Home » Media / Tech »Societate/Life » Citesti:

2012, apocalipsa informaţională

Tudor Calin Zarojanu februarie 9, 2012 Media / Tech, Societate/Life
16 comentarii 2,439 Vizualizari

Mai mulţi oameni cu care am stat de vorbă sau pe care i-am citit, şi în a căror judecată  am încredere, se tem că anul acesta perioadele electorale vor fi marcate de o violenţă fără precedent, verbală şi chiar fizică. Altfel spus, va fi măcel.

În ultima vreme, am avut câteva semnale că nu numai despre violenţă va fi vorba, ci şi despre expansiunea nelimitată a unui fenomen aproape halucinant. Înainte însă de a-l descrie, un pic de istorie.

Urmând sistemul rodat în zilele lui decembrie 1989, când se spunea şi se credea absolut orice  – teroriştii, apa otrăvită, „oraşul Piteşti va fi ras de pe hartă”, bătrânicile prinse cu gloanţe vidia cloncănind în sacoşa de piaţă –, de-a lungul anului lui 1990 s-au vehiculat „informaţii” pe care nimeni nu-şi punea problema să le verifice în vreun fel înainte de-a le crede cu tărie şi – lucru foarte important – de a-şi forma păreri solide şi de a acţiona pe baza lor. Să amintim în treacăt că până şi regretatul Ion Băieşu, un scriitor foarte bun şi de mare curaj în „Epoca de Aur”, a publicat un editorial în care îl lua peste picior pe Corneliu Coposu pentru că ar fi consumat liniştit la Paris „cafeluţe cu cornuleţe croissant”. Coposu nu ieşise niciodată din ţară – mă simt obligat să precizez pentru cei cărora, sunt sigur, nu le e clar nici azi de unde apăruse omul acesta! Apăruse din puşcăriile comuniste.

Câţiva ani mai târziu mă aflam, ca ziarist, la o conferinţă de presă a ministrului de Interne Doru Ioan Tărăcilă. Între altele, a fost întrebat dacă există vreo legătură între schimbarea unui şef din minister şi un recent scandal. Cum ştiţi, de regulă asemenea legături sunt negate de către oficialităţi. Atunci, însă, Tărăcilă a spus: „Da. Aceeaşi ca între mersul pe jos şi apa caldă”. Nu era nici prima, nici ultima dată când un demnitar încerca să aibă umor. Jurnaliştii aflaţi în jurul mesei impozante din sala de consiliu a ministerului au zâmbit de complezenţă, s-au lămurit că nu vor obţine alt răspuns şi au trecut la alte subiecte.

A doua zi, însă, stupoare: pe prima pagină a unui mare cotidian, reportera de la MAI titra: „Ministrul Tărăcilă a recunoscut că există o legătură între…” Fără nicio referire la ce urmase după „Da”. Eu fusesem acolo şi ştiam adevărul, ca şi colegii mei. Restul lumii însă nu-l ştia.

În cei 22 de ani care au urmat, nu puţine au fost manipulările de acest gen, lansate fie de presă, fie de politicieni, fie de alţii. Citarea trunchiată, scoaterea din context, traducerea intenţionat greşită, informaţiile „pe surse” sunt printre metodele de manual. Mai rar însă s-a recurs la lucruri inventate 100%, mai ales pe măsură ce presa s-a mai maturizat, a început să conteze cât de cât deontologia şi mai ales pe măsură ce s-au multiplicat canalele de informaţii, oferind prilejul verificării, nuanţării sau măcar punerii sub semnul întrebării a informaţiilor dubioase.

Asta până ce o altă evoluţie a deschis tot mai larg perspectivele manipulării: explozia Internetului. Marele lui avantaj pentru manipulatori este, evident, anonimatul. Poţi spune orice despre orice şi despre oricine, fără să te temi că vei fi tras la răspundere, chemat în judecată, supus oprobiului public. Nici măcar dacă semnezi! Spun asta pentru că am fost martorul unui episod straniu: un jurnalist care făcuse „dezvăluiri” scandaloase pe blogul lui, cu poza lui, a susţinut că nu el a făcut şi foloseşte blogul! Cine stă să facă poliţia Internetului, să caute să identifice IP-ul etc.?

În tot mai multe cazuri, însă, situaţia e pe dos, şi cel care afirmă „Nu eu am scris asta, semnată de mine” spune adevărul!

În urmă cu câteva luni, academicianul Solomon Marcus a trimis un mail disperat către toţi cei pe care-i avea în lista de adrese, semnalând că NU îi aparţine un mesaj, semnat în numele lui, prin care era aspru criticat Andrei Pleşu şi precizând că NU este de acord cu ceea ce scria acolo. Bănuiesc că nu aţi auzit despre acest incident, pentru că nu a fost promovat, dar sigur există oameni care au citit respectivul „mesaj al lui Solomon Marcus” şi au rămas cu credinţa că savantul l-a făcut praf pe scriitor.

Ştiţi, în schimb, că – atunci când se anunţase discursul preşedintelui Traian Băsescu pe marginea protestelor din ţară – pe Internet a circulat „mesajul pe care urmează să-l citească”, alcătuit cu mare minuţiozitate (are lumea timp! – în paranteză fie spus), inclusiv „indicaţii de regie” (pauze, intonaţii etc.) Fireşte, în acest caz s-a putut verifica în aceeaşi zi că nu era textul preşedintelui şi foarte uşor s-ar putea spune, ridicând din umeri: „O farsă!” sau chiar „O lecţie!”, mai ales că falsul discurs a fost atribuit unui ziarist – nu ştiu dacă a fost şi asumat de acesta. O farsă sau o lecţie, bine, dar vă întreb: sunteţi siguri că unii dintre cititori nu s-au gândit „Poate că într-adevăr ăsta trebuia să fie discursul, dar văzând că a apărut l-a schimbat la repezeală!”?

Sâmbătă, 4 februarie, pe Internet a apărut un „comunicat al Consiliului Director al Uniunii Scriitorilor din România”, sub semnătura lui Nicolae Manolescu. Consiliul, reunit în acea zi, s-ar fi solidarizat cu revendicările protestatarilor. Te şi mirai că s-au apucat să se întâlnească sâmbăta, pe viscol, la câteva săptămâni după începutul manifestaţiilor, ca să genereze un text de câteva rânduri, fără niciun argument! Halal scriitori!

Peste doar câteva ore, atât USR cât şi Asociaţia Scriitorilor Bucureşti au dezminţit informaţia, precizând că nu s-au întâlnit deloc şi nu au discutat niciodată despre respectivul subiect. Ca la orice calomnie – chiar dacă aceasta nu s-a propagat în presă – se pune problema dacă toţi cei care au citit manipularea au citit şi dezminţirea. Mai mult: şi dacă le-au citit pe amândouă sau chiar numai pe a doua, nu cumva există implusul de a spune „Hm! Nu iese fum fără foc…”? Într-un film franţuzesc cu acest titlu („Il n’y a pas de fumeé sans feu”), un personaj incomod este ţinta unei înscenări – soţia lui apare într-o poză erotică trucată – de care nu poate scăpa, din cauză că oamenii rămân cu îndoiala. Contrar principiului juridic „îndoiala e în favoarea acuzatului”, în opinia publică lucrurile funcţionează invers.

Ceea ce cred eu este că anul acesta vom fi inundaţi cu false mesaje, false mailuri, false scrisori deschise, false discursuri, propagate doar 10% prin presă (televiziunile au un CNA, ziare au rămas câteva, cu tiraje modeste) şi 90% pe Internet. Va fi un haos informaţional, din care aproape nimeni nu va şti ce să creadă şi ce nu. O parte dintre textele şi informaţiile false vor trece fără urmări, dar o altă parte vor avea efecte. Şi electorale, fireşte, dar aş zice că nu acestea sunt cele mai importante. Important este că, din ce în ce mai mult, punctele de vedere, poziţiile şi acţiunile românilor se vor contura şi se vor consolida pe baza unor informaţii false.

Există vreun mod de a evada din această plasă de paianjen, din această capcană? Da, şi o recomand cu căldură: credeţi numai ceea ce vedeţi cu ochii dv. Înregistrări video cu sunet sau transmisii în direct: se vede omul care spune ce spune cu gura lui. Orice altceva trebuie luat sub beneficiu de inventar. Şi pregătiţi-vă de tot ce poate fi mai rău. Chiar dacă nimeni nu va avea interesul să-l declare oficial, va fi cod roşu informaţional.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "16 comments" on this Article:

  1. DanielS spune:

    Ceea ce descrie articolul, ca si fenomenele informationale din 2012, sint doar 0,000001% din puterea internetului. Efortul si geniul internautilor nu pot fi prezise, deoarece realitatea virtuala va bate orice predictie. Realitatea nu mai poate fi separata de realitatea virtuala.

  2. Catalin Toma spune:

    Cred ca ar fi foarte util ca, in special atunci cand vorbim despre comunicare prin email, sa luam in calcul reactia rapida atunci cand ne confruntam cu mesaje dubioase de genul celui mentionat in articol.

    Ma refer aici la bazele de date anti-spam, asa cum este de exemplu spamcop.net. Pentru oricine foloseste frecvent emailul un cont facut la spamcop este extrem de util intrucat permite raportarea oricaror mesaje nesolicitate, analiza codului acestora, identificarea adreselor IP de la care s-a expediat, introducerea acestora extrem de rapid intr-o baza de date globala si blocarea (intr-un interval de timp foarte scurt) a IP-urilor folosite pentru spam.

    In plus, providerii de acces internet, datacenterele si furnizorii de hosting (entitatile care administreaza clasele de IP-uri) sunt notificati imediat in legatura cu orice incident si somati sa ia masuri (lipsa de feedback a acestora se traduce prin listarea intregii clase de IP-uri).

    Practic, se poate obtine foarte rapid:

    1. Listarea IP-urilor sursa.
    2. Blocarea mesajelor pe serverele destinatarilor (RBL-ul de la spamcop e folosit pe extrem de multe servere de hosting)
    3. Notificarea furnizorilor de servicii care stiu exact despre ce adresa e vorba si pot lua imediat masuri.

  3. sanduionescu2012 spune:

    Domnule Calin , eu sunt foarte sigur ca stii ce spui .Problema dumitale este alta ,spui tot ? La fel de sigur sunt ca nu spui tot ; manipulezi prin omisiune ca sa priceapa orice fraier ca e cazul ” sa reglementam ” acest domeniu. Orice discurs e proprietate intelectuala odata ce este scris sau inregistrat si atunci apare “Ghici,ghicitoarea mea ? ” care tocmai a trecut un guvern,” bascalie” “fascist -onanist ” (de mana dreapta ) condus de seful SIE care o sa respecte total intelegerile internationale inclusiv ACTA. “Ha,ha,ha,ce-mi plac glumele mele !”

  4. kinn spune:

    Pericolul este real, si in Vest se discuta de mult despre “blogalizarea” informatiei si despre pericolul inlocuirii surselor clasice de informatie, verificate si verificabile (ziare, tv) cu bloguri cvasi-anonime.

    Sub aspect tehnic, problema identitatii se rezolva usor cu “semnatura digitala”: usor de verificat daca e autentica, extrem de greu de falsificat. Din pacate, utilizarea acestei tehnologii e departe de a fi generalizata.

    • Tudor Calin Zarojanu Tudor Calin Zarojanu spune:

      E foarte corect ceea ce spuneti, dar cum functioneaza cand eu trimit “informatia” dintr-un Internet Cafe, de la o adresa de mail (sau profil de Fb sau etc.) atunci creata si ulterior nefolosita? La ce foloseste in acest caz eventuala identificare a IP-ului? Si CINE face asta, conform carui sistem, procedura, lege etc.? Victima trebuie sa sesizeze pe cine? Si daca respectiva instanta, institutie etc. identifica calculatorul si apoi persoana (nu e acelasi lucru!, la un calculator au acces n persoane) care a lansat manipularea, asta dupa cine stie cat timp, cui mai foloseste asta?

      • eu****** spune:

        As spune ca mai sunt si alte modalitati de a identifica autorul unor mesaje.

        Era pe vremea cand nu exista internet si totusi “parintele spiritual” al viitorului macelar din Suedia a fost prins.

        Asa ca se poate – mai ales cu o tehnologie in dezvoltare!

  5. ioan drimus spune:

    Din punctul meu de vedere mesajul articolului este o alarma falsa. De ce ? pentru ca internetul, spre deosebire de mass media clasica permite o multitudine de puncte de vedere; iar cei care preiau informatia de pe internet trec mesajul prin filtrul ratiunii. In schimb, daca analizam mass media clasica, vedem ca ea are o capacitate imensa de a multiplica un mesaj transmis. In conditiile monopolului asupra acestor mijloace de transmisie, (cercul proprietarilor fiind f restrans) mesajele false sau cu tendinte manipulatorii sunt foarte greu de contracarat. Constatam ce se intampla cu “stirile” date pe posturile de televiziune din RO; Deci, aparitia noului suport (internetul) nu poate fi decat o veste buna pentru democratie.

    • MLZ spune:

      “S. Marin”, cred ca ai dreptate!

      Sunt doua aspecte aici:

      1) Daca ti-e frica de faptul ca prin internet se va manipula populatia utilizatoare, atunci ai presupozitia ca …. nu-i prea ajuta intelectul pe utilizatori. Nu-i o problema asta, dar pune-o in fruntea articolului si anunt-o ca premisa.

      2) Daca acceptam punctul de vedere al Dlui Zarojanu, atunci automat trebuie sa ne pierdem increderea in oamenii de stiinta. In toti! Nimic din ce zic ei nu este verificabil pentru noi. Ce ne facem?!

      Pai nu ne facem nimic, pentru ca acolo e vorba de reputatie: se construieste greu si se distruge instantaneu. Ne bazam pe faptul ca oamenii de stiinta in general nu mint, pentru ca isi distrug reputatia si nu si-o mai pot reface niciodata (ceilalti colegi n-o sa-l mai ia in serios niciodata – asta e singura urmare. Practic, pentru lumea stiintifica din acea clipa respectivul nu mai exista. Este sanctiunea perfecta pentru fapta comisa – dispari in neant.
      O sa mai poti sa pubilici poate pe la reviste gen Arici Pogonici daca tii neaparat …

      Deci e bine sa fim circumspecti, dar pana la limita indoielilor rezonabile. Daca o depasim, ajungem in domeniul patologicului, in care nu mai credem nimic.

      Exact asa o sa se intample si cu blogurile. Cele serioase o sa se separe de cele pline de neadevaruri si rationamente nevalide. Un blog serios (a se citi vizitat) aduce publicitate (adica bani). Pierzi reputatia (a se citi cititorii), pierzi banii. Stimulent mai bun pentru deontologie nici ca se putea.

      Acum, daca vor prolifera blogurile mincinoase si pline de sofisme in defavoarea celor cu informatii corecte, atunci inseamna ca cititorii asta isi doresc, asa vad ei lumea (ma rog, nu prea vad cum vor fi capabili sa supravietuiasca in cazul asta, dar pe termen scurt sa zicem ca ar functiona) si atunci iar nu este rau.

      Este rau pentru noi, astia care am vrea niste cetateni informati si responsabili (ca ne intereseaza in principiu persoanele cu drept de vot, desi ar trebui sa ne intereseze copiii mai degraba!)
      Dar in acest caz noi am fi o minoritate si deci n-ar fi o tragedie ca nu este lumea cum vrem noi. Avem insa speranta ca pe termen lung n-are cum sa functioneze asa o situatie. Treaba este ca acel termen s-ar putea sa se duca binisor peste durata vietii noastre. Ghinion!

      Deci cum o dam, rau nu este!

      Avem incredere in oamenii de stiinta (si uneori, rar, ne mint) –> avem incredere si in blogger-i cu reputatie (si uneori, rar, ne mint). O situatie mai buna decat atat nu putem obtine.

      3) Alt exemplu: de ce avem incredere relativ mare in testele Euro NCAP pentru autoturisme!? Ce ne face sa avem incredere in ele mai degraba decat in reclame? Reputatia, dupa mecanismul de la 2.

      OBS: Cred ca in niciun caz n-ar trebui sa apara vreo reglementare (autoritate paternalista care sa ne zica noua ce-i mai bine pentru noi), totul functioneaza si se auto-regleaza pe baza stimulentelor pietii internetului.

      • Tudor Calin Zarojanu Tudor Calin Zarojanu spune:

        Problema nu este daca oamenii de stiinta spun sau nu adevarul (stiintific), care e oricum greu de deifinit, teoriile se schimba, apar chiar rasturnari etc. – ci daca oamenii respectivi (nu neaparat de stiinta) CHIAR AU SPUS ceea ce aflam ca ar fi spus. Indiferent daca, in continut, aveau sau nu dreptate – si asta e greu de definit.
        Dv. va referiti la bloggeri – care in general isi asuma identitatea -, eu ma refeream la mesajele cu semnatura falsa si niciunul dintre exemple nu era de pe un blog.
        Sa dea Dumnezeu sa fi exagerat eu si sa aveti dreptate dv., iar “piata” Internetului sa se regleze de la sine, prin construirea de reputatii, cum spuneti. Vi se pare ca, in ultimii ani, tendinta este in acest sens? Si, pe de alta parte, daca primesc un mesaj semnat Gica Hagi, in care protesteaza fata de eutanasierea cainilor, sa zicem, ce fac? Reputatia exista, dar informatia e falsa, pentru ca nu apartine celui caruia îi e atribuita.
        Nu e o problema de intelect, de inteligenta, domnule MLZ. Dv. chiar n-ati crezut niciodata o “informatie” de genul asta? De pilda la revolutie sau in primele luni dupa?

        • MLZ spune:

          1) S-ar putea sa fi radicalizat eu prea mult ideile/intentia dvs. Admit si-mi cer scuze.

          2) Stiti cum se zice “Daca ma pacalesti o data, sa-ti fie rusine. Daca ma pacalesti a doua oara, sa-mi fie rusine!”.

          Evident ca fiecare dintre noi am fost pacaliti la inceput (in special in Decembrie 89, evenimente care privite in urma sunt de-a dreptul penibile – cu noi cu tot), dar dupa parerea mea daca continui sa crezi si dupa al zecelea email plin de spam – esti irecuperabil. In acest caz nu cred ca se poate face mai nimic pentru recuperarea respectivului individ.

          Trebuie sa acceptam ca sunt destul de multi cetateni cu drept de vot naivi pana la prostie la fel cum sunt altii care isi vand libertatea (a se citi votul) pe o galeata de plastic. Trebuie sa traim cu asta (sau sa militam pentru obtinerea cartii de alegator in urma unui examen similar cu cel pentru permisul auto, in legatura cu care nimeni nu se arata nemultumit ca nu i se elibereaza la 18 ani, odata cu Cartea de Identitate si ca trebuie sa dea examen).

          La primele pacaleli aveti dreptate, nu e treaba de inteligenta ci de naivitate si ignoranta. La urmatoarele eu consider insa ca este.

          3) Teoria stiintifica este o multime de propozitii. Acelea dintre propozitii care sunt de natura empirica sunt adevarate prin confruntarea cu realitatea. Nu exista o teorie ultima (inca!?) care sa fie adevarata veci-pururi. Dar mai bine de atat nu avem. Cele mai bune teorii stiintifice pe care le avem (cele care explica cel mai bine realitatea) le consideram adevarate … pana la proba contrarie. Daca suntem mai prundenti in exprimare, zicem despre ele ca sunt doar coroborate, nu neaparat adevarate.

          4) Tot de la lumea stiintifica citire, cand citezi ceva trebuie sa dai sursa. Nu citezi sursa, esti descalificat.

          Cam asa functioneaza si internetul, pentru cine se oboseste sa fie credibil. Cei care folosesc in mod uzual internetul sunt obisnuiti sa zica “da-mi un link sa vad unde a fost postata asta” sau “ia sa verificam cu Goolge/ Wikipedia”. Un email in care un text este semnat cu sirul de caractere “Giga Hagi” si care nu are si un link catre pagina lui de web sau un site de incredere unde sa fie postat textul respectiv nu valoreaza mai mult decat un email cu metode_minune de marire a penisului.

          Eu cred ca majoritatea utilizatorilor de internet fac diferenta intre un email cu continut de incredere si unul cu spam de orice fel.

          Apropos, tocmai ai castigat 1.000.000 $ la loteria din Ghana. Tot ce trebuie sa faci e sa dai contul si PIN-ul si iti vor fi transferati banii! Nu conteaza ca n-ai jucat la nicio loterie, este vorba de o loterie mai speciala, care extrage numele dintr-o baza de date de pe internet si de acolo au numele tau …. Etc. -> Cu ce difera ca natura un astfel de email cu cel semnat cu sirul de caractere “Gica Hagi”? Doar pentru ca Gica Hagi ne e mai cunoscut decat John Atta Mills din Ghana, face totul dintr-o data credibil, in conditiile in care se considera ca suntem inteligenti!?

          5) Eliminam din discutie adeptii conspiratiei mondiale carora le place sa-si vada jucarica in orice si ca urmare isi DORESC sa creada ce scrie in orice text care le sustine in orice fel (oricat de neargumentat sau absurd) teoria. Sigur ca exista si din acestia, dar noi (in lipsa vreunei notificari la inceputul articolului dvs) luam in discutie cetateni responsabili, rationali si cu discernamant. Altfel, nicio teorie nu se mai sustine (nu poti sa emiti predictii despre oameni impredictibili, nu?).

          6) Da, mi se pare ca tendinta este de a se structura blogger-i in „de incredere“ si „ restul”, si in sprijinul afirmatiei mele ar fi site-ul „Contributors“.

  6. Frobenius spune:

    Caline, inainte de 1990 te uitai la TVR si nu credeai o iota. Acum te uiti la RTV si crezi tot ce ti se pune sub nas? Sa fim seriosi.
    Cu Internetul povestea este putin mai complicata. Daca nu stii cu ce se maninca si cum se utilizeaza iti prinzi “degetele” in el. La fel cum se intimpla si cu… ciocanul. Pac si “au!”.
    De ce nu stii? Pai… de ce ar trebui? Doar este simplu, ce ar mai fi de stiut? Pe bune! Feisbuc rulez.

  7. Vali spune:

    Interesant articol, in ciuda tonului pesimist care – din pacate- reflecta realitatea. Insa existsa si o jumatate plina a paharului, ca de obicei. In ultimele zile am avut ceva mai mult timp sa urmaresc presa online si am citit si o buna parte din comentariile generate de un articol sau altul; astfel am observat ca un articol scris intr-o maniera pertinenta starneste reactii. Reactii exprimate prin comentarii potrivnice sau nu (marea majoritate!). Colegul “kinn” amintea o semnatura digitala ca instrument tehnic de identificare, dar un autor se semneaza de obicei si prin felul in care isi expune ideile.
    Datele problemei raman neschimbate, au existat exista si vor exista in continuare personaje sau entitati dornice sa manipuleze informatia destinata publicului in interes propriu, schimband si/sau adaptand mesajul si modul de transmitere a acestuia pentru a tine pasul cu vremurile. Solutia pare sa fie una singura, si nu e usor de atins (recunosc, sunt un pesimist): educatia. Orice consumator de media, in momentul in care are o educatie de baza poate diferentia o informatie veritabila de una contrafacuta. Si atunci ramane doar sa aleaga pe care sa o creada…

  8. S. Marin spune:

    E evident ca internetul poate fi folosit (si e folosit) si in scopuri rele, ca arma. Dar observatia asta e valabila pentru toate inventiile, tehnologiile si descoperirile stiintifice de la foc si prelucrarea metalelor pina la genetica si energia atomica. Ba chiar si pentru religii si ideologii. Am auzit ca, la Guantanamo, hard rock-ul a fost folosit ca bombardament psihologic. Deci si muzica.

    M-am taiat, odata, rau de tot la deget cu o coala de hirtie lucioasa de cea mai buna calitate.

    Pina si picatura (chinezeasca) de apa poate fi folosita ca arma.

    2012 nu va aduce nici o apocalipsă informaţională.

  9. Mihai Paraschiv spune:

    Pentru toti astia care cred ca libertatea trebuie aparata cu orice pret: sper sa aiba vreo data de a face cu un psihopat care o sa faca vreo 40 de bloguri in care sa scrie ca e criminal, a furat, etc. O sa va faca o mare placere.

  10. Ştefan Brăgărea spune:

    Stimate Dle Zarojanu
    Vă rog să mă scuzaţi, însă sunt convins că este vorba de un fals pericol. Peronajele inflamabile (cititori de România Mare sau admiratori ai Dlui Antonescu, eventual ai sistemului “jos tot!”) vor rămâne aceeaşi; dacă vor apare şi convertiţi la limbaj civilizat şi la dispute pe bază de argumente, va fi minunat!
    Altfel spus, din acest punct de vedere suntem o societate încremenită într-o veşnică infantilitate (nu copilărie) ceea ce uneori mă sperie; dar vom trăi (Dvs. mai mult) şi vom vedea.
    Cu bune urări

  11. eu****** spune:

    Ar trebui sa existe respectul pentru o prezentare a corecta a informatiilor.
    Daca NU – sa se aplice legea. Care lege?

    Cei care gresesc ar trebui sa raspunda. Nu imi este indiferent faptul ca un om respectabil s-a trezit aruncat intr-o lada de gunoi din care oare va mai iesi? Mesajul ramane acolo pe internet si cineva va trebui sa explice de ce a aparut si cum a aparut!

    Cine ne ajuta in responsabilizarea difuzarii informatiilor si la curatenia mizerabilor ?!?!?!
    Trebuie sa inghitim repetat si nemestecate aceste oribilitati?!?!?!
    Oare nu avem stat de drept?!?!?

    Cat despre campania electorala – uitati-va si vedeti deja ca ea a inceput!
    Cu optimism afirm ca o sa avem parte de mai multa mizerie ca niciodata!
    Imi doream in 2012 sa trec o singura data prin incrancenarea electorala, dar se vede treaba ca vor fi doua runde! keep on going –

    Cu sanatate si multa anduranta in pixeli!



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Tudor Calin Zarojanu


Tudor Calin Zarojanu

Absolvent de Informatică, jurnalist şi scriitor. A publicat, între altele, „Viaţa lui Corneliu Coposu” şi „Sfîrşitul lumii”. De curand au iesit de sub tipar „Salut... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)