joi, martie 28, 2024

Dreapta critică risipa, nu demonizează Statul

„Dreapta dispreţuieşte toţi bugetarii, de la asistente medicale până la funcţionarii publici”. Iată un slogan tot mai frecvent utilizat de adversarii reformelor structurale. Este mesajul mincinos al stângii care, pe fondul crizei financiare, vrea să discrediteze ideile liberalismului clasic, ale creştin-democraţiei şi ale conservatorismului autentic. Ce crede cu adevărat un om de dreapta despre Stat?

Mai întâi, Statul a apărut într-o ordine providenţială. „Nu în zadar poartă sabia stăpânirea lumească” – aşa spune Sf. Pavel într-un text fondator pentru teologia politică de inspiraţie creştină (Romani 13,4). Ordinea politică (sau Statul) există pentru a limita răul produs de haosul moral şi violenţa arbitrară generate, frecvent, de relaţiile strict tribale între oameni. Deloc întâmplător, Biserica a avertizat împotriva oricărui elan anarhic al conştiinţei revoluţionare. Astfel se naşte injoncţiunea paulină: „Daţi deci tuturor cele ce sunteţi datori: celui cu darea, darea; celui cu vama, vamă; celui cu teama, teamă; celui cu cinstea, cinste.”

Indiferent de epoca istorică a umanităţii, Statul şi-a primit mereu legitimitatea prin separaţia între cele două domenii: cel al Cezarului (mundan, limitat în resurse şi obiective) şi cel al lui Dumnezeu (marcat cu pecetea transcendenţei şi înscris într-un orizont eshatologic).

Statul devine problematic doar atunci când îşi depăşeşte funcţia naturală: pe lângă impunerea de taxe şi impozite, monopolul asupra violenţei şi impunerea unei ierarhii sociale, Statele moderne au căutat să-şi aroge funcţii tot mai ample. Ideologiile etatiste au justificat treptat controlul birocratic asupra educaţiei publice (interzicînd astfel un discurs pedagogic cu adevărat plural) sau dictatul biopolitic (luînd uneori decizii unilaterale asupra corpului cetăţenilor).

În secolul XX, Statele europene şi-au extins şi mai mult jurisdicţia, legiferînd cu zel asupra tot mai multor domenii ale vieţii. Fără să aibă fanatismul punitiv al Statelor totalitare din Germania nazistă sau Uniunea Sovietică (conduse printr-o psihologie paternal-abuzivă), Statele asistenţiale (welfare) s-au instalat într-o postură fals „ocrotitoare”, garantîndu-le cetăţenilor un sprijin în aproape fiecare moment al vieţii. În contextul postbelic, părea firesc poate ca Statul să „dea” mai mult celor cu adevărat afectaţi de trauma războiului mondial: o atenţie suplimentară invalizilor, pensii compensatorii văduvelor, alocaţii pentru copiii orfani, ş.a.m.d. Din păcate, însă, diviziunea celulară a birocraţiei statale a condus la multiplicarea exponenţială a numărului de agenţii guvernamentale. De la domenii vitale precum securitatea cetăţeanului sau transporturile publice, Statul a început să gereze şi cele mai mici detalii ale vieţii culturale din comunităţile locale. Statul educă, Statul dă sfaturi, Statul distrează, Statul recrează, Statul stabilește lungimea baticului şi, mai nou, Statul dictează înţelegerea pe care adolescenţii trebuie s-o aibă asupra vieţii sexuale (vezi normele educative din Olanda sau Marea Britanie).

În ordine morală, excesul de normativism a spulberat bariera între public şi privat, a restrîns rolul instituțiilor intermediare între Stat și individ (asociații profesionale, bresle, biserici, etc). În ordine politică, libertatea de mişcare a individului s-a diminuat, inhibînd apetitul adulților pentru participare și risc civic. Am intrat astfel în era conformismului, colectivismul gregar și indignarea pompieristică înlocuind idealul vechi al civilității aristocratice. În ordine economică, cheltuielile crescînde ale Statului au încovoiat spatele micului antreprenor. După Legea lui Moise, Dumnezeu cerea israeliţilor o modestă „zeciuală” pentru întreţinerea Templului. Statele cu instincte materne degenerate mult mai mult decât triplu (taxa pe valoare adăugată, timbrul judiciar, taxa de drum, taxa de eliberare a certificatelor, taxa hotelieră, taxa de solidaritate, etc.).

În ultimele decade, populismul politicienilor a atins proporţii astronomice, aşa încât Statele bogate şi sărace au ajuns să se împrumute masiv. Povara de pe umerii viitoarelor generaţii creşte nu pentru a investi pe termen lung în infrastructură (sateliţi, autostrăzi, centrale nucleare), ci pentru a stimula consumul celor care trăiesc astăzi, aici şi acum. Până când?

Distribuie acest articol

32 COMENTARII

  1. „For the record, I shall repeat what I have said many times before: I do not join or endorse any political group or movement. More specifically, I disapprove of, disagree with, and have no connection with, the latest aberration of some conservatives, the so-called “hippies of the right,” who attempt to snare the younger or more careless ones of my readers by claiming simultanteously to be followers of my philosophy and advocates of anarchism. Anyone offering such a combination confesses his inability to understand either. Anarchism is the most irrational, anti-intellectual notion ever spun by the concrete-bound, context-dropping, whim-worshiping fringe of the collectivist movement, where it properly belongs.”

    “Brief Summary,” The Objectivist, Sept. 1971, 1

    The “libertarians” . . plagiarize Ayn Rand’s principle that no man may initiate the use of physical force, and treat it as a mystically revealed, out-of-context absolute . . . .

    In the philosophical battle for a free society, the one crucial connection to be upheld is that between capitalism and reason. The religious conservatives are seeking to tie capitalism to mysticism; the “libertarians” are tying capitalism to the whim-worshipping subjectivism and chaos of anarchy. To cooperate with either group is to betray capitalism, reason, and one’s own future.

    Harry Binswanger Q & A Department: Anarchism,
    The Objectivist Forum, Aug. 1981, 12.

  2. „Până când?” – pana in momentul cand RATIUNEA va demonstra PE VIU ca aceste utopii socialiste care au intunecat mintile oamenilor nu pot fi posibile. Ca singurul mod in care poate exista un viitor este ca el sa fie JUST, MORAL, ETIC.

    John 9:25 – He replied, „Whether he is a sinner or not, I don’t know. One thing I do know. I was blind but now I see!”

    E singurul mod in care oamenii pot fi calauziti.

    :)

    • Tocmai aici a gresit ratiunea cu aceste utopii socialiste. Numai cu ratiunea nu poate fi un viitor just, moral.
      Totul in societatea noastra are legatura cu Revolutia Franceza din care a luat fiinta iluminismul, dupa modernismul si post-modernismul. Mai clar totul in istorie a luat-o la vale in momentul in care ratiunea umana s-a ridicat pe ea insasi si in prima faza l-a pus pe Dumnezeu pe acelasi picior de egalitate, dupa care Dumnezeu a fost pus mai jos decat ratiunea umana iar prin postmodernism a fost exclus definitiv din societate, vietile noastre si prin urmare nu mai este niciun adevar obiectiv si am inceput sa teoaritizam tot. Crede ce vrei nu este adevar obiectiv si daca crezi ceva tine pentru tine.
      p.s pentru dl.Neamtu felicitari pentru articol. Pot sa si felicit, sa strang o mana nu numai sa critic.

      • Nu vreau sa fiu inteles gresit ratiunea isi are locul ei, dar dupa cum am spus ea trebuie sa se bazeze pe un absolut. Altfel nu ne duce nicaieri decat unde am ajuns.
        In momentul in care ratiunea se trasforma in suficienta drumurile se deschid larg spre orice fel de totalitarisme. Intr-un cuvant umanismul secular.
        Oamenii cauta cu disperare o zeitate – La turnul Babel a fost incercarea omului de a se proslavi pe sine, la Revolutia Franceza la fel zeita ratiunii, in Sodoma si Gomora zeita sexului astazi la fel, in Germania a fost Hitler „Un popor, o tara, un lider”; in ziua de astazi este zeul guvernului central la fel sub obladuirea umanismului secular.
        Si Dostoievski a realizat asta – „unde numai este frica de Dumnezeu totul este permis”.
        Si atunci de ce ne mai plangem ca nimeni nu ne respecta, nu este justitie, dreptate.
        Vad ca am uitat proverbul: „ce tie nu-ti place altuia nu-i face”.

  3. Cele 5000 de miliarde de euro care reprezinta datoriile suverane ale statelor, in general facute pentru protectie sociala, reprezinta o buba imensa, care sta sa crape. Cum vom iesi din asta, Dumnezeu stie, Sau poate nici El.

    • Sa nu ne amagim, datoriile astea sunt doar o expresie numerica a dezechilibrelor dintre ceea ce am produs si ceea ce am consumat. Daca maine toate aceste datorii s-ar sterge, mecanismul care le-a creat ar functiona in continuare si ar crea alte dezechilibre.
      Sunt adunate la un loc atat lenea unora care prefera sa traiasca fara sa munceasca, lacomia altora care scot profituri uriase si nu au ce face cu ele, asa ca le ‘reinvestesc’ in imprumuturi pe pietele internationale, dar intr-o mai mica masura si rezervele pe care oameni harnici si cinstiti si le-au facut pentru viitor, muncind mai mult decat era nevoie.
      Solutia este simpla: downshifting.

    • Statele cheltuie și cu alte lucruri decât cu protecția socială – de exemplu, cu contracte acordate privaților mult peste prețul pieței. Contracte foarte dragi ciracilor neoliberali! Prin ’99 Vosganian găsise în buget o vamă care primise mai mulți bani pentru construcția unui sediu decât tot bugetul culturii. Deh, așa se construiește capitalismul. Trickle-down economics. Mi se pare că priviți problema cam simplist.

  4. Domnul Mihail Neamtu a scris un articol excelent. Dar care nu este conform cu optiunea politica a domniei sale. Problema pe care o avem cu actualul regim politic este tocmai aceea ca dispretuieste sistemul bugetar in ansamblul sau.
    Avem o gramada de institutii liberticide si bugetofage: ICR, CNA, IICCMER,CNCD, CAS, CNSAS, Secretariatul de stat pentru Culte. Platim taxa de televiziune si de radio, se aloca sume importante de la buget, pentru posturi de televiziune si de radio la care nu suntem spectatori, pentru plata unor emisiuni si colaborari unde numai „ai nostri” sunt invitati.
    Se construiesc sali polivalente si patinoare. Se negociaza prost orice contract al statului. Nu se atrag fonduri europene….

    Iar atunci cand acest regim „de dreapta” se apuca sa reduca cheltuielile: taie salariile si sporurile TUTUROR bugetarilor, fara mila. Vrea sa taie si pensiile….. Presedintele iese in public si stabileste dusmani „de clasa”: profesorii, ofiterii, functionarii, magistratii, toti sunt intorsi unii impotriva altora fiind acuzati ca salariile lor „nesimtite” si nu miliarde de euro cheltuite iresponsabil ar fi vinovate de dezastrul economic.
    Bon! Si dupa aceasta vreti ca stanga sa spuna despre dreapta altceva decat ca dusmaneste bugetarii?
    Traian Basescu si PDL au compromis pentru 10 ani ideea de „dreapta” in Romania…

    • De acord cu unele remarci…

      Divide et impera….va suna cunoscut presupun. Prin discursuri agresive, prin aruncarea vinei pe diferite clase profesionale, dl. Basescu realizeaza acest lucru. Asta face din 2004…e o tactica ce functioneaza perfect, avand in vedere ca poporul roman a fost , este si va fi in continuare divizat. Totusi, chiar daca nu agreez nici eu aceste practici, vina este aruncata unde trebuie. Ofiterii si magistratii iau salarii nesimtite (nu a spus niciodata acest lucru despre functionari si profesori) iar vina cade pe PSD, PSD ce sta la baza formarii acestui sistem falimentar si ineficient…sistem creeat in principal pt a produce voturi doar intr-o anumita directie. Fara tactica de mai sus…Basescu nu ar fi ajuns si nu ar fi ramas niciodata la putere.
      Revenind la reducerea cheltuielilor, sper ca va dati seama ca era necesara… Fondurile de salarii si pensii nu mai faceau fata si chiar daca banii ar fi fost investiti corect (sunt de acord cu dvs…s-au cheltuit miliarde pur si simplu iresponsabil)…tot pe minus ajungeam pana la urma. Sistemul trebuie sa devina sustenabil…iar acest lucru se face ori prin reducerea salariilor, ori prin disponibilizari masive.
      Daca tragem linie la final…actuala putere a facut pt tara mai mult bine decat ar fi facut vreodata un partid socialist. Statul social este falimentar….avem nenumarate exemple de tari care au ajuns cu niste deficite colosale din cauza acestei politici. Acest lucru e inteles de f putine persoane….din pacate. Viitorul nostru dar si al omenirii va ramane subru daca se continua in felul acesta. Implicarea statului in societate trebuie sa fie cat mai mica….

      P.S. Ideea de dreapta nu a fost compromisa de nimeni. Cine are destula minte realizeaza ca nu avem nici un partid de acest gen in tara, deci „dreapta” nu putea fi compromisa. PDL e un partid de centru, maxim.

  5. Sunteti sigur de acest lucru?
    Eu sunt de acord ca doctrina liberal economica de dreapta nu demonizeaza bugetarii. INSA, daca veti avea curiozitatea sa urmariti forumurile, blogurile, comentariile la stiri veti vedea, ca din pacate, exista destul de multi oameni care traiesc cu convingerea ca bugetarii, prin natura lor, constituie un fel de clasa sociala inferioara ce traieste de pe urma exploatarii sarmanilor privati.

    Va suna cunoscut? :)

    Grupurile de interese politice si econimce nu sunt interesate de etica, morala, ideologie etc. Dreapta, atunci cand are interesul, nu va ezita catusi de putin in a folosi propaganda si invrajbirea de clase utilizate de bolsevici.

    In Romania, cel putin, nu exista forte de dreapta sau de stanga veritabile. Nu cred ca mai e nevoie sa dau exemple… Asa ca discutiile despre dreapta vs stanga, desi interesante si antrenante dpdv intelectual, sunt oarecum inutile.

  6. Statul, in sensul sau original (sa spunem Malkhuta aramaica) era o colectie de legi divine pentru ca nu erau supuse controlului uman.

    O suma de reguli ce tine laolalta oamenii, contrabalanseaza tendinta individuala centripeta – conatusul lui SPinoza- omul care este constient ca este un in-divid.

    Statul nu poate fi echivalat cu Guvernul, prin urmare, si probabil nici cu regimul politic, cat timp politicul este doar o forma de materializare a regjulilor -cele care nu se supun vointei omului.

    Demonstrez astfel ca nu exista un „Stat ex machina”, o entitate surpasociala care dispune asupra oamenilor si dicteaza ce e bione si ce e rau. Exista doar un set de „metareguli” daca vrei, alea prin care regulile obiective se manifesta- se constituie intr-un mod de exprimare, pana la urma.

    In consecinta, statul nu are o „vointa” a sa distincta, are doar capacitatea de a lasa sa se exprime un anumit mod al llegilor sociale. Prin urmare, ceea ce obiectiv exista cauzal nu poate fi controlat de „Stat”, dupa cum oricat de grozav ar fi dinamometrul, prin el insusi nu va face marul sa cada in sus…

    Si, in final, un stat nu are cum sa fie constient -adica doctrinar- daca modurile de exprimare sunt suficient de diverse intr-un timp dat. Nu exista o constiinta a statului, dupa cum nu exista o cosntiinta a marului care sa ii dicteze sa cada in jos pentru ca „asa vrea”.

    Un stat nu are intentie, vreau sa spun. Asta pentru ca o serie de reguli nu pot fi constiente ele de ele.

    Doctrina- stanga -dreapta- este doar o eticheta mai mult sau mai putin inspirata pe modurile de manifestare ale acestor legi. Boc nu poate fi prim miinistru decat in conditiile in care Romania il accepta ca atare. Nu vreau insa sa spun ca „Romania il accepta” la fel cum o femeie ar accepta o floare, sau un catel un os. Asta pentru ca acceptarea nu are in ea o constiinta despre sine, nu avem o entitate care sa „accepte” in acest fel ci mai degraba un fel prin de exprimare a legilor.

    Astfel, putem incerca sa ne desprindem de doctrina (stanga-dreapta) si sa cream – in scop pur instrumental – o diada „atomism” vs. „globalizare”. Sau oricare alta.

    Si demonstratia ar putea continua…

  7. total fals! Statul exista ptr a asigura supravietuirea cat mai multor oameni! Atat cei descurcareti cat si cei mai slabi. De ce a intrat in toate domeniile? Simplu. Si nevoile au crescut! Daca la inceput statul ii trimitea la vanatoare pe cei puternici ptr a asigura mancare si ptr cei slabi de acasa, acum ii pune sa plateasca pe cei bogati ptr cei saraci! Asa considera statul ca e bine ptr supravietuire poporului si nu a individului: sa asigure acces la invatamant, sanatate, etc ptr cat mai multi oameni. Altfel as supravietuii doar cei puternici si nu ne-am mai deosebi de animale. Iar principala deosebire este mila si altruismul.

    • „cat mai multor indivizi…” Problema este ca acei „multor” au devenit majoritari si deja este o problema. Si atunci acel „cat mai multor” trebuie scazut ca altfel si ceilalti „bogati” de care pomenesti s-ar putea sa te lase de caruta. Si va fi mult mai nasol.

  8. Buna ziua:

    In ce masura valorile liberalismului clasic, cele ale crestin-democratiei (ortodoxe ?) si cele ale (neo)conservatorismului pot sta chiar sub aceeasi umbrela politica si daca aceasta umbrela se gaseste in poseta celor de la putere – iata un mister pe care numai un teolog, devenit intre timp politolog (si viitor dizident ?) si economist poate sa il decanteze.

    Ceea ce a adus pdl pe scena publica este un discurs ideologizat la maxim, foarte comparabil – in ciuda tuturor aparentelor – cu ceea ce fac Realitatea si Antena 3. De altfel, cineva care a fost trimis de presedentie la CNA a votat alaturi de Romania Mare si de PSD in favoarea prelungirii licentei postului Realitatea. ?!?! Sa aiba presedintele nevoie de moguli, pentru a se putea defini in continuare ? Diferenta dintre tonomatele anteniste si cele oranj este evidenta – tine de cultura politica, de civilitate si de bun simt. Muzica, insa, are acelasi gen de atonalism. Un tambal nu e mai putin „vinovat” decit o trompeta.

    Discutam de reforma, discutam de „dieta” pe care decidenti precum udrea (ministrul cu cele mai mari fonduri de dezvoltare) trebuie sa i le administreze statului. Separatia, insa, dintre politica si business este omologata chiar de ideologul „dreptei”: dl. Valeriu Stoica. Dimineata este profesor de drept, la prinz – om de afaceri, seara – strateg si … politician. Politica si delicatese.

    „Dreapta” despre care scrieti Dvs., domnule Neamtu, pur si simplu nu exista. Un bovarism ca oricare altul.

    • Subscriu integral domnule „Sociolovici”. Mai introduceti in ecuatia asta si promovarea de catre unii apostoli actuali ai dreptei (nu dau nume, se simt ei) a unei ordonante de urgenta, prin Anul Domnului 1999, prin care incercau, (in contextul in care acordul cu FMI in vigoare la acea data prevedea clarificarea o data a situatiei Bancorex & Banca Agricola, clarificare intelegand declansarea o data a falimentului si salvarea a ce se mai poate salva) deci promovarea stergerii imprumuturilor pe care chiar ei le facusera la respectivele banci. De chestia asta ce parere aveti domule Neamtu? Inainte de a veni cu noi sloganuri, cred ca nu ar strica sa va documentati un pic. S-au pierdut si procese de calomnie, procese intentate tot de mai sus pomenitii autointitulati „ideologi ai dreptei”. Hai sa vedem cum e cu tentativa de dezincriminare (sub pretextul „venim maine cu una’ mult mai dura, infundam puscariile cu ei, mama lor de hoti…”) a bancrutei frauduloase? Contextul e tot ala, cu Bancorex. Urmarile afacerii Bancorex le vedem azi de exemplu, cu massmedia Fratilor Paunescu transformate in goarne ale miscarii de reformare a statului. Sau cu confiscarea miscarii sindicale (in contextul noului Cod al Muncii) de catre „federatii” controlate de aceiasi.
      Cu astia facem statul minimal?

    • Aici e un paradox pe care vad ca dl Emil l-a surprins chiar foarte bine: „statul minimal” poate fi realizat numai cu un numai „minim” de oameni.

      Insa cu o Justitie puternica. Sa speram, „Divina”.

  9. 1.argumentul cu biserica cred ca e la misto..conducatorii bisericii au mers mereu sa-si ia tainul de la conducatori.mai ales biserica ortodoxa care nu prea se manifesta in actiuni cu caracter social si tine si ea cu ursu..ca asa e bine.
    2.daca e sa discutam de ideiile de dreapta ale lui basescu si boc si compromiterea restructurarii ( nu e vorbade reforma aici- aia e altceva)intitutiilor statului, de acord.
    asa la general,putem merge sa citim clasici sau futurologi
    3.habarnismul a dominat ultimii doi ani in materie de guvernare.nu mai zic de hotie.
    -in domeniul economic,nicio masura proactiva,din contra, au fost doar masuri contra economiei-vezi impozitul minim,cresterea tva care a afectat firmele prin reducerea consumului, nu prin ce zice domnul neamtu in articol,instabilitatea reglementarilor,impozitarea dda-urilor si modul de aplicare si declarare si mai sunt , da sa nu plictisim..
    4.modul de pregatire,de adoptare si atragere a societatii in sprijinul masurilor,inclusiv a unor sectiuni a opozitiei care sa determine sustinerea acestora pe termen lung.
    5.adoptarea intarziata,in pripa,fara a avea un cap limpede si lipsa de specialisti care sa redacteze, sa armonizeze, masurile cu ansamblul legislativ.
    6.polarizarea sociala si acumularea tensiunilor in societate prin lipsa regulilor,aplicarea preferentiala,gradul ridicat de coruptie si lipsa raspunderii individuale.
    mai se gasesc, da sa mai zica si altii..
    succesuri!

  10. In sfirsit domnul Neamtu a revenit la ce se pricepe mai bine: teologie. Frumos, clar cu citate din Bilbie. Cu asistenta sociala sa se ocupe Biserica nu Statul: ea e cu mila statul e cu nuiaua.
    Asteptam si o explicatie cu citate din Parintii Bisericii asupra problemelor de de la Bursa de pe WSreet.
    Un presedinte teolog (Baconschi) si un IPS Daniel prim ministru ar rezolva defintiv probleme acestei tari… Aleluia… si consilieri multi, multi teologi care deja se afla acolo.
    r.r.

  11. In Romania sunt 1.9 doctori la mia de locuitori, si in medie pentru respectarea drepturilor omului sunt necesari minim 6 doctori la mia de locuitori. Sfidand aceste date, se inchid totusi 200 de spitale.

    Unde e risipa ? Eu vad mai degraba un dispret si o dorinta de a umili fara motiv.

    • Sistemul nostru dă sănătate este dramatic subfinanțat. Dar și risipește în neștire, guvernanții nu vor și nu sunt capabili să stopeze furăciunile. Adică se constituie într-un guvern „liberal”.

      Mihail Neamțu este un tip care îmbracă în haine lucioase jmecherală balcanică, anarhismul balcanic de tradiție fanariot-otomană.

      Îi place și fundamentalismul ortodox de tip rusesc, antioccidental, de aia îl ridică în slăvi și pe Bartolomeu Anania – un fel de Soljenițîn liliputan…

  12. Eu unul refuz categoric ca cineva sa ma cracterizeze dupa cele doua ideologii – ca fiind de stanga sau de dreapta. Imi place sa spun lucrurilor pe nume chiar de ar fi de dreapta sau de stanga.
    Daca fac un bine, ajut pe cine dupa ex. lui Iisus cu bunul samaritatean unde ni se spune ca s-a milostivit – l-a dus la doctor si i-a platit spitalizarea. Cum ar trebui sa-l caracterizez? Ca fiind unul de stanga? Sau daca facea ca ceilalti doi – ignorandu-l – trebuie sa spun ca au fost de dreapta? Tocmai asta refuz eu. Daca in tara in care traiesti iti doresti un sistem de educatie mai performant, un sistem politic mai bun, un sistem de sanatate etc sunt de stanga?

    @raulcat

    „argumentul cu biserica cred ca e la misto..conducatorii bisericii au mers mereu sa-si ia tainul de la conducatori.mai ales biserica ortodoxa care nu prea se manifesta in actiuni cu caracter social si tine si ea cu ursu..ca asa e bine.

    Nu prietene/a institutia bisericii e una iar eu ca fiinta, om crestin e alta. Biserica nu este numai institutie ci tocmai noi toti care credem si aplicam pricipiile crestine, morale etc formam biserica. In ceea ce priveste denominatiunile este altceva. Ele au inceput de la biserica primara, apoi trecand prin reforma lui Martin Luther de la 1563 care a indemnat ca biserica sa urmeze „solo scriptura’ adica numai scriptura lasand la o parte traditiile si mostenirile vechi, care unele erau bune altele nu. Mai mult decat atat unele se apropiau mai mult de legalism.
    Eu nu ii inteleg pe sustinatorii separarii statului laic de biserica. A daca te referi a statului laic fata de biserica ca institutie este altceva.
    Dar eu sa presupunem sau oricare altul este crestin practicant, cu bune si rele pana cand mori ca omul nu poate fi sfant, omul nu este infailibil doar Dumnezeu. Omul este failibil adica supus greselii – ajungem sa influentam societatea din pozitia de business man, decident cum pot sa ma dezic de valorile crestine care ma insufletesc, pe care le aplici in viata ta? Cum faci asta? Oare legile, dreptatea pe care o faci, remunerarea la timp a angajatului tau nu sunt conform principiilor tale/ Te poti dezice doar asa de dragul separarii puterilor in stat – statul laic vs. biserica? Eu inteleg ca biserica ca institutie BOR, Culte religioase nu poate conduce un stat prin legi, hoarari si oug-uri. Dar poate avea influenta prin puterea exemplului, prin compasiune, prin hrana spirituala pe care o da.

    Asa ca din punctul meu de vedere ar trebui sa definim mai clar ce inseamna stat laic vs. biserica si conducatorii ei.

    Dupa exemplul lui Soc Sociolovici: „Separatia, insa, dintre politica si business este omologata chiar de ideologul “dreptei”: dl. Valeriu Stoica. Dimineata este profesor de drept, la prinz – om de afaceri, seara – strateg si … politician. Politica si delicatese.”

    Nu poti fi dimineata/seara/duminica crestin iar in celelalte momente ale zilei/saptamanii ceea ce doresti tu.

    • Biserica este doar o ierarhie, o organizatie. Putem sa ne imaginam ca un stat laic nu e desprins de credinte daca se separa doar de biserica si nu si de credinta purtata de aceasta.

      Romania de exemplu nu este un stat laic, cat timp sarbatorile sunt cele crestine iar atitudinea personala este determinant religioasa. Prin religioasa inteleg „supusa dogmei si ritualului”, nu pun semnul egal intre „religios” si „spiritual”. Altfel spus, poti fi religions si imoral bine-mersi… Dar nu poti fi determinat spriritual si in acelasi timp imoral. A se vedea Kirkegaard despre treaba asta.

      Atitudinea dogmatica este clar lipsita de libertate, iar in lipsa libertatii nu stiu despre ce doctrine mai vorbim.

      Cred totusi ca politica a-doctrinara a Romaniei difera fundamentala de politica a-doctrinara a vestului..

      Solele lui Luther au pornit din sanul bisericii apostolice, reforma a fost una initial interna, chiar Tezele sale erau destinate nu demolarii dogmei, ci dezbaterii. As indrazni sa afirm – enervand probabil – ca nordul Germaniei este luteran in spirit si ca asta determina politicul si civilizatia acelei regiuni. Dar asta totusi nu inseamana ca nordul Germaniei nu ar fi laic.

      La fel, tindem sa uitam ca de fapt crestinismul actual este rodul unei miscari violente anti-crestine, in sensul ca in jurul anului 0 crestinismul dominant era cel de orientare gnostica, valentiniana, nicidecum cel actual.

      Daca Europa e crestina, apai asta trebui inteles in sensul ca e crestin-apostolica, nicidecum crestina ca spiritualitate. Asta daca indraznim sa acceptam sitautia evidenta ca de fapt crestinismul antic a disparut in jurul secolelor 3-4.

      Secolele XII-XIII consolideaza pozitia noului crestinism, dar nu coincid cu formarea statului natiune. Ca de ala vorbim noi acum, nu de stat in general. Sau asa presupun.

      Dar daca e asa, atunci clar nu e laic, oricum sucesti problema, si nici nu paote fi, pentru ca gandirea de baza a celor care foremaza statul nu e laica, ci religioasa.

      Da, e religioasa- adica dogmatica. Adica, nu e nici gnostica, nici stiintifica. Sa nu confundam spriitul stiintific cu ingienria. Poti fi hiperdogmatic, dar un bun inginer IT- de exemplu.

      Asa ca pana la urma, paote fi statul actual altfel decat dogmatic? Mi-e teama ca nu…

      • Ca si completare

        Solele lui Luther au pornit din sanul bisericii apostolice, reforma a fost una initial interna, chiar Tezele sale erau destinate nu demolarii dogmei, ci dezbaterii. As indrazni sa afirm – enervand probabil – ca nordul Germaniei este luteran in spirit si ca asta determina politicul si civilizatia acelei regiuni. Dar asta totusi nu inseamana ca nordul Germaniei nu ar fi laic.

        De la Luther a pornit apoi Calvinismul, Metodismul si altele pana in ziua de astazi, influentate puternic de acestea.
        Nu stiu ce intelegeti dvs. prin dogme? Eu va spun ca nu puteti fi mai putin dogmatic decat mine? Problema nu este daca esti sau nu dogmatic ci care este cea mai buna dogma pe care o urmezi. In ceea ce spititul luteransau nu nu ma enervati, stati linisti. Si acum in Germania care este cea mai importanta bisrica? Biserica evanghelica, luteranismul etc si pinde contur islamismul.

        „La fel, tindem sa uitam ca de fapt crestinismul actual este rodul unei miscari violente anti-crestine, in sensul ca in jurul anului 0 crestinismul dominant era cel de orientare gnostica, valentiniana, nicidecum cel actual.”

        Nu, crestinismul actual isi are radacina in jurul anilor 33 d.H,. De aici vine cuvantul crestinism din grecescul/latinescul Christianos.

        „Daca Europa e crestina, apai asta trebui inteles in sensul ca e crestin-apostolica, nicidecum crestina ca spiritualitate. ” – aici sunt de parere cu dvs.

        ‘Asta daca indraznim sa acceptam sitautia evidenta ca de fapt crestinismul antic a disparut in jurul secolelor 3-4.” – aici gresiti, defapt nu stiu bine daca inteleg bine ce ganditi si ca atare doar intuiesc, poate ma insel.
        Va referiti cumva de la facerea omului pana Avraam, Noe si altii? La istoria lui Israel si Dumnezeul lui Israel? Ei bine dupa stiinta mea, dupa lecturile mele si deductiile mele lumea niciodata nu a fost in profunzime „crestina” (termenul de crestinism fiind inteles dupa ce Iisus si-a trimis ucenicii in toata lumea pentru a propovadui evanghelia; si aici sa nu-i uitam pe Petru, Andrei etc).

        Revenind acum la cum am defini statul laic vs. biserica si conducatorii ei.
        Ei bine eu zic ca biserica e reprezentata de indivizii care o formeaza la fel ca si notiunea de stat, natiune – indivizii formeaza o natiune, in lipsa lor ar exista doar institutii goale, doar cladiri, doar beton si caramida.

        • hai sa-ti raspund oftopic.ma ghidez dupa cele zece porunci in viata personala si nu dupa exemplul majoritatii preotimii…
          sunt credincios,dar nu practicant si nu am nevoie de intermediari intre mine si divinitate,mai ales cei de la care vrei sa iau exemplu.
          ce ma frapeaza pe mine, este ca romania, o tara plina de biserici si cu o multime de preoti are o majoritate a populatiei de o moralitate indoielnica si o clasa politica care se reclama crestina dar care proclama statul minimal.

        • Biserica este o ierarhie, o organizatie pana la urma. Dar este doar una dintre formele prin care credinta si spiritualitatea se manifesta. Una din ideile lui Luther a fost ca „mantuirea nu s poate realiza in afara credintei” prin opozitie cu „mantuirea nu se paote realiza in afara bisericii”.

          Asa ca nu as pune semnul egal intre spritualitatea de baza a unei civilizatii si biserica din ea, fie ea si dominanta.

          In fond insa, statul este o suma de reguli obiective, nu o institutie. Sigur ca politologii vor aface apel la definitii prin „puteri ale statului”, „suveranitate” si alte asemenea concepte.

          Sigur, sunt valabile, dar privite numai in perspectiva momentului istoric, nu in perspectia evolutiei civilizatiei. Acolo vorbim de ceea ce caracterizeaza societatea umana, si aia nu e statul, ci spiritualitatea sa. Statul este doar o forma de exprimare.

          Problema pe care mi-o pun insa este in ce masura identificarea bazei spirituale a civilizatiei din care face parte statul asa cum il stim noi astazi este corecta. Adica, daca de fapt statul vest-european este crestin si daca statul vest-european este intemeiat pe o stratificare sociala existnta obiectiv. Asta pentru ca intelegerea bogatiei/saraciei s-a schimbat fundamental in ultimiii 20 de ani, dar nu am vazut o reflectare a acestei modificari in politologia, in stiinta doctrinelor politice. Ori, in lipsa stratificarii bazate pe prosperitatea definita numeric, cantitativ pur, doctrina politica si deoasebirea dreapta-stanga nu mai au semnificatie.

          Nu e vorba ca nu avem o dreapta sau o stanga din considerente de ne-evolutie sociala, eu cred ca nici nu vom putea avea o asemenea distinctie, pentru ca societatea ascestui mileniu nu mai itnelege prin bogatie si saracie ce intelegeau parintii nostri.

  13. nu există ceea ce numiți „funcție naturală a statului”, statul – conceptual vorbind – există doar înțeles ca un „contract social” (acord) între indivizi legați între ei printr-un anumit liant (limbă, istorie, teritoriu, cultură samd), contract cu clauze fluide de-a lungul timpului, variind de la stat minimalist (minim-intruziv) până la statul-paternalist de astăzi, întâlnit în anumite părți ale lumii. cine decide unde se trage linia între rolul „statului” (entitate abstractă+guvernare) și rolurile și libertățile civile? doar cetățenii, animați de diverse ideologii și teorii, cea mai de succes fiind dihotomia stânga-dreapt, destul de simplistă, de altfel.
    iar referințele religioase sunt mai mult decât nefericite, din rațiuni evidente.

  14. La nivel ideologic e corect ce spui, as adauga „Adevarata dreapta critica risipa, nu demonizeaza statul”.

    Ma fascineaza naivitatea ta si altora cand iau „reforma” facuta de conducerea actuala ca o reforma a statului (de curand erai la un talkshow pe TVR1, parca).
    Sa stii ca cea mai rapida reforma ce o putea face un guvern de dreapta adevarat era sa opreasca risipa in cheltuirea banului direct (licitatii), in incurajarea investitiilor directe ale statului, poate chiar scaderea fiscalitatii directe asupra angajatilor. Apoi puteau face o reforma a salariilor si a pensiilor de stat, in paralel cu o comunicare mai eficienta.

    Sunt un om cu o gandire de dreapta, de gen american (republican), adica: taxe mai mici, implicare cat mai redusa a statului, libertati crescute ale individului.

    In Romania din perspectiva aceasta nu exista dreapta.

    Cei ce conduc acum, nu sunt de dreapta, liberalii inaintea lui Boc nu au fost de dreapta, in timpul CDR s-a incercat dar nici atunci nu a fost un regim de dreapta adevarat.

    Acest regim nu e de dreapta din cauza ca ministrii, prim ministrul, majoritatea celor din PDL nu sunt de dreapta.

    Asa zisa reforma de dreapta pe care ei si-o asum ca o fac, e de fapt un raspuns la criza economica, cu ajutorul celor din FMI.
    Daca se continua cresterea economica sub acesti conducatori, ar fi marit cu 50 % salariile profesorilor (cum se batea Boc si Basescu cu pumnul in piept ca doreau sa o faca) si marit pensiile in mod bolnavicios, fara a reforma sistemul cu adevarat.

    Arata-mi si mie o formatiunea de dreapta in Romania sa ii urmez si eu pe aceia.

  15. 1. La dreapta mai exista si libertarianismul anarhic, baietii aia care chiar critica existenta oricarei forme de monopol de stat.

    2. Exista si crestin-democratie de stanga. De fapt, ea este in mod majoritar de stanga. Ca unii isi selecteaza discretionar pasaje din Biblie pentru a demonstra ca e de dreapta, asta e partea a doua.

    3. „Statul devine problematic doar atunci când îşi depăşeşte funcţia naturală: pe lângă impunerea de taxe şi impozite, monopolul asupra violenţei şi impunerea unei ierarhii sociale.”
    Impunerea unei ierarhii sociale? Ma pufneste rasul. Doar atat poti spune pentru a justifica faptul ca stati toti la stat, prin diverse institute si apoi va dati mari liberali?
    Vorba aceea, capitalism & piata concurentiala sa fie, dar numai pentru prosti…

    4. Sunt state care nu sunt indatorate, desi se merge pe ideea unui stat welfare. Oamenii nu se simt acolo nici lipsiti de libertate, nici impovarati economic. Afirmatii universale despre ce rol are statul sunt de 2 bani valoare.

    5. Statul nu s-a nascut nici dintr-o ordine providentiala, nici dintr-un contract social, nici spontan. A fost rezultatul unei manifestari a puterii. Ca vreti voi sa fi aparut altfel, e irelevant.

    Concluzia? Una singura. Se pierde timpul in continuare cu blabla-uri despre stanga, dreapta, fata, spate. Daca s-ar pierde pe banii vostri, ar fi totul in regula. Cum insa stati la stat, milioane de oameni in tara asta sunt impozitati in mod abuziv (adica impotriva vointei lor) pentru ca voi sa fiti platiti in continuare. Se aude, domnule Neamtu?

  16. E bine ca apar articole documentate dar as vrea sa nu aduca doar argumentele care-i sustin concluzia (n-as vrea sa spun preconceputa). Este adevarat:
    „Astfel, în 2008 remunerarea salariaţilor români a cumulat cifra de 58,69 miliarde euro, an în care excedentul brut de exploatare, adică partea care revine patronilor din valoarea adăugata bruta creată în economie a fost de 66 miliarde euro. Pentru comparaţie, în Germania, remunerarea salariaţilor a fost de 1,22 mii de miliarde euro, iar excedentul brut de exploatare de 0,97 mii miliarde euro; la nivelul UE 27, angajaţilor le-au revenit în total 607 mii miliarde euro, iar patronilor – 494 mii miliarde euro” ?
    Articolul de mai sus din hotnews referitor la colectarea de doar 30% din PIB fata de 40% in medie UE? Este adevarat ? Cum comentati ? Pe cine ajuta (asista) statul (roman) cel mai mult? . Multumesc

    • „Pe cine ajuta (asista) statul (roman) cel mai mult? ”

      Nu e clar? Clientela politică a celor aflaţi, vremelnic, la cârmă!
      Problema este că „ajutorul” se întinde asupra unei baze tot mai largi, în timp ce, partea aplicată asupra celor mai favorizaţi devine privilegiu! şi capătă caracter de castă, rămânând în sarcina celor care se succed la putere…lucru dracului în casa popii!

  17. Articolul mi se pare o combinatie ciudată de neoliberalism și citate din Biblie. Aș dori să ridic câteva probleme:

    – ați spus că statul asistențial a luat avânt după război. Aș zice chiar înainte, probabil cu New Deal. Deci înainte nu prea se băga – cum diferă abordarea dumneavoastră de laissez-faire-ul din secolul XIX-XX timpuriu? Tare mi-e teamă că ne întoarcem înapoi în timp pur și simplu.
    – cum pot unii „dreptaci” să vorbească de stat minimal, când dacă am învățat ceva din ultima criză, este că de-reglementarea duce la un clasic „tragedy of the commons”? Dacă statul american nu scotea giganți ca AIG sau Fanny Mae din rahat, cine ar fi făcut-o, în cazul unui stat minimal? Nu ne jucăm cu focul?
    – dacă statul minimal ar trebui totuși să încaseze impozite, dar să direcționeze altfel banii decât în protecție socială, care e alternativa? Contractele statului cu privații, ofcorz! Capitalism de cumetrie. Mă scuzați, dar prefer ca o parte din banii din impozite să ajute oameni săraci decât să îmbogățească pe viitorii Umbrărescu, Puiu Popoviciu, Vântu etc.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mihail Neamtu
Mihail Neamtuhttp://FB/mihailgeorgeneamtu
Intelectual public și antreprenor român. Între 2012 și 2015, a fost președintele partidului Noua Republică. Doctor al Universității din Londra (2008). Ultima publicație: Credință și rațiune. Dialoguri, contradicții, împăcări, București, 2013.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro