vineri, martie 29, 2024

VIDEO Andrei Cornea: democratia si libertatea nu sunt sinonime

Andrei Cornea vorbeste intr-un mic interviu despre dificultatea de a surprinde libertatea si despre faptul ca libertatea nu se confunda adesea cu democratia. Vara lui 2012 poate fi un exemplu pentru aceasta distinctie.

Despre vara lui 2012. Am avut senzatia ca mi-a cazut tavanul in cap, ca se intampla ceva cu totul neobisnuit, greu de explicat in termenii obisnuiti ai politicii romanesti care nu a stralucit prin prea multa multa democratie, liberalism. A fost ceva care a depasit “normele” nescrise de pana atunci. Nu ma asteptam la asa ceva. Sigur ca dupa aceea ne-am dat cu totii seama ca exista un interes pentru a face acele lucruri, dar nu ma asteptam sa aiba un plan atat de bine pus la punct, cu etape bine pregatite, ca sa poate demite si Avocatul Poporului si presedintii celor doua camere.

ICR. ICR-ul ar fi trebuit sa fie ultimul lucru care sa-I preocupe pe ei in momentul preluarii puterii, cand ar fi trebuit sa aibe alte griji, mai ales ca ICR-ul functiona foarte bine. Erau insa obsedati de influenta pe care ar fi putut-o avea ICR-ul si oamenii legati de ICR in strainatate. Tocmai pentru ca la un moment dat s-au gandit sa faca o actiune in forta impotriva presedintelui si a unor institutii aveau nevoie sa fie convinsi ca acolo va fi liniste, ca nu vor avea de intampinat reactii din strainatate. Pana la urma reactii tot au fost, pentru pentru ca ele au venit pe alte linii, pe alte canale. Ei au aceasta obsesie, o au si in continuare si sunt convins ca  ei cred – poate o sa apara in memoriile cuiva – sunt convinsi ca au fost prinsi intr-o cursa din pricina masinatiunilor celor de la ICR. O supraevaluare a puterii unui intelectual.

Ii sperie existenta intelectualilor critici, ceea ce n-ar trebui – intr-un regim democratic normal nu este un lucru care sa te preocupe, ar trebui sa te preocupe soarta economiei, eventual partidele de opozitie, dar cateva grupuri de intelecuali fara putere n-ar trebui sa-I preocupe atat. Dar faptul ca ii preocupa, ceea ce e o mostenire comunista arata felul in care gandesc, sunt obsedati de conspirationism.

Scrisoarea intelectualilor anti-Basescu. Este o scrisoare care a fost semanta de multa lume, vreau sa spun de intelectuali cu prestigiu, foarte rusinoasa. Am pastrat aceasta scrisoare si am dat-o cu semnaturile ei in anexa unei carti a mea, aparuta anul trecut, am vrut sa ramana, sa fie usor de gasit. Oamenii acestia nu au mai vorbit de atunci, nu s-au mai exprimat, nu vorbesc de domnul Stelian Tanase care “a  intrat in paine”, de ceilalti nu mai stim ce cred si nus tiu daca ar seman acum ceva asemanator.

Crin Antonescu si suspendarea. Este de-a dreptul fascinant sa-l vezi pe domnul Antonescu astazi, el care atunci era cel mai agresiv – eu cred ca el, impreuna cu cu Voiculescu, au avut ideea suspendarii, el era singurul caruia ii convenea asta. Era singurul mod de a-si securiza pozitia de canddat al USL la presedentie si practic de a deveni presedinte la sfarsitul lui 2012. E clar ca a fost pionul principal al suspendarii. Acum a fost intrebat si a spus, da, am facut unele greseli.

Despre cartea “Miracolul. Despre neverosimila faptura a liberatii” Intr-un fel este o carte de un pesimism moderat, scrisa cu o anume convingere ca e preferabil sa fim mai pesimisti, decat prea optimisti. Optimismul exagerat in unele chestiuni ne face lipsiti de vigilenta si putem cadea prada carnasierelor, pradatorilor. Avem ceea ce eu numesc “vise de zi”, adica vise facute cu ochii deschisi, ne inchipuim tot felul de lucruri frumoase care se si intampla uneori, in epoci mai linistite. Dar vine un moment cand poate vom fi pedepsiti pentru aceste vise si e bine sa fim vigilenti, sa ne uitam imprejur sa sa stim ca libertatea este foarte usor de pierdut sau de pervertit.

In mod fundamental, noi nu suntem diferiti de cei ce ataca libertatea intr-un mod sau altul.Exist ain noi toti un element ascuns, pe care-l numesc metaforic fiara cu mai multe capete, gregarismul, masa. Noi ne aparam libertatea nu de altii din afara, ci de noi insine, putem cadea in tot felul de erori, putem sa credem ca alte valori, precum egalitatea, sunt superioare sau putem sa inecam libertatea in alte valori.

Teza mea este ca libertatea in diferitele ei expresii este o “formatiune” recenta, filogenetic vorbind, si ca apare rar  – in antichitate o singura data, in Grecia, apoi se reia in cateva tari nordice, in Olanda, in Anglia – se dezvolta greu si e foarte amenintata. Cum recunoastem ca suntem liberi? Trebuie sa avem grija sa nu ne inselam. Sunt foarte multi oameni care au sentimentul ca sunt liber, dar privesc de fapt umbra libertatii. Acesta este un paradox. Nu pot sa definesc libertatea si nici nu vreau, nici macar nu sunt convins ar putea sa existe o definitie, stiu dar ca exista – din cand in cand. Sa stim cum e, sa stim ce e, atunci lucrurile ar fi foarte simple.

Ar mai fi de spus ca desi noi vorbim despre democratie si libertate ca fiind sinonime, ele nu sunt. Teoria politica, inca din antichitate, a facut distinctie intre ele. Democratie inseamna totusi puterea poporului, adica o majoritate care decide. Ea poate decide in spiritul si in interesul libertatii, ea poate decide si in sprijinul ne-libertatii. Asta ii enerveaza pe multi oameni care nu pot sau nu vor sa inteleaga ca poporul sau votul majoritar dat de popor nu sunt prin sine absolute si de necotenstat. Pot fi extrem de contestabile. Avem astfel de cazuri tot timpul. De pilda in Crimeea. Am vazut ce paote sa faca o masa indoctrinata pusa sa voteze intr-un anume fel. Adeseori aparatori ai liberatii au luptat impotriva liberatii, iar democrati au luptat impotriva libertatii. S-a facut la un moment dat o alianta intre democratie si libertate, dar ea este nesigura.

_____________________________________________

Filosoful si eseistul Andrei Cornea a fost in redactia Contributors.ro pentru a raspunde intrebarilor voastre.

Acum cateva zile lui Andrei Cornea i-a iesit din tipar o noua carte intitulata „Miracolul. Despre neverosimila faptura a liberatii”. A fost scrisa ca urmare a „halucinantei” veri a anului 2012 cand „am crezut ca ne cade cerul in cap” si cuprinde gandurile autorului cu privire la iluziile pe care ni le facem despre libertate.  E o carte scrisa liber, „expresia unor emotii si si reflectii disparate si amestecate”, o meditatie asupra existentei cu adevarat a  libertatii in lumea si in sufletul oamenilor.

Dupa cum spune Gabriel Liiceanu: „cartea Miracolul propune o meditatie rece si dura pe tema libertatii: oamenii s-au nascut mai degraba in lanturi si nimic nu dovedeste ca cei mai multi ar dori sa scape de ele; nu rezulta de nicaieri ca pe corabia istoriei s-ar fi imbarcat o specie care navigheaza neabatut catre tarmul libertatii”.

L-am chemat pe Andrei Cornea sa discutam despre evenimentele verii anului 2012 si despre acea oribila surpriza cand am vazut aproape realizata incercarea naruirii statului de drept, atacat de la temelie. Care este lectia acelei veri? Cat este de trainic sentimentul libertatii in noi, cat de usor suntem dispusi sa ne abandonam libertatea pentru conformism, mediocritate, confort, ideologii vane, bani, putere sau nu-stiu-ce inchipuri?


Luni, 26 mai, ora 18.00 Librăria Humanitas de la Cişmigiu va fi gazda unei întâlniri cu Andrei Cornea şi Gabriel Liiceanu prilejuită de apariţia volumului „Miracolul. Despre neverosimila făptură a libertăţii“ de Andrei Cornea.

Puneti intrebari folosind formularul de comentarii.

Comandati acum cartea „Miracolul. Despre neverosimila faptura a libertatii” la GiftBooks.ro cu autograful autorului

Distribuie acest articol

23 COMENTARII

  1. Domnule Andrei Cornea,

    Nu știu cum vă percep și vă recenzează alții, însă mie îmi pare că, prin felul în care faceți publicistică de observație socială și politică, întruchipați altissim ceea ce elinii înțelegeau prin παρρησιαστής, adică cineva care, indiferent de împrejurări, climat și anturaje, are cutezanța adevărului și practica incoruptibilă, lucidă și reflectată a libertății (practică ce poate rezuma optim substanța angajamentului etic).

    Credeți că specia aceasta de curaj civic poate apărea și funcționa în teritoriul deciziei politice și al luptelor electorale? Știți vreun παρρησιαστής cu ecuson de politician?

    Mulțumesc.

    • As spune ca omul politic chiar daca trebuie sa spuna uneori lucrurilor pe nume mai are si alte obligatii: ralierea unor forte politice diferite, unele compromisuri, ba chiar, nu va suparati, uneori jumatatile de adevar, ca sa nu spunem minciuni, s-au dovedit benefice pentru soarta unor natiuni.

  2. O singură întrebare, stimate dle Cornea: cum definiți dvs. „lovitura de stat”? credeți că în vara lui 2012 în România a fost o lovitură de stat? dar în primăvara acestui an în Ucraina?
    Mulțumesc

    • @Mazeta,
      Sunt convins că ai trecut prin Dicționarul Enciclopedic Român și cunoști definiția:
      Lovitură de stat = o actiune rapidă, care urmăreste răsturnarea regimului politic existent si preluarea prin fortă a puterii politice în stat de către persoane sau grupuri de persoane.

      Deci Mazeta are dreptate: în Iulie 2012 nu a fost o lovitură de stat în România.
      USL a comis o tentativă de asasinare a statului.

      Nu am citit cartea domnului Andrei Cornea dar am urmărit, zi de zi, cu groază crescândă, desfășurarea evenimentelor.

    • In vara lui 2012 in Romania a avut loc o incercare esuata de lovitura de stat sub paravan legal. Comaparatia cu Ucraina 2014 nu e potrivita sub nici un aspect.

      • Mulțumesc pentru răspuns, dar mi-ar fi plăcut să știu cum definiți dvs. lovitura de stat sau ce definiție adoptați. În lipsa unei definiții, e greu să ne dăm seama ce se poate compara cu ce.

      • O contradictie in termeni: daca „lovitura de stat” a respectat legislatia in vigoare, atunci nu a mai fost lovitura de stat, iar daca nu a respectat-o atunci este inutil sa vorbim despre „paravan legal”.

        Desigur, putem face distinctia – pe care DEX nu o face – intre legalitate si legitimitate, dar atunci avem multe alte legi ilegitime care sa ne preocupe, dar pe care le respectam mai strict decat cele 10 porunci… Ca doar le-a dat statul, care gandeste (si) pentru noi astia, muritorii!*

        * Ave Ponta, moritori te salutant!

  3. As dori o scurta analiza a felului cum se poate asigura echilibrul puterilor in stat si separatia lor, intr-o tara ca Romania, tocmai pentru a nu se ajunge la derapaje extrem de periculoase ca in anul 2012, puse la cale, se pare, de oameni de drept, contra statului de drept! Chiar ma gandeam astazi, ce sanse avem in fata unei paturi sociale (n-o sa-i innobilez cu apelativul „clasa politica”) extrem de lacome, la nivelul patologic, sa ne aparam statul de drept.
    Ma gandeam ca ar trebui sa existe reguli general europene care sa nu permita ” legislativului” /legislativelor ( a carui calitate merge de la meseria de „auto” la cea de sculler matriter) modificarea abuziva a Constitutiei, cea care s-a dovedit, prin CCR, ultima pavaza a statului in fata asaltului de o forta si brutalitate echivalente celui mineresc din vara lui 1990/ sept.1991…1999…
    Multumesc.

    • Una dintre foarte vechile probleme ale filosofiei politice – inca de la Aristotel – a fost tocmai cum se poate evita ca puterea populara, fie exprimata direct ca in Atena antica, fie exprimata indirect prin parlamente, sa nu abuzeze acaparand in mod tiranic toata puterea. Unul dintre mijloacele de a evita acest lucru l-au constituit constitutiile, care limiteaza autoritatea Parlamentului. Un alt mijloc a fost existenta unui judiciar puternic. In cazul nostru, al Romaniei, existenta Uniunii Europene in care suntem parte este de asemenea un mijloc care poate evita astfel de intamplari nefericite. Dar, bineinteles, ca nu exista un mijloc absolut si ca in ultima instanta libertatea este greu de aparat – ceea ce, de altminteri, incerc sa arat in cartea mea.

  4. Buna ziua, d-le Cornea.

    Am senzatia ca Romania este in prezent in cloaca in care este (in comparatie cu SUA sau Europa Occidentala) pentru ca noi romanii ca si popor nu iubim destul libertatea. Slava Domnului, nu este decat o senzatie, nu am argumente. Poate aveti dvs. argumente, pro sau contra acestei senzatii?

    Va multumesc,

    George Coman

    • In general, eu sustin in cartea recent aparuta ca libertatea este dificila, vine impotriva firii, este usor de abandonat si ca se poate trai foarte fericit si fara ea. Evident educatia si un anumit exercitiu – care in Romania a lipsit – conteaza mult in iubirea pentru libertate, desi nu intotdeauna persoanele cele mai educate sunt si cele mai iubitoare de libertate. Dovada, o multime de intelectuali comunisti occidentali care si-au sacrificat cu buna stiinta libertatea de gandire pentru a servi un regim odios sau chiar un dictator (Stalin).

  5. Mai credeti in noblete? Nu in nobletea ereditara, ci intr-o noblete a spiritului.
    Mai au sens cuvinte precum onoare sau intelepciune? Ar trebui ele reinventate intr-un alt registru adaptat democratiei si vremurilor noastre, acum cand ele au ajuns de rasul lumii?

    • Adesea bufonii rad de intelepti, ceea ce nu insemana ca sunt si intelepti. Valetii cred ca stiu totul despre marii oameni ai caror valeti sunt, dar nu fiindca aceia nu sunt mari, ci fiindca ei sunt doar valeti.

  6. Daca ati avea posibilitatea sa impuneti o singura lege sau o masura legislativa in Romania care ar fi aceea?
    Exista o situatie problematica, de o mare deficienta, la nivelul intregii societati pe care o cunoasteti bine si pentru care aveti o solutie?

    • Chiar si Dumnezeu a dat odinioara nu una, ci zece porunci. Cum ar putea un biet om, fie el si cel mai remarcabil politician cu putinta sa rezolve totul cu o singura lege?

    • Pierderea cea mai mare este precedentul. Adica, noi am vazut cat de usor ne putem prabusi, iar „ei” au vazut ce usor ne pot arunca in prapastie.
      Se poate repara prin vigilenta si neuitare.

    • Poate ca da, unii dintre ei vor intelege ceva, sau macar ne vor lasa sa credem ca au inteles ceva. Dar nu sunt profet ca sa stiu.

  7. Cred ca se poate demonstra chiar matematic faptul ca, intr-o democratie, existenta unei mase critice de prosti poate fi exploatata pentru a oferi legitimitate oricarui derapaj anti-democratic.
    Eventualele mecanisme interne sistemului de protectie impotriva acestor derapaje sunt si ele vulnerabile la atacuri din partea puterii legislative.
    Credeti, Domnule Cornea, ca actualul sistem de aliante externe ale Romaniei (UE, NATO, etc.) poate suplini mecanismele interne de protectie a statului de drept subminate de prostie si coruptie?

    • Asa cum s-a vazut faptul ca suntem in UE si NATO a contribuit mult la eliminarea celor mai periculoase derapaje. In treacat fie zis, cei care propun acum boicotarea alegerilor europene ar trebui sa explice ce ar fi ajuns Romania daca nu ar fi fost tara UE si NATO. Si mai ales ar trebui sa ne spuna daca le-ar placea o astfel de tara – inclusiv una in care ai nevoie de vize pentru a trece granita. Iar daca nu au ce sa raspunda la asta, sa taca.

  8. Buna ziua domnule A. Cornea.
    Cum comentati faptul că în ultima vreme Casa Regală a româniei se implică în politică? Un exemplu în acest sens este invitația unor membri ai guvernului la manifestări ale Casei Regale a României din acest an.
    Și cum comentați că Victor Ponta, Gabriel Oprea și Daniel Constantin (alături de Antena 3 şi Dan Voiculescu) au devenit susținători ai Casei Regale?
    Eugen Paraschiv-Grigore

  9. Dostoievski spunea: money is coined liberty. Am ales expresia in engleza pentru ca mi se pare mai sintetica.
    Se poate spune ca si reciproca e adevarata: posesia banilor iti confera libertate.
    Demonizarea banului de catre biserica (in general) ne-a marcat si ne e greu sa pricepem ce inseamna valoarea. Daca Europa de Vest a ajuns motorul si modelul epocii moderne este pentru ca protestantismul a recunoscut importanta banului ca masura a libertatii.
    Democratia, nu este neaparat astazi ceea ce a fost atunci cind a fost inventata. Lumea a evoluat si cu ea democratia. Nu poti vorbi astazi de democratie ca de dictatura majoritatii c imai degraba ca toleranta fata de minoritati. Excelent discursul lui Horia Roman Patapievici legat de intoleranta (sau toleranta).
    Astfel de lucruri ar trebui predate in scoli.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro