joi, martie 28, 2024

Un președinte bun nu se poate construi prin vecinătăți dubioase

Scriitoarea Daniela Rațiu mi-a luat un interviu pe teme politice acum două săptămâni, pentru Timișoara Express. Cum situația nu s-a schimbat absolut deloc, îl republic, cu acordul ei, aici.

Păstrez titlul dat interviulului de redacția publicației timișorene. Fiindcă l-am găsit, și acum două săptămâni, și azi, valabil.

Daniela Rațiu: Provenim amândoi din zona literară unde există un fel de reținere față de implicarea politică care e privită ca un handicap, un no man`s land. Textul politic e considerat o formă subliterară, o pierdere de timp. Așa să fie?


Radu Vancu: Într-adevăr, există prejudecata asta. Eu însumi am practicat-o multă vreme – am crezut mereu c-o să fiu un scriitor egocentrat, aproape egomaniacal, atent doar la temele & obsesiile mele. Însă ce s-a întâmplat începând cu mai 2012 a fost atât de dement, încât m-am trezit scriind, aproape malgré moi-même, texte de reacţie la isteria politică. Ştiu bine că nu sunt texte pe care să le pot aduna în cărţi, şi nici nu le contabilizez la „scrisul serios”; dar mai ştiu că nu mi-aş mai putea lua scrisul în serios dacă n-ar fi ele.
Daniela Rațiu: Am fost pe baricade în timpul campaniei electorale  și nu doar, fie în stradă, fie în scris sau pe rețelele de socializare. Un deznodământ pe care mulți nu îl credeau posibil: victoria lui Iohannis și înfrângerea PSD-ului care a avut totul la îndemână. Poate fi citit acest rezultat drept un test de maturitate democratică  pe care l-au dat românii?


Radu Vancu: Da, eu cel puţin aşa l-am citit. Sigur, în primă instanţă, rezultatul din 16 noiembrie e efectul spaimei de PSD. Însă spaima aceasta însăşi e un efect al unei maturizări a psiheei politice naţionale. Românii au înţeles, într-o majoritate zdrobitoare, ce înseamnă PSD-ul, cu tot tabloul clinic de simptome asociat acestui partid. Şi au refuzat să se lase virusaţi de acest partid. Reacţia lor e aproape similară cu aceea a unui organism care şi-a înţeles boala & a depăşit-o.

Daniela Rațiu: Cu toată unda de șoc politic efect al alegerilor din 16 noiembrie, clasa politică pare că se repliază și se întoarce la ceea ce știe să facă cel mai bine: totul împotriva interesului național și pentru interesul personal.  Deși au respins, spre exemplu, proiectul amnistiei și grațierii, nu același lucru s-a întâmplat cu votul prin corespondență care nu a trecut. Nu au învățat nimic din lecția usturătoare a lui 16 noiembrie?


Radu Vancu: Acum, nu trebuie să fim naivi – 16 noiembrie nu poate fi pentru clasa politică un drum al Damascului, un punct de inflexiune morală categorică & generală. Ca și noi, electorii, clasa politică e eterogenă; vor înțelege ce e de înțeles din 16 noiembrie numai politicienii cu adevărat inteligenți & cu nervul moral încă reactiv. Ei, însă, sunt în mod fatal o minoritate; iar rolul nostru e să-i identificăm & să-i sprijinim, pentru ca împreună să formăm masa critică necesară reformismului. Pe scurt, 16 noiembrie nu a însemnat o responsabilizare subită a clasei politice – ci a arătat că, dacă punem suficientă presiune pe ea, clasa politică se comportă responsabil. E datoria noastră să punem mereu presiune – asta e lecția reală a lui 16 noiembrie.
Daniela Rațiu: Ești ceea ce s-ar putea numi un connaisseur al noului președinte ales Klaus Iohannis. Între Primăria Sibiului și Palatul Cotroceni este o mare diferență. Care crezi că sunt avantajele și dezavantajele lui Iohannis așa cum îl știi tu? Va reuși el să se ridice la nivelul așteptărilor celor care l-au votat, puțin peste șase milioane de români?


Radu Vancu: Nu sunt, totuși, un conaisseur al lui Klaus Iohannis; în orice caz, nu mai mult decât orice alt sibian. Știu că, în general, se ține de cuvânt, și că nu minte – calități rare la un politician român. Dar asta nu înseamnă că nu poate greși; prezența lui Dan Mihalache, personaj complet dubios, pe lista de consilieri, e o greșeală. Societatea civilă, a cărei atenție & încredere a pretins-o (mergând la GDS, căutându-l personal pe Andrei Pleșu etc.), l-a atenționat cu privire la Mihalache; a preferat să ignore atenționarea. Dacă Mihalache nu se va dovedi opusul a ceea ce a fost, Iohannis își va fi înstrăinat o bună parte a societății civile printr-un gest fără miză reală – în orice caz, fără altă miză decât aceea a micilor trocuri intrapartinice. Apoi, iată gestul protejatei lui Iohannis, Alina Gorghiu – a doua zi după ce a pus-o președinte de partid, s-a năpustit la Antena 3, ca să se declare solidară cu Mircea Badea la postul de televiziune care i-a umilit cel mai mult pe votanții lui Klaus Iohannis (mai ales pe aceia din diaspora). Sigur, Iohannis nu răspunde de perlele scoase de doamna Gorghiu în acea emisiune; dar nu e mai puțin adevărat că el a numit-o președinte de partid – nu știa pe cine numește? Și ce nivel al inteligenței politice & morale are protejata lui? E, oricare ar fi răspunsul, încă o notă proastă pentru începutul lui mandat. În fine, îl aud chiar acum pe dl Iohannis declarând, în discursul oficial, că-și dorește ca, la finalul mandatului său, corupția să nu mai fie pe agenda publică. O frază foarte bizară; sper ca asta să nu însemne diminuarea anticorupției – fiindcă, de fapt, corupția dispare cu adevărat de pe agenda publică numai atunci când anticorupția este necontenit prezentă pe aceeași agendă. Sper să mă înșel eu, și toate semnele astea de întrebare să se dovedească nefondate.

Daniela Rațiu: PNL și-a ales o nouă conducere, după 16 noiembrie, în PSD au început să miște plăcile tectonice, premierul face apel la intelectualii de stânga, nu se mai aude nimic de liberal-reformiștii lui Tăriceanu sau de pepedediști. UDMR nu pare a o duce foarte bine. PMP pare intrat în adormire, în așteptarea unui cuvânt/plan de la Traian Băsescu. Ar fi un moment foarte bun pentru partide pentru a se reforma cu adevărat. Crezi că o vor face?


Radu Vancu: O vor face numai dacă noi vom continua să punem presiune pe ele. În toate partidele existente azi, tentația restaurației e mai puternică decât tendința reformistă. Numai un eventual partid al Monicăi Macovei ar fi în mod natural reformist; celelalte sunt, toate, reformabile doar împotriva propriei lor voințe. Dacă nu le vom obliga s-o facă, nici unul n-o va face de la sine. Iată exemplul Alinei Gorghiu, dat mai sus: tot ce a spus la Antena 3 era expresia nostalgiei după USL. Sunt convins că doamna Gorghiu se simte mai bine alături de Victor Ponta decât de Vasile Blaga. Fără o puternică presiune a noastră, orice derapaj & orice nouă alianță monstruoasă e posibilă.
Daniela Rațiu: Rusia pare că se simte tot mai rău, economic vorbind. După ieșirile triumfalist-amenințătoare din acest an, după Ucraina și Crimeea, Rusia pare că a obosit. Rubla nu se simte bine. Va deveni Putin mai realist?


Radu Vancu: Putin nu mai poate deveni realist. În bovarismul lui politic, el are un delir de grandoare & se identifică cu Stalin; lipsa lui de anvergură (infantilismul lui, de fapt) s-a demonstrat însă repede – confruntat chiar și cu o Europă slabă, lipsită de politicieni reali (cu excepția Angelei Merkel), e pus cu botul pe labe în mai puțin de un an. Rusia a pierdut, în câteva luni, ca urmare a sancțiunilor economice, cam 150 de miliarde de euro, proiectul South Stream e oale și ulcele, banca centrală a Rusiei a crescut dobânda de referință de la 10 la 17 procente – iar acum cel care se visa avatarul lui Stalin cerșește iertarea Europei. Dacă ar avea vreo secundă de realism, Putin ar demisiona, obținând astfel clemența Europei pentru Rusia & anularea sancțiunilor. Faptul că n-o face arată că speră încă într-un damage control & într-o recuperare a forțelor pentru un viitor asalt. Care va fi, însă, lipsit de orice șanse reale.

Daniela Rațiu: Anul 2014 s-a desfășurat sub semnul marilor arestări, marilor afaceri de corupție care au relevat rețele transpartinice și judiciare care merg până la cel mai înalt nivel. Concluzia ar fi că, după 25 de ani de la Revoluția din Decembrie 1989 sau ce o fi fost ea, au consolidat nu democrația ci corupția?


Radu Vancu: Da, corupția e evident transpartinică; nu există partid în care easă nu fi construit rețele subterane. Ceea ce diferă e gradul de infiltrare; iar PSD e corpul însuși al caracatiței, sistemul nervos central de unde corupția activează & se activează. De asta PSD trebuie să dispară; până nu e eliminat SNC-ul caracatiței, ea va continua să ne înfășoare în tentaculele ei mereu înmulțite. Dacă în cei cinci ani de mandat ai lui Iohannis DNA-ul va continua să funcționeze la fel de eficient ca în ultimul mandat al lui Băsescu, atunci PSD-ul va sucomba prin forța naturală acolo unde îi e locul: la închisoare.
Daniela Rațiu: Ce sfat i-ai da lui Traian Băsescu dacă te-ai afla în fața lui, așa la o discuție pe bune, într-un Sibiu care așteaptă Sărbătorile de Iarnă? Dar lui Klaus Iohannis, noul președinte ales?


Radu Vancu: Lui Traian Băsescu i-aș spune să nu mai lase temperamentul să-i devină o limită a inteligenței, așa cum s-a întâmplat de câteva ori. Iar lui Klaus Iohannis i-aș spune că un președinte bun nu se poate construi prin vecinătăți dubioase.

Daniela Rațiu: Golul ideologic al ultimilor 25 de ani nu pare că va fi umplut cu o dreaptă și o stângă moderne, coerente, deși societatea românească are nevoie de ideologii clare care să se reflecte în politici sociale. Mereu guvernări haotice, incoerente, incapabile să răspundă necesităților societății românești. Crezi că ultimele mișcări, începând cu mișcările de stradă precum Uniți Salvăm, dreapta zdrențuită, stânga care a pierdut răsunător Cotroceniul și care, deși are puterea, nu a reușit să spele fața roșie a PSD-ului, toate acestea vor aduce clarificări ideologice și planuri care să scoată din noroi stânga și dreapta?

Radu Vancu: Așa cum spuneam mai sus, clarificările ideologice & morale ale partidelor nu se vor produce decât dacă vom continua noi să punem presiune pe ele. Responsabilitatea e, de fapt, la noi, nu la ei. Sau mai ales la noi. Am putut cu toții vedea cum arată o clasă politică speriată de reacția străzii: în prima săptămână după alegeri s-a făcut mai multă reformă în Parlament decât în tot anul anterior. Dacă vrem ca asta să devină obișnuință, atunci trebuie ca presiunea noastră să devină obișnuință. Testul major acum îl dăm noi, nu ei. Iar dacă le permitem să redevină ce-au fost, noi suntem în primul rând de vină. Dar convingerea mea, văzând tânăra generație, al cărei nerv etic & politic e mai reactiv decât al oricărei generații post-decembriste anterioare, e că strada va rămâne activă. Iar restaurația, până la urmă, nu se va produce.

Daniela Raţiu este jurnalist freelancer, publicist Vocile Dreptei Evenimentul Zilei, scriitor.

http://www.timisoaraexpress.ro/stiri-nationale/mesaj-pentru-klaus-iohannis-un-presedinte-bun-nu-se-poate-construi-prin-vecinatati-dubioase_15146

Distribuie acest articol

64 COMENTARII

    • Cred ca nici unul dintre cei care am votat impotriva statului-partid corupt si a smecheriei golanesti in politica nu avem vreun interes in a-l vedea pe Iohannis in situatia lui Emil Constantinescu, rupt de cureaua de transmisie partinica catre Parlament si catre un eventual Guvern al actualei opozitii.

      K.I. are de ales intre o pozitie radicala, de „ardere a podurilor” cu toti cei din PNL-PDL care l-au condus in pozitia de la Cotroceni, si una de compromis cu partide gaunoase ideologic si politicieni legati de grupuri de interese.

      Prima varianta e un fel de basism ultrapur, cum nu a practicat nici macar Basescu (ce sa mai zicem de Udrea..), o atitudine lipsita de inteligenta strategica, cantonata in incantatii moralizatoare sterile (clasa politica fiind imuna la astfel de reprosuri).

      A doua varianta, a compromisului, are avantajul de a oferi contacte si oportunitati de influentare, dar si dezavantajul de a crea nemultumiri, suspiciuni si opozitii interne.

      Cum diminuam dezavantajul compromisului?
      Un politician tipic de la noi (si nu numai, dati o tura prin presa europeana) ar pune imediat accent pe comunicare si demagogii populiste, pentru a deturna atentia lansand zilnic noi polemici.
      Observam ca Iohannis nu face asa ceva, se margineste la gesturi simbolice, comunica foarte putin, nu promite si nu explica.

      Presedintele se afla intr-o pozitie inconfortabila. Trebuie sa fie foarte prudent in primii pasi.
      A fost un administrator eficient de oras in provincie si un lider politic cu experienta preponderent locala, intr-un segment societal care nu obisnuieste sa-i puna la indoiala buna credinta sau cuvantul dat.
      Dar nu are in suficienta masura experienta cu parlamentarii si cu mecanismele voit opace ale administratiei centrale.
      Asa ca e nevoit sa ia sfat si de la cei care nu cunosc doar din auzite intimitatile partidelor si administratiei, cum e traseistul Mihalache.
      De fapt, se vede ca la fel procedeaza si fata de viitoarele contacte cu lideri si dosare de nivel european (diplomatie, securitate, etc).

      Ar fi util sa acceptam conditionat acest compromis vizibil al presedintelui (numirea lui Mihalache, promovarea unei useliste la sefia PNL), pentru a-i usura primele luni de presedintie.
      Nu e „cec in alb” (inacceptabil), e un fel de perioada de gratie in care ne vom obliga pe noi insine la vigilenta si spirit critic viu fata de Iohannis.

      Si cum el vorbeste atat de putin, va fi constrans sa ne arate fapte, rezultate. Ele vor fi cele care ne vor permite o prima evaluare si o (re)pozitionare fata de Iohannis si partidele care il vor sustine.

      De aceea, isteriile legate de nu stiu ce „simpatizant legionar” (care nu e unul de altfel) sau de numirea vreunui consilier nu ar trebui sa existe decat in „dezbaterile” dintre pastorul Gadea si spagatistul Badea, platiti sa intretina suspiciunea si anatemele asupra celor nesimpatizati de patronul care-i plateste, puscariasul Voiculescu.
      Intre cei care vor succesul unui program prezidential eficient pentru Romania sunt necesare discutii de substanta, nu acuzatii si paranoia.

      Sper ca Iohannis sa instaureze, prin stilul sau, o atmosfera de dialog, fie el si critic dar civilizat si consistent. Romania are nevoie de asa ceva, oamenii sunt satui de polarizare excesiva si scandaluri nesfarsite. Dialog intre politicieni, intre acestia si societatea civila, intre curente de opinie. Spre mai binele general al tarii si cel individual al nostru, care decurge inevitabil din cel general.

      • Nu am fost un alegator de voi al d-lui KI ,ci de nevoie.Alegerea mea a fost (si ramane) Macovei.
        Dar aveti perfecta dreptate: in final un presedinte nu poate reforma el clasa politica,el poate doar veghea sa nu se incalce anumite limite(Basescu chiar a facut de unul singur Opozitie PSD-ului).
        este clar ca Ki nu are un rol facil si va trebui sa jongleze cu toti ,dar e evident ca va isca fara sa vrea nemultumiri si in randul paralmentului si in randul electoratului.
        Si aveti dreptate cand afirmati ca are nevoie si de un cec in alb,numai ca noi (votanati de voie sau de nevoie) nu ii putem acorda un cec in alb pe perioada nederminata : el va avea o perioada de cateva lun,dupa care vom trage linia si concluziile.Parerea mea este ca deja domnul presedinte a facut cateva greseli (sper constient asumate) : nu a avut nici o pozitie publica vis-a-vis de OUG pentru „doctoratul” lui Ponta, nu a criticat nici macar formal alactuirea bugetului si l-a acceptat asa cum a fost aprobat de Parlament.
        Sa spuneam ca sint miscari strategice,foarte posibil.
        doar ca dl Presedinte nu trebuie sa uite 2 chestii : daca vrea sa fie un presedinte al societatii romanesti va intra automat (la un moment dat) in conflict cu „clasa” politica ( stiut nerefromatoare si majoritar corupta),aiar aceasti politiceni si-au creat instrumentul sa-l suspende foarte usor (spre comparatie cu legea existenta pe vremea lui Basescu).
        Asa ca in final singurul aliat pe care se poate bizui dl Presedinte este tot electoratul.Si cred ca ar trebui sa fie mai atent la doleantele lui,altfel va fi zburat de Parlament foarte usor si Presedinte Klaus Iohannis va fi ca si cum nici nu a fost vreodata.
        PS: sper sa nu isi aplice lozinca din campanie ,ca el nu tine neaparat sa fie presedinte.El a candidat si a fost,in final , ales ca sa-si faca datoria acolo unde este acum.Altfel mai bine nu era.

      • Presedintele Iohannis trebuie sa inteleaga si sa aplice dictonul latin: Cine tace consimte la ce vede.. Acest dicton eu l-am denumit „princpiul complicitatii pasive”
        Ori domnia sa , ca presedinte, vede cel mai mult, are cele mai multe si complete informatii si cu atat mai mult i se aplica ce spun eu. O aplicatie imediata, spre exemplu, este lipsa de reactie si deci aparent de „vedere si auz” sau in caz contrar de acceptare in cazul „ordonantei doctoratelor” Chiar daca nu are parghia de actiune decat cand legea de aprobare a ordonantei va ajunge la el, acum aceasta fiind la avocatul poporului, are parghia obligatorie de a comunca cu alegatorii, cu societatea civila, asa cum facea si Basescu (desigur cu politete ca sa nu-si „limiteze inteligenta ” cum superb spune dl Vancu). Sa speram ca totusi o va face macar cu ocazia unui nterviu care poate fi si „provocat” sau macar pe feisbucul dlui personal sau macar al dnei Bran care m-a ascultat si vad ca a revenit cuminte la utilizarea conforma a sitului presidency.ro pe care mai ieri dorea sa-l modifice, dar i s-a explicat si a inteles ca la romani este intrutotul aplicabil principiul „mai binele este dusmanul binelui” care nu poate fi transgresat decat cu sacrificiul maxim(Manole si-a sacrifcat sotia pentru acel cel mai bine)

        • Si fiindca m-am referit la situl presidency.ro care a cum merge bine adica, spun eu, „conform” ,merita citit discursul dlui Presedinte la CSM de unde retin doua propozitii importante una care adauga si cea finala care arata continuitatea benefica institutei prezidentiale:

          „….Este de datoria mea să arăt, totodată, că instituțiile nu trebuie personalizate, identificate cu imaginea liderului de la un moment dat. Instituțiile nu „aparțin” conducătorilor. Doar așa ne putem feri de derapaje și manipulări, de situații periculoase și nedemocratice. Așadar, instituțiile trebuie consolidate și apărate în ansamblu, și aici mă refer la toate cele trei componente ale Ministerul Public: Parchetul general, DNA și DIICOT. De asemenea, din același punct de vedere al consolidării sistemului judiciar, opinez că, în perspectiva regândirii și modernizării arhitecturii instituționale a legilor siguranței naționale și a legii CSAT, este util să luăm în discuție dacă nu cumva între membrii CSAT ar trebui să se regăsească și procurorul general, nu o persoană anume, ci instituția procurorului general. De asemenea, cred că CSM, Înalta Curte și Parchetul General ar trebui să poată avea inițiativă legislativă pentru că reprezintă instituțiile de aplicare a legii, respectiv de guvernare a justiției.

          si: ….. „Nu vă lăsați intimidați, nu vă lăsați pradă influențelor politice sau amenințărilor! Pentru că nu există altă șansă a acestei țări decât cu un stat de drept consolidat și cu o justiție independentă. Indiferent de natura și dificultatea obstacolelor, magistrații onești vor avea în mine un partener loial în depășirea oricăror piedici.

          Vreau să fiți alături de mine, așa cum eu voi fi partenerul dumneavoastră instituțional. Să îmi fiți alături și să ne opunem împreună, din toate puterile, oricăror tentative de distorsionare a realităților și interacțiunilor specifice unui stat de drept, a unei lumi normale. Și nu mă aveți alături doar pe mine, ci și milioanele de cetățeni care au venit la vot, în noiembrie anul trecut. În final, urez succes candidaților înscriși în cursă și vă doresc tuturor multe împliniri profesionale și multă putere de muncă! Vă mulțumesc!”.

          Departamentul de Comunicare Publică
          06 Ianuarie 2015

  1. Dan Mihalache e un personaj dubios. O fi, dar asta nu-i stigmatizeaza viitorul. Traian Basescu era inca mai dubios cand s-a decis sa candideze la presedintie. Lui Mihalache i se pune in sarcina jurnalistica de la AZI si trecutul pesedist. La TB am fi avut, pana in noiembrie 2004 inca mai multe dubii. Si totusi, cel putin dupa parerea dvs, TB a confirmat. Pentru ca proveniti din zona literara, va aduc un exemplu din Dumas „Zece ani mai tarziu”: Colbert, prezentat drept unb personaj intunecat, ros de ambitii si frustrari mari, reuseste sa-i asigure lui Quatorze o visterie pe masura ego-ului despotului Soare.
    Alierea sau cooptarea unor personaje, fie ele si dubioase, poate fi surprinzatoare, dar nu neaparat o greseala. Important nu e cu cine, ci ce realizari vor putea fi contabilizate la final de mandat.
    Nu urmaresc defel A3 si deci nu stiu ce enormitati a debitat dna Gorghiu acolo, dar cert e ca mult mai necesar pentru echipa prezdentiala e ca tonusul societatii sa-i fie favorabil. Iar din societatea respectiva fac parte si „idiotii utili” ce formeaza publicul A3. Adica cei care au votat cu Ponta, cel mai probabil. Doriti o perpetua segregare?! Nu e mai corect sa-i oferim un cec in alb noii echipe, valabil o perioada de gratie, tot asa cum i-a fost acordata si celei precedente?!

    • Sunt de acord cu dumneavoastră atunci când spuneți că e oricând posibilă o instrumentalizare care să-i pozitiveze pe toți Mihalachii, cu tot trecutul lor dubios. E puțin probabilă, dar e posibilă – a funcționat, cum bine spuneți, în cazul lui Traian Băsescu, ar putea așadar să funcționeze și la alții. După faptele lor îi vom cunoaște, cum ne învață Textul.
      Nu sunt de acord, însă, atunci când propuneți „un cec în alb”: dimpotrivă, cred că e bine să fim toți atenți & critici. Presiunea pe care o punem astfel pe sistem lucrează în favoarea noastră. Nici una dintre forțele politice active azi nu e pro-reformistă din voință proprie, ci doar sub presiunea societății civile.

      • DE acord! Cand pomeneam de Cecul in alb, ma gandeam la alegerea echipei, nu a obeictivelor. In privinta astora, sa fim cat se poate de critici.

      • dle Vancu,
        daca, metaforic, i-ati fi aplicat „o palma cu piciorul dictatorului” Basescu,
        @ Hantzy si-ar fi pierdut obiectul muncii.
        Privirea sa istorica nu poate patrunde in trecut decit pina ieri; pina la Iliescu ar fi o impietate.
        (Comparatii intre Basecu si Iohannis se pot face doar peste 10 ani; acum se pot face paralele intre un primar de Sibiu si primarul general al Bucurestilor.)

        • Înțeleg ce spuneți; dar cred totuși că se vor putea face comparații între KI și TB chiar mai repede, de pe la sfârșitul anului acestuia. Cred că tabloul va fi deja limpezit, în bine sau în rău.

          • dle Vancu,
            intre un presedinte care si-a insusit Raportul Final si l-a citit in viesparul Parlamentului, si unul care a participat cu elan la demiterea lui, aliindu-se cu un turnator si profitor al Securitatii, nu se pot face comparatii.
            Parerea mea, vorba dlui Vacaroiu.

            • Insusirea si citirea Raportului Final? :-) Asta e culmea realizarilor basesciene?
              A avut vreo consecinta practica, macar una singura, pentru viata romanului de rind acest Raport Final? S-a schimbat ceva in Romania ulterior? A avut vreun ecou international? S-au luat polonezii si bulgarii dupa noi? S-au schimbat legi? S-a modificat constitutia? Au fost arestati si judecati activistii PCR, securistii si militienii inca in viata? S-a facut macar un proces simbolic cu fostii membri CPEX? A fost de-comunizata Romania sau macar administratia de stat? A fost interzisa prin lege propaganda comunista macar atit cit s-a intersis negationismul? S-a deplasat Polul Nord magnetic cu un micron macar? A crescut nivelul oceanelor cit un fir de par?

              Zero peste tot, asta a fost efectul acelui raport, cit de mare i-ar fi R-ul initial, Lictore!

              Gargara. Praf in ochi. Demagogie. Rescrierea istoriei. Stergerea unor urme. Marunte interese personale. etc. etc. etc.

            • @ Herngaard sau @ InimaRea,
              (unul in doi sau doi in unul?)
              Raportul Final a avut un efect pentru cei ce asteptau aceasta condamnare. Macar simbolica, caci nu se voia taierea de capete.
              Nu a avut efect pentru ca parlamentarii erau cei ce erau, si erau ajutati de cei ca tine. Ei in Parlament scotind tipete ca din gura de sarpe, iar tu si cei ca tine otravind netul.
              De la citirea acelui Raport a inceput vendeta Felix-iana&acolitii impotriva piratului.
              Cind sefi de Stat vestici, ori Papa, au recunoscut greselile trecutului, efectul a fost tot simbolic.

          • Poate,demult si cand nu era nimeni…Dupa ,ati facut invers ! Si pentru multi ani si prin mai multe publicatii [daca nu vor fi fiind multi alti Hantzy ca/comentatori ]..

  2. Cred că e cazul să gândim în altă schemă, fără patetisme desuete. În politica românească, ca în orice domeniu al vieții sociale, au început să apară tot felul de meserii și meseriași, ca în statelele dezvoltate. Cred că ceea ce face Mihalache acum, e un soi de job, în care omul, se pare că e priceput, mai ales că a trecut prin atâtea așternuturi.
    Inflamarea asta puritanistă nu duce nicăieri, practic n-o să găsiți un om destul de curat care să știe și dedesubturile politicianiste, vorba aia, copii cuminți, nevastă frumoasă…
    Haideți să vedem ce face, să judecăm omul după fapte, nu după anumite afirmații conjuncturale.

    • Pentru cei care-și fac un job din trecut prin așternuturi există un nume.
      Și, chiar dacă-și fac bine meseria asta, nu-s puși în fruntea administrației prezidențiale.
      Nu-i vorba de puritanism, ci de o morală chiar minimală.

      • Domnule Vancu, anumite detalii intime nu le poți afla decât dacă treci prin așternuturi (aici am folosit cuvântul doar pentru a marca intimitatea, nu altceva, Doamne ferește,,,)

    • Domnule, ciudat mai ganditi… Daca nici de la politicieni nu putem cere coloana vertebrala si o minima morala, atunci ce rost mai are toata povestea asta cu reprezentativitatea?
      Sa-l resuscitam pe Adrian Nastase, ca si-a platit datoria fata de societate si este un guru al politicii dupa cum spun admiratorii sai fanatici din PSD. E bun de consilier si el, nu?

      • Deh, domnule Sfinx, gândesc și eu așa, mai ludic, nițel nuanțat, nu atât de categoric și imperial ca dumneavoastră…

        Cred că e cazul să faceți mici deosebiri, politicianul e și cel care are carnet de partid dar nu candidează, sau numai cel care privilegiul să fie votat?

        Că mie, Mihalache îmi pare a fi mai degrabă un tehnician, decât un politician pur sânge. E evident că nu are pic de charismă sau diplomație, dar asta nu-l împiedică să cunoască niște dedesubturi, greu de știut altfel.Toți cei din staffurile unor politicieni de calibru din USA, Germania, Franța, Anglia pot fi considerați politicieni, sau doar lucrători în politică? Dacă vă închipuiți că ăia sunt exemple de moralitate, vă înșelați amarnic.

        Acolo funcționează alte unități de măsură, și-anume eficiența, experiența , capacitatea de sinteză…

  3. Iata « vecinatatile » lui traian basescu : udrea, cocos, bica, blejnar, mircea basescu, bercea mondialu, eba, etc. Sunt mai putin dubioase aceste vecinatati decat mihalache ?

    • Nu comparati vecinatatile [unele a se citi compromisuri] unei perioade de 10 ani cu vreo 10 in tot atatea zile ale lui KJ si daca mergem asa nu ne trebuiesc luni de zile ci doar zile..In asa scurt timp neamtul a facut cat toti ceilalti presedinti la un loc -zic de greseli -si tineti cont ca n-a reusit mai multe fiind in vacanta sau pe la biserica.Mai spun ca am stat 8 ore sa-l votez si ca mai am ceva rabdare..

      • Intr-adevar enumerararea „antenista” a vecinitatilor dubioase ale lui Basescu este un pic ilara ( cel putin introducerea lui Mireca Basescu pe list : un proverb chinezesc spune „prietenii ti-i alegi tu, familia ti-o dar diavolul/soarta”).
        Este adevarat ca Ki a inceput cu deja stangul in ce priveste compania aleasa.Nu ar fi asat cea mai mare tragedie : in final nici nu avea de unde sa aleaga ( sint aceleasi personaje care l-au inconjurat in si in campania sa electoral,acelasi guvern Pontamacelasi Parlament ).
        Si eu am ales Ki tot din lipsa de altceva mai bun in turul 2 ( votant Macovei).Tot ce sper e sa nu faca greseli majore si mai ales sa lasa Justitia sa-si continue treaba(ideal ar fi sa o sprijine cat mai mult).
        Daca face asta pina in 2016 deja e o treaba.Si apoi in 2016 e treaba noastra,a electoratului, sa cascam bine ochii pe cine votam si sa ne dam silinta sa nu facem compromisuri prea mari privind calitatea viitorilor parlamentari.

  4. e normal sa pui la inceput consilieri pe care sa-i cunosti, sigur Iohannis il cunoaste mai bine pe Mihalache personal, din campanie, decat noi, din presa – care stim ce curata este si ea.
    la fel si pe MRU, foarte criticata alegere de unii altii.
    n-am mai auzit nimic de guvernul Ponta multe in ultima vreme, toti ii dau cu Iohannis si perdelele de la Cotroceni

    • Aveți dreptate, nu trebuie să uităm că Ponta e reprezentantul răului cel mare din politica noastră.
      Dar asta nu înseamnă că e interzis sau inadmisibil să-l criticăm și pe Iohannis, când lucrurile nu arată cum ar trebui.

      • Domnule Vancu,

        O Doamne,,cine are curajul azi in Romania sä vä interzicä a crtica pe cine si cum D-voasträ doriti??.
        Vä scriu nunai pentru faptul cä sunteti Sibian, si eu sunt näscut in Ardeal,si am amintiri pläcute din Sibiu..
        RABDAREA,este una din insusirile celor care sa-u näscut pe aceste meleaguri,acest lucru mä surprinde la D-voasträ.in privinta Domnului Iohannis.
        Mä intreb: Nu stiu ce se doreste mai mult in Romania de azi; Circ sau Bunästare….
        O searä pläcutä,

        • Ia toje bagajist! :mrgreen:

          si eu sint ardelean si zic exact ca tine. dar nu toti ardelenii sint la fel. ;-)
          si nu chiar toti sint ardeleni. ;-) ;-)
          si nici ardelenii-ardeleni nu prea mai sint ce-au fost odata; mai ales de la 1918 incoace… ;-) ;-) ;-)

          uite un caz:

          … o relatare a lui C. Daicoviciu, transmisă prin Mircea Zaciu: „În momentul unirii cu tara, în Lugoj, ca peste tot în Ardeal si Banat, s-a efectuat schimbul de administratii. Astfel, sosit din Bucuresti, noul director al Postei din Lugoj si-a vizitat institutia, iar la sfîrsit, privind încă o dată cu atentie în jur, a exclamat: «Frumoase perdele, să mi le duceti acasă!» «Si asa – încheia C. Daicoviciu – mi-am dat seama care e diferenta între administratia austro-ungară si cea românească»”.

          • D-le Schwitzerland

            Cu respect, o spun forte clar,prin interventia D-voasträ(cazul),obsev cä sunt gresit inteles.Nu stimate domn pärerile mele sunt complet diferite
            Eu am apelat civilizat la D-ul Vancu sä aibä räbdare ,pinä cind D-ul Iohannis preia definitiv functia de Presedinte in primire(si la preuarea unei intreprinderi iti trebuie ceva timp…)
            Va trebui sä vä obisnuiti la D-ul Iohannis LUCRUL BINE FACUT,inseamnä si; „Mäsoarä inainte mai bine de zece ori si apoi taie ODATA”
            Dacä nu aveti räbdare si prima datä TAIATI si apoi MASURATI…..atunci vä doresc succes.
            D-ul Denis Munteanu are perfectä dreptae,(ce bine ar fi dacä multi am gindi ca el.)
            O zi pläcutä

  5. Cred ca criticii „realisti”, „pragmatici” ai lui dan mihalache nu ii reproseaza migratia lui politica sau afinitatile politice (nastase,melescanu, poanta, maior,antonescu,etc) ci declaratiile acestuia din 2012 care vizau „lovitura de stat/debracarea lui basescu(cum vreti sa o numiti) , critica parteneriatului startegic cu SUA, , atacul la seful ANI. Aceste declaratii nu sunt rupte de grupul politic pe care il frecventeaza si din pacate sunt expresii verbale ale unor legaturi mult mai ascunse cu acest grup.Nu trebuie sa fii psihanalist sa ca declaratiile nu sunt „acte ratate”
    ci , pur si simplu convingeri ferme care nu se vor fi schimba prea curand.
    In rest, dependenta lui Iohanis de mihalache/muraru&gasca vine din absenta confortului presedintelui in acomodarea cu functia . Da, pot accepta ca o parte a pasivitatii lui Iohanis vine si dintr-un calcul sper sa fie unul strategic) ca anumite obiective le va putea atinge doar cu PNL. Iar aici este si marea slabiciune a lui Iohanis (asumata de acesta): temerea ca va fi parasit de partd sau ca acesta nu il va seconda in a-si atinge obiectivele(pe care din pacate inca nu le cunsoatem foarte bine).
    Spre deosebire de basescu care ghida/directiona/conducea partidul,(cel putin pana acum, pare ca Iohanis este ghidat de partid.
    Partea proasta este ca nu ar avea motive sa ii fie „frica”. Aceasta frica , care il paralizeaza acum , ma tem ca va fi un bun predictor al activitatii ulterioare/.

    Sper totusi sa ma insel .

    • Domnule zapp, Mihalache în 2012, era plătit să spună așa, doar nu v-ați fi așteptat ca din funcția (plătită) de secretar general al guvernului să fi susținut altceva.

      Dacă continuăm să judecăm doar în termeni moralizatori, anumite aspecte o să ne scape.

      • Ca o paralela la spusele dvoastra: un asasin platit are circumstante atenuante fata de un asasin neplatit?
        Pentru ca, imaginati-va, nu doar ca Basescu era demis (in fond, multi se bucurau), ci toate institutiile importante ale statului erau amputate.
        Statul de drept ar fi fost o amintire.

        • domnilor, de ce folosim cuvinte atat de mari.
          chiar credeti ca treburile importante (cum sunt institutiile si functionarea statului de drept, etc) se hotaresc la bucuresti ?
          sa fim seriosi…

          • da, am mai auzit: masoneria mondiala, CIA, Mosad-ul ori guvernul mondial.
            Scrie dle niste romane politiste, poate ai succes :P

      • Mult mai sigur e ca si daca cineva il platea dublu sa spuna invers el a preferat sa spuna tot ce-a spus..cum ? nu ne mai aducem aminte cum plescaia el de placere cand a dat de pamant cu americanii care nu erau de nici un folos…mortul de la groapa nu se mai dezgroapa .

    • @Zapp
      1)KI nu a dezmintit nicioadata simpatiile lui pentru „puciul” din vara lui 2012.Din punctul meu de vedere era si atunci camarda cu cei gen Mihalache ,dupa cum este si acum.
      2) de acord : Presedintele Ki are nevoie de perioada destul de lunga de comfort (rabdare) din partea electoratului.Este clar ca va trebui sa inchida ochii la anumite chestiuni care nu sint si nu vor fi pe placul multora dintre votantii sai.
      Dar atentie ! Luna de miere va dura cel mult cateva luni. Parlamentul il poate suspenda cand va dori ,iar cu legea actuala poate fi demis din functie cu doar 30% dintre votantii prezenti la vot.Adica mult mai usor decat cazul Basescu,asa ca in finla aliatul sau si singurul pe care se poate baza este tot electoratul si nu PNL (cu atat mai putin prietenii din USL).
      dl presedinte merge pe gheata subtire.Mai subtire decat ar fi mers un presedinte „radical” ca Macovei ( presupunand ca aceasta ar fi ajuns presedinte…ceea ce ar fi ca si cum am vorbi de alta Romanie…)

  6. Eu sunt oarecum mirat de lipsa totală de încredere de care beneficiază în continuare Iohannis. De a doua zi după miracolul alegerilor majoritatea ziariștilor au pus tunul pe președinte, fără niciun menajament, până și iliescu a avut o perioadă de grație.
    Unii o fac din interese clare, alții din naivitate.
    Cum poți oare să uiți că într-un an de zile, Iohannis a făcut din partidul liberal unul nou (așa pe tăcute) scăpând de majoritatea balastului gen tăriceanu, stroe, antonescu, ghise…
    Probabil că în naivitatea dumneavoastră ați fi vrut să-i dea pe toți afară, a doua zi când ar fi fost numit președinte.
    Niciun alt partid nu a avut această curățire până acum, în cei 25 de ani de politică românească. Niciun cuvânt despre asta, stimați jurnaliști?
    Ăștia suntem noi, de la evitarea prăbușirii în iad (la care presa nu a avut nici cel mai mic merit) la a cere Raiul pe pământ, nu e decât un mic pas, în mintea unora.
    Dar, vorba aia:
    „Răbdare, răbdare, zise juna încercând să-și facă o plăcere cu o banană prea coaptă…”

  7. Foarte bun interviul: exprima un tonus intelectual apropiat de realitate si calibrat pe necesitate; vrem sau nu ne place, trebuie sa ne asumam responsabil rolul opozitiei constiente. Presiunea amintita,atat de necesara democratiei, functioneaza ca un barometru de neclintit, in ceea ce priveste identitatea interesului general.
    Ma bucura mult recunoasterea limitelor specifice intelectualitatii dambovitene(„atent doar la temele & obsesiile mele”) in raport cu satisfactia reactiei moral justificate(„Ştiu bine că nu sunt texte pe care să le pot aduna în cărţi, şi nici nu le contabilizez la „scrisul serios”; dar mai ştiu că nu mi-aş mai putea lua scrisul în serios dacă n-ar fi ele”).
    Ceea ce s-a intamplat in ultimii 25 de ani poate fi tradus, interpretat in n scenarii, dar cel mai la indemana si cel mai potrivit, respectiv democratia incipienta, este intotdeauna omis; acum dl Vancu pune punctul pe I in aceasta dimensiune gresita a democratiei originale, si anume presiunea societatii asupra paturicii politice.
    Poate ca votul din 16 noiembrie inseamna mult mai mult, sau mai putin, dar daca nu repetam exercitiul in fiecare moment in care politica deviaza de la cursul firesc, riscam sa ramanem vaduvi pe viata, de norme, de adevar, de morala, de natural. De fapt normalitatea ultimilor ani a suferit mutatii majore in constiinta societatii neangajate politic: daca nu furi – nu te descurci, nu contezi, alta posibilitate nu mai exista. Exemplele oferite de DNA sunt absolut remarcabile, nu mai avem alta sansa decat sa protestam vizibil, coerent, constant: asa nu se mai poate, mai draga polticieni duplicitari.
    Exista tendinta generala de asteptare, de la clasa politica, de invocare a lui Dumnezeu, sa-ndrepte clasa politica, de neimplicare, de fuga de raspundere, pe motiv ca la noi asa se face, chiar daca pe 16 am reactionat masiv impotriva normalitatii prefabricate pesede. Deci se poate, urmeaza, putin probabil, contestarea dreptului de a renunta la doctorat, daca interesul si partidul ti-o cere, nu-i asa !

  8. Iertați-mă că nu am vreme să citesc decît tilul articolului(oricum am destulă încredere în siteul Contributors), însă ca diplomată cu ceva experiență în ciuda virstei mele de 35 ani, mă simt datoare să accentuez titlul : UN PRESEDINTE BUN NU SE POATE CLĂDI PRIN VECINĂTĂȚI DUBIOASE.
    Iar dna Macovei și dl. Iohannis au fost și sunt SINGURII DINTRE TOTI POLITICIENII SI JURISTII ROMÎNI carora eu personal le-am acordat si inca le acord votul meu de incredere si nu mi-am schimbat deloc opiniile, in ciuda faptului ca dl.Iohannis a inceput ‘cu stinga’ iar dna Macovei e mult mai mult preocupata de interesele si votanții dumneaei, decît de viața mea care trebuie să devină precum am muncit eu să devină și mi-am sacrificat întreaga primă tinerețe și adolescență !!!!!

  9. Cu tot respectul d le Vancu, o sa o tineti asa 5 ani? Pastrati va energiile,
    cand o sa anunte taierea salariilor ce o sa mai spuneti? :))

  10. Este evident ca Iohannis a ajuns intamplator – ma rog, printr-un concurs de imprejurari – presedinte, ca palaria asta e prea mare pentru el si ca inca nu a inteles care ii e fisa postului. Are si deficiente personale greu de surmontat; o incapatzanare deseori absurda – e notorie povestea cu ghiveciul de pe biroul sau de primar „inamovibil” la orice interviu TV, incapatanare care ascunde insa si o accentuata nesiguranta, cuplata cu o inzestrare intelectuala nu prea stralucita – greu de inghitit raspunsul prostesc dat la intrebarea cu profesorii de liceu care nu au reusit sa aiba sapte case: „au avut ghinion”. In plus are consilieri unul si unul, stralucind prin inadecvare – ca sa fiu politicos – madam Bran si a sa grija de schimbare a draperiilor si tapiteriei pe banii contribuabililor si de infiintare a unei cantine in epoca cateringului. Pana una alta, o data cu plecarea lui Basescu de la Cotroceni s-a terminat si cu Opozitia in Romania. De aceea este de maxima urgenta revenirea lui Traian Basescu in politica activa – macar pana la aparitia unui partid „altfel” gen Monica Macovei – pentru ca sa existe o contrabalansare reala la mafia pesedisto-penelista care se si vede impartindu-si ciolanul, dovada ca nu au inteles niimic din ceea ce i-a scos la vot pe 16 noiembrie pe cca 3 milioane de romani.

  11. Un presedinte bun nu se poate construi tinind seama de gura tirgului asa cum o echipa de fotbal nu se poate alcatui tinind cont de urletele diverse ale galeriei. Cei care stiu ei mai bine decit Iohannis ce trebuie sa faca el acum, daca tot a fost ales presedinte, sint liberi, in caz de dezamagire, sa il concureze la alegerile urmatoare si sa ii ia locul.

    Ce astept eu de la Iohannis:

    1. Sa isi aleaga singur colaboratorii, sa nu aiba incredere si sa nu tina seama de parerile binevoitorilor ingrijorati.
    2. Sa nu citeasca ziare romanesti si bloggeri romani afiliati unor site-uri sau ziare. Majoritatea sint drone sau insi care se folosesc de „jurnalism” ca sa ajunga la niste sinecuri. Restul, impostori inculti si agramati. Jurnalismul adevarat din Romania, firav cit o fi fost el pe-aici dintotdeauna, a murit sugrumat in 1944. Am mai vazut un foc de paie in 1990 si cam asta a fost. Nu ca ar fi o consolare, dar, dupa septembrie 2001, jurnalismul a murit si in America de Nord si in Europa.
    3. Sa nu se uite la televizor. Televiziunile nu sint altceva decit fie afaceri care trebuie sa aduca profit, fie simple ciomege in miinile unor oameni extrem de bogati care ar vrea sa conduca ei, din umbra si in propriul interes, parlamentul, guvernul, universul. In USA, de exemplu, exista 1500 ziare, 1100 reviste, 9000 statii de radio, 1500 statii TV si 2400 edituri detinute de doar 6 corporatii: GE, NEWSCORP, DISNEY, VIACOM, TIME WARNER, CBS.
    4. Sa nu participe la nici un fel de emisiuni tv.
    5. Sa nu stea la taclale cu ziaristii romani si sa se adreseze presei doar prin comunicate, declaratii laconice si prin purtatorul de cuvint.
    6. Conferinte de presa – dupa modelul de la Casa Alba. Rare, limitate in timp si numar de intrebari, un numar foarte mic de ziaristi acreditati. Ziaristul deschide gura dupa ce ridica mina si doar atunci cind presedintele arata cu degetul spre el. Daca arata. Daca nu, nu. Numai indivizi decenti. Stiu ca e greu sa gasesti macar zece asemenea exemplare in tot Bucurestiul, dar trebuie cautati. In nici un caz gazetari definitiv compromisi ca Ion Cristoiu, Robert Turcescu sau Cristian Tudor Popescu.
    7. Daca i se solicita interviuri, sa accepte sa stea de vorba – la Cotroceni – doar cu super-ziariasti (cum ar fi Hurezeanu, Liviu Avram), nu cu orice zapacita isterica scapata alaltaieri din vreo scoala de jurnalism finantata si organizata de servicii (gen Lavinia Sandru).
    8. Sa refuze orice dialog si sa ignore complet vicioasa si perfida autoproclamată elită românească, GDS in primul rind.
    9. Sa lase naibii FACEBOOK, encrypted smartphones (vezi cazul NSA – Angela Merkel) sau alte scule asemenea. Daca nu vrea si isi inchipuie ca prostia asta de FACEBOOK a fost cheia succesului in alegeri, apoi sa-si puna si cite o camera video in birou, in bucatarie, in masina, la baie etc. Sa vedem si sa auzim cu to(n)tii, nu doar unii, ce face si ce zice presedintele pina si in somn, 24 din 24.

  12. Cand iti iei un consilier nu iei pe unul care te-a bestelit ci pe unul care te-a ajutat!
    Iohannis a avut timp doar cateva zile sa fie presedinte.
    A debutat foarte bine prin gestul decorarii, oricati carcotasi cauta pete in soare, el a decorat rezistenta anticomunista si despartirea clara de aceea ce a insemnat comunismul.
    Aiureli ca unii rezistenti anticomunisti au fost dezirabili si altii nu sunt cinice si ticaloase. Au luptat impotriva unui regim adus de cizma bolsevica.
    Societatea civila ce asteapta?
    Nu aveti rabdare? Sunt sarbatorile si ceea ce a facut de sarbatori este semnificativ, a aratat ca este crestin ecumenic, mergand la catolici, evanghelici si ortodocsi.
    Nu m-ar surprinde sa mearga si la sinagoga.
    Maine se alege seful CSM, deci intra in atributii.
    Si rolul media este sa faca analize pertinente nu sa bata campii si sa-si ia drept realitati inchipuirile, traumwunsche, wishful thinking, etc.

  13. @Denis Munteanu si @joenegut,

    Excelent! Se pare ca in Romania toti bagatorii de seama au dreptul „moral” sa-i spuna presedintelui ce si cum sa faca. E tara plina de experti, de albe-ca-zapada si de moralisti crescuti pe la curti straine, de ‘telectuali cu drept de exprimare (dar fara obligatie de actiune, atunci cand s-ar fi impus aceasta) si de analisti politici ex-post care-si reneaga discret opiniile ex-ante.

    Le recomand tuturor sa lase predintele tarii sa-si faca treaba si sa isi manifeste dezaprobarea si frustrarile judiciare la urmatoarele elegeri prezidentiale. Sau daca stiu mai bine, sa candideze (ca doar e dreptul lor constitutional).

  14. Dispozitia presedintelui Iohannis la vecinatati dubioase e cunoscuta de demult. A acceptat sa fie premierul „Grivco” iar apoi a devenit subit nr. 2 intr-un partid dubios plin de penali aflat in cardasie cu PSD la acea vreme. Unii prefera sa uite repede aceste aspecte. Altii spera ca sunt compromisuri facute in numele unui pragmatism extrem care sa dea nastere la ceva mai bun.

  15. Dl Vancu ca de obicei talentul literar va ajuta sa prezentati idei care s fara acest talnt tot deosebite ar ramane. Pe firul dlui Stanomiri-am scris acestuia :

    „Dle Stanomir nu credeti ca este suficienta doar o propozite de lungimea unui titlu:

    “In opinia mea dl Ponta in functia de prim ministru este otal iresponsabil” ?

    Eu cred ca daca nu ne-am mai pierde vremea , adica nu despre mine vorbesc ci despre cei care pe merit au o notorietate bine stabilita , si asemenea afirmatii ar fi spuse cu raspundere clar si raspicat caci vorba lui Preda timpul nu mai are rabdare cu noi, explicatii fiind facute doar la cerere expresa inclusiv si a dlui Ponta ca subiect al afirmatiei de mai sus . Poate ca am scrie mai putin dar oare nu am fi mai eficienti?”

    Dar cred ca acestea exprima o dorinta a mea spre toti cei care au ajuns sa fie persoane bagate mediatic in seama. In orice caz cu acest tip de propozitii trebue sa incepem un discurs in orice topshou sau pe feisbucurile sau blogurile pe unde combatem si apoi daca suntem intrebati sau daca consideram necesar sa dam niste explicatii dar cat mai scurte sio categorice. Ce parere aveti de ce spun si doresc?

    • Erata: Dl Vancu ca de obicei talentul literar va ajuta sa prezentati idei care si fara acest talent tot deosebite ar ramane. Pe firul dlui Stanomiri-am scris acestuia :

    • si dece nu v-ati multumit cu postarea la articolul dlui Vancu? dece trebuia s-o aduceti si aici?
      Chiar atit de memorabile credeti ca va sint vorbele?
      Sinteti in contradictie: dupa ce ati scris „adica nu despre mine vorbesc”, reveniti „Dar cred ca acestea exprima o dorinta a mea spre toti cei care au ajuns sa fie persoane bagate mediatic in seama”
      Ori va hotariti, ori vom deduce ca sa supara persoanele „bagate in seama mediatic”
      Scrieti si dvoastra articole si daca merita, Contributors le va publica.

      • Nenorocirea este ca si pe cei de aceiasi parte cu mine, fiind ei oameni ii macina din pacate pentru ei invidia si complexele de inferioritate ascunse sub astfel de „contributii” . Am si cateva (destule) erori de scriere, poate ca ar fi nimerit sa le subliniati si pe acelea? Nu mai stiu, v-am contrazis pe undeva pe acest blog sau poate pe altul, ca ma panditi pe la cotitura? Va propun sa sariti „contributiile” mele cand fara sa vreti va ajung in fata .

  16. Inca o miscare ce da de gandit: propunerea ca nitzu tiberiu, marioneta lui ponta, sa devina membru CSAT, propunere imediat salutata de ordinarul plagiator. Guvernul american ii ceruse „sa lucreze in tandem cu Koevesi”. Quo vadis, Romania? Spre refacerea mafiei uslinoase.

    • Poate ca propunerea ca procurorul general sa fie in CSAT nu o fi corecta sau necesara sau de dorit insa atunci cu atat mai mult si celelalte functii propuse si atrag atentia ca eu cred ca presedintele se refera la functii si nu la persoane , sa nu fie potrivta dar dorinta dlui de a se inceta a se face organzae institutionala a statului si legi chiar functie de persoane este laudabila si cred ca si fezabila in stadiul in care am ajuns cu reforma statului.Poate gresesc, dar doar in ce priveste momentul, caci desigur ca pana acum lupta s-a dus de fapt intre persoane conditiile realitatii impunand asa ceva.
      PS De asemeni daca din aceasta propunere ar rezulta doar pentru institutia procurorului general sa ceva ar fi o eroare caci odata cu procurorul general ar fi obligatoriu sa fie si CSM . Nu se poate unul fara celalalt.

  17. Nu trece zi de la Dumnezeu fara ca pe platforma Contributors sa apara un articol impotriva presedintelui. Dupa ce domnul Tismaneanu ne-a expus pe larg cazul Bjoza si am inteles cu totii ca decorarea acestui criptolegionar a fost un gest impardponabil, acum ne este reincalzita supa consilierilor indezirabili. Fireste, este dreptul oricui sa critice si sa comenteze ce se intampla la varful piramidei politice, dar de la sublimul vigilentei civice la ridicolul carcotelii continue pasul este mic.

    Politica, stimate domnule Vancu, nu este un spectacol al puritatii si intransigentei morale; este, in fapt, mocirla compromisului pragmatic. Daca doriti oameni morali, puri, oameni incapabili sa se ia de mana cu personaje patate, va trebui sa ramaneti in literatura. In politica, daca vrei scopul, trebuie sa vrei si mijloacele. Daca Dan Mihalache te poate ajuta sa te descurci in hatisul mizerabil de pe Dambovita esti dator sa-l folosesti.

    Mai luati o pauza si dati omului timp sa faca greseli reale. Apoi veti avea ce critica. Deocamdata campania asta anti-Iohannis incepe sa miroase tot mai neplacut a orgolii contrariate si frustrari personale si e pacat ca cineva ca dumneavoastra sa se lase dus de acest val.

    • Asta numiti dvs campanie anti KJ?
      Mai luati dvs o pauza si uitati-va la A3. Poate veti intelege ce inseamna o campanie. „-anti”

  18. Imi place sa cred ca traiesc cu picioarele pe pamint si am invatat ceva in ultimii 25 de ani (parca era o profetie cu 20 de ani, nu?), asa ca daca din 100 de oameni noi domnul Iohannis isi impune 5 oameni curati, necompromisi, eu zic ca deja e o victorie.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Radu Vancu
Radu Vancu
Radu Vancu (n. 1978, Sibiu), poet, prozator, eseist și traducător. Profesor dr. habil. la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. Redactor-șef al revistei "Transilvania". Fost președinte al PEN România (2019-2023). Redactor al revistei „Poesis internațional”. Membru al Grupului pentru Dialog Social. A publicat peste 20 de cărți, în toate genurile literare, pentru care a obținut câteva dintre cele mai importante premii naționale. A tradus din Ezra Pound ("Opera poetică", volumele I și II, Humanitas; ediție îngrijită de H.-R. Patapievici), din William Butler Yeats (tot pentru editura Humanitas) și din John Berryman ("Cântece vis", Casa de editură Max Blecher, 2013). A editat, singur sau în colaborare cu Mircea Ivănescu, Marius Chivu și Claudiu Komartin, antologii literare pe diverse teme. A îngrijit ediții din opera lui Alexandru Macedonski, Emil Brumaru și Alexandru Mușina. Ultima carte publicată este "Kaddish" (Casa de editură Max Blecher, 2023).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro