joi, aprilie 25, 2024

2019 începe cu intimidări

Foc de supărat pe jurnaliștii care au dat publicității afirmațiile unui parlamentar al opoziției despre cifre măsluite, deficit și buget în dificultate la Ministerul Finanțelor, Orlando Teodorovici s-a gândit că soluția este limitarea libertății presei. N-a ezitat să o declare:„Nu ştiu dacă presa este obligată prin lege să verifice înainte informaţiile şi pe urmă să le publice – dar o să verific personal acest lucru – şi dacă nu există în lege o să propun eu modificarea aceasta, inclusiv o amendă”. Tentației de a controla mass-media prin legi și reglemente decise politic nu i-au rezistat politicienii niciunui partid perindat pe la guvernare în acești 30 de ani. Măsurile imaginate de clasa politică împotriva presei denotă o ignoranță de neiertat în privința mecanului mediatic. Să amintim numai câteva din gogomăniile legislative antologice emise de diverși politicieni când s-au simțit cu puterea în mână:

Legea Presei inițiată în 1992 de senatorii Plătică-PDSR și Moiș-PUNR

Legea știrilor pozitive, inițiată în 2008 de Gh.Funar-PRM și Ioan Ghișe (PNL)

Modificarea Legii Audiovizualului pentru a include control CNA asupra presei online și print, inițiată în 2010 de Silviu Prigoană-PDL

Presa-vulnerabilitate națională inclusă în Strategia de Apărare Națională în 2011 de președintele Traian Băsescu

Legea defămării inițiată în 2015 de Liviu Dragnea-PSD

Modificări de articole din legi conexe pentru a controla presa (Legea ONG-uri, Legea spălării banilor etc., toate ințitate recent în guvernarea PSD-ALDE)

PSD iese mereu campion. Chiar arunci când nu inventează vreo lege, folosește instituțiile statului pentru a intimida presa, trimite ANAF, Poliția sau Curtea de Conturi la controale, atacă public jurnaliști nenegociabili. Libertatea de exprimare îi turbează pe dregătorii lor, mai ales când sunt huiduiți pe stradă. Singura formă de libertate admisibilă este, pentru cei mai mulți politicieni, este votul. O dată la patru ani cetățenii se pot exprima. În rest, mucles! Parlamentarul Florin Iordache, artizanul de notă mică al unor legi anacronice, formula deunăzi acest deziderat în apărarea colegului Nicolicea înjurat în trafic:Dacă cineva are ceva de spus, eu zic să spună potrivit normelor legale. Vom analiza ca să vedem dacă legile sunt prea ușoare, în ideea că îți dă posibilitatea să ai un comportament anormal, pentru că până la urmă cine are ceva de spus se poate comporta totuși civizilat și fără astfel de ieșiri. Dacă cineva are ceva de comentat vis a vis de o atitudine politică a unui politician, are ocazia, atunci când sunt alegeri, să aibă o altă opțiune”. Amnezici când interesele o cer, parlamentarii puterii uită că ei dau tonul comportamentului de mahala, iar la asta dl.Nicolicea e premiant, deși încă nu l-a întrecut pe Mirel Palada, fost purtător de cuvânt al fostului premier Ponta, care scria despre jurnaliști pe FB:„Niște ticăloși. Niște nemernici. Să nu uitați cu cine aveți de-a face în această situație. Cu subiect și predicat, ca să aibă motive să facă breaking news că îi injur pe Facebook, mama lor de jegoși: Realitatea TV, Hotnews, Gândul, Nașul.tv. Și care or mai fi prin online, mulți și mărunți și bicisnici. Paștele mamii lor de ticăloși…”.

Zilele trecute și dl. Cioloș s-a supărat pentru apariția în presă și rostogolirea unor informații false. Există o diferență: cei care au publicat așa numitele informații sunt indivizi plătiți de PSD care se prezintă drept jurnaliști. Newsweek a publicat o listă cu nume, contracte, frcvență și cifre. Confirmată de rețeaua rusă Sputnik, care consfințește prin premii prestația glorioasă a acestor agenți de promovare a puterii pesediste (Răzvan Savaliuc-LUJU, Victor Ciutacu-RTV, Bogdan Chirieac-DC News, Dan Andronic-EvZ, Mihai Gâdea-A3 etc.), lista dezvăluie partea putredă a peisajului mediatic, unde termenul de „jurnalism” nu are ce căuta. Întreaga analiză o găsiți în Newsweek, în articolul Caracatița jurnaliștilor și analiștilor plătiți de PSD cu 10 milioane de lei din bani publici. Deplorabilul peisaj este completat de televiziunea publică pe unde alți bani publici se scurg în buzunarele propagandei de partid, deservită de indivizi care încearcă să convingă că și ei sunt jurnaliști. Să nu îi credem.

Articol apărut în revista „22”

Distribuie acest articol

28 COMENTARII

  1. Generalizarea de tip ”toți jurnaliștii sunt nemernici” este- evident – stupidă. Din păcate, este la fel de adevărat că a scăzut mult calitatea informației vehiculată de presa scrisă.radio/TV.
    Iar puținii ziariști de bună calitate își cam caută și alte resurse de existență.
    Iar unii dintre ei i-au fost (probabil) studenți autoarei

    • „Cand Le Figaro a publicat interviul modificat cu Iliescu…”

      A fost modificat interviul?…Adică dl. Iliescu a spus despre PSD și alte lucruri rele, mai rele decât au fost date publicității de către Le Figaro? Trebuie să fiți foarte apropiat de dl Iliescu, dacă vă sunt cuunoscute astfel de amănunte. În fine…

      Întreb, pentru că înregistrarea audio pe care a putut-o asculta oricine era interesat a confirmat că cele publicate de Le Figaro reprezintă întocmai cele declarate cu referire la PSD și dl Dragnea de către dl Iliescu. Autorul interviului, care a și publicat înregistrarea, zicea că declarația d-lui Ilescu a fost chiar mai amplă, cu mai multe referiri la deriva PSD sub conducerea d-lui Dragnea și la dezastrul în care duce România pentru a se salva de răspunderea în fața legii pentru faptele sale penale.

      Dacă aveți la îndemână detaliile respective, ar putea fi interesamt să le faceți publice.

  2. ” Singura formă de libertate admisibilă este, pentru cei mai mulți politicieni, este votul. O dată la patru ani cetățenii se pot exprima. În rest, mucles! ”

    ” Gura pacatosului , adevar graieste” . Politicieni ( si jurnalisti …) poate dupa normele democratiei europene care mai crede inca in corespondenta dintre vorbe si fapte , dar nu trebuie sa uitam niciodata ca votul democratic nu este un vot in alb pentru orice individ si orice actiune iresponsabila a lui ( Hitler a fost ales in mod democratic !).

    • Hitler nu a fost ales în niciun mod democratic, mistificarea asta ar trebui să înceteze.

      Hitler a pierdut alegerile în fața lui Hindenburg, care ulterior s-a lăsat convins să-l numească în funcția de cancelar. Abia după aceea și-a organizat el însuși alegeri, exact cum și le organiza și Ceaușescu.

      Votul democratic funcționează foarte bine atunci când este democratic. ”Pe persoană fizică” that is. Votul pe liste de partid nu este vot democratic, este butaforie.

      • Nu inceteaza pentru ca vreti dvs . ” Mistificarea” este in Wikipedia, deci faceti corectura daca reusiti :

        ” Alegerile federale germane din martie 1933 din Republica de la Weimar, au avut loc pe data de 5 martie 1933 și au fost ultimele alegeri libere (s.n.) din Germania care s-au ținut înainte de al doilea război mondial. Mulțumită succesului obținut de Partidul nazist și aliații săi din timpul scrutinului, liderul și cancelarul Germaniei, Adolf Hitler a promulgat Actul de Împuternicire, care îi dădea efectiv puterea unui dictator.”
        ( https://ro.wikipedia.org/wiki/Alegeri_legislative_%C3%AEn_Germania,_martie_1933 ).

        N.B. Problema in discutie nu este Hitler , ci Dragnea ajuns la putere tot prin alegeri libere ( sic !) , ori exact pe aceasta o evitati prin diversiune.

        • Hai sa ne batem in Wikipedia :P
          „. Succesul obținut de partidul nazist la alegerile din vara lui 1932, după care naziștii au format cel mai mare grup parlamentar în reichstag după grupul social-democrat, l-a încurajat pe Hitler să nu accepte altă funcție decât cea de cancelar⁠(en). Negocierile dintre Hitler și președintele Hindenburg vizând formarea guvernului nu au dus la nici un rezultat. Au urmat câteva luni de instabilitate politică până la 30 ianuarie 1933, când Hitler a fost numit în funcția de cancelar. Din noul guvern făcea parte și Franz von Papen, cancelar între 1 iunie și 17 noiembrie 1932, care participase împreună cu generalul Kurt von Schleicher, cancelar între 4 decembrie 1932 și 28 ianuarie 1933, la aranjamentul din culise, acceptat de președintele Hindenburg, pentru însărcinarea lui Hitler cu formarea guvernului. ”

          Alegerile din „5 martie 1933” nu au mai fost alegeri libere; poate citesti si altundeva, nu doar pe Wikipedia :D

          • Nu e vorba de alegerile din 1933, ci de cele din 1932. La alegerile pentru președinte a câștigat Hindenburg, dar la cele pentru Reichstag NSDAP cu Hitler in frunte a devenit cu 37% cel mai puternic partid, acesta fiind argumentul pentru oficializarea lui Hitler drept cancelar de către Hindenburg. Circula încă diferite variante: cum ca Hitler ar fi confirmat ca ar respecta normele democratice, fapt confirmat parțial de discursul sau de investire, sau ca Hindenburg ar fi fost senil cu putine luni înainte de ultima suflare.
            Indiferent însă de motive, tocmai pentru a se evita Forțarea numirii de către un președinte, deși ales democratic și care, conform Constituției de la Weimar, avea atribuția de a numi cancelarul din rândul partidului majoritar, s-a renunțat la aceasta formula, cancelarul trebuind sa fie validat prin vot majoritar in Bundestag. Iar legislativul urma sa fie format in baza principiului proporționalității votului popular, cu singura condiție ca partidele sa depășească pragul de 5%, tocmai pentru a evita o fărâmițare excesivă, care sa avantajeze partidul cel mai puternic, deși nici acesta nu ar obține majoritatea, adică exact așa cum s-a întâmplat in 1932.
            Dar privitor la momentul alegerilor din 1932 Sergiu Simion are absoluta dreptate: partidul lui Hitler fusese primul, iar președintele ales avea dreptul sa îl numească cancelar. Deci perfect democratic, indiferent ce cred unii sau alții.

            • Inainte de a te repezi sa ma pui la punct ar fi trebuit sa citesti: „” Alegerile federale germane din martie 1933 din Republica de la Weimar”.
              Nu eu am scris :P
              Eu am „provocat” un duel Wikipedia :D

            • Ideea centrală a disputei era calea democratică a investirii lui Hitler. Inexactitățile Wikipedia nu trebuie să fie supraevaluate. Asta arată fie prostie, fie rea-credință. Alege mata ce se potrivește mai bine! :P

            • @Hantzy – „Hitler a fost ales democratic” și ”calea democratică a investirii lui Hilter” sunt lucruri total diferite. Însă progresiștii de azi, conștienți de deficitul de democrație al Germaniei și al Uniuneii Europene, încearcă să mânjească democrația cu noroi.

              Faptul că un președinte desemnează cancelarul nu are nimic democratic în sine. Așa erau procedurile atunci în Germania, dar asta nu înseamnă că erau democratice. Ar fi însă interesant de aflat altceva: ai curaj să le arăți propriilor copii comentariile astea și să le spui că sunt scrise de tatăl lor?

            • Harald,
              Pentru cancelar nu s-au desfășurat în Germania niciodată alegeri. Deci Hitler nu putea fi ales de electorat! Dar nici altul. În schimb, partidul în frunta căruia era Hitler, a fost cel mai votat partid. Deci alegerea lui von Hindenburg de a-l numi pe nazist în funcția executivă nu a fost împotriva votului popular.
              De ce n-ar fi asta democratic, nu mi-e clar. Atât votul proporțional cat și cel nominal sunt democratice. Fiecare variantă are avantaje și dezavantaje, ele putând fi discutate, dar afirmațiile definitive în favoarea vreuneia, „argumentate” pe butaforia celeilalte, nu merită luate în considerare.

              De ce n-aș avea curajul să arăt cele scrise odraslei?! Deși am renunțat la detalii, cele scrise sunt preluate din cartea sa de istorie.

            • @Hantzy – nu ți-e clar ce e democratic și ce nu pentru că preiei propaganda regimului și o distribui mai departe. Încă nu te-am văzut susținând pe-aici vreun punct de vedere diferit de al Cancelariei de la Berlin. Ce faci când se schimbă cancelarul, îți schimbi și tu ideile sau îți schimbi pseudonimul? :)

            • Haralde,
              Perseverezi în fallacies, sperând ca prin negarea vreunor însușiri ale celor cu care nu ești de acord să îți poți confirma sau impune convingerile. E necesar cu mult decât „nu ti-e clar ce e democratic”. Explicit și direct ar fi fost mai eficient. Înțeleg deci că mai mult nu ești în stare.
              Pe de altă parte, dumneata ai fost mereu împotriva cancelarului federal. E asta un semn de democratică?! Mira-m-aș. Pentru că și în disputa asta, ca și în altele, tu ești cel evaziv, deschizând mereu noi căi de atac, pe care ulterior, în lipsă de argumente, le abandonezi, apelând la altele, cu emoticoane zâmbărețe.

            • @Hantzy – cred că e cel puțin a 5-a oară în ultimele 12 luni când îți explic că pe Merkel nu au ales-o cetățenii să fie cancelar și nici pe Steinmeier nu l-au ales cetățenii să fie președinte. Și-au împărțit ei doi funcțiile, la mica înțelegere, guvernând într-o ”mare coaliție”, adică fără opoziție. Atunci îți dai seama că într-o țară lipsește democrația, când lipsește opoziția.

              Așa s-a ajuns la apariția AfD, de prea multă democrație ce era în Germania. Așa s-a ajuns la necesitatea de a trimite postaci germani până și pe forumurile de limbă română ca să proslăvească democrația germană, energiile regenerabile, necesitatea Nord Stream 2 etc. etc.

            • Haralde,
              Părerile personale, chiar și repetate de 5 ori în ultimele 12 luni, nu devin argumente. Iar când sunt însoțite și de speculații decupate din teoriile conspirației, cu atât mai mult.
              Alegerile, chiar și cele uninominale, au ca scop stabilirea direcției spre care tinde electoratul, iar nu recompensarea politicienilor cu funcții în stat. Prin asta votul proporțional e superior sistemului „winner takes all”. Chiar apariția AfD în Deutschland e o dovadă de stare democratică, electoratul putând oricând avea o nouă opțiune, ceea ce în sistemele bipartide e, practic, exclus. Și Adenauer, Kohl sau Willy Brandt au devenit cancelari federali în urma aceluiași algoritm, dar nimeni n-a îndrăznit să suspecteze lacune nedemocratice.
              Ma grăbesc, așa că renunț să te mai trag de urechi și pentru chelălăielile de la final.

            • Kohl a fost votat de Bundestag in 1982, înlocuindu-l pe Helmut Schmidt.

        • @Sergiu Simion – Dragnea a ajuns la putere în urma unui vot pe liste de partid. Dacă v-ați fi deranjat să citiți până la capăt comentariul la care ați răspuns, ați fi ajuns și la pasajul ăsta.

          Alegerile pe liste de partid sunt destinate să legitimeze un rezultat impus, nu să stabilească un câștigător necunoscut în prealabil. Exact asta a făcut și Hitler, și-a organizat alegeri care să-l legitimeze în fruntea statului. Wikipedia descalifică pe oricine o invocă drept sursă. E bună să vedem suprafața unei țări sau numărul de locuitori, dar nu mai mult de-atât.

  3. democratia nu se rezuma la alegeri din patru n patru ani, asa cum bine remarca mai sus dl Sergiu Simion. de ce ? simplu ! un dragnea, o viorica sau olgutza au timp suficient ca n acest interval sa te transforme ntr o leguma. fara sa vrei ori nu mai contezi ori iei chipul si asemanarea lor. doar simplul fapt mentionat ne spune ca deasupra politicului trebuie sa troneze adevarul si dreptatea. cind insa ele sint „aparate” de indivizi ce vad in fata ochilor doar privilegii (nemeritate), lefuri uriase si pensii speciale, ne intoarcem in epoca ceausescu cind politrucul si securistul, militianul si justitiarul erau zeii pe pamint iar ceilalti sclavii lor

  4. faceti aluzie la niste mercenari de presa care apar pe o lista

    lista care „dezvăluie partea putredă a peisajului mediatic, unde termenul de „jurnalism” nu are ce căuta”

    in capul listei sade Doru Buscu, care incaseaza vagoane de bani de la PSD

    ceea ce ii diferentiaza pe acesti mercenari, de restul jurnalistilor, este ca ei nu genereaza stiri de presa

    ei insisi devin stire de presa, ca de obicei

    Doru Buscu apare pe pontonul lui Vantu jucand pocher; Vantu pierde frecvent mari sume de bani, iar Buscu le castiga

    apoi, apare in postura de vasal ingenunchiat in fata lui Vantu, prezentandu-i omagile, ceva mai jos de ombilic

    apoi, aflam ca Buscu a intrat in posesia unei vile RAAPPS, in Dorobanti

    apoi, ca a devenit consilierul lui Ponta

    apoi, ca devenit proprietarul pamantului de sub vila

    apoi, ca l-a tradat pe Ponta pentru Dragnea

    in restul timpului, Buscu este editorialist la o revista de satira

    s-a nascut editorialist, de cand a absolvit facultatea ajutatoare de depanatori de prize si resouri

    ca si ceilalti de pe lista, nascuti asijderea, editorialisti

  5. In primavara Presedintele afirma ca iarna nu vor mai fi bani de pensii si salarii si multi au preluat mesajul si multi au crezut . Uite ca sunt bani . Il trage cineva de maneca ?

    • @Relu – anul ăsta sunt alegeri prezidențiale în România. Chiar ai ocazia să ”îl tragi de mânecă” (i.e. să răspundă politic) dacă tu crezi că te-a păcălit.

      Dar la cum se văd lucrurile în UK, criza economică pare să fi început deja, numai că nu e recunoscută oficial încă. Pe o distanță de vreo 300 de metri am numărat 12 spații comerciale închise, unele dintre ele de peste 3 luni, altele de peste 6 luni. Încă nu au geamurile și ușile bătute în scânduri (așa se procedează aici când proprietarul renunță să mai caute chiriaș) dar se pare că nu interesează pe nimeni să desfășoare vreo activitate comercială în ele.

    • „Uite ca sunt bani . ”

      Este posibil ca dumneavoastră să aveți conoștință doar despre „pensiile speciale”, ale celor din cercurile pe care probabil le frecventați. Acelea s-au plătit. În București, pensionarii „obișnuiți” au fost anunțați că nu vor primi pensiiile la timp. Amânarea plăților este preconizată a fi între două zile și două săptămâni. Iar săracii bătrâni nu mai au bani pentru medicamente, pentru că doar o parte sunt compensate de CNAS și nu integral.

      • Ce spui tu e un fake news sau, in cel mai rau caz, o dezinformare :P
        S-a anuntat ca, 1 si 2 ianuarie fiind sarbatori legale, plata pensiilor, pentru cei care o primesc prin posta, se va prelungi cu 2 (doua) zile. Si, se va plati si intr-o simbata chiar, desi deobicei simbata postasii nu lucreaza.
        Pe card plata pensiilor azi.
        Actuala guvernare are alte bube, cu adevarat canceroase, ale trebuie „atinse”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro