The Ukrainian Crisis: Regional, European, and Global Implications

There is increased speculation about the imminence of a new Cold-War renaissance lately, at the same time with the view that Putin’s invasion of Crimea is only a pathetic display of global power from a leader that seems to be a prisoner of the late XX-the century paradigm of the great two forces clashing: the West and Russia. On Sunday, Angela Merkel said, after speaking with Mr. Putin that she was not sure he was in touch with reality, people briefing on the call said: “In another world’’. Despite Putin being ‘’in another world’’, Germany seems keen to keep relations with him warm enough to heat up the German houses. Across the ocean, Obama is challenged by Republicans to toughen the tone with Putin. As for now we only know that Obama was in touch with his NATO allies and that the forthcoming G8 summit in Sochi later this year was put on hold, while Putin’s tanks and soldiers are displayed by thousands in Crimea. Meanwhile, also in Russia, dismissed president Ianukovich waits his return to power, while claiming he is still the president of Ukraine. EuroMaidain leaders in Ukraine moved fast to seize the power and already nominated a handful of oligarchs to take over the organizing of the country in the wake of a possible military fight with Moscow. However you look at the crisis, Ukraine situation is now very fragile and it raises very important issues about the capabilities of both UE and NATO when it comes to fast decision-making and interventions in situations of crisis with international implications.

I have discussed over the weekend with my former colleague from the University of Birmingham, UK, while we were both studying international relations. Dr Vassilis Petsinis holds a Ph.D. in Russian and East European Studies from the University of Birmingham. He has been a Regional Fellow at New Europe College Bucharest (2005-2006). At the moment he is a Visiting Researcher at the Herder Institute (Marburg, Germany). His main areas of specialization are European Politics and Ethnopolitics with a regional focus on Central and Southeast Europe.

Claudia Postelnicescu:

Why do you think this crisis appeared and why Putin reacted in this way to the Euro-Maidan issue and the demise of Ianukovich (whatever he is pretending now he is no longer perceived as the President of the country)? In this context how much legitimacy has the power in Kiev, created in such a short notice and with less than credible components?

Vassilis Petsinis:

It was of vital importance for Russia to demonstrate that it possesses the might to protect its more intimate geopolitical interests. The post-Yanukovych government is still in the phase of formation and consolidation. Therefore, its legitimacy is rather weak at the moment. This is an additional factor that facilitated the ongoing Russian operation.

Claudia Postelnicescu:

Ukrainians are told to have nominated oligarchs in key positions in the country’s regions in order to be able to face a military invasion. They seem keen to respond to Russia, while acknowledging that Putin has put himself in a very delicate position, where he cannot go further at the moment, nor turn back. Leaders of Tatar community in Crimea worn Putin that there will be blood in Moscow if any Tatar is going to die in Crimea. Is this a preview of the spin -off of the Ukrainian revolution in Russia?

Vassilis Petsinis:

The Tatar community in Crimea is rather small and, in my opinion, not a potent actor even on the regional level. The official leadership of the Tatar community has maintained a rather calm stance, so far. Any inflammatory statements for reprisals in Moscow are anything but constructive at this given moment. Crimea’s Tatar community has nothing to gain from any accidental comparisons to militant groups in Chechnya and Dagestan.

Claudia Postelnicescu:

There are a few wikileaks that show pretty accurate that US and NATO knew very well about a potential crisis in Crimeea, and also about the consequences of setting a dangerous precedent after Russia invaded Georgia and remained unpunished. Is Crimeea a non-issue for the West? Was it always perceived as being Russian asset?

Vassilis Petsinis:

I do not believe that much in the effectiveness of preemptive action and the ability to make sound predictions in Global Politics nowadays. In the case of South Ossetia, Saakiashvili had tried to enhance Georgia’s state-sovereignty and territorial integrity by reincorporating a self-proclaimed republic. This is somewhat reminiscent of Tudjman’s attempt to reincorporate ‘The Serbian Republic of Krajina’ into Croatia in the 1990s. However, Russia’s unilateral recognition of South Ossetia’s sovereignty was sufficient to foil Saakiashvili’s plans. If I look at the recent developments in Crimea as a classical realist, one should have expected Russia’s symbolic display of power. It is not only Russia’s intention to secure the naval basis in Sevastopol. It is also the necessity for Russia to create the impression that it can protect its regional interests as a global actor. I do not think that West has ever regarded Crimea as a, de jure, part of Russia. However, I doubt that any Western policy-analyst could have been too naive to expect that Russia would remain idle on Crimea.

Claudia Postelnicescu:

There are always discussions in the EU, between member states about the type of actions they should take when an international conflict arises, yet they never manage to agree. Now the UK is against financial sanctions. Experts claims that the current situation has much to do with Germany’s relationship with Russia in the last years and the French, and that there is a larger interest in keeping Russia amicable to the West than to have Ukraine, Georgia or Moldova sooner in the EU or NATO. What is your take on this rather confusing approach?

Vassilis Petsinis:

EU and NATO must work jointly in order to make Kremlin accept, both de facto and de jure, the change of guard in Ukrainian politics. Meanwhile, they should also make clear to the new Ukrainian government that the internal balance of power (e.g. Crimea’s autonomous status) must not be unsettled because this might have disastrous consequences for regional stability.

Claudia Postelnicescu:

What do you think the EU should do now? Or NATO?

Vassilis Petsinis:

Since Gerhard Schröder’s tenure as a Chancellor, Germany has invested a lot into its energy partnership with Russia. This has resulted in a relative loss of Germany’s earlier interest in Eastern Europe. As part of this change of course, the German leaderships have often not spared their words in certain confrontations with the leaderships in the new member-states. At a first instance, this became manifest in Chancellor Schröder’s diplomatic row with the then Polish government over Warsaw’s ‘disproportionally’ pro-Atlantic orientation. More recently, this became obvious through certain complications in the German-Hungarian relations. Also, during the ‘War on Terror’ there was a serious controversy between the UK and the ‘Franco-German axis’.

The recent economic crisis and the developments in Ukraine have added some bonus points to the ‘federal’ project inside the EU. In other words, it becomes more necessary than before that the EU decides on issues of vital importance (e.g. foreign policy and economy) as a uniform actor and not via inter-governmental negotiations among, frequently conflicting, standpoints. Until recently, a variety of political actors and interest-groups, ranging from the far left to the far right, would object to joint policy-making within the EU. I reckon that the situation will start to change soon. At the same time, though, I am also of the opinion that the EU (Germany in particular) will not risk jeopardizing its energy cooperation with Russia for the benefit of countries such as Georgia and Moldova, at least not in the immediate future.

Claudia Postelnicescu:

What message Obama and G8 should finally deliver to Putin? Chancellor Angela Merkel of Germany told Mr. Obama by telephone on Sunday that after speaking with Mr. Putin she was not sure he was in touch with reality, people briefed on the call said. “In another world,” she said. At the same time, Germany is against cutting off Russia from G8. Experts are discussing the Obama’s perceived weakness in relation to Russia over Syria. How that will develop after the Crimean crisis?

Vassilis Petsinis:

I am not an expert on the Middle East and I would prefer not to interlink geopolitical developments in different parts of the world. In contrast to the G.W. Bush administration, the foreign policy doctrine under the Obama administration has consisted in the principle of deterrence instead of immediate confrontation. Most obviously, the White House had also judged that any military intervention in Syria might open a Pandora’s box due to the increasingly diverse war-pattern in that country. Hence, the compromise that followed.

Claudia Postelnicescu:

Some experts argue already that this is the beginning of the second Cold War, while others only think that is Russia’s rather symbolic attempts of being a global player. What is your view?

Vassilis Petsinis:

During the recent economic crisis, I was very reluctant to compare Hungary and/or Greece to the Weimar republic. On this occasion, I would be very skeptical to make any allusions to a new Cold War. In contrast to the bipolarity of the 1980s and the uni-polarity of the 1990s, we are currently witnessing the emergence of a multipolar international system (e.g. the gradual consolidation of the BRICS as global actors). Ukraine and the Southern Caucasus appear to be apples of discord in a geopolitical competition between Russia and the EU/NATO; hence the occasional friction. Russia still has its ‘Eurasian project’ and it will hardly abandon its plans for control within a region that Kremlin regards as a ‘traditional’ sphere of influence.

Claudia Postelnicescu:

There is also a strange, but rather significant divide in the perceptions: there are lots of analysts who are upset over the constant ”demonization” of Russia (and Putin) while US gets unpunished for raging wars across the planet. Is that a fair argument to be brought in this discussion?

Vassilis Petsinis:

Certain opinion-makers and/or intellectuals had remained suspiciously silent during the so-called ‘War on Terror’, yet they immediately rushed to condemn Russia during the recent crisis in Ukraine and the previous one in Georgia (e.g. Bernard-Henry Levy springs into mind here). On the other side of the spectrum, leftist initiatives (e.g. the ‘Stop the War’ coalition) almost sounded like Kremlin’s apologists during the Crimean incident. It is always a problem when ideological (or semi-ideological) prerogatives blur clear judgment. However, it is often more difficult than one might have thought to expect a ‘stiff upper lip’.

Claudia Postelnicescu:

I know you are looking a lot at the countries in CEE and have studied nationalist movements. People claim the fascist elements in EuroMaidan are to be worried for the future of Ukraine.

Vassilis Petsinis:

Some years ago, ‘Svoboda’ was a grouping inspired by the local heritage of National Socialism and proclaiming a vague ‘Pan Slav’ agenda (also maintaining links to the ‘Slavic Union’ and other like-minded organizations in Russia). Recently, they have emphatically switched to an anti-Russian orientation. The Golden Dawn in Greece and Ataka in Bulgaria, for this matter, have equally been transforming (at least publicly) from National Socialist into nationalist parties. It is fascinating how malleable the ideological infrastructure of such parties/organizations can be. It is still not easy to assess precisely the long-term dynamics of Svoboda and Pravyi Sektor. However, I remain confident that their political impact can be harnessed by the new elites.

Claudia Postelnicescu:

Speaking about the future, what is your evaluation on the future of Ukraine? Will it ever be a European country or it will split between West and East run by an oligarchy leaded by Timoshenko or her people?

Vassilis Petsinis:

It is very hard to predict, at this given moment. The majority of Ukrainian citizens did not exactly rejoice to the news of Timoscenko’s release. There seems to be an, even subtle, popular demand for a substantial change and not a mere power-transfer from the one clique to the other. Any plans for Ukraine’s territorial division (or split) might be disastrous for regional stability. Taking into account the country’s internal divisions, I am not particularly keen on centralization either. A political project towards regionalization might, theoretically, appear like a sound option. However, Ukraine is a country with a very statist political culture.

Criza ucraineană: implicații regionale, europene și globale
În ultimele zile au apărut speculații din ce în ce mai dese despre iminența renașterii unui nou război rece, în același timp cu opinia conform căreia invazia Crimeei de către Putin este doar o desfășurare patetică de putere globală din partea unui lider care pare a fi prizonierul paradigmei sfârșitului de secol XX, cu cele două forțe în confruntare: Vestul și Rusia. Duminică Angela Merkel ar fi spus, după o discuție cu Vladimir Putin, că nu este sigură dacă acesta este în contact cu realitatea, afirmă cei care au rezumat convorbirea celor doi. În ciuda faptului că Putin este ”în altă lume”, Germania pare concentrată să păstreze relația cu Putin suficient de caldă pentru a putea încălzi casele germane. Dincolo de ocean, Obama este solicitat de către republicani să ridice tonul cu Putin. Până în acest moment știm doar că Obama a luat legătura cu aliații săi NATO și că apropiatul summit G8 în Soci a fost pus în așteptare, cât timp tancurile și soldații lui Putin sunt desfășurați cu miile în Crimeea. În același timp, aflat în Rusia, președintele dispărut Ianukovich așteaptă reîntoarcerea la putere, în timp ce pretinde că este încă președintele Ucrainei. Liderii EuroMaidanului s-au mișcat repede către preluarea puterii și au nominalizat deja o serie de oligarhi care să preia organizarea țării în perspectiva unei posibile confruntări militare cu Moscova. Oricum te-ai uita la criză, situația Ucrainei este acum foarte fragilă și ridică chestiuni foarte importante despre capabilitatea NATO și UE de a lua decizii rapide și a interveni în situații de criză care au implicații internationale.

Am discutat peste weekend cu fostul meu coleg, din perioada în care studiam amândoi relații internationale la Universitatea din Birmingham, Marea Britanie. Dr. Vassilis Petsinis deține un doctorat în Studii Est Europene și Rusești de la Universitatea din Birmingham. A fost fellow regional al Colegiului Noua Europă din București (2005 – 2006). În acest moment este cercetător asociat la Institutul Herder (Marburg, Germania). Domeniile sale principale de specializare sunt Politica Europeana și Etnopolitica, cu focus regional pe Europa Centrală și de Est.

Claudia Postelnicescu:

De ce crezi că a apărut această criză și de ce Putin a reacționat în acest fel la situația EuroMaidan și la dispariția lui Ianukovici (indiferent ce pretinde acesta, nu mai este perceput ca fiind președintele țării)? În acest context, câtă legitimitate are puterea din Kiev, creată în grabă și cu componente mai puțin decât credibile?

Vassilis Petsinis:

Era de o importanță vitală pentru Rusia să demonstreze că posedă puterea de a-și poteja interesele sale geopolitice cele mai intime. Guvernul post-Ianukovici este în în etapa de formare și consolidare. În consecință, legitimitatea sa este mai degrabă slabă în acest moment. Acesta reprezintă un factor secundar care a facilitat operațiunea rusească în curs.

Claudia Postelnicescu:

S-a relatat că ucraineii au numit oligarhi în poziții cheie în regiunile țării pentru a putea face față unei invazii militare. Par să răspundă Rusiei, în timp ce sunt conștienți în același timp că Putin s-a pus singur într-o poziție foarte delicată, de unde nu poate merge deocamdată mai departe, dar nici să se întoarcă. Liderii comunității tătare din Crimeea l-au avertizat pe Putin că va fi sânge pe străzile Moscovei dacă un singur tătar va muri în Crimeea. Este aceasta o anticipare a disipării revoluției ucrainene în Rusia?

Vassilis Petsinis:

Comunitatea tătară din Crimeea este mai degrabă mică și, în opinia mea, nu este un actor potent nici măcar la nivel regional. Leadership-ul oficial al comunității tătare a menținut mai degrabă o poziție calmă, până acum. Orice declarații inflamatorii pentru retalieri în Moscova nu sunt deloc constructive în acest moment. Comunitatea tătară din Crimeea nu are nimic de câștigat din orice comparații accidentale cu grupurile militante din Cecenia și Daghestan.

Claudia Postelnicescu:

Au apărut câteva wikileaks care arată destul de clar că SUA și NATO au știut foarte bine despre potențialul de criză din Crimeea și, de asemenea, despre consecințele stabilirii unui precedent periculos după ce Rusia a invadat Georgia și a rămas nepedepsită. Este Crimeea o non-problemă pentru Vest? A fost percepută întotdeauna ca fiind un bun al Rusiei?

Vassilis Petsinis:

Nu cred prea mult în eficiența acțiunii preventive și în abilitatea de a face predicții rezonabile în politica globală de astăzi. In cazul Osetiei de Sud, Saakiashvili a încercat să întărească suvernitatea de stat a Georgiei și integritatea sa teritorială prin pre-incorporarea unei auto-proclamate republici. Aceasta a fost oarecumă similară cu tentativa lui Tudjman de a reincorpora ”Republica Sârbă a Krajinei” în Croația în anii 1990. În orice caz, recunoașterea unilaterală a suveranității Osetiei de Sud de către Rusia a fost suficientă pentru a preveni planurile lui Saajiashvili. Dacă mă uit la evoluțiile recente din Crimeea ca un realist classic, oricine s-ar fi așteptat la desfășurarea simbolică de putere a Rusiei. Nu este numai intenția Rusiei de a securiza baza navală din Sevastopol. Este de asemenea o necesitate pentru Rusia de a crea impresia că își poate proteja interesele sale regionale ca actor global. Nu cred că Vestul a considerat vreodată Crimeea ca fiind de jure o parte a Rusiei. În orice caz, mă îndoiesc că orice analist politic occidental ar fi putut fi atât de naiv încât să se aștepte ca Rusia să rămână indiferentă la Crimeea.

Claudia Postelnicescu:

Sunt în permanență discuții în Uniunea Europeană între statele membre despre tipul de acțiuni pe care ar trebui să le întreprindă când apare un conflict international; cu toate acestea nu reușesc niciodată să cadă de acord. Experții pretind că actuala situație are mult de-a face cu relația Germaniei cu Rusia din ultimii ani și cea franceză și că există un interes mult mai larg în a păstra o Rusie amiabilă Vestului decât de a avea Ucraina, Georgia sau Moldova în UE sau NATO, mai devreme sau mai târziu. Care este opinia ta cu privire la această abordare mai degrabă confuză?

Vassilis Petsinis:

UE și NATO trebuie să lucreze împreună pentru a face Kremlin-ul să accepte, atât de facto, cât și de jure, schimbarea de putere din politica ucraineană. Între timp ar trebuie să prezinte clar noului guvern ucrainean că balanța de putere internă (ex. statutul autonom al Crimeei) nu poate fi destabilizat pentru că ar putea avea consecințe dezastruoase pentru stabilitatea regională.

Claudia Postelnicescu:

Ce crezi că trebui să facă UE acum? Dar NATO?

Vassilis Petsinis:

Germania a investit foarte mult în parteneriatul său energetic cu Rusia, încă de pe vremea când Gerhard Schröder deținea poziția de cancelar al Germaniei. Rezultatul a fost o pierdere relativă a interesului mai vechi al Germaniei pentru Estul Europei. Ca urmare a acestei schimbări de orientare, leadership-ul german nu a ezitat să se implice în anumite confruntări cu leadership-ul din noile state membre. La o primă vedere, această abordare a devenit evidentă în cearta diplomatică dintre cancelarul Schröder cu guvernul polonez de atunci, cu privire la orientarea pro-atlantică ”disproportionată” a Varșoviei. Mai recent a devenit evidentă datorită anumitor complicații în relațiile germano-ungare. De asemenea, în timpul ”războiul împotriva terorii (”War on Terror”) a existat o controversă serioasă între Marea Britanie și ”axa franco-germană”.

Recenta criză economică și evoluțiile din Ucraina au adăugat câteva puncte bonus la proiectul ”federal” din interiorul Uniunii Europene. Cu alte cuvinte, a devenit mult mai necesar decât înainte ca UE să decidă în chestiuni de importanță vitală (de ex. politica externă și economia) ca un actor uniform și nu prin negocieri inter-guvernamentale, printre puncte de vedere care sunt în mod constant în conflict. Până recent, o varietate de actori politici și grupuri de interese, plecând de la stânga extremă până la dreapta extremă au obiectat cu privire la politica comună din interiorul UE. Cred că această situație va începe să se schimbe în curând. În același timp, cred, de asemenea, că UE (Germania, în particular) nu va risca să-și pericliteze cooperarea energetică cu Rusia în beneficiul unor țări ca Georgia și Moldova, cel puțin nu în viitorul apropiat.

Claudia Postelnicescu:

Ce mesaj va livra în final Obama și G8 către Putin? Cancelarul Angela Merkel i-a spus lui Obama într-un telefon dat duminică, după ce a vorbit cu Putin, că nu este sigură dacă acesta este în contact cu realitatea, spun cei care au rezumat convorbirea, fiind ”în altă lume”. În același timp, Germania este împotriva scoaterii Rusiei din G8. Experții discută perceputa slăbiciune a lui Obama în relația cu Rusia cu privire la Siria. Cum se va dezvolta acest conflict după criza din Crimeea?

Vassilis Petsinis:

Nu sunt un expert pe Orientul Mijlociu și aș prefera să nu legăm evoluțiile geopolitice din diferite părți ale globului. In contrast cu administrația G.W. Bush, doctrina de politică externă a administrației Obama s-a bazat pe principiul prevenirii, în locul unei confruntări imediate. În mod evident, Casa Albă a evaluat că orice intervenție militară în Siria ar putea deschide cutia Pandorei datorită unei tipologii de război diverse din această țară. În consecință, se explică compromisul care a urmat.

În cazul crizei din Crimeea, Obama pare acum că își ”cumpără timp”. Cum spuneam mai devreme, UE și NATO trebuie să lucreze împreună pentru a determina Kremlin-ul să accepte, de facto și de jure, schimbarea de putere din politica ucraineană. Să sperăm că Kremlin-ul nu va adăuga mai multe paie peste foc. În orice caz, nimeni nu poate fi în mintea lui Vladimir Putin.

Claudia Postelnicescu:

Unii experți argumentează deja că acesta este începutul noului război rece, în timp ce alții cred că acestea sunt încercările mai degrabă simbolice ale Rusiei de a fi un jucător global. Care este opinia ta?

Vassilis Petsinis:

În timpul crizei economice recente, am fost foarte reticent să compar Ungaria și/sau Grecia cu republica de la Weimar. Cu această ocazie, aș fi foarte sceptic să fac orice aluzii la un nou război rece. În contrast cu bi-polaritatea anilor 1980 și cu uni-polaritatea anilor 1990, suntem acum martorii nașterii unui sistem international multi-polar (ex. consolidarea graduală a BRICS ca actori globali). Ucraina și sudul Caucazului par a fi mere ale discordiei într-o competiție geopolitică între Rusia și UE/NATO; de aici, fricțiunile ocazionale. Rusia încă are ”proiectul Eurasia” și va abandona foarte greu planurile sale de control într-o regiune pe care Kremlin-ul o privește ca sfera sa ”tradițională” de influență.

Claudia Postelnicescu:

Există în același timp o bizară, dar oarecum semnificativă diviziune în percepții: sunt foarte mulți analiști care sunt supărați din cauza ”demonizării” constante a Rusiei (și a lui Putin), în timp ce SUA rămâne nepedepsită pentru declanșarea unor războaie de-a lungul globului. Este acesta un argument corect pentru a fi adus în această discuție?

Vassilis Petsinis:

Anumiți creatori de opinie și/sau intelectuali au rămas suspicios de tăcuți în timpul numitul ”război împotriva terorii” (”War on Terror”), dar cu toate acestea s-au grăbit să condamne imediat Rusia în timpul recentei crize din Ucraina și a celei precedente din Georgia (ex. Bernard-Henry Levy îmi vine acum în minte). De cealaltă parte a spectrului, inițiative de stânga (ex. coaliția ”Stop the War”) sună aproape ca niște apărători ai Kremlin-ului în incidentul din Crimeea. Apare întotdeauna o problemă atunci când prerogativele ideologice (sau semi-ideologice) întunecă o judecată rațională. În orice caz, adesea este mult mai dificil decât ar crede cineva să aștepți precauție în a adresa aceste probleme.
Claudia Postelnicescu:

Știu că analizezi foarte mult țările din Europa Centrală și de Est și că ai studiat mișcările naționaliste din aceste țări. Sunt oameni care pretind că elementele fasciste din EuroMaidan sunt o sursă de îngrijorare pentru viitorul Ucrainei.

Vassilis Petsinis:

Acum câțiva ani,”Svoboda” era un grup inspirat de moștenirea locală a național-socialismului și proclamau o vagă agenda ”pan-slavă” (în același timp menținând legături cu ”Uniunea Slavă” și cu alte organizații similare din Rusia).  Din această cauză, Golden Dawn în Grecia și Ataka în Bulgaria s-au transformat în mod egal (cel puțin public) din mișcări national socialiste în partide naționaliste. Este fascinant cât de maleabilă poate fi infrastructura ideologică a acestor partide/organizații. În continuare, nu este ușor să evaluăm précis dinamica pe termen lung a ”Svoboda” și ”Pravyi Secktor„. Oricum, rămân încrezător că impactul lor politic poate fi constrâns de noile elite.

Claudia Postelnicescu:

Vorbind despre viitor, care este predicția ta cu privire la viitorul Ucrainei? Va deveni vreodată o țară europeană ori se va împărți între Vest și Est cu o oligarhie condusă de Timoșenko sau oamenii ei?

Vassilis Petsinis:

Este foarte greu de prezis, în acest moment. Majoritatea cetățenilor ucraineni nu s-au bucurat neapărat la veștile privind eliberarea lui Timoșenko. Pare să existe, chiar subtilă, o cerere populară pentru o schimbare substanțială și nu doar un transfer de putere de la o clică la alta. Orice planuri pentru o divizare teritorială a Ucrainei (sau separare) ar putea fi dezastruoasă pentru stabilitatea regiunii. Luând în considerare diviziunile interne din țară, nu sunt în mod particular nici adeptul centralizării. Un proiect politic către regionalizare poate, teoretic, să apară ca o opțiune rezonabilă. În orice caz, Ucraina este o țară cu o cultură politică foarte statistă.