aiba. Asistatii sociali, cei care voteaza pe un kil de zahar si ulei, detinutii, analfabetii NU ar trebui lasati sa mai voteze.
    Dreptul la vot ar trebui sa fie un drept pe care oamenii sa si-l castige , demonstrand ca sunt prin ceva utili societatii.

    • Harald spune:

      În urmă cu 20-22 de ani, exasperat de voturile pe care le tot primea Iliescu, vedeam lucrurile cam în același mod. Între timp, după ce-am mai citit una alta, am înțeles cum pot da foc casei niște tineri entuziaști și bine intenționați, de genul celor care demonstrează azi împotriva Roșiei Montane. Încercați să vedeți ce s-a întâmplat în Cambodgia când puștimea de 16-18 ani a pornit să reformeze țara cu Kalașnikovul. Încercați să vedeți câte ghilotinări cu cea mai bună intenție au avut loc în timpul Revoluției Franceze.

      Excluderea cetățenilor de la vot nu este democrație. Încercați să stați de vorbă cu persoane în vârstă de la țară, unele dintre ele abia știu să scrie (deci ar fi excluse de la vot ca analfabete, în sistemul propus de dvs.) dar cu toate astea au concepții de viață mult mai corecte decât mulți dintre miniștrii de azi sau de ieri. Victor Ponta sau Tudor Chiuariu nu sunt nici securiști, nici foști membri PCR, dar sunt lipsiți cu desăvârșire de orice urmă de simț moral, iar sistemul dvs.nu i-ar exclude. Dimpotrivă, i-ar avantaja.

      • iosiP spune:

        Domnule Harald,

        Din rezultatele muncii noastre, o parte o administram singuri iar alta o cedam spre administrare statului. Aceasta este, de altfel, principala justificare a democratiei: cei care-si cedeaza o parte din venituri statului au dreptul sa decida (in mod indirect, ce-i drept) felul in care acestea vor fi administrate.

        In aceste conditii, care ar fi justificarea votului persoanelor asistate social? Prin definitie, votul lor decide felul in care vor fi administrati banii altora.

  7. Barbara spune:

    Problemele Romaniei sunt sistemice iar politicienii corupti si incompetent sunt doar simptomele sidtemului si aproape nici o schimbare a reprezentantilor nu va putea fi o solutie. Inchipuitiva ca sistemul social si politic din Romania e un fel de paradis al sarlataniei si al ineptitudinii din motiv ca a fost creat si intretinut de oameni si organizatii dubioase nu numai de a le servi interesele dar si de a crea un mediu ambient felului lor de viata si de gindire.
    Cind vorbiti de separarea executivului de judiciar si de legislative trebue in primul rind sa definiti aceasta independenta si sa stability modul in care se ajunge la ocuparea acestor posture fie ele jutitice, politice sau legislarive in mod independent.
    Singura forma legitime de ocupare a acestor functii ramine alegerea directa adica Votul Uninominal al cetatenilor cu drept de vot. Ca urmare nu vad o alternative mai buna decit alegetrea directa atit a Judecatorilor cit si a parlamentarilor si a Guvernului prin vor direct.
    Intrucit riscul la corupere e direct proportional cu timpul de expunere a subiectului sau a reprezentantului e necesara limitarea termenelor sau a timpului de expunere iar cu cit mai mic termenul cu atit mai mult se micsoreaza expunere.
    Intrucit expunerea la coruptie e factor essential in guvernare, e preferabil in a se sacrrifica reprezentati capabili in schimbul protejeri sustemului. (chiar daca un reprezentant e ultra super si nemeipomenit, cind ii expira termenul pleaca).
    In ce priveste referendumurile va trebui sa intelegeti rolul si importanta lor in societate si ca hotaririle de importanta nationala trebuesc luate de catre cetateni in mod doirect adica prin referendum si nu de catre reprezentanti char cu riscul ca hotarirea ceytenilor sa fie gresita.
    Sunt deaacord cu autorul ca Republica e forma sociala preferabila dar ca fara vot direct, alegere directa a reprezentantilor si prin limitarea termenelor cea ce veti avea in Romania va fi ca si cea ce aveti acum sau in trecut.

  8. Alexandru Jecu spune:

    Mai scurt spus. Politica romaneasca se reduce la devalizarea bugetului. Solutii. Reducerea mandatelor la doi ani. Supunerea tuturor bugetelor, dupa elaborare, referendumului comunitatilor carora le sunt destinate.. Alegerea judecatorilor de prima instanta si a sefului politiei locale de catre cetateni. Atunci vom avea transparenta, motivatie, responsabilitate. Adica normalitate. In 24 de ore de la adoptarea acestor reglementari va disparea toata pleava politica actuala si toate temele golanesti si prostesti care sufoca media iar cetateanul roman va deveni cel mai evoluat actor politic al lumii civilizate.Ar fi un miracol ca cel atenian,roman, american. Greu de realizat la o populatie formata de la nastere in matricea risipei, hotiei si indolentei.

  9. chitz spune:

    Acum avem ce avem (cu toate protestele sau Punctele 8)
    N-ar trebui sa punem in partea de inceput si un sistem clar, civilizat dar dur de dovedire si responsabilizare (pedepsire) a alesilor ? Da, va fi utilizat de clanurile actuale spre “inmuiere” sau de politic pentru eliminare indezirabili dar tot ar fi mai bine decat acum, fara nici o responsabilizare, liber la interesul propriu. Si eliminarea secretismului din luarea deciziilor, ca asa se acopera ei !

  10. pehash spune:

    Multe probleme, din pacate fara rezolvari. Deci cum combatem acest ‘neo-feudalism’? Prin cele 6 propuneri de la sfarsit? Le trimitem pe e-mail ‘alesilor’, le citim in Piata Universitatitii sau mergem sa le citim in plenul parlamentului!?.. Sau poate le discutam cu amicii, le postam pe internet si ne amagim ca lumea e un pic mai buna in secunda urmatoare?

  11. iosiP spune:

    Domnule Giosan,

    Recunosc, imi este greu sa va inteleg pozitia: pe de o parte, sunteti impotriva democratiei directe, argumentand ca optiunile majoritatii ar putea incalca anumite principii. Pe de alta parte insa, nu va deranjeaza faptul ca reprezentantii incalca ei insisi principiile, pentru binele majoritatii.

    Deci, care este setul de principii pe care ne bazam: cele fundamentale, bazate pe drepturile naturale, sau cele de conjunctura, impuse de interesul majoritar?

    Nu de alta dar, ca sa-l parafrazez pe Caragiale, vreau sa stiu: dumneavoastra cu cine votati?

  12. Mircea Lutic spune:

    Acest text rezumă “papierul” nu “paperul”!



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Victor Giosan


Victor Giosan

Victor Giosan: economist (Planificare și Cibernetică Economică 1986), consultant internațional în management public, descentralizare fiscală, finanțe publice, analiza politi... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)