Home » Media / Tech » Citesti:

Altă belea: jurnaliști transformați în ”postaci”

Brindusa Armanca martie 24, 2015 Media / Tech
19 comentarii 2,497 Vizualizari

Spectacolul dizgrațios al concubinajului dintre politică și mass-media continuă zilele acestea cu un nou episod: ”postacii” deghizați în jurnaliști sau  în ”consultanți”. Fenomenul era cunoscut jurnaliștilor, au existat câteva analize pertinente la Deutsche Welle, pe Hotnews, pe Reporter virtual sau pe tolo.ro, dar de data aceasta avem o confirmare oficială, din dosarele DNA. Confruntarea Elenei Udrea cu fostul ei anturaj, a relevat că parte din banii negri din campaniile electorale sau dintre alegeri se opreau în buzunarele unor ”postaci” coordonați de un editorialist de la EvZ, Cristian Călugăru, remunerat cu 3000 Euro lunar. Definiția o avem în referatul  DNA, care spune că persoanele pentru care se folosea titulatura de ”postaci” aveau rolul de a posta comentarii sub identități fictive pe paginile de internet ale unor ziare sau portaluri de știri. Aceste persoane primeau zilnic de la persoana care s-a ocupat de coordonarea echipei de comunicare mesajele pe care trebuiau să le promoveze, după care accesau paginile de internet care le erau indicate și comentau articolele relevante pentru a canaliza opinia participanților la aceste discuții în direcția dorită. <<Postacii>> erau plătiți în funcție de numărul comentariilor formulate, pe baza unor statistici ținute de acest coordonator”. Imaginea sclipitoare pe care o obținea finanțatorul se datora unei acțiuni de manipulare pe Facebook, pe site-uri și forumuri, plătită în cazul grupului cu 10.000 Euro lunar sau, după prețul pieței, cu 30-50 bani pe postare.”Meseria e relativ relaxantă. Un profesionist veritabil poate să lucreze, lejer, de acasă, îmbrăcat în pijama și cu o pungă de cipsuri lângă tastatură”, conchide ironic Deutsche Welle. Cine să fie ”profesioniștii veritabili”?  În parte studenți (de la SNSPA, spune un martor), în parte tineri dornici de un câștig facil, dar conduși din avanpost de un coordonator din zona media. Faptul că numitul Cristian Călugăru și-a găsit tocmai studiourile Antenei 3 pentru a se autodenunța, arată cât de precar moral trebuie să fie un ”postac-șef”. Altminteri n-ar putea face un job așa de slinos. S-a dus unde e mocirla mai groasă, fiindcă Antenele sunt ele însele instrumente perfide de manipulare, cu hoarde de ”postaci” coordonate din interior în beneficiul turnătorului condamnat Voiculescu. Adrian Halpert de la Reporter virtual a reușit să facă un interviu cu un postac înregimentat la Felix, retras de greață: ”Nu l-am cunoscut niciodată pe Dan Voiculescu. Noi eram prea mici ca să ne bage în seamă (…) Mesajele sunt, de obicei, standard, avem câteva mesaje pe care trebuie să le aruncăm pe diferite siteuri schimbând din când în când cuvintele. Dacă e câte unul mai deștept i se lasă libertatea să „creeze”, dar rareori se întâmplă asta (…)Postăm ori de acasă, ori de la diverse sedii și trebuie să avem grijă să nu postăm de prea multe ori de pe acelați IP, așa că folosim dispozitive fixe, mobile, net furnizat de operatorii de telefonie mobilă și servere proxy free din străinătate (…) Eu câștigam cam 7 milioane pe lună. Colegii, de obicei, între 5 și 10 milioane, dar poți să ajungi și la 12 – 15 de exemplu în campania electorală când activitatea este intensă (…)De ce suntem puși să facem asta? Păi, obiectivele sunt clare: 1. Echilibrarea imaginii negative a lui Dan Voiculescu și avem sarcină să avem grijă ca, dacă sunt patru mesaje negative la un articol, noi să postăm patru pozitive, adică să se ajungă la un 50 – 50% măcar și 2. Influențarea opiniei publice în favoarea clientului, adică a lui Dan Voiculescu (…) Țintele sunt siteurile mari, dar nu numai. Trebuie să avem activitate permanentă. Stăm tot timpul cu Google folosind opțiunea „ultimele 24 de ore” sau „ultima oră”, ca să avem tot timpul articolele proaspete în fața ochilor (…).Nu mai este un capăt de țară să identifici postacii, o facem și noi pe Facebook și dăm ”unfriend” scoțându-i din listă pe anonimii care ne plictisesc cu mesaje propagandistice. Pe ai lui Voiclulescu îi chema la un moment dat Ranger, Frodo, Franz, Moș Ene, Augustus, Grand Prix, Dot Deea. Altă gașcă a invadat ediția online a ziarului Adevărul sub nume ca Evita, Eva Oster, Mihai Flavius, Iulia Bădescu etc. toți ridicând osanale ”deținutului politic” Dan Voiculescu.

De ”postaci” se folosesc toate partidele. PSD este, de departe, campionul minciunii și al manipulării. Hrebenciuc explica flegmatic în 2012 cum au manipulat masele să iasă în ianuarie la proteste, mărturisind că, în bătălia pentru bazele de date, unii umblă după CNP-uri, iar el după adrese de e-mail. Crin Antonescu avea și el pregătite echipe de postaci, care au trecut după căderea sa la alți candidați, cum ar fi Iohannis. Jurnalistul Vlad Ursulean s-a infiltrat în 2009 printre ”postaci” și a devoalat sistemul, fiind premiat de Freedom House. “Primeam, zilnic, pe email, 30-40 de linkuri către articole din presa online dar și către bloguri și forumuri…mai primeam și o listă cu mesaje pe care trebuia să le transmit prin comentariile mele. De exemplu, că Traian Băsescu este de vină pentru toate în țara asta sau că Mircea Geoană a făcut cutare iregularitate. Adică, atacuri directe la candidați”, relatează Ursulean. Fenomenul este mai amplu, corelându-se cu mutații impardonabile: jurnaliști transformați din realizatori de emisiuni, editorialiști și comentatori în ”consultanți” politici, compromițând grav statutul de jurnalist. Dealtfel, majoritatea emisiunilor politice de la televiziuni, abundă în sfaturi pentru partide sau candidați, în locul unor analize serioase. Rareș Bogdan se întâlnea cu Vanghelie fiindcă sperasă-şi facă cât mai repede partidul, să constituie majoritate şi să-l dea jos pe Ponta, pentru că acest individ este un pericol pentru România”. Asta e treaba jurnalistului? Sau, de fapt, aici nu e vorba deloc de jurnalism. Mai ales că întâlnirile nu erau gratis, cum zicea inculpatul Marean Vanghelie în interceptări.

Articol apărut și în revista ”22”

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "19 comments" on this Article:

  1. victor L spune:

    Daca si pe ” tolo.ro” il aduceti ca model de jurnalistica, am ceva retineri.
    Ati incercat sa contabilizati cite articole a scris Tolontan despre Felix in cei 8 ani de proces si cite in 2-3 luni despre Udrea (ori Ridzi)?
    Si da, periodic desoperim apa calda. Iar cind in vana aflam ca e blonda, rumoarea creste la cote inalte. Mai ales ca ne uitam atenti in jur sa vedem daca nu e si Basescu pe aproape.
    Tolontan si Tapalaga sint foarte atenti.

    • sile spune:

      Eh, a spus doar ca a publicat si analize pertinente. M-as mira sa existe publicatie care sa nu publice si asa ceva, macar sporadic.

      • cinic spune:

        tolo s-a “retras” cand a juns apropae de dovezi. Mai tii minte patinoarul de la Brasov? Cand i s-a spus exact unde gaseste valorile OFICIALE ale investitie, capitolele de cheltuieli, aportul fiecarui participant a disparut ancheta.

  2. dusu spune:

    intii a fost sabia,apoi glontul si cind a aparut radioul, hop si hitler
    in romanica cind cu vorba buna nu mere, se trece la ciomag

  3. Adrian spune:

    Această activitate, a „postacului“, este ilegală în multe cazuri, după părerea mea, avînd în vedere ce scrieți că a dezvăluit jurnalistul infiltrat (și avînd în vedere clauzele de utilizare ale celor mai multe servere și/sau conturi e-mail). Așa că nu mai e vorba doar de imoralitate, sau, mai pe românește, „șmecherie“, „luat fața“, etc. Se mai numește și fraudă, cred, această utilizare a platformelor digitale și este infracțiune.

  4. Decebal spune:

    E clar, in secolul XXI, nu-si permite nimeni sa ignore mediul online, pentru cladirea sau pentru clatirea imaginii. Nu cred ca un om cu capul pe umeri se mira de existenta postacilor platiti, mai ales ca ei sunt destul de usor de recunoscut. Asa ca, din punctul meu de vedere, oamenii pe care postacii platiti ii pot influenta in mediul online sunt tot cei care inghit ca pelicanii ce vad pe la televizor. Asa ca, mie personal, platirea postacilor mi se pare neproductiva. Obligatorie, atunci cand n-ai adepti, dar neproductiva. Vorbesc despre postacii ieftini. Cei scumpi se numesc, “tonomate”, “realizatori” sau “invitati permanenti”, parca. Alti bani, alt nivel.
    Mediul online, spre deosebire de televiziuni si de ziarele tiparite, are avantajul de a fi interactiv si deschis. O idee sau o analiza de valoare, daca este preluata (si diseminata), din convingere, de mai multi oameni, nu poate fi contracarata cu postaci platiti. Costurile ar fi astronomice.

    Ce e, e! Ce doar pare a fi, nu e.

  5. Constantin Cranganu Constantin Cranganu spune:

    Un exemplu de deconspirare a unui postac la articolele mele incepe aici (si se continua dupa aceea): http://www.contributors.ro/economie/a%c8%9bi-auzit-de-vaca-muerta-ce-putem-inva%c8%9ba-de-la-argentina-pe-langa-tango-%c8%99i-maradona/#comment-227532

    OFF-TOPIC: PORTRETUL UNUI POSTAC

    Cititorii ultimului meu articol, Deflația petrolului. Cauze și consecințe, au remarcat, poate, o întâmplare unică pe Contributors.ro: un comentator anonim, Ulysses Errandus, s-a deconspirat.

    Nu pot să exprim ce dezamăgire m-a cuprins când am aflat că Ulysses Errandus era, de fapt, un fost student de-al meu, căruia i-am condus teza de licență la Universitatea din Iași, cu care m-am întâlnit și după ce a absolvit facultatea, căruia i-am acordat consultanțe de specialitate (prin e-mail) când și-a schimbat locul de muncă, de la Petromar la Enterprise (UK), apoi în Australia. Motivația lui – suferă de un complex freudian (Studentul care vrea să-și „omoare” Profesorul în efigie) – poate fi acceptată până la un punct. Dar impresia mea este că există și alte cauze.

    Curios să aflu mai multe despre resorturile psihologice ale celor care postează sub pavăza anonimatului, asta creându-le o falsă impresie de siguranță în a lăuda/critica fără impunitate, am căutat pe internet informații suplimentare despre așa-zișii „postaci”.

    Din tot ce am citit, mi-a atras atenția un interviu din 2013, intitulat “Ce ne facem cu postacii? Fabricantii de iluzii intr-un Internet tot mai democratizat”. Intervievatul se numește Cătălin Dimofte, fost jurnalist de business, consultant independent in domeniul energiei si finanțelor, pe „care il interesează în mod special Roșia Montană și gazele de șist”.

    Dl. Dimofte identifică, fără ezitare, cine sunt postacii: Trupa de postaci a RMGC constă, în opinia mea, într-un “nucleu dur” de circa 5-7 persoane și poate de două-trei ori mai mulți “colaboratori”, mai mult sau mai puțin ocazionali. Cu o excepție sau două, nu cred că membrii nucleului dur, și cu atât mai puțin ceilalți, sunt angajați ai companiei.

    Când este întrebat „cum se dă alarma” pentru postări, dl. Dimofte oferă următoarea ipoteză: Judecând după viteza de reacție a trupei de postaci, probabil există un sistem (semi)automat de “alarmare rapidă”. Posibil totuși și să fie vorba doar de buna organizare, fiecare postac urmărește un număr relativ redus de site-uri și e astfel capabil să reacționeze – și să-și anunțe și colegii – în doar câteva minute.

    La întrebarea-cheie: Cum credeți că sunt plătiți postacii?, răspunsul intervievatului a fost: Este evident că postacii sunt plătiți după o formulă în care numărul de comentarii joacă un rol important.

    Această ultimă afirmație m-a pus într-o dilemă teribilă: S-ar putea să existe vreun postac și printre comentatorii mei?

    Din aprilie 2014 până acum, am publicat pe Contributors.ro 32 de articole, din care 31 au discutat varii aspecte ale fracturării hidraulice. Făcând o simplă numărătoare, am identificat un autor, desigur anonim, ale cărui comentarii sunt net mai numeroase decât ale tuturor celorlalți: peste 85! Să fie oare vorba de un postac, conform ultimei definiții a dlui Dimofte?

    Cele peste 85 de comentarii sunt toate critice la adresa fracturării hidraulice, sunt postate relativ repede („alarmare rapidă”), conțin uneori distorsionări flagrante ale conținutului articolelor („Suntem tot mai puțin interesați de, și capabili să înțelegem argumente stiintifice”), alteori, sunt pur si simplu „strâmbe” băgate pentru a tulbura un climat pozitiv, creat de alți comentatori, și a oferi „muniție” (semnal?) pentru începerea comentariilor negative (Bătălia se dă … pentru mințile și opiniile celor neinformați și care nici nu sunt interesați să se informeze). Cu foarte puține excepții, comentatorul discută numai articolele mele („fiecare postac urmărește un număr relativ redus de site-uri”).

    Poate fi acel comentator anonim un membru al unui „nucleu dur”, angajat al unei „companii” care NU are interese în „gazele de șist”? Tot ce este posibil.

    Poate că pe platforma Contributors.ro vom citi și o altă deconspirare.

  6. Gore' spune:

    Postacii sunt fie membri activi ai unui partid, “independenti” platiti sau (dovada functionarii masinariei) naivi care au picat in plasa mesajelor propagandistice si care s-au transformat fara sa stie in “raspandaci” ai unor “zvoneri” abili. Propaganda pe care o fac in mediul online contine cred aceleasi mesaje care se transmit prin fluturasi sau pliante, in cadrul intalnirilor organizate, sunt aceleasi pe care le trasmit liderii de opinie etc.. Online-ul este un mijloc modern de trasmitere a informatiei.
    Fiecare dintre noi are sau ar trebui sa aiba inteligenta sa separe graul de neghina, asa cum probabil se intampla si in cazul articolelor de ziar, al emisiunilor tv etc..
    Folosirea unor “bani negri” este pedepsita prin lege. Calomnia poate fi de asemenea sanctionata legal. Incalcarea moralitatii si a deontologiei profesiei cred ca sunt o finete prea mare pentru momentele actuale. Cred ca in continuare ramane o mare intrebare care isi asteapta raspunsul. Ceea ce vedem azi, mari politicieni, sefi de institutii, pioni importanti ai societatii care sunt dovediti corupti, ziaristi care au transformat presa in mijloc de santaj in vederea obtinerii de foloase materiale, ziaristi parte a masinariei de manipulare, din tot spectrul politic, functionari inalti din politie, magistratura, armata, toate acestea nu sunt noutati! De ani, de foarte multi ani se tot vorbeste despre asta fara a se intampla nimic. Cui se datoreaza ceea ce vedem in momentul de fata, inimaginabil acum 2-3 ani de zile?

  7. nimrod spune:

    Jenant. Deci, cine nu scrie ca noi e postac. Incomoda libertatea de expresie, nemarginit tupeul celor care gandesc altfel, n’asa? Visul de aur al unora dintre romani, dupa mintea lor, mai verzi ca altii: limitarea libertatii de expresie, mai ales pe internet ( fiindca alte platforme sunt mai scumpe si prin asta mai usor de controlat), a celor diferiti de ei. Nu tot romanul poa’ sa fie internaut. Ba nu, poa’ sa fie daca e de-al nostru nu de-al lor. Din nou, jenant. Adica cum ar veni, intr-o zi o sa trebuiasca sa-mi scot adeverinta de la vreo autoritate ca n-am fost si nu sunt postac ca altfel… Altfel, ce? Bravos!

    • Filostenie spune:

      Adevarat, astfel de articole (continand self-references) sunt de un comic relief iesit din comun. Intrebarea mea e – vei fii mai bine platit pe cuvant daca scrii 1. articole sau 2. comentarii? :)

    • Harald spune:

      @ nimrod – atunci când cineva ignoră faptele și logica, dar continuă să posteze mereu și mereu aceleași idei fixe, nu se mai poate invoca libertatea de expresie. Nu există prea multe posibilități: ori e o problemă psihologică (există destui din ăștia și pe Contributors) ori este vorba de rea-credință interesată.

      Postacii sunt imuni la orice argumente logice, în schimb le este foarte dragă liberatea de expresie și o invocă mereu. Honni soit qui mal y pense :P

      • Filostenie spune:

        @Harald, din cate inteleg eu, daca vorbim de fapte si aplicarea logicii asupra unui set de observatii, ne aflam in cadrul procesului/metodei stiintifice. Da, daca ne gasim ca nu suntem de acord, una din doua, ori avem date diferite, ori aplicam un set de metode diferite. Exista si posibilitatea erorii, neinportanta aici.

        Insa cand vine vorba de pareri, opinii – cum e cazul discutiilor pe tema politica, avem de-a face in plus cu: educatia fiecaruia, date incomplete filtrate si interpretate prin prisma preferintelor personale, dezinformare. Faptul ca cineva are idei fixe nu e rau e.g “viteza luminii nu poate depasi 299 792 458 km/s” desi chiar si in cazul constantelor stiintifice e bine sa ai o minte deschisa.

        Probleme psihologice sunt un gradiant – fiecare le are, in masuri diferite. Cele mai grave sunt cele pe care persoana in cauza nu le poate detecta sin intelege – rasism, egoism, elitism, lista e extrem de lunga.

        Cat despre dreptul la libera exprimare – scopul ei e chiar ala, de a proteja pe cei ce-si exprima opinii nepopulare. El nu acopera pe cei ce ataca pe ceilalti violent ci – din nou – pe cei ce au idei ce mie-mi displac. Nu am sa le respect ideile dar nu-l voi ataca personal pentru parerile sale. Pe Internet acest lucru pare mai putin important din cauza anonimatului (ceea ce produce o gramade de alte probleme)

        E foarte probabil ca unii sa fie platiti sa scrie – dar poti gasi vina unuia care incearca sa puna paine pe masa cand proxenetismul moral e industria majora a lumii moderne?

        • Harald spune:

          @ Filostenie – da, în esență vina rămâne aceeași, în ciuda proxenetismului moral de care vorbiți. Stima de sine este ceea ce creează diferența între oameni, așa se explică de ce nu toate femeile sunt prostituate și de ce nu toți bărbații sunt proxeneții sau clienții lor.

          Iar la orientali (români, ruși, turci, arabi, indieni etc.) problema asta cu lipsa de stimă de sine e foarte serioasă.

          • Filostenie spune:

            @Harald

            > “da, în esență vina rămâne aceeași”
            > “Iar la orientali (români, ruși, turci, arabi, indieni etc.) problema asta cu lipsa de stimă de sine e foarte serioasă.”

            Nu-mi dau inca seama in ce masura suntem sau nu de acord.
            1. In nici un fel nu incercam sa sugerez ca cei ce posteaza pe bani ar avea vre-o calitate morala. Intr-u totul de acord ca repectul de sine (si reciproc) si mai mult distrugerea acestui concept in Romania pre si post’89 (fiecare cu metodele sale) e una din marile dezastre nationale.

            Dar cand unii fura tot ce misca si apoi folosind fondurile furate cumpara toata media si timp de doua decenii rastoarna valorile spaland creierele oamenilor pe toate freceventele: “ce respect domnule ?! banii conteaza !!” – poti sa-l gaesti vinovat pe postac? Mmm..da! Dar el e doar efectul societatii care intr-o desine implinite profetie ajunge sa o mentina. Personal cred ca masura in care cineva e “vinovat” ar trebui sa depinda de circumstante.

            Cand despre orientali vs restul cand vine vorba de respect. Traind in America de Nord de aproape 2 decenii – pare o problema de imagine. Ii gasesc pe “orientalii” ce traiesc aici (in special diaspora romana) in medie cu mai mult bun simt, mai mult respect de sine, cat si reciproc decat altii. Stiu ca asta nu se potriveste imaginii de acasa, si din acest punct de vedere ma consider norocos, si nimic mai mult. Poate nu oamenii sunt de vina ci sistemul?

          • Harald spune:

            @ Filostenie – nu cred că e de vină sistemul, e ”de vină” selecția naturală. Orientalii pe care-i puteți întâlni dvs.în America de Nord sunt cei care au părăsit țările de origine știind foarte bine de ce o fac. Cei care se simt bine în țara de origine și nu găsesc nimic de criticat sau de schimbat la ea nu sunt în nici un caz cei pe care-i întâlniți în America de Nord.

            Ceva similar am remarcat în UK: aici, studenții chinezi mi se par cei mai civilizați dintre toate rasele și culturile întâlnite prin universități, incomparabil superiori localnicilor (în medie). Asta nu înseamnă că în general un chinez e mai civilizat decât un englez, ci că selecția chinezilor care vin la universitățile britanice este extrem de severă.

        • Harald spune:

          @ Filostenie – nu-mi propun să fiu sau nu de-acord cu cineva, îmi propun să văd ambele laturi ale problemei.

          Ideea era că mentalitatea orientală este mai predispusă la a-și vinde conștiința. Oricine are nevoie de bani și nu e nimic rău să descarci un camion, de exemplu. Aceea e doar muncă. Însă a prezenta linia ”politică” a altcuiva drept propriile păreri sincere (pentru că asta face de fapt un postac) nu mai e doar muncă prestată din nevoia de bani. E imoralitate. Adică lipsă de stimă de sine.

          Pe de altă parte, chiar aici pe Contributors, când un autor moderează singur comentariile la articolul său și le elimină pe cele care nu-i susțin punctul de vedere, în schimb se victimizează în fața celorlalți tocmai pentru comentariile pe care le-a eliminat, înseamnă că în mass-media românească există probleme mai grave decât postacii. Adică lipsa de moralitate nu e doar apanajul lor.

  8. Decebal spune:

    Cine s-ar putea considera vizat/lezat de acest articol ? Vreun “jurnalist”, vreun “postac”, vreun dusman personal al autoarei…

    Asa cum onorabilii nostri parlamentari se tot agatza de ideea ca sunt alesi de popor (desi poporul, saracul, habar n-are cum au ajuns astia in parlament), tot asa “jurnalistii-tonomat” se agatza de “libertatea de expresie”. Insa multi parlamentari si “jurnalisti” nu par a cunoaste intelesul real al cuvantului “responsabilitate”.

    Libertatea, fara responsabilitate, miroase, de departe, a marlanie.

  9. Emil spune:

    Sunt curios care este opinia dvs., doamnă Brânduşa Armanca, despre utilizarea acestor “instrumente” numite postaci pentru atingerea unor cauze hai să le spunem “Nobile”. Pozitive. Dezirabile. Pentru că s-au folosit şi pentru aşa ceva.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Brindusa Armanca


Brindusa Armanca

Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timi... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)