vineri, martie 29, 2024

Ajutor de stat pentru popcornul lui Ponta

Dreptul de a legifera prin ordonanțe de urgență a devenit în guvernul condus de Victor Ponta un exercițiu de infinite șmecherii. Codul Penal riscă să sufere mutații fatale pentru a oferi noi privilegii demnitarilor, legi prea severe sunt modificate pe șest în favoarea corupților, iar acum câteva zile guvernul a introdus în Legea Audiovizualului 504/2002 un capitol care anunță schema de finanțare a audiovizualului în perioada 1 iulie 2015-31 decembrie 2016 pentrustimularea operatorilor economici din domeniul audiovizual care produc și difuzează emisiuni cu specific de informare, educare și cultural de interes public…Bugetul total al schemei de ajutor de stat este în sumă de 67,5 milioane lei, echivalentul a 150 milioane de euro, cu posibilitatea suplimentării acesteia”. Ordonanța cu pricina avansează elaborarea unei Hotărâri de Guvern care va stabili ”criteriile de eligibilitate a beneficiarilor, numărul estimativ al acestora, categoriile de cheltuieli eligibile, precum și procedura de acordare și monitorizare”.

Cu mâna stângă pe Biblia legislației europene, simulând bune intenții, Ponta își așterne pentru alegerile proxime, visând în continuare să stea cu popcornul în brațe și să privească la televizor cum ia opoziția cafteală de la partidul său, care îl va susține până la nemurire. Ordonanța conține în primul paragraf măsura justificată de prelungire până la finele anului viitor a emisiei terestre a stațiilor de radio și televiziune în sistem analogic, decizie fără de care un număr semnificativ de radiouri și televiziuni n-ar mai putea emite dacă s-ar trece imediat la regimul digital. Paragraful cu ajutorul de stat însă a iscat numeroase suspiciuni. Convenția Organizațiilor de Media-COM, o rețea de câteva zeci de ONG-uri media, alături de Centrul pentru Jurnalism Independent și de ActiveWatch, a reacționat negativ la această inițiativă bizară, adresată în plin sezon electoral ”operatorilor economici”, iar nu radiodifuzorilor:„Considerăm că informarea și educarea publicului sunt obiective majore și legitime. Orice sprijin guvernamental, din fonduri publice, în această direcție este bine-venit, în condițiile în care accentul cade pe produsul editorial și pe destinatarul său de drept, publicul, nu pe operatorii economici care îl comercializează. Credem, de aceea, că sprijinul guvernamental ar trebui să acopere producția editorială, indiferent de tipul mijlocului de informare (presă scrisă, radio, televiziune, online). Astfel de fonduri trebuie să poată fi accesate de orice creator, în cadrul unui proces transparent și competitiv”. Într-o excelentă analiză, Narcisa Iorga explică pe blog de ce e toxică oferta de ajutor guvernamental: nu există în Legea 504/2002 sau în Codul audiovizual definiții clare nici pentru ”interes public”, nici pentru categoriile ”emisiuni cu specific de informare, educativ și cultural”, lăsând loc pentru acordarea arbitrară a unor bani publici care, probabil, s-ar investi în propagandă electorală.

Publicul, sătul de fast-food televizual, s-ar putea întreba de ce atâta cârcoteală dacă guvernul binevoitor vrea să ajute audiovizualul marcat de crize, faliment, patroni aflați la pușcărie, insolvență? Există argumente, pe lângă cele enunțate. Dezechilibrul pieței, fenomen deja existent prin finanțarea ”la negru” a unor companii media afiliate politic, s-ar accentua. Concurența ar putea fi avariată prin acordarea netransparentă a fondurilor și avantajarea unor canale în favoarea altora. Pe pariu că Antena 3 și România TV ar lua potul.”Această ordonanță e încă o încercare de a-i ține departe de presă pe eventualii investitori de bună-credință (fie ei români sau străini). PSD nu are nevoie ca pe piață să apară jucători noi, incontrolabili, care ar aduce standarde profesionale și proceduri economice corecte. PSD vrea să perpetueze un model de piață profund distorsionat, care garantează controlul informației”, scrie Cristian Pantazi pe Hotnews. Ordonanța dezvăluie interesul scăzut al decidenților de a cunoaște situația critică a mass-media din România, fiindcă nu se pornește de la o analiză serioasă, care ar indica presa tipărită ca primă victimă a crizei financiare și a extinderii noilor tehnolgii, care ar pune degetul pe rana bugetelor de publicitate prea mici pentru un număr atât de mare de companii media, care ar releva necesitatea investițiilor în digitalizare și în reconversia jurnaliștilor și ar putea sugera măsuri nediscriminatoare de sprijin ca reduceri la TVA sau la impozite. Deși pleacă de la proiectul Fondului Audiovizual propus de Valentin Jucan, membru CNA, aflat în dialog cu societatea civilă și cu experții și care acum reclamă denaturarea proiectului, guvernul o ia pe scurtătură fără consultări, gata să aloce 150 de milioane de euro din banii publici mediilor cu potențială influență în alegeri, după „rețeta Năstase”, mentorul lui Ponta până la capăt.

Articol apărut și în revista ”22”

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. Intotdeauna se poate si mai rau. Doar n-ati crezut vreun moment, doamna Armanca, ca astia de acum ar fi mai buni decat aia din 2010.

  2. O sa ma faceti naiv, dar credeam ca schema „ajutor de stat” pentru companii private nu este permisa de legislatia europeana. Chiar nu se poate ataca in niciun fel chestia asta la nivel UE?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro